joi, martie 28, 2024

Despre Nelson Mandela, sau despre un lider autentic (UPDATED)

Romanii vor avea ocazia sa vada crampeie de istorie plimbate pe ecranele televizoarelor. Nu e esential ca avem trei premieri britanici care participa la funeraliile oficiale, nu e esential nici ca Nicholas Sarkozy si Francois Hollande dau calduros mana si isi lasa pentru o zi batalila politica pentru a fi impreuna la ceremonia dedicata lui Nelson Mandela. Nu e esential nici macar ca Nelson Mandela isi are statuia facuta inca din 2007 in Parliament Square la Londra, alaturi de Abraham Lincoln, Benjamin Disraeli si Winston Churchill, accentuand rolul de gigant pe care il are in constiinta britanica…Nelson Mandela, cel care se intreba ca tanar daca va fi vreodata o statuie a unui om de culoare intre Trafalgar Square si Parliament Square si a trait sa o vada inaugurata chiar din timpul vietii… Nelsom Mandela, cel pentru care peste 100 de sefi de stat s-au adunat, Nelson Mandela care se recomanda cu calitatile lui de om si cu descendenta din tribul Xhosa, nevorbind niciodata de Premiul Nobel pentru Pace , obtinut impreuna cu Frederik de Clerk in 1993.

Iata un mic crampei din propria lui poveste, scrisa la persoana intai in autobiografia Long Walk to Freedom, pe care o recomand calduros spre lectura:

“In zorii zilei de 5 decembrie 1956, am fost trezit – cineva batea foarte tare in usa mea. Intrucat nu aveam niciun vecin sau prieten care sa bata intr-un mod atat de violent, am stiut imediat ca erau fortele de politie (in original security police). M-am imbracat rapid si i-am gasit. Trei politisti au produs un mandat de perchezitie, si au inceput imediat sa imi ia casa la puricat cautand documente si hartii incriminatoare.Deja, copii s-au trezit si am incercat sa le transmit printr-o privire fixa sa fie calmi. Pe mandatul cu care am fost arestat scria : Hoogverrraad- High Treason (Inalta tradare). M-am dus cu ei in masina. Nu e foarte placut sa fi arestat in fata proprilor copii, chiar atunci cand stii ca ceea ce faci este drept. Dar copii nu inteleg complexitatea situatiei, ei vad pur si simplu autoritatile statului – toate albe- tarandu-le tatal fara niciun fel de explicatie. ”

In 1962 Mandela a fost arestat din nou, dupa luni de sabotare a guvernului ilegitim. Guvernul care vroia atunci sa “franga sira spinarii” a miscarii lui Nelson Mandela a fost pana la urma ingenunchiat. Intr-o paralela care poate are ecou inclusiv pana in Pungesti,Romania, inceputul sfarsitului a fost transformarea statului intr-un stat politienesc, in care ofiterii de politie le era permis sa chestioneze si chiar sa retina oameni fara acces la un avocat, fara protectie impotriva auto-incriminarii. Ulterior, lucrurile s-au inasprit, chiar s-a votat si o lege prin care, pentru 90 de zile, orice persoana putea fi retinuta fara mandat. Pana la urma, niciun guvern nu poate sa franga sira spinarii unui popor, chiar daca sunt necesari uneori 10, 20 de ani de lupta incrancenata. Pana la urma, Mandela in puscarie a devenit un simbol al nedreptatii de o asemenea insemnatate mondiala, incat spre sfarsitul perioadei el a refuzat sistematic diverse “oferte” care presupuneau renuntarea la cererile Congresului National African contra asigurarea eliberarii sale imediate. Mandela a stat in total 27 de ani in inchisoare, prabusind pana la urma prin propria forta morala regimul de apartheid din Africa de Sud, fiind eliberat doar in 1990.

Forta morala si capacitatea de a fi creator de stabilitate, de a strange poporul, de a diminua clivajele din societate poate iarasi sa fie pilda inclusiv liderilor nostril actuali, Basescu si Ponta. In timp ce noi traim intr-o tara in care primii oameni in stat se injura ca la usa cortului (porc, pisicut, “profund corupt”, “presedintele s-a babit”), tafnosi pentru cauze minore, Mandela a facut apel la calm si a calmat prin forta cuvantului pana si un moment in care oameni incepeau sa creeze razmerita, sa incendieze imobile, sa atace fortele statului, urmare a mortii lui Chris Hani, sef de cabinet al aripii armate a Congresului National African, impuscat de extermisti Afrikaneri. A raspuns pana la urma cu pacea razboiului, chiar daca in tinerete a sustinut activ, uneori, unele acte de sabotaj si violenta.

Mandela a reusit sa transforme prin exemplu personal si prin penitenta, sinistra puscarie de pe Robben Island in loc de pelerinaj turistic– ati, vazut, probabil, si poza premierului Ponta in acea celula a lui Nelson Mandela. Ce trebuie subliniat, insa, este faptul ca Mandela nu a iesit din puscariile apartheid-ului insetat de razbunare si de ideea de a plati cu aceeasi moneda, ci dispus la dialog si dornic de a instaura o democratie tanara in Africa de Sud, o democratie constitutionala, parlamentara, reprezentativa, unde alibi sa nu se simta amenintati.

Dupa ce a devenit presedinte, in 1994, a inceput sa vorbeasca despre “Natiunea –curcubeu”, cea in care toata lumea poate sa se regaseasca, indiferent de trib, etnie, religie sau culoare a pielii. “Oamenii curajosi nu au teama sa ierte, de dragul pacii”. Infiintarea Comsiei pentru Adevar si Reconciliere poate fi un model si pentru Romania, in viitor, daca vrem sa scapam de umbra trecutului dinainte de 1989. Tortionari au fost pusi fata in fata cu victimele, pentru a avea un soi de vindecare nationala – tortionarii erau scuzati de trimiterea la puscarie doar daca spuneau tot adevarul despre torturi, violuri, brutalitati, intemnitari si crime. Stigma sociala si penitenta care ii insotea dupa o astfel de confesiune era suficienta – chiar daca nu era suficienta reparatie morala pentru victime. Dupa doi ani de munca a acestei comisii,sub conducerea exceptionalului Desomod Tutu, Africa de Sud a reusit sa depaseasca enormul clivaj social si sa instaureze pacea care a condus la o crestere economica sustinuta.

Un alt episod de leadership personal pentru unirea natiunii cu 11 limbi nationale a fost schimbarea parerii majoritatii populatiei despre formatia de rugby Springboks. Springboks, o formatie de rugby exclusiv alba reprezenta tot ce urau mai mult africanii albi: opulenta alba, tafnosenia lor, rugby-ul fiind vazut ca exclusiv sportul lor. Intr-un exemplu incredibil, Nelson Mandela i-a cerut capitanului sa il ajute sa uneasca natiunea – autobuzul cu jucatori de albi ai echipei a vizitat cartierele cele mai sarace cu populatie neagra, introducand rugby-ul la o noua generatie. Mandela insusi, intr-o miscare incredibila, a aparut pe stadion incurajand echipa in tricoul capitanului echipei, reusind astfel sa transforme victoria echipei nationale de rugby impotriva Noii Zeelande, intr-un meci de pomina care sta la temelia acelei natiuni, in victoria impartasita de intreaga natiune.

Dupa primul mandat prezidential, desi ar fi avut imensa sustinere pentru un al doilea mandat, a ales sa se retraga demn – iarasi un exemplu care poate ar fi util si pentru Romania. Chiar fiind parintele –fondator al natiunii, chiar cu o reputatie internationala greu de egalat, a ales sa se retraga, demn. Singurul lucru care nu a mers prea bine in primul sau mandat, politicile anti-HIV/SIDA, a incercat sa il repare dupa ce nu a mai fost presedinte. Nu in modul stupid in care, de pilda, Ministrul Culturii de la noi incerca alaltaieri sa compare bugetul culturii cu bugetul HIV/SIDA, spunand ca Romania nu e Africa de Sud, o tara unde la un moment dat prevalenta bolii era de 10%. Mandela a infiintat o organizatie omonima cu numarul pe care l-a purtat in inchisoare – 46664. Fusese al 466-lea prizonier care a ajuns in acea inchisoare in 1964, deci aceasta este logica de compunere a acestui numar. Ulterior, sub acest nume zeci de concerte caritabile, care au adunat bani, cu milioanele de dolari, pentru lupta cu maladia HIV-SIDA au fost stransi, ultima data cu ocazia a 90 de ani de viata a lui Nelson Mandela, in Hyde Park la Londra.

Nelson Mandela a murit la 95 de ani, inconjurat de familie – dupa ce a sfaramat pietre si a suportat puscaria,timp de 27 de ani. Cand inchid acest articol France 2 arata purtatorul de cuvant al familiei Mandela isi incepe discursul cu un cuvant – “puterea…”in limba Zulu, iar stadionul intreg raspunde cu continuarea sintagmei – “…e a poporului” Putem conchide aceasta modesta analiza tot cu cuvintele lui Mandela, de data aceasta glumete, atunci cand a iesit din viata publica si din politica: “Nu ma sunati, nu ma cautati, va voi cauta eu”. Oare cat timp va mai trece pana cand se va ridica un alt lider de talia lui, macar pe aceasta planeta, daca nu la noi?

UPDATE 2

Petru Dumitriu spune:

Meritul fundamental al lui Nelson Mandela nu este ca a iesit victorios din lupta cu apartheid-ul ci acela ca si-a iertat dusmanii, ca i-a facut pe acestia sa-si invinga frica si ura la fel de viscerale amandoua si sa construiasca o societate unita (sau, ma rog, dezbinata pe alte baze decat culoarea pielii). Si asta il distinge de politicienii care nu-si pot construi piedestalurile pe care se urca decat ura si desconsiderarea adversarului. Nu stiu daca domniile voastre cunoasteti vreo societate sau vreun lider care seamana cu descrierea asta din urma. Eu as avea exemple, dar ma abtin.

Prea multi isi construiesc locul in societate doar prin antinomie, antipatie, pe “anti” in general. Prin asta Mandela este unic si se deosebeste de impostori si demagogi, de verosii manipulatori ai sentimentelor religioase, nationale, etnice, si in general a bunei credinte si naivitatii “carnii de tun” care sunt oamenii simpli, vesnicele victime ale “marilor cauze”.

Nu stiu daca Mandela era crestin practicant (metodist era parca) dar era profund crestin, daca i-a convins pe albi sa-i ierte greselile, si el le-a iertat pe ale lor.

Adevarata istorie este cea care se scrie la viitor, nu la trecut.


Update 1

Cateva crampeie interesante din luarile de pozitie de azi, referitoare la Nelson Mandela :

1. Colegul meu de la Harvard, Marian Stas poveste episodul in care i s-a acordat o diploma onorifica de catre Universitatea Harvard

http://adevarul.ro/educatie/scoala/madiba-invictus-1_52a2152ac7b855ff56814949/index.html

2. CNN-ul a avut o emisiune foarte buna, inclusiv un interviu al premierului britanic David Cameron care dezvaluie ca “Mandela este singurul om care poate sa scape fara reposuri dupa ce i se adreseaza reginei cu apelativul Elizabeth”

3. Capitanul echipei Springboks, vorbind la CNN, povesteste ca, ulterior castigarii acelui meci de pomina impotriva echipei din Noua Zeelanda, Mandela a insistat sa devina si nasul celor doi copii ai sai, un lucru care a ridicat o opozitie vehementa in Congresul National African. Unirea unei natiuni necesita decizii corecte, dar nepopulare.

Distribuie acest articol

53 COMENTARII

  1. Înțeleg că locuiți în SUA, dar traducerile mot-a-mot și barbarismele din traducere sunt totuși prea multe (de greșelile gramaticale nu mai zic). Textul este semi-ilizibil. Nu l-or mai fi pieptănat editorii Contributors (dacă există așa bestii fantastice)?

    • Dle Cosmin, faptul ca ati trecut de la a ma injura pe blogul personal la a interveni pe acest blog este un pas inainte – si va felicit pt. el. Totusi intelegeti gresit – am revenit din SUA in Romania de peste 6 luni de zile. Daca textul este ilizibil, va rog mult indicati punctual erorile si le voi indrepta, nu aveti a critica editorii Contributors, care intervin pt. moderarea acestui forum si nu se baga pe textele mele. Ca atare, erorile imi apartin in totalitate.

      • Ei, lăsați, nu vă alintați, că nu v-a înjurat nimeni. Și v-a picat bine, de-atunci nu ați mai scris lăcrămoșenii dintr-alea. De asemenea, nu e prima dată când comentez, deși e prima dată când o fac ca să vă critic de a episodul cu „mor oamenii-n troiene” încoace.

        Revenind: au produs un mandat? „să fi arestat”? autoritățile albe târându-le tatăl (bănuiesc că era ”dragging their father away”)? „stat politienesc, in care ofiterii de politie le era permis”? „Forta morala si capacitatea … poate iarasi sa fie”? „autobuzul cu jucatori de albi ai echipei a vizitat”? „introducand rugby”? „intr-o miscare incredibila”?

        … Să continui?

      • Fără supărare, ”trei polițiști au produs un mandat de arestare” denotă necunoașterea atât a limbii engleze, cât și a limbii române. Da, în engleză se spune ”produced”, dar sensul din românește este ”au prezentat”.

        În rest, vă felicit pentru articol, îl prezentați pe Nelson Mandela la adevărata lui valoare, spre deosebire de articolul unui coleg de platformă, agasat de osanale pentru liderul african.

  2. Draga autorule

    Articolul ar fi fost bine scris daca te-ai fi limitat la Mandela, Africa de Sud si apartheid….comunismul e cu totul alta dimensiune sociala si poltica.
    Norocul lui Mandela a fost ca s-a nascut si a activat in Africa de Sud si in si impotriva apartheidului…daca ar fi fost in Romania in 1956 si ar fi fost ridicat de „security police” ar fi ajuns la Canal sau Gherla sau Pitesti si, de acolo ar fi plecat doar cu „picioarele inainte” ca atatia altii.
    Daca 1962 ar fi comis „unele acte de sabotaj” in Romania, nici nu mai ajungea la proces – a r fi murit., precum luptatorii anticomunisti din munti – impuscat direct.
    Dupa 1970, ar fi stat nu in inchisoare – aia era pentru infractorii „buni” – aceia de drept comun: hoti, talhari, ucigasi – ci in spitale de psihiatrie, unde sa primeasca tratamentul aferent si de acolo ar fi iesit „leguma”…
    Asa ca, plecandu-le in fata lui Nelson Mandela si a realizarilor lui, sa spunem si ca Dumnezeu i-a tinut partea cand l-a trimis in Africa de Sud si nu in Romania comunista sau in URSS

    • Respect parerea, chiar daca nu sunt neaparat de acord cu ea. V-as invita sa dati dvs solutie clivajului social creat de crimele comunismului. O condamnare in Parlament care nu avut efecte practice o fi mai buna decat un „truth and reconciliation commission”?

      • În Africa de Sud, taberele erau clare: erai alb sau erai negru, așa că reconcilierea era cam singura soluție rațională. În România post-comunistă nu sunt deloc tabere clare, aceeași persoană poate fi, în funcție de situație și context, anti-comunist, fost comunist sau in-between. Un foarte bun exemplu e Traian Băsescu, dar ca el sunt aproximativ 4 milioane. Chiar și cei care aleg ferm o tabără, precum dl.Tismăneanu, tot sunt denigrați pentru păcatele familiei din care provin. Dar cei mai mulți nu pot alege clar o tabără. În Africa de Sud, lucrurile erau mult mai clare.

        În rest, are dreptate interlocutorul dvs., comuniștii l-ar fi împușcat pe Mandela fără judecată sau ar fi murit la Canal, în așteptarea procesului. Albii sud-africani aveau totuși niște principii civilizate, chiar dacă îi considerau pe negri rasă inferioară. Comuniștii nu aveau așa ceva, omorau pe oricine și se omorau și între ei fără prea multe rețineri.

  3. „Stigma sociala si penitenta care ii insotea dupa o astfel de confesiune era suficienta – chiar daca nu era suficienta reparatie morala pentru victime.”
    Deci tot „ai lor” ies in avantaj, conform obiceiului! Pai numai victima sa nu fii…

    Iar pentru edificare privind „stigma sociala si penitenta”, citez din Wiki:
    “A bomb was detonated in a bar on the Durban beach-front in 1986, killing three civilians and injuring 69. Robert McBride received the death penalty for this bombing which became known as the “Magoo’s Bar bombing”. Although the subsequent Truth and Reconciliation Committee called the bombing a “gross violation of human rights”,[10] McBride received amnesty and became a senior police officer.”

    Curat stigma sociala, coane Orasanu!

    • Se pare că nu ați înțeles nici paragraful respectiv din articolul de față, nici articolul de pe Wikipedia, nici logica reconcilierii. Dl.Orășanu vorbea despre torționari, adică despre cei care serviseră regimul de apartheid și se ”pocăiseră”. Pentru ei era suficientă stigma socială și penitența. McBride fusese membru al Congresului National African și avea o condamnare la moarte pronunțată împotriva lui, adică avea motive de mândrie ca luptător anti-apartheid, stigma nu era destinată celor ca el, ci torționarilor regimului.

      Și exact cum spune și Wikipedia, a fost recunoscut caracterul politic al atentatului lui McBride, de aceea a fost eliberat.

      • Am inteles: daca are caracter politic, e OK sa omoram oameni nevinovati!
        Pai atentatul din 11 septembrie ce caracter o fi avut, didactic si pedagogic?

        Sa stiu si eu, ca platforma mea politica e clara (si relativ publica, prin afirmarea ei pe contributors.ro) – am dreptul sa pun mana pe topor si sa crap cateva capete prin Primaverii?
        Sau la mine caracterul politic „nu se pune”?

        Regret, domnilor, dar uciderea unor nevinovat (necombatanti)i, indiferent de motivele invocate, poarta un singur nume: TERORISM. Si nu vad motivul ca cineva sa fie „mandru” de asta!

        • Pai si la apartheid (inclusiv legea prin care habeas corpus era suspendat si puteai fi arestat direct, 90 de zile, fara avocat, fara explicarea drepturilor sau a acuzatiei) cum propuneati sa se raspunda? Inteleg ca Mandela a gresit, din ceea ce spuneti?

          • Prin cauciucuri aprinse la gatul unor civili, desigur!

            Cum de nu m-am gandit la aceasta solutie pana acum, si-asa n-am ce face cu ele, ca m-au obligat astia sa-mi pun cauciucuri de iarna (mai ieftin pentru ei decat deszapezirea).

          • Cer oficial Contributors.ro sa retraga acest comentariu – instigarea la violenta nu e deloc ceea ce se poate admite pe un blog al articolelor mele. Regret ca e vorba chiar de un forumist vechi (atat de vechi incat daca nu ma insel era si comentator al articolelor mele din Capital, in vremuri vechi), dar ramane inadmisibil.

            • Eu am intrebat doar daca as face eu in Parlament acelasi lucru pe care l-a facut Mcbride in bar as primi o amnistie – atat tot. Nici macar n-am pus problema ca n-as fi vinovat daca as face asta – ca doar am intrebat daca mi s-ar acorda amnistie, nu? Si cum legea controversata a amnistiei e pe teava am incercat sa arat doar ce se poate intampla… Eu nu vad instigarea la violenta – ce spuneam eu era exact in tonul lui @iosiP – dar daca ziceti dvs… Fiecare e liber sa inteleaga ce vrea si ce poate…
              Am sa ma straduiesc sa nu va mai comentez articolele, ca sa nu risc sa va simtiti jignit in plus…

            • Gogu Bosorogu, incerc pe cat pot de mult sa nu cenzurez pe nimeni – in cele peste 40 de postari Contributors este singura reactie de acest tip pe care mi-am permis-o…va invit sa comentati in continuare, nu va ingradeste nimeni, culmea este ca am apreciat majoritatea comentariilor dvs…va rog mult insa sa aveti in vedere aceasta unica sensibilitate (care este aplicata peste tot, nu doar pe blogul acesta) cu privire la discutia despre violenta si la ce s-ar face cu Parlamentari si cum va pregatiti pentru nu stiu care misiune violenta, chiar daca a fost o chestiune de tipul reductio ad absurdum…Astea nu au loc aici, sorry.

        • Au trecut vreo 50 de ani de la vremurile respective, pe-atunci nu se lămuriseră lucrurile în privința terorismului. Însă o organizație care are și revendicări politice rezonabile și destulă priză la mase nu mai poate fi etichetată simplist ca ”teroristă”.

          După logica dvs., Ceaușescu nu trebuia înlăturat de la putere, pentru că nu exista baza legală, corect? Iar Congresul National African trebuia să se conformeze legii, corect?

          • Confundati – cu intentie, presupun – actiunile teroriste cu incalcarea unor legi nedrepte.

            A ucide civili nevinovati nu tine de (ne)respectarea legii, este o barbarie sanctionata in orice societate civilizata, indiferent de definitia sub care sunt cunoscute actiunile respective! Este ca si cum eu i-as da foc vecinului care seamana cu Ponta, ca sa retaliez pentru legile absurde pe care tocmai le-a votat parlamentul.
            Desigur, pentru dumneavoastra conteaza revendicarile politice rezonabile, care justifica totul. Va garantez ca si eu am revendicari politice (la fel de rezonabile). Ce fac, imi scot cauciucurile din garaj?

  4. Un alt mic crampei dintr-un lider autentic:

    “Victoria socialismului din URSS, Republica Populară Chineză, Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia și România, unde condițiile de viață ale oamenilor erau în multe privințe similare sau mai rele decât cele din țara noastră, demonstrează că și noi putem atinge acest obiectiv important.”

    alte mici crampeie: http://www.inliniedreapta.net/insemnare/mostenirea-lui-nelson-madela-africa-de-sud-e-capitala-mondiala-a-criminalitatii/

        • Pai haideti sa daramam toate soclurile, toate stauile din lume, toti liderii pentru satisfactia marunta ca pe un petec de forum suntem toti otova, toti o apa si un pamant. Avea dreptate un academician : noi ne-am pierdut simtul ierarhiilor, respectul pentru ceva (inclusiv personalitati), respectul pentru varsta, expertiza, experienta, intelepciune, iar fara respect, daca suntem toti la fel in aceasta balaceala imunda, atunci chiar ca nu avem o referinta la valori, iar atunci dialogul este inutil, de fapt.

          • Ati auzit de pseudo-argumentarea de tip „straw man”? Combinata cu „slippery slope”, ca sa fie tacamul complet?

            Eu spun ca Mandela nu-si are locul pe soclu, dumneavoastra propuneti sa daramam toate soclurile! Mai mult, lansati si un „discret” ad hominem, vorbind despre satisfactii marunte.

            Pot sa va intreb care este satisfactia marunta pe care ati incercat-o scriind un articol pe o tema care fusese deja dezbatuta pe acest forum? Sau „ierarhia” va justifica actiunea, si ar trebui cu totii sa aprobam opiniile dumneavoastra?

            Un alt academician (Grigore Moisil) a spus: „Istoricul trebuie sa aiba multa fantezie si nu este rau daca are si talent literar.”

  5. Prea mult sirop… Inteleg ca pentru sud-africani este un moment de rememorare, compasiune, bilant. Lucruri care acum 30-40 de ani pareau utopie in Africa de Sud sunt azi realitate. Un sistem opresiv si discriminatoriu a fost demontat relativ pasnic si prin eforturile lui de Klerk si Mandela tranzitia spre democratie a luat contur intr-o tara a contrastelor, unde somajul afecteaza o treime din populatia adulta, lipsa de educatie, servicii de baza, instructie fac ravagii, unde una din trei femei este abuzata. Inteleg si apreciez ca Nelson Mandela nu a mers pe calea resentimentului si razbunarii. A ales dialogul si intelegerea. E un lucru remarcabil.

    Ce gasesc interesant si usor deplasat este cum o planeta intreaga s-a incolonat sub bagheta mediei -care in numele corectitudinii politice dezinformeaza prin omitere si exagereaza fara oprire- sa sanctifice un politician, e drept foarte abil, care are un trecut foarte controversat. Trec peste ratacirile marxiste din tinerete, despre apropierea de puterea sovietica, de dictatorii africani. Pe cand se va vorbi de Nelson Mandela liderul unei organizatii (Congresul National African) in intregime corupta, responsabila de moartea multor nevinovati si care a fost considerata de CIA organizatie terorista pana in 2008? Cand ne veti spune de faptul ca in downtown Jo-burg risti sa dispari de pe lumea asta daca te dai jos din masina si asta pentru ca esti alb? Exista o mare diferenta intre declaratiile bombastice si lacrimile de crocodil ale politicienior si realitatea din strada. Vorbiti cu sud-africani si poate intelegeti valul de emigratie afrikaner dupa ce Nelson Mandela a devenit presedinte si ANC a castigat alegerile in anii ’90.

    • Aceeasi intrebare ca mai sus – care ar fi un lider autentic, in opinia dvs?! Daca avem temeritatea de a contesta liderii autentici ai lumii doar pt. ca se intampla sa fie de stanga, ce sa mai spun…David Cameron, John Major erau si ei incolonati acolo in ceea ce se numeste pe acest forum „prea mult sirop” …ba chiar contribuiau serios la acest sirop…desi nu cred ca pot fi vreunul banuit de socialism.

      • Avem temeritatea de a contesta liderii autentici ai lumii „doar” pentru ca au condus organizatii teroriste si si-au sustinut opiniile politice prin gulere din cauciucuri aprinse.

        Iar asta este valabil si daca erau de dreapta, de centru, de sus sau de jos: uciderea unor nevinovati nu are „culoare” politica, doar penala!

      • Dl. Orasanu, spre exemplu un lider politic autentic a fost Mahatma Gandhi. L-am ales pentru ca activismul sau politic isi are radacinile in inechitatile din Africa de Sud si datorita faptului ca a incurajat intotdeauna toleranta si dialogul, a trait intotdeauna modest si si-a iubit semenii. Viata este o celebrare care merita traita asa cum ne este data.

        Nu ii banuiesc pe actualul si fostul premier britanic de socialism. Nu ii pot acuza de asa ceva, as cadea in capcana de a imparti vina prin asociere. Nu stiu ce relatii personale au avut cu Mandela. La urma-urmei e alegerea lor si nu ma priveste. Ce pot sa spun este ca gasesc aceasta corectitudine politica mediatica dusa la extrem deosebit de gretoasa. Au reusit sa transforme inmormantarea unui politician abil intr-un balci, o adunare planetara de la care nu e in regula sa lipsesti. Ei bine, eu nu am stors nici macar o lacrima. Ii las pe politruci, naivi, creduli si pe tovarasii lor de drum sa isi jeleasca idolul pana la adanci batraneti. Cu bine.

  6. Scria cineva pe platforma aceasta – nu spui cine, persoana importanta! – acum aproape un an de zile:

    „Poate ca, macar in fata mortii, putina obiectivitate, decenta si echilibru nu ne-ar strica. Nu ne-ar strica nici mai putina falsitate, ipocrizie si lacrimi de crocodil.”

    Nelson Mandela a fost, negresit, un lider adevarat si si-a urmarit ideile cu consecventa. Dar toata viata sa a fost o personalitate controversata, si cu bune si cu rele. De ex a fost prieten cu multi dictatori – dar e de laudat ca a avut inteligenta politica de a nu a pasi pe urmele lor. Sunt multe episoade controversate in viata lui Nelson Mandela (unele chiar din perioada apartheidului, de care amintiti vag si dvs – un „redeeming feature”) si ar fi fost corect si cinstit macar sa amintiti de ele. Cu atat mai mult cu cat ceea ce ramane in urma unui om-simbol ca Nelson Mandela sunt lucrurile bune. In plus, ati fi fost si consecvent…

  7. Meritul fundamental al lui Nelson Mandela nu este ca a iesit victorios din lupta cu apartheid-ul ci acela ca si-a iertat dusmanii, ca i-a facut pe acestia sa-si invinga frica si ura la fel de viscerale amandoua si sa construiasca o societate unita (sau, ma rog, dezbinata pe alte baze decat culoarea pielii). Si asta il distinge de politicienii care nu-si pot construi piedestalurile pe care se urca decat ura si desconsiderarea adversarului. Nu stiu daca domniile voastre cunoasteti vreo societate sau vreun lider care seamana cu descrierea asta din urma. Eu as avea exemple, dar ma abtin.

    Prea multi isi construiesc locul in societate doar prin antinomie, antipatie, pe „anti” in general. Prin asta Mandela este unic si se deosebeste de impostori si demagogi, de verosii manipulatori ai sentimentelor religioase, nationale, etnice, si in general a bunei credinte si naivitatii „carnii de tun” care sunt oamenii simpli, vesnicele victime ale „marilor cauze”.

    Nu stiu daca Mandela era crestin practicant (metodist era parca) dar era profund crestin, daca i-a convins pe albi sa-i ierte greselile, si el le-a iertat pe ale lor.

    Adevarata istorie este cea care se scrie la viitor, nu la trecut.

    • Exceptional comentariul, il rog ridicat ca Update 2. Explica mult mai bine ce am incercat eu mai sus (ma rog, jos cand se va urca acest comentariu), inclusiv prin dialog cu cititorii.

    • Deci dupa cum scriam in primul meu comentariu la acest articol, chiar autorul a recunoscut:
      „Stigma sociala si penitenta care ii insotea dupa o astfel de confesiune era suficienta – chiar daca nu era suficienta reparatie morala pentru victime.”
      Deci victimele… ghinionul lor! Pai daca asta-i „meritul fundamental” al lui Mandela, mi-e groaza sa ma gandesc la cele „mai putin fundamentale” (poate reciclarea cauciucurilor?).

      • Nu se poate construi nimic pe răzbunare, iar dacă victimele ar fi fost răzbunate prin pedepsirea torționarilor, asta ar fi creat noi victime. Pentru că acei torționari își făceau de fapt datoria stabilită prin lege și prin atribuțiile de serviciu. Păstrând proporțiile, este exact ce se întâmplă astăzi în România, când funcționarul public aplică o legislație fiscală abuzivă, iar cea mai mare parte din mass-media denunță furibund evaziunea și cere ”pedepse usturătoare”, fără să se întrebe cam la ce nivel de fiscalitate devine justificată evaziunea.

        • Mi-e teama ca faceti o confuzie intre „razbunare” si „dreptate”.

          In optica dumneavoastra ar trebui deculpabilizate toate formele de agresiune, ca doar nu vrem sa ne „razbunam” pe cel care ne-a dat cu parul in cap: aceasta l-ar transforma pe sarmanul agresor in victima (?!)

          Cat despre „datoria stabilita prin lege”, nici macar in regimul comunist tortura nu era legala (nu existau legi scrise in acest sens). In schimb, este interesant de remarcat ca ea a fost legalizata – impreuna cu detinerea pe termen nedefinit, fara proces – de catre „marea democratie” al lumii: SUA.
          Bine, nu i se spune tortura ci „enhanced interrogation”, ca da mai bine la bobor!

  8. As dori sa ii multumesc dlui iosiP pentru reactia normala la scuzarea violentelor de nescuzat. Ideologie, ideologie, dar sa raminem oameni. Nelson Mandela a fost un Visinescu mai istet, mai adaptabil, mai oportunist, nu un model. Sarbatorirea lui desantata in postumitate tine de domeniul indecentei morale stridente.

    Referintele legate de cauciucuri date cu motorina, agatate de giturile unor oameni ucisi in chinuri, cu voluptate nazista, sint justificate de catre istoria A. N. C. si a „sfintului” [cum e descris in presa vestica] Nelson Mandela personal care – atentie! – a ordonat astfel de crime abominabile nu atit impotriva opresorului alb cit impotriva altor negri, adversari politici sau pur si simplu oameni de culoare fara aparare care nu doreau sa se implice in „miscare”.

    Un element de istorie extraordinar de grav este si complicitatea dintre Nelson Mandela si a doua sa sotie, Winnie. Chiar daca Nelson Mandela a stat in inchisoare o mare parte din durata casniciei, nici dupa ce a iesit din inchisoare (si inainte de a divorta) nu a adresat nici macar crima cea mai atroce a lui Winnie Mandela – comparata cu care Elena Ceausescu era o sora medicala.

    Va spune ceva numele Stompie Moeketsi ? Un baietel torturat si ucis in chinuri de oamenii de la Clubul Mandela, la ordinele directe ale tovarasei Mandela.

    Mostenirea lui Nelson Mandela nu poate fi adecvat descrisa fara mentionarea acestor „detalii” – si mai sint multe altele, pe care nu am timpul, chiar daca as avea spatiul, sa le insir.

    • In mod normal, raspunsul meu la multumirile dumneavoastra ar trebui sa fie romanescul „Cu placere!”, doar ca nu-l pot scrie, cel putin nu in asemenea circumstante.
      Intr-adevar, nu mi-a facut placere sa scriu ceea ce am scris in comentariile de mai sus, dar cred ca ele au fost necesare.

      Pe plan personal, ambii bunici au fost detinuti politici (iar statul „de drept” imi refuza cu obstinatie justa reparatie a suferintelor pe care le-au indurat).
      Mai grav insa este ceea ce se intampla in planul general: majoritatea romanilor au ramas tributari conceptiei absurde si paguboase ca „linistea” si „bunastarea” lor se afla in mainile unui tatuc binevoitor (coborat, desigur, cu harzobul direct din paradisul virtutilor eterne), si observ cu amaraciune ca mentalitatea s-a propagat si in randul generatiei tinere – viata lor spirituala nu se mai bazeaza pe independenta in gandire, pe logica si pe apararea virtutilor reale, ci pe urmarea unor „role-models” fara de care se simt lipsiti de carja validarii propriilor optiuni. Iar cand modelul nu exista, il fabrica: putina credulitate, o doza de omisiune convenabila, modificarea scarii valorilor in favoarea „telurilor inalte”, subsumarea destinelor si drepturilor individuale unor asa-zise „drepturi ale societatii” (aceasta nefiind formata, desigur, din indivizi ci din „date statistice”).

      Dar sa nu cutezam sa ne atingem de ei, domnule Observator! Sa nu cumva sa le explicam ca politicianul se afla in serviciul cetateanului, fiind finantat de catre acesta (si nu invers), ca statul are menirea de a proteja cetateanul (si nu de a se proteja fata de acesta), ca incalcarea este singura reactie normala in fata unor legi injuste si ca „idolii” lor sunt doar poleiti cu pulbere de stele, iar dedesubt se afla tinicheaua.

      Imparatul este gol, domnule Orasanu! Sa-i fie tarana usoara, dar hai sa-i lasam beatificarea in sarcina celor autorizati – noi avem datoria sa fim obiectivi. Sau daca nu putem, macar sa ne abtinem!

    • Deși admit insuficiența cunoștințelor mele în materie, îmi e greu să cred că Nelson Mandela era de fapt un fel de Stalin, ordonând execuția unor ”pur si simplu oameni de culoare fara aparare care nu doreau sa se implice in “miscare”.”

      Modul cum puneți dvs. problema este o manieră de abordare larg întâlnită în societatea românească, se ignoră situația de ansamblu și se discută strict acțiunile unei persoane, scoase din context. Așa a devenit Boc prezentat drept răul suprem, iar obstrucționarea de către USL a oricăror acțiuni constructive (regionalizarea, recensământul) a ajuns aplaudată.

      La fel se procedează și cu protestele de la Pungești, nu mai contează că Chevron forează legal și având acordul proprietarului terenului, protestele și dărâmarea gardurilor ajung aplaudate, de parcă asta ar fi modul corect de a trata o activitate de foraj.

      • Stimate dle Harald, as fi complet de acord cu dv., daca ar exista cea mai mica legatura intre situatiile mentionate.

        In momentul (complet ipotetic, slava Domnului!), in care dl. Boc si familia apropiata, fara echivoc, ar fi dovediti sa fi torturat si asasinat un copil (printre multe alte fapte violente), va rog sa ma credeti, nu as vorbi de „context”, „situatii de ansamblu”. Din fericire dl. Boc este un om cit se poate de decent si nu am cum sa il minjesc cu astfel de comparatii.

        Nu cred ca pe Stompie Moeketsi, care nu a fost mentionat sau sarbatorit la trecerea in celebritate desantata a „sfintului” Mandela, l-ar ajuta mentionarea oricarui „context”.

        De protestele pungasilor sau ale Pungestenilor vorbim alta data, la un articol relevant pe tema. Va multumesc.

        • Legătura este maniera de abordare a unei situații. Reconcilierea din Africa de Sud, datorată în mare parte modului cum Nelson Mandela a înțeles să-și exercite rolul, devine pentru dvs.nesemnificativă, prin comparație cu un asasinat despre care autorul lui pretinde că ar fi fost ordonat de Winnie Mandela. Informatorii nu au fost tratați niciodată cu prea mare bunăvoință în conflictele armate, dar partea asta a poveștii o ignorați cu bună știință. Eroul dvs. era probabil un puști care se juca liniștit în nisip și numai răutatea lui Winnie Mandela l-a împiedicat să se joace mai departe, ca un copil cuminte ce era.

      • La pungesti, Chevron foreaza pe baza unei legi aberante, care nu tine cont de interesele si drepturile naturale ale celor afectati.

        Cat despre acordul proprietarului terenului, fracturarea hidraulica se face in plan orizontal, deci inclusiv sub terenurile celor care nu si-au dat acordul.

        In rest, va rog sa va reamintiti ceea ce ati scris atunci cand vor urma exproprierile, dar presupun ca si pe acestea le considerati normale (doar sunt legale).

        P.S. Imi amintiti de cei care l-au sustinut pe Basescu in cazul „casa din Mihaileanu”: a fost imoral, doar ca a fost legal! Desigur, nimeni nu s-a gandit ca o lege care permite fapte imorale ar trebui schimbata – dar dupa cum spuneam in comentariul anterior, in opinia unora ca dumneavoastra legile sunt redactate si votate de catre o rasa superioara, care se „milostiveste” sa aduca lumina in cugetele pamantenilor de rand.
        Recunosc, lumina adusa prin legile votate marti aproape m-a orbit :)

        • Domnul meu, nu mai inventați criterii morale cu rol de normă legală. În România resursele subsolului aparțin statului, așa spune Constituția. O persoană sau o companie trebuie să respecte legea, nu tot soiul de criterii morale inventate ad-hoc de diverși comentatori. Deocamdată nu există niciun fel de contaminare și niciun fel de exproprieri, a lua măsuri împotriva riscurilor despre care pretindeți dvs.că există e ca și cum ați trimite pe cineva la închisoare pentru că ar putea comite o faptă penală.

          După aceeași abordare, Antena 3 explica telespectatorilor că ăia sunt ”procurorii lui Băsescu”, deci activitatea lor ar fi lipsită de legitimitate. Că legea e de multe ori incorectă sau abuzivă, sunt perfect de-acord. Dar o lege incorectă trebuie totuși respectată până la schimbarea ei. Pentru că altfel dvs.sau Mircea Badea deveniți legislatori, deși nu v-a investit nimeni în acest scop. Nu puteți inlocui o lege proastă cu propriile dvs.păreri, acordându-le acestor păreri o putere egală sau superioară legii.

          • „Deocamdată nu există niciun fel de contaminare și niciun fel de exproprieri, a lua măsuri împotriva riscurilor despre care pretindeți dvs.că există e ca și cum ați trimite pe cineva la închisoare pentru că ar putea comite o faptă penală.”

            1. Nu am pretentia ca stiu detaliile unei astfel de exploatari, deci se prea poate sa nu existe contaminare. In schimb, stiu sigur (si presupun ca stiti si dumneavoastra) ca exploatarea in sine necesita amplasarea a sute de sonde, pe o suprafata relativ mare.
            Vedeti vreo alta varianta de a obtine aceasta suprafata, cu exceptia unui acord (destul de improbabil) al tuturor proprietarilor sau, in absenta acestuia, prin expropriere?

            2. Daca cititi legislatia romana, veti vedea ca exista cazuri in care crearea unor riscuri evidente este pedepsita penal – cel mai simplu exemplu este condamnarea penala in cazul conducerii sub influenta alcoolului, chiar daca nu a rezultat un accident.

    • Și cum ar fi trebuit ”să adreseze” Nelson Mandela ”cea mai atroce crimă” comisă de Winnie? Neînțelegerile dintre ei erau cunoscute, ea era mult mai radicală, iar justiția din Africa de Sud s-a ocupat totuși de evenimentele respective. Nu văd cu ce reduce asta meritele lui Mandela în materie de reconciliere, iar în rest rămân valabile comentariile de mai sus:

  9. Imi pare rau, in universul meu moral un om care a mai stat ani de zile cu o ucigasa de copii, fara sa ii pese, nu este demn nici macar de minim respect, cu atit mai putin de operatiile de sanctificare la care asistam astazi. De asemenea suspiciunea de „informator” nu este suficienta ca sa justifice torturarea si asasinarea unui pusti de catre asasinii Clubului Mandela. Felul in care a „adresat justitia” aceasta crima (numai una dintre multe crime abominabile si imprescriptibile comise de gangul Mandela) este felul in care ar dori Ponta sa functioneze justitia romana, daca se merge pe ce vrea el.

    Desigur, alte pareri pot sa existe. Sint multi care au admirat asa-numita achitare a datoriei externe de catre Ceausescu, nepasindu-le de faptul ca Marele Cirmaci era el insusi un criminal si asasin, cam de aceeasi teapa cu Mandela, ca doar si Geniul Carpatin si-a pornit cariera din Doftana sau cum se chema inchisoarea propriului nostrum „martir” comunist. O chestiune de gust, pina la urma, nu ni se poate impune sa admiram pe cineva. Eu am ales nu sa il admir ci sa il dispretuiesc adinc pe Nelson Mandela si cultul desantat al personalitatii creat in jurul moastelor sale.

    • Apreciez comentariul dvs., tocmai ați demostrat cu prisosință confuzia morală în care vă zbateți. Dacă pentru dvs.se poate pune semnul egal între Ceaușescu și Mandela, nu pot decât să vă declar un român autentic și să îmi cer scuze pentru impertinența de a polemiza cu dvs. Aveți exact țara pe care o meritați.

    • Separat de asta, într-un conflict armat, ”informator” nu înseamnă un puști din scara blocului, care îi spune vecinei de la II că soțul ei o vizitează ocazional pe vecina de la IV. Informatorul e cel care toarnă la poliție membrii unei grupări insurgente, așa că a-l trimite pe lumea cealaltă devine de înțeles. Nu-ți poți lăsa proprii oameni să moară în închisori, de grija a ce va spune un român peste 25 de ani despre informatorul pe care l-ai torturat și omorât. Cam așa merg lucrurile în război, iar țara aia era în război civil, la vremea respectivă.

  10. A, am inteles acum, dv. sinteti „in afara confuziei morale” pentru ca, in absenta oricarui process, oricarei justificari legale sau morale, sprijiniti cu tarie torturarea si asasinarea copiilor, pentru ca „asa e la razboi”. Pentru ca asa a banuit tovarasa Mandela, care a ucis si fraudat si furat cu o voluptate mult deasupra Elenei Ceausescu.

    Va multumesc pentru clarificare si va marturisesc ca acest gen de „claritate morala” este unul de care ma pot lipsi fara regrete.

    In rest nu doresc sa va raspund la ad hominem. Simtiti-va indreptatit sa va inchinati la icoana lui Nelson Mandela, ucigasul, prietenul cel mai bun al lui Castro, Gadaffi, fiecare dictator si ucigas…. mmm, de asemenea precum Ceausescu. Doar nu asteptati ca altii sa va impartaseasca aceste optiuni si fidelitati.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Razvan Orasanu
Razvan Orasanu
Presedinte al Asociatiei "Tine de Noi", Kokkalis Fellow la Harvard University - John F. Kennedy School of Government (2012), Consultant local pentru Banca Mondiala (2010), director de cabinet al Presedintelui Consililul Concurentei (2009), absolvent al cursului Financial Programming and Policies - Fondul Monetar International (2009), Consilier de Stat al Primului Ministru pe probleme economice (2005 si 2007-2009) si Presedinte AVAS (2006). Absolvent London School of Economics, Joint Vienna Institute si al Cursului Executive Harvard Kokkalis (Atena-2006). Autor a peste 200 de articole in domeniul economic si al politicilor publice - in Ziarul Financiar, Capital, Money Express, Evenimentul Zilei si Contributors.ro

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro