Home » Cultura »Societate/Life » Citesti:

Despre mediocritatea tafnoasa

Vladimir Tismaneanu iulie 5, 2013 Cultura, Societate/Life
43 comentarii 4,248 Vizualizari

Mediocritatea este extrem de insidioasa. Mediocritatea este prolifica din punct de vedere cantitativ si sterila calitativ. Mediocrii isi ascund ratarea in spatele unor cuvinte de genul: “Las’ca stim noi!”, “Puteam si eu sa scriu o trilogie, mai buna decat a lui Cartarescu!”, “Ce, noi nu stim sa facem reviste culturale?”, “Stiu eu mai bine cum sta treaba cu totalitarismul!”, “Patapievici n-a publicat in reviste cu cote ISI, nici Liiceanu!”, “Ce mare chestie ca Andreea Deciu-Ritivoi, Aurelian Craiutu, Vlad Perju, Vlad Niculescu, Cornel Ban, Dragos Paul Aligica si Grigore Pop-Eleches predau la respectate universitati din Statele Unite? Si eu predau la ‘Spiru Haret’ ori la ‘Cantemir’!’ “Cine e de vina ca n-am fost recunoscut(a) international? Plesu, Liiceanu, Patapievici, fantoma lui Noica, Paltinisul, GDS-ul, dar mai ales Basescu!” Mediocritatea a tacut malc in timpul ofensivei neo-protocroniste de demolare a ICR, initiata si coodonata de Andrei Marga, cu sprijinul entuziast al USL.

Mediocritatea a lovit in IICCMER fara jena pe vremea cand institutul era prezent, prin cercetatorii sai, in marile dezbateri stiintifice internationale, cand se publicau traduceri din Robert C. Tucker, Timothy Snyder, Anne Applebaum, Ken Jowitt si Stephen Kotkin. Mediocritatea a salutat decapitarea fostei conduceri, dar consimte incantata (face chiar suplimente de revista) la diletantism, amatorism si abuzuri in serie. Mediocritatea nu este revoltata de plagiat, reduce chestiunea la formulari de genul: “Pai nu plagiaza toata lumea?” Mediocritatea crede in condici de prezenta, in uniformitate, nu in creativitate.

Cata vreme nu submineaza valorile reale, mediocritatea este o fatalitate dezagreabila, dar suportabila. Parte din ceea ce numim conditia umana, ea devine insa extrem de deranjanta cand marsaluieste impertinent, confunda lumea spiritului cu o garnizoana si se considera indrituita sa distruga diferenta, sa aplatizeze tot ce nu intra in meschinele ei tipare.

Recomand numarul special cu tema “Mediocrity” al revistei ”Word and Text: A Journal of Literary Studies and Linguistics”, Vol. III, Issue 1, June 2013 (revista apare in engleza, editor-in-chief este Laurent Milesi de la Cardiff University din Anglia, executive editors sunt Arleen Ionescu si Marius Nica de la Universitatea Petrol-Gaze din Ploiesti). Numarul este coordonat de Ivan Callus si Arleen Ionescu. Revista include o dezbatere intitulata “Apologia de Mediocritate” cu contributii de Arleen Ionescu, Alexander Baumgarten, Dragos Ciuparu, Petre T. Frangopol, Daniel Funeriu si subsemnatul.

Reiau mai jos o excelenta postare a lui Dragos Paul Aligica pe Facebook:

“Din ciclul cam asta e valoarea. Azi: Mircea Cartarescu. Scriitorul este câștigatorul de anul acesta al premiului elvețian pentru literatură „Spycher: Literaturpreis Leuk”. Premiul, considerat una dintre cele mai importante distincții literare europene, este acordat de fundația elvețiană Stiftung Schloss Leuk iar câștigătorii obțin o bursă și dreptul de ședere la castelul din orașul Leuk timp de două luni anual, pentru o perioadă de cinci ani.

Realitatea e ca M. Cartarescu e ca si auto-exilat din Romania. Pot sa pun pariu ca sederile sale in Romania vor deveni o exceptie in anii ce vin. Si nu-l poti condamna.

Poti condamna insa plevusca intelectuala si literara care a participat, legitimat si instigat linsajul public la care a fost supus Cartarescu. Intr-un sens au reusit: au instaurat in cultura romana mediocritatea, frustrarea si ratarea cu ambit. Valorile lor si tipul lor uman sunt la putere in mod absolut azi.

In alt sens insa au esuat. De ce? Uitati-va la ei cum stau pe burta acum si se fac ca lucreaza in campul cultural. Si nu le iese nimic. Si sunt dezorientati. Si sinecurile degeaba vin ca tot nimic nu iese. Si nici nu mai au pretextul cu Patapievici, Tismaneanu si Cartarescu…

Si ambitia e mare, si talentul si competenta mici, mici. Si vizibile, vizibile… tot mai vizibile.

Intr-un fel parca mai bine era inainte cand nu ne puteam da masura ca nu ne lasa Cartarescu si Patapievici sa ne maifestam plenar amplitudinea etica si intelectuala… Jos Basescu!”

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,



Currently there are "43 comments" on this Article:

  1. Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

    Ce coincidență interesantă. Un număr întreg în jurul unei distincții fictive, de genul celei geniu – om normal. Se poate lucra și cu ea, are nevoie de apărători, dar generează intolerabil de multă, și ineficient de multă, adversitate, s-a văzut cu reforma Funeriu, intolerantă față de mediocritate, adică față de oameni mai puțin dăruiți, nu neapărat impostori.

    Cred că elitele tari sunt mai degrabă cele afirmate de alții, fără marketin și susținere reciprocă, nu auto-afirmate. Cam așa e cu sfinții, și se pare că funcționează. E adevărat că uneori funcționează și cele auto-afirmate, exemplar Salvador Dali. Ca și cele de lobby, de ex. grupul de la Păltiniș.

    S-ar putea să existe o tipologie a elitelor, bune, rele, mediocre ? Pentru cine? Relativ, sau absolut? De gândit.

    Important este ca cei creativi să nu ne facem urâți. Nu mai mult decât trebuie. Mi se pare esențial.

    • Sunt doua teme in articol. Prima, direct legata de postarea d-lui Aligica, tine de contextul cultural din Romania contemporana, in special in legatura cu distrugerea ICR. Cea de-a doua este legata de recomandarea bibliografica facuta de mine. Cred ca lucrul cel mai util este sa cititi numarul din revista. Veti vedea ca v-ati grabit oarecum cu aceasta judecare apriorica. Textul lui Ivan Callus discuta pe larg analizele lui Hans Magnus Enzensberger si ale Hannei Arendt. Tinand cont de cine face lobby impotriva presupusului lobby al Paltinisului, eu unul as fi mai prudent cu acest gen de afirmatii. Va multumesc pentru comentariu.

      • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

        Voi citi, din simpatie pentru dl Ciuparu. desi ca sa fiu sincer as fi preferat pentru inceput ceva in Ethics. Nu zic ca soala de la Ploiesti nu te fi un rising star. Sunt nascut in Ploiesti si daca ce fac ei la UPG pe umaniste mi se va parea solid voi urmari revista.

        Sunt un simpatizant al oamenilor din scoala de la Paltinis, totusi ca absolvent de filosofie apreciez mai mult un Dumitru, Flonta, Parvu ca filosofi. Elita preferata a mea este de factura analitica.

        Cat despre publicarea ISI, mi se pare ca un exercitiu impus de gimnastica, preferabil inainte sa iti dai drumul la libere. In ziua de azi mi se pare absolut necesar, dar pot sa inteleg ca nu se putea cere asta acum fie si numai cincisprezece ani in Ro.

        cele bune,

    • Peter Manu spune:

      Imi place mult distinctia pe care o faceti intre oamenii de valoare si elitele autoafirmate. Mi-a adus aminte de un personaj din I.B Singer, care spunea: Here (in Warsaw) I’m world-famous.

      Nici mie nu imi este clar in ce fel apartin elitei Horia Patapievici, Mircea Cartarescu, Gabriel Liiceanu, Teodor Baconschi, Cristian Preda si altii, mentionati mai mult sau mai putin frecvent, dar intotdeauna favorabil, de profesorul Tismaneanu. In primul rand, pentru ca notiunea a greu de definit. In al doilea rand, pentru ca, oricum e definita, nu are de fapt importanta.

      Vreau sa spun ca Mircea Cartarescu este/ramane, un scriitor de mare talent, chiar daca apartine sau nu elitei. Valoare au, desigur, cu titlu individual, Gabriel Liiceanu (filosof si om de afaceri) si Teodor Baconschi (teolog si diplomat). Amalgamarea lor intr-un grup imprecis definit nu le schimba nici meritele, nici defectele.

      • Mi-e teama ca doar sectele si partidele totalitare sunt grupuri foarte precis definite :) Nu am negat niciodata ca imi pretuiesc prietenii de idei. Am ajuns prieteni pentru ca avem valori comune, nu avem valori comune pentru ca suntem prieteni…

    • ALX spune:

      @Virgil Iordache
      Cum adica, distinctia geniu-om normal este fictiva? Cel mult, asa cum rezulta prin ilustrarea pe care o faceti cu legea Funeriu (pe care nu cred ca o interpretati corect) aceasta distinctie ar fi inoperanta, nu inexistenta/fictiva. Haideti sa-l luam pe unul dintre favoritii unuia dintre oamenii pe care spuneti ca ii admirati (Mircea Dumitru) si anume Kurt Goedel: citirea unei pagini de-a lui arata clar deosebirea (nonfictiva) dintre un geniu (Goedel) si un om obisnuit (eu, cittorul). Si apropo de Mircea Dumitru, Mircea Flonta, Ilie Parvu, va intreb: de unde poate citiitorul obisnuit sa afle ceva despre ei? Pe domnul profesor Mircea Dumitru l-am putut vedea de curand intr-un dialog despre Kurt Goedel cu HRP. Imi puteti indica recenzii sau articole despre opera lor?

      • Peter Manu spune:

        Distinctia geniu-om normal, ca si cea elita-mediocritate este artificiala de fiecare data cand este aplicata in afara grupului de referinta. Faptul ca Dumitru, Flonta si Parvu sunt sau nu sunt in elita fiilosofiei din Romania este complet lipsit de insemnatate pentru imensa majoritate a oamenilor din Romania si (mai ales) din alte parti. Daca nu suntem preocupat/interesat/instruit in filosofie, ne pierdem timpul, dupa parerea mea, incercand sa le apreciem opera si sa o comparam cu a “mediocritatilor” care ii inconjoara.

        La fel se poate vorbi si despre Horia-Roman Patapievici, sau despre Andrei Muraru, sau despre Carmen Musat. Horia-Roman Patapievici este, sa spunem, in elita managerilor culturali europeni. Ne schimba asta viata? Andrei Muraru a scris mai putin (e si mult mai tanar) decat alti experti din domeniul lui. Depinde de acest fapt orice, dar absolut orice, din ce ni se intampla? Carmen Musat are o revista in care il promoveaza pe Norman Manea si-l vorbeste de rau pe Vladimir Tismaneanu. De ce ar trebui sa ne pese care e pozitia ei in grupul altor proprietari de reviste?

        • Domnule Manu,

          Cu tot respectul va aduc la cunostinta ca in revista respectiva nu “sunt vorbit de rau”. Textele lui Radu Calin Cristea, absolut abjecte, variatiuni iresponsabile si toxice pe teme gen “Homo Brucanus” si “Homo Sovieticus”, au fost preluate si promovate in “cotidianul.ro” si pe bloguri pe care prefer sa nu le numesc. Am fost calomniat in mod ordinar si nu o singura data. In ce ma priveste, dar si in ceea ce-i priveste pe Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu, Horia Patapievici, Mircea Cartarescu, Mircea Mihaies, Andrei Cornea, Mihail Neamtu, Teodor Baconschi s.a.. s-a practicat in acea zona (“OC” si/sau afliatii) ceea este cunoscut drept character assassination.

          Dvs stiti bine acest lucru. Sa amintesc modul cel putin dubios (pentru mine si nu doar pentru mine imund) in care Ovidiu Simonca a gasit de cuviinta sa justifice sordide explozii antisemite la adresa mea? Sa va reamintesc referintele la proverbe gen “Cine seamana vant, culege furtuna”?

          Daca ma insel si credeti ca este vorba de o banala “vorbire de rau”, va rog sa o spuneti. Diferenta intre critica de exterminare si micile impunsaturi intre intelectuali este imensa. Ma intreb ce sens are atunci interventia aceasta? Ce sens are introducerea in discutie a numelui lui Andrei Muraru? Vreti sa scrieti despre marile impliniri ale IICCMER sub conducerea Zamfirescu-Muraru, sunteti liber sa o faceti. Nu stiu ca doamna Carmen Musat sa-si fi dat vreodata masura abilitatilor de constructie institutionala viabila si recunoscuta international. Alaturarea ei numelui lui H.-R. Patapievici este, din acest motiv (dar poate si din altele :) ), improprie. Va doresc un weekend relaxat, insorit si agreabil.

          • Peter Manu spune:

            Aveti dreptate. “Vorbitul de rau” e o expresie mult prea blanda pentru agresivitatea seriei de articole publicate de Radu Calin Cristea in Observator Cultural.

            Nu pot aprecia calitatea proiectelor si realizarilor echipelor care au condus, de-a lungul anilor, IICCMER. Este exact punctul de vedere pe care am incercat sa-l descriu: fiind in afara domeniului, imi lipsesc atat abilitatea, cat si vointa si interesul de stabili ierarhii.

            In aceiasi masura, nu sunt in nici un peer-group in care se afla Dl. Patapievici sau D-na Musat si n-as putea aprecia, decat in cel mai superficial mod (un lucru care imi displace si pe care il evit) diferentele de valoare dintre ei.

      • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

        Vedeti va rog comentariul meu de mai jos de la ora 18:14 ca sa imi intelegeti punctul de vedere. S-ar putea sa fie prea tehnic, insa pe scurt este vorba despre cum concepem omul, ce este omul. Daca avem un anumit mod de intelegere a ce este omul notiunea de geniu nu are sens, e doar o etichetare cu rol de a scoate din categoria oamenilor standard pe aceia care au realizari deosebite. Personal prefer sa admir creatiile lor, nu sa ii consider geniali pe cei care le produc (aplicabil de ex la dl Cartarescu).

    • Lucid spune:

      E clar ca n-ati inteles nimic din reforma lui Funeriu. Ea nu pornea in niciun caz de la o distinctie fictiva, dupa cum ori insinuati Dvs ori pretindeti din cauza ignorantei, ci de la o idee care a fost demonstrata ca functioneaza in nenumarate ocazii. Aceea idee era ierarhizarea obiectiva (prin teste si metodologii clare, de inspiratie Vestica) a elevilor / studentilor. Alternativa care ar fi ? Sa ne nivelam elitele autentice ? Sa ne prefacem ca toti sunt la fel de buni, doar ca sa se simta prostii si mediocritatile (care statistic vorbind, urmarind distributia Gauss, sunt cel putin 98% din populatie) mai bine decat merita ?

      “Important este ca cei creativi să nu ne facem urâți.”
      …hahahaha, ma amuza sa vad cum va gratulati singur, pe final, si cum va auto-includeti intr-un grup fata de care apartenenta Dvs, nu pare a se justifica in vreun fel

      • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

        Ce spun este ca oamenii nu pot fi ierarhizati, ci doar performantele lor. A ierarhiza oameni denota o gandire fara nici un fel de respect fata de oameni, o tratarea a lor ca instrumente pentru stat sau pentru alti oameni.

        Ce ma deranjeaza acut este aroganta inutila a celor care au facut reforma in educatie, fara nici un respect pentru cei care n-au ales sa plece din tara, ca domniile lor, si sa se intoarca apoi, pentru ca spre deosebire de dl Funeriu eu trebuie sa suport pe viu consecintele contrareformei dupa ce am sustinut-o cat mi-a stat in puteri lucrand in continuare cu cei care au fost umiliti inutil de dl Funeriu si colaboratorii sai.

        Daca aveti indoieli cu privire la creativitatea subsemnatului in plan stiintific puteti sa consultati aici, cu link-urile derivate:

        http://www.ad-astra.ro/whoswho/view_profile.php?user_id=1134

        sau aici

        http://www.cesec.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=17&Itemid=29

        Aici aveti un site al unui proiecte de Parteneriate castigat sub Funeriu, deci la standardele Funeriu:

        http://www.aspabir.biogeochemistry.ro/

        Daca investesc timp pentru articole pe contributors este doar pentru a incerca sa schimb mentalitatea dispretuitoare fata de mediocritati a celor care se autoconsidera elite pe baza unui Hirsch mai mare sau a unui numar mare de carti vandute.

        cele bune,

        • Hantzy spune:

          Dar si elitele sunt un fel de instrumente, domnule Virgil Iordache! Solicitarile de a fi sustinuti, oferind in schimb reprezentare, reduc relatia elita-stat tot la una gen instrument-utilizator. Investitiile insasi in elitele in devenire, o contributie a intregii societati in favoarea unor talente deci, se cer, mai devreme sau mai tarziu, amortizate.
          Doar daca nu se schimba discursul favorizatului: inainte – pune accent pe sustinerea ce i se datoreaza, dupa – pe opera realizata, considerand-o exclusiv contributie proprie.

          • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

            Există o latură a schimbului de servicii și resurse între oameni care nu poate fi evitată nicicum. Avem ceva de vândut, fie și resursa umană proprie, și avem ceva de cumpărat.

            Problema este să mai lăsăm ceva deoparte din noi înșine și din ceilalți, care nu poate fi inclus în aceste schimburi. El există oricum, este vorba de sinele nostru profund, interpretat religios sau nu. El ne conferă libertate în mod fundamental în orice moment, el e resursa pe care o punem în valoare în situațiile limită, dezastruoase (ex. pușcării comuniste).

            Dacă facem asta atunci tratăm pe ceilalți și ca scop, nu doar ca mijloace. Simultan, alături de tranzacție sau decizie pur managerială păstrăm și un respect față de ființa celuilalt.

            Bazele acestui respect pot fi religioase, filosofice, sau bunul simț, nu are prea mare importanță cum și le justifică fiecare, dacă simte nevoia, important este să existe acest minim respect față de persoana celuilalt.

            Dacă acest respect există nu mai calificăm oamenii ca elite și mediocri.

            Este extrem de greu să facem asta când suntem agresați, cum îmi dau seama că s-a întâmplat din ce spune mai sus dl. Tismăneanu. Dar pentru un om religios asta nu este decât o neputință a noastră. Dzeu ne-a arătat prin acea agresiune propriile limite de a fi mai buni.

            cele bune,

  2. virgil spune:

    Domnule Tismanenau cred ca in Romania sunt multe confuzii legate de mediocratie – meritocratie iar cea mai frecventa este data de cea apartenentei la un grup (politic sau nu) . Intodeauna prostii lor sunt mai prosti decat prostii nostri (care nu exista) iar desptepii lor sunt mai prosti decat ai nostri (desteptii lor nu exista) . Cel mai rau este de cei care nu sunt bagati in nici o gasca sis isi mentin neutralitatea si sau echidistanta (devin prosti ambelor tabere). O alta confuzine infioratoare pentru mine este data de echivalarea competentelor cunostintelor intr-un anumit domeniu cu caracterul. Nu ma apuc de exemple chiar daca am din ambele parti ale spectrului politic. Si intre noi fie vorba cunosc foarte multi oameni foarte bine pregatiti in domeniile lor (profesori universitari care predau la universitati de tip Ivy League care au cuivnte deloc magulitoare despre ambele tabre. Din motive lesne de inteles pun iniainte linistea familiei lor si cariera inainte oricaror orgolii si frustrari de orice tip

  3. iosiP spune:

    Am un singur comentariu: am o educatie “reala”, cel putin conform clasificarii de pe vremea aceea, care impartea liceele in “reale” (de parca ceilalti se ocupau de chestii imaginare), si “umane” (de parca noi eram extraterestri sau animale de companie).
    In domeniul meu evangheliile sunt publicatiile IEEE, in care articolele sunt recenzate si aprobate de catre oameni care au schimbat (la propriu) felul in care percepem si folosim lumea inconjuratoare: va pot asigura ca folositi cel putin una dintre inventiile/inovatiile/ideile lor atunci cand cititi acest comentariu!
    Prin urmare, cred ca “peer review” are o importanta majora: altfel emitem aprecieri subiective, influentabile (si influentate) de simpatii, afinitati doctrinare sau chiar reactii prin ricoseu (daca nu-mi place X iar X il critica pe Y, inseamna ca Y este valoros).
    Recunosc, nu am competenta sa apreciez importanta publicatiilor ISI, stiu doar ca in absenta unui proces de evaluare independenta orice apreciere este subiectiva, si trebuie luata cu doza corespunzatoare de NaCl…

  4. Hannibal Lecter spune:

    Buna seara ! Dumneavoastra in loc sa va odihniti dupa all-night birthday party va luati de “mediocritate” :lol: Oare de ce aceasta graba ?!!

    1) domnule profesor, eu unul nu cred ca fac parte din segmentele pe care le aparati sau din cele pe care le criticati. Eu vizitez forumul dvs. pt. placere intelectuala , chiar daca uneori subiectele (ca cel de azi) prezinta asperitati . De aceea nu sint familiar cu toate subtilitatile lumii culturale sau politice din RO , insa cind citesc mai fac, volens-nolens, unele asociatii , atat cit ma duce mintea . De aceea , indraznesc sa va intreb : acest articol , aparut la ore de seara pe timpul RO , se doreste o replica (reactie rapida) la ceea ce a aparut , cu citeva minute de el intr-un “cotidian” , exact pe acelasi subiect ? Intreb doar …

    2) nu numai eu, dar cred ca si altii care viziteaza forumul dvs. au lipsa a subtilitatilor de caree aminteam mai sus , versus lumea culturala , intelectuala, name it , din RO. De aceea poate ca ar fi folositor daca ati fi mai specific in formularile dvs. , adica mai concret. Un exemplu doar , din textul dvs. de azi : in contextul IICCMER , dvs. scrieti :

    “Mediocritatea a salutat decapitarea fostei conduceri, dar consimte incantata (face chiar suplimente de revista) la diletantism, amatorism si abuzuri in serie. ”

    Acuma intamplarea face ca eu sa inteleg ca e vorba de revista “Observator Cultural” si suplimentul publicat acolo de IICCMER. Dar formularea dvs. , cam generala, poate naste confuzii si misinterpretations. Deci , atunci cind oferiti astfel de analize , poate considerati a fi mai specific , pt. ca vechea zicere “bate saua sa priceapa iapa ” :lol: e buna, numai ca , uneori desi iapa pricepe ceilalti nu prea, si doar pt. ei scrieti , nu ? Multumesc.

    • Habar nu am ce a aparut pe acel “cotidian”. Macar de Ziua Americii (dar si a mea) ma feresc de poluare prin lectura acestui gen de fituica. Am scris articolul (initial) ca preambul, pe blogul meu, la textul d-lui Aligica. Va multumesc pentru identificarea unei reviste culturale ca fiind locul unde a aparut un bizar supliment. Dar tema transcende acea revista, chiar daca ea ocupa un “loc de frunte” in proliferarea si sustinerea mediocritiatii tafnoase. Voi scrie curand despre filmul “Hannah Arendt”. L-ati vazut? Despre HA se pot spune multe, bune ori mai putin bune, dar nu a suporttat mediocritatea, a replicat asa cum este normal si necesar. In ce ma priveste, o consider o ganditoare socratica, a inteles, inainte multora, cum se naste si cum functioneaza Raul totalitar.

  5. Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

    Domnule profesor,
    Daca tot vorbim despre mediocritate cred ca trebuie sa o vedem in diferitele sale dimensiuni. Nu putem lasa la o parte mediocritatea promovarii unor scriitori importanti ca Mircea Cartarescu.
    Jurnalele romanesti s-au grabit sa vorbeasca despre un important premiu literar oferit de orasul Leuk din Elvetia, fara ca macar sa caute pe Internet unde se afla acel oras. Daca l-ar fi cautat, ar fi aflat ca e vorba despre o comuna din cantonul Valais care are putin peste 3500 de locuitori si o suprafata de 55 de km2. Nu exista un oras Leuk in Elvetia (merg frecvent in regiune, e o zona frumoasa, dar rurala, nu am vazut sa existe nici macar librarie pe acolo; pentru a cumpara carti, oamenii merg la Sion, Martigny sau Sierre, orasele cele mai apropiate).
    De asemenea, nu am vazut niciun ziar care sa mentioneze ca Mircea Cartarescu nu a primit singur acest premiu, ci impreuna cu un scriitor german, Michael Roes.
    Iar in final, o alta ciudatenie e ca stirea acestui premiu a fost publicata in versiunea electronica a jurnalului local din cantonul Valais pe 24 iunie si a durat cam o saptamana pana sa ajunga in presa romaneasca. (http://walliser-zeitung.ch/literaturpreis-an-mircea-cartarescu-und-michael-roes/)
    Sunt detalii, veti spune, dar am convingerea ca tocmai fiind rigurosi cand vine vorba de asemenea detalii vom putea spera sa incepem sa iesim din mediocritate.

    • Nu voi intra aici in detalii. Sa amintesc doar ca printre laureati se regasesc nume extrem de respectate din Republica Literelor:

      http://www.spycher-literaturpreis.info/preistraeger/michael_hofmann.html

      • Hannibal Lecter spune:

        Domnule profesor, cred ca doamna Gorga nu subestimeaza importanta premiului. Dvs. ati discutat atacul mediocritatii asupra valorilor , in general. Dumneaei spune ca valorile (care vor fi ele) nu primesc suport prompt , competent si documentat din partea presei (audio, video, printed, electronic) , adica un marketing slab–adica arata ca valorile , pe linga lupta cu mediocritatea , au (in RO) si de infruntat un marketing mediocru . SI are dreptate, cred eu, in cazul mentionat . Pe vremuri mai mergea cu erori, dar azi , cind netul ofera informatie instantaneu, un ziarist superficial e prins usor . In general, gazetaria nu mai e ce-a fost odata …

        Oricum, la castelul ala , doua luni de sedere sint mai bune decit doua luni la Mogosoaia ;lol:

        • Nu am sugerat da doamna Gorga ar subestima importanta premiului. Am dorit doar sa il plasez in contextul sau istorico-cultural.

          • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

            E pacat ca nu vreti sa intrati in detalii, pentru ca ar fi interesant sa ne vorbiti despre normalitatea premiilor literare in societatile occidentale. Chiar in momentul acesta va scriu de la Leukerbad unde are loc un Festival international de literatura (http://www.literaturfestival.ch/wwkd13/francais/index.html).

            Tot despre contextul istoric si cultural era vorba si atunci cand am precizat ca Mircea Cartarescu nu a fost singurul care a obtinut premiul in discutie in acest an, ci impreuna cu un scriitor german, Michael Roes.

            In rest, confirm ceea ce spunea un comentator anterior: interventia mea nu vizeaza o apreciere a importantei premiului in discutie, ci o critica a modului in care sunt prezentate in presa informatiile cu privire la diferitele evenimente culturale.

  6. comentariu spune:

    Mediocritatea este legata de media statisticilor in toate domenii.De exemplu eu sunt un pescar mediocru si un bucatar mediocru si un mecanic mediocru.Este loc sub soare pentru ca sa fac umbra si nu cred ca sunt destept.
    Chiar si daca eu muncesc si nu gindesc trebuie sa ma descurc sa aduc o piine acasa si eventual sa ies la o bere.
    Acestea sunt elemente aproximative de care se leaga comentariile.

    Important este cine efectueaza evaluarea mea?
    Cine?
    Oraganizatia de baza ?
    Adunarea Generala a Oamenilor Muncii ?
    Les amis des mes amis… ?
    Sau trebuie sa ma multumesc cu citeva pareri ale celor apropiati si ale unor concurenti?

    Din evaluare rezulta multe neintelegeri si se genereaza speculatii?
    De exemplu eu nu am origine sanatoasa si nu pot sa conduc comuna sau sa dau educatie copiilor clasei muncitoresti si …
    CIne are legitimitatea sa evalueze?

  7. kinn spune:

    Doua intrebari:

    - s-a intafnosit brusc mediocritatea, sau care e fost evolutia ei? Ca invidii personale au existat in toate epocile, dar despre o asa larga falie mediocritate vs elite nu stiu daca s-a vorbit. Pe vremuri oamenii parca aveau alta incredere in natura pozitiva a omului de rand.

    - credeti ca poate exista elita in strainatate? Adica elita traind, muncind, respirand si fiind recunoscuta in alta parte decat grosul societatii careia ii e elita.

  8. Cristian Apetrei spune:

    Eram sigur. Domnul professor de democratie nu suporta anumite adevaruri. Si in consecinta, le cenzureaza.
    Noroc ca ma asteptam la asta si am salvat postarea.

    Case in point!

    Va felicit pentru publicarea in revista internationala Word and Text. Presupun ca in curand se va alatura cohortei de reviste ISI romanesti (56 in prezent) prin care elita internationala romaneasca a inteles mesajul urmator: trebuie sa publici ISI ca sa devii vizibil. Ca de obicei, romanii si-au facut propriile reviste ISI.

    Cea pe care ne-o recomandati este epica: revista literara a Universitatii de Petrol si Gaze. Oare chiar nu va dati seama de ridicolul acestei situatii?

    Si, vai, ati publicat alaturi de alti lingvisti si literati: domnul Funeriu. Excelent. Poate ca va si propuneti unii pe altii la premiul Nobel: Funeriu la literature si dumneavoasta la chimie.

    Traiasca Revista Internationala Word and Text si minunatii sai contributori de nivel mondial si peste.

    Astept cu inters sa va vad scriind si la Metalurgica International. Cum aceea este ISI, s-ar putea sa va creasca si indexul HIrsch. Ca doar de aceea aveti amici asa de buni: or sa va citeze cu siguranta.

    Cristian

    Dumneavoastra care scrieti asa de bine si frumos despre mediocritate tafnoasaati auzit de Funeriu? V-ati intrebat vreodata care este dimensiunea reala a competentei prietenului dumneavoastra reformator? Ca el provenea dintr-un mediu in care daca n-ai factor de impact si index Hirsch esti cam mort

    • Imi incalc promisiunea si nu o voi mai face. Scrieti vehement, nu cititi atent textele pe care le comentati, va pronuntati dispretuitor despre lucruri pe care nu le cunoasteti. Intrati pe un teritoriu in care nu aveti competenta. O revista de studii literare si lingvistica nu este una “literara”. Nimeni si nimic nu va da dreptul sa ironizati o revista pe care n-ati citit-o. In rest, puteti fi linistit, nu am probleme cu niciunul dintre indexurile la care va referiti. Inchei aici orice dialog cu Dvs, nu inainte de a va oferi, drept tema de meditatie in weekend, aceste cuvinte ale lui Arthur Conan Doyle: “Mediocrity knows nothing higher than itself”. Este unul dintre cele doua motto-uri ale articolului introductiv al numarului din revista pe care am mentionat-o. Va asigur ca nu eu voi decide ce mesaje ale Dvs apar sau nu apar aici. Moderatorii au dreptul sa publice sau sa nu publice ceea ce li se pare pertinent (sau nu tocmai), scris pe un ton civilizat (sau nu tocmai). Deci, pe viitor, va invit sa polemizati cu moderatorii :) Sunt convins ca veti gasi oricand usa deschisa spre a va publica aceste comentarii la “Observator Cultural” ori, cine stie, poate chiar la “Tribuna” :)

  9. Florin Toma Florin Toma spune:

    Îmi place domnul Apetrei (mai ales că nu ştiu cine este…ştiu însă despre ceilalţi – amintitţi în articol – cine sunt şi ce fac, ceea ce, după mine, este un câştig şi mai mare decât informaţia pe care aş afla-o în cartea de telefon a oraşului Pittsburgh cum că dânsul e profesor la “medicale”…stima!). Iar, dacă îl supără atât de tare faptul că o revistă a unei universităţi tehnice are un număr dedicat mediocrităţii, cu intervenţii semnate de intelectuali cunoscuţi (alţii decât autoarea “Evangheliştilor” şi făina aferentă!!), nu pot decât să cred că, la paritate, îmi sunt permise două lucruri: 1) să cercetez etimologia patronimului dumisale (aşa, de-un pamplezir!) şi să facem observaţii marginal-sociologice despre numele de familie în genitiv şi, apoi, 2) să-l încurajăm să scrie şi el o contribuţie “steel”-istică şi, necesarmente, generoasă în urme de index Hirsch, care să intre imediat în patrimoniul urbei unde locuieşte domnia sa…Ce-ar fi?! Mai adaug că agresivitatea dvs. bilioasă, ironiile dvs. ratate şi acrite – ştiţi foarte bine, sunteţi medic – nu vă sunt deloc recomandabile. Dacă rămâneţi la ambiţia de vă socoti un intelectual cu Hirsch-uri în cap. La liber. Dacă nu, faceţi-vă loc, poate mai găsiţi unul înghesuit, la alte “oficine”. Păcat că n-aţi prins “Săptămâna”!…Hi, doc!

    • Cristian spune:

      1. Sunt numerosi indivizi care au cu adevarat un nume si de care probabil n-ati auzit. Asa incat asta nu este un argument.

      2. Numele in genitiv… argumentul ultim. Sa va dau un contraargument: de Nica a lui Stefan A Petrei ati auzit? Poate scrieti un studiu in care sa va referiti la genitiv in apredierea operei.
      Cristian

  10. Domnule Profesor Tismăneanu,

    Am început să citesc numărul recomandat. Deocamdată am citit articolul d-nei Marin. Vă scriu ce mi se pare că am înțeles.

    Nu discut despre măsura în care noțiunea de mediocritate se poate susține în absența unor criterii cantitative de evaluare a produselor umane în discuție (« la médiocrité dépend fondamentalement de la notion, problématique d’ailleurs, de « milieu », et renvoie à l’état moyen » (Marin L. 2013, Word and Text, 3(1) : 41-52). La un concurs de poezie din 97 de la Bacău dl. Constantin Țoiu s-a exprimat că poeziile citite de dânsul (ale competitorilor) nu depășesc media din ziua de azi. La întrebarea mea răutăcioasă (mă deranjase că nu îi plăcuseră prea tare poeziile mele) ce înțelege prin media din ziua de azi în ce privește poezia a trebuit să recunoască faptul că a folosit o figură de stil. E posibil ca propoziția “Opera de artă cutare este mediocră” să nu fie mai mult decât o figură de stil (adică fără o valoare cognitivă obiectivă).

    Mai interesant mi se pare că autoarea aplică noțiunea de mediocritate unor produse umane, nu oamenilor « Médiocre renvoie à ce qui se situe en dessous de la moyenne, qui n’a pas d’importance, qui est ordinaire, faible, qui manque d’élévation » (op.cit).

    Ca să fiu cât mai scurt : aplicarea noțiunii de mediocritate oamenilor este o eroare categorială în măsura în care lucrăm cu un concept de om compatibil cu cel de persoană în sens creștin. Dacă lucrăm cu un concept de om de tip substanță cu proprietăți (stilul antic și medieval, omul e animal rațional) sau bundle of properties (proprietăți și relații între ele, stilul științei actuale matematizate, omul e sistem de organe cu relații între ele și proprietate emergentă gândirea datorită funcționării creierului), poate că putem vorbi despre mediocritate a oamenilor din perspectiva diferitelor proprietăți luate în considerare, sau a unor indicatori globali, dacă va fi existând așa ceva.

    Mi-e teamă însă că acest mod de abordare are un soi de scientism subiacent nemărturisit, antic sau contemporan, respectiv presupoziția de reducere a omului la modelul prin care îl caracterizăm.
    După părerea mea, atât propozițiile „Patapievici nu este mediocru”, “Tismăneanu nu este mediocru”, cât și propozițiile „Marga este mediocru”, „Un prof de la Spiru – fără cine știe ce citation tree – este mediocru” sunt metaphisically ill formed dacă acceptăm că omul este o persoană cu valoare intrinsecă (pe lângă că are corp, trup, suflet, caracter, sau cum dorim să conceptualizăm ce are omul caracterizabil în termeni de proprietăți observabile obiectiv sau introspectiv).

    Afirmațiile corect formulate într-o ontologie care dă valoare intrinsecă omului sunt mai degrabă: Prestația managerială a lui Pata nu este mediocra, iar a lui Marga e mediocră, prestația academică a d-lui Tismăneanu nu este mediocră, iar a băiatului de la Spiru este (sub)mediocră.

    Limba permite să spune și că Marga e mediocru, dar într-o ontologie umană creștină asta nu este decât o figură de stil.

    Mi se pare că este preferabil să ne limităm să evaluăm produsele oamenilor (de ex. cele culturale) și faptele lor (de ex. actele manageriale la ICR).

    Cum ar zice un popă, să judecăm faptele, nu oamenii.

    În baza celor de mai sus rămân la opinia afirmată anterior că nu există mediocri și elite. Să credem asta este un mod de a ne autoflata (dacă mă cred în elită) sau de a ne exprima complexele de inferioritate (dacă mă cred între mediocri).

    Pe măsura ce avansez cu lectura celorlalte articole s-ar putea să îmi schimb opinia în funcție de argumentele constrângătoare de care dau.

    Cele bune,

  11. Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

    O ultimă intervenție în discuție în acest cadru. Poate continui altă dată cu un text.

    După lectura articolului d-nei West pot să spun că mi se pare că generalizarea aplicării substantivului mediocru la oameni pare să fie asociată schimbării felului cum este înțeles omul de către majoritatea oamenilor dintr-o societate, la finele secolului XIX și începutul lui XX. Asta ar fi cam epoca expansiunii gândirii pozitive, cea a anunțării morții lui Dumnezeu, însă existența legăturii cauzale rămâne de dovedit, dincolo de simpla corelație temporală.

    E posibil ca distincția pe care o menționează doamna West între ontologic (om mediocru pentru că are trăsături mediocre) și funcțional (om mediocru pentru că acționează mediocru) în ce privește modul de a concepe ce este mediocritatea omului să aibă în subiacent un model diferit de om – endurant la mediocritatea ontologică, perdurant la mediocritatea funcțională. Asta ar putea corespunde trecerii de la scientismul de stil aristotelic la cel de stil contemporan, însă ce spun sunt speculații și nu voi mai investi mai mult timp în această direcție.

    O provocare de final, o ipoteză de lucru: că apelarea oamenilor cu termenul “mediocrule” este tipică omului recent în sensul d-lui Patapievici, sau ca să fiu mai nuanțat,acelei laturi din noi care este condiționat cultural atât de mult încât nu ne putem desprinde de ea, fiind recenți într-o anumită măsură cu toții în unele privințe.

    Cu bine,

  12. Radu spune:

    Am citit cu mare interes ce ati scris, insa am o nelamurire: ce legatura are sintagma “jos Basescu” cu toata expunerea de mai sus? Mediocritatea este, din pacate, o caracteristica a Romaniei din ziua de azi, incluzand si unele dintre exemplele mentionate de dumneavoastra. Sa il luam pe dl Patapievici, cu atitudinea sa umila in fata lui Basescu (sunt greu de sters din minte unele imagini filmate cu dialogurile dintre Patapievici si Basescu de acum cativa ani), Basescu fiind cine pana la urma, un om ajuns presedinte, insa nicidecum un intelectual sau un om cu un respect adevarat pentru adevarata cultura. Sunt de acord cu dumneavoastra in legatura cu mesajul pe care doriti sa il transmiteti, insa nici cateva dintre exemplele sugerate de dumneavoastra ca fiind niste elite nu se distanteaza complet de mediocritate, si mai grav, de o atitudine servila fata de un anumit regim.

    • Nu stiu cand si unde ati vazut Dvs dialogurile filmate intre H.-R. Patapievici si Traian Basescu. Eu nu le cunosc. Mai mult, sunt convins ca ele nu exista. Dar stiu in schimb ca Traian Basescu a imbratisat numeroase idei ale intelectualilor calomniati pentru a fi devenit “sclavii” sai.

      http://www.youtube.com/watch?v=PmMcP-AXEpU

    • ALX spune:

      @Radu
      “Dialogurile lui Patapievici cu Basescu” nu exista. Am urmarit cu prea mare atentie scena publica a ultimilor ani ca sa-mi fi scapat asa ceva. In plus, daca ele ar fi existat, ar fi fost ultra citate si ultra comentate, in ziare si pe la televiziuni. Somata sa produca presupusele citate laudative la adresa lui Basescu ale lui HRP despre care scrisese un articol, o autoare de la Observatorul Cultural, neputand gasi nimic, a ajuns sa spuna ca Patapievici nu a zis acele lucruri, dar ar fi putut sa o faca. Pornind de la ideea ca sunteti de buna credinta, puteti spune cum s-a format in mintea dumneavoastra ideea acestor “dialoguri”, dat fiind ca ele nu exista?

  13. spielvogel spune:

    o intrebare practica: cum se poate citi articolul din word&text? eu nu am reusit sa dau de el intreg, ci doar un ciot in pdf. multumesc anticipat.

    • Hannibal Lecter spune:

      Despre care articol vorbiti ? Puteti da un link ?

      • spielvogel spune:

        Pai asta despre care vorbeste autorul:

        “Revista include o dezbatere intitulata “Apologia de Mediocritate” cu contributii de Arleen Ionescu, Alexander Baumgarten, Dragos Ciuparu, Petre T. Frangopol, Daniel Funeriu si subsemnatul.”

        Vad ca unii comentatori se refera la el ca si cum l-ar fi citit, dar revista nu pare sa acorde acces la texte:

        http://jlsl.upg-ploiesti.ro/

        asa ca speram ca autorul, care vad ca intra in discutii cu comentatorii, o sa fie de ajutor aici prin postarea acestui articol despre care vorbeste.

  14. Arleen Ionescu spune:

    Va multumesc foarte mult pentru comentarii, inclusiv pentru cele deplorabile care nu consider ca spun nimic despre calitatile domnului profesor Tismaneanu, a ‘cohortei’ de reviste romanesti sau a calitatii revistei noastre care s- a nascut intr-o universitate cu trei facultati tehnice, una cu profil economic si una de Litere si Stiinte. Ne straduim sa cladim ceva corect si acceptam oricand critici atata timp cat acestea sunt pertinente. Revista se poate descarca doar partial de pe site, cateva articole sunt integral incarcate, restul contin doar rezumatele. Prin CEEOL se pot descarca toate articolele complete, ca si prin EBSCO si MLA, iar revista se poate comanda direct la editura. Articolul Apologia de mediocritate exista integral online pe contul meu de academia.edu. Le multumesc inca o data co- autorilor mei pentru ca au acceptat provocarea mea si mi- au raspuns la intrebari. Tema se poate oricand redeschide fie de o revista academica, fie de una culturala. Cu cele mai bune ganduri si urari de bine celor care au investit timp pentru a ne citi, Arleen Ionescu

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Va felicit pentru revista. Calitatea a ce am citit este bună. Nu e un gen de scriitură pe care să îl consum adesea, dar într-o paradigmă post-modernă inevitabil ironistă pot să apreciez că ceva poate să fie individualizat și prin absența posibilității de a fi definit (cazul mediocrității).

      Pe lângă asta au un fond informativ, prin trimiteri, note și deschid orizontul unei lumi stranii pentru cineva format în științele naturii și filosofia științei.

      Sper să reușiți să atrageți o masă critică de colaboratori, există un risc în acest sens cu o revistă din provincie. Dar cei de la Baia Mare au reușit pe mediu și acum au și factor de impact ISI.

      cele bune,



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vladimir Tismaneanu


Vladimir Tismaneanu

Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)