vineri, martie 29, 2024

Despre ortodoxism

Ortodoxismul e o formă de triplu parazitism: al satelor, al ortodoxiei şi al patriotismului.

Oamenii satelor tradiţionale au firescul propriei lumi, ştiu ce pot şi ce nu pot şi trăiesc cu demnitate cum pot în credinţa lor având poarta deschisă spre oaspeţii oneşti, de oriunde ar veni.

Ortodoxismul este caracteristic omului trecut pe la oraş, prin facultăţi, dar care şi-a ratat civilizarea şi, compensatoriu, vrea să ridice satul la altceva, să facă din el un competitor civilizaţional al oraşului. Miza proiectelor mari lumeşti se mută în rural, acolo unde ele nu pot exista prin însăşi natura lucrurilor, pentru că aceste lumi vieţuiesc la măsura lor, la scara lor.  Visele politice naţionale irealizabil în oraşe formează pseudo-cetăţi cu idealuri urbane în lumea tradiţională încă existentă.

Pentru omul de acest fel bunul simţ nu mai există, oricine nu e ca el e un trădător, iar dacă nu i-o spune de la început e numai pentru că speră să îl apropie cauzei. Nu poate fi din naţia lui cine învaţă în ţări străine, cine lucrează în ţări străine, cine prin natura ocupaţiei umblă mult prin ţări străine. Ceea ce ţăranul creştin acceptă, mai mult sau mai puţin mulţumit ori nemulţumit, ştiind că şi dintre ai lui sunt acolo, ştiind că voia Domnului lucrează în lume, anume circulaţia oamenilor din cauze economice, ortodoxistul condamnă şi refuză vehement.

Ortodoxismul e un voluntarism, un demonism, omul care şi-l asumă vrea voia lui prin instrumentul naţiei şi credinţei, ştie cum se vor salva popoarele şi ce trebuie să facă toţi oamenii. Ca demonism trece uşor în ateism naţionalist, de felul ceauşismului, dar şi în orice formă de salvaţionism, de refuz al realităţii. Important este ca nu prezentul şi rezonabilul să fie în centrul atenţiei, ci un viitor care să facă uitat caracterul insuportabil al prezentului. Spre deosebire, ţăranul creştin trăieşte bucuria şi durerea prezentului bine măsurat de ritmurile vieţii, ancorat în Hristos pe care îl mănâncă la împărtăşanie. Ţăranul aşteaptă trecerea la viaţa cea adevărată, veşnică, şi nădăjduieşte să fie în dragostea lui Hristos acolo, ortodoxistul e dominat de graba lumească, nerăbdător.

Ortodoxistul refuză crucea care i s-a dat şi vrea una mult mai mare, mai grea, cea pe care a evitat-o în lumea civilizată din care s-a retras. Dacă omul cu studii superioare creştin trăitor la sat prin profesia sa ştie măsura, ridică satul, formează oameni care îl susţin în timp sau se duc la oraş contribuind la cultura unei ţări. Dacă nu o ştie devine ortodoxist şi tensionează, suferă, se angajează în proiecte peste puterile sale, apoi se simte folosit şi trece uşor la răzbunare. Crimele legionare nu au fost contingente, ci ţin de însuşi felul de a fi al acestei soluţii existenţiale.

Ortodoxismul este haina ratării aşezată peste dogme şi tradiţii. De la distanţă poate părea un tradiţionalism, dar nu este, doar instrumentalizează tradiţia.

I se pot opune libertatea, bunul simţ, credinţa şi patriotismul. Dacă ceva nu ne place la ortodoxism să ne uităm la cele rele ale noastre, la bârna din ochi pe care o are fiecare. Orice om trăieşte aşa cum alege să trăiască, iar dacă ni s-a dat să-i avem şi pe ortodoxişti e pentru a ne arăta limitele proprii, personale şi instituţionale. A-i condamna e absurd, e ca şi cum ai vorbi de rău despre ploaie, a-i iubi ca om liber în interacţiunea personală e pentru cei aflaţi la măsuri duhovniceşti înalte. Nu e de mirare că ateii urbani tineri îi urăsc.

Acest fel de a fi e rezultatul modernizării accelerate a României, al disfuncţionalităţilor instituţiilor statului, al nedreptăţilor urbane exagerate, al puterii discreţionare a unui centru naţional care nu ajută cu nimic provincia, ci doar o instrumentalizează. Filiera legionarism – ceuşism – ortodoxism actual e limpede. Orice guvernare înţeleaptă va aborda problema prin politici de dezvoltare echilibrate, folosind tradiţiile locale în contextul oportunităţilor contemporane, fără antagonizarea oamenilor credincioşi. Proiectelor ortodoxiste li se pot pot contrapune simbolic proiecte similare susţinute de instituţii funcţionale.

Dumnezeu ştie care e calea personală pentru aceşti oameni, poate că e la fel ca a oricui, lucrul la propria mântuire, iar pe plan social integrarea treptată într-o societate civilă creştină, adică iubitoare a tuturor.

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. O fraza memorabila pentru care va felicit:

    As adauga ca ortodoxismul, cel putin cel romanesc, infaptuieste printr-un grav pacat, cel al trufiei. El ploclama cu mandrie virtutea de a nu fi schimbat nimic din dogma ancestrala, ceea ce este in parte fals, pentru ca ortodoxismul romanesc este de esenta medievala slava, cu toate neajunsurile care decurg din asta. Macar de-am fi avut istoria si traditiile bisericior copte sau armene.

  2. Excelent articol, explică lucrurile cum nu se poate mai clar. Oferă inclusiv calea de urmat în disputele dintre atei și ortodoxiști sau în cele dntre credincioșii autentici și ortodoxiști.

  3. Ca taran ateu si nauc de duminica, simt nevoia sa ma declar depasit, ba chiar perplexat de aceasta noua dihotomie [sau cum sa’i spunem?] ortodoxism-ortodoxie. Asijderea: nu am cunoscut niciun asemenea diavol, pardon ortodoxist, nici macar in vremea in care ar fi trebuit sa’i ‘urasc’ ca ateu urban ce eram.

    In plus, nu stiu nici macar care’s satele alea traditionale [exista asa-ceva?] pe unde bantuie ortodoxistii in actiunea lor de ‘civilizare’ a bastinasilor si nici in ce consta treaba asta. As vrea daca se poate sa’mi spuna cineva daca au partid, sa stiu si eu cu cine nu votez.. :)

    • Ortodoxul „traditional” este doar un habotnic prin natura religiei lui. El urmeaza traditia pentru ca „asa trebuie”. Daca sapi un pic in motivatia habotnicului, descoperi ca undeva in spate se ascunde frica. De mic copil a invatat ca trebuie sa-i fie frica de zeul lui si ca orice ar face, tot un pacatos ramane. Motiv pentru care marea majoritate nici nu fac un efort sa respecte invatatura crestina. Oricum, de citit nu a citit niciodata vreo versiune de biblie, evanghelie sau nou testament, doar repeta constiincios cateva versuri invatate in biserica. Daca ar incerca sa inteleaga mesajul religiei, ar observa imediat prapastia dintre vorba si fapt in randul clerului..

      • Problema comportamentului clerului și-a găsit de mult rezolvarea pentru credincioșii autentici: ”să faci ce spune popa, nu ce face popa” :)

        În rest, Biserica e o instituție, iar funcționarii sunt cam la fel în orice instituție. Am mai pus link-ul ăsta în urmă cu vreo 3 săptămâni, acolo pot fi văzuți niște credincioși autentici. Unde vedeți acolo frică? Dimpotrivă, e foarte multă siguranță și încredere: ”Dumnezeu te scoate de la orice”, spune ciobanul care ajunsese să prindă lupi vii.

        https://www.youtube.com/watch?v=ivEq85ufCZ4

        Povestea asta cu ”frica de zeul lui” e probabil din propaganda progresistă, eu n-am văzut niciodată așa ceva la bunicii mei, deși erau credincioși autentici, iar străbunicul fusese dascăl la biserică.

  4. D-le Iordache ati depasit masura in sensul cel bun, Doamne Ajuta daca mai intelege cineva acest sens. Ati surprins paradoxul bisericii care duduie de institutii si sufera de lipsa acuta de crestini autentici.
    Continuati in ritmul acesta si veti suporta rigorile traditiei in care ortodoxismul se situeaza la loc de cinste, din pacate pentru adevarata credinta crestina ocolita cu abiilitate de ortodoxismul care este.
    Cred ca merita, cu varf si indesat, efortul de a sustine ceea ce toti vad dar nimeni nu mai analizeaza, comenteaza: adica semnalul decadentei umanitatii si invaluirea in oportunismul national gretos care invaluie nu numai biserica, ci mai tot ce tine de lege si credinta intr-un stat preocupat sa castige impotriva propriului popor.
    Trist, adevarat si actual; asa se pare ca intelegem noi darul cel mai de pret al umanitatii, libertatea. Iar asta nu se petrece preponderent in rural ci acolo capata acele dimensiuni si intelesuri care-i cutremura pe cei mai neinsemnati oraseni care asista pasiv la deturnarea miloasa de la crestini catre bisericosii fara masura pentru care bunul simt a evoluat anacronic sau lipseste cu desavarsire. Pacat!

  5. „Oamenii satelor tradiţionale au firescul propriei lumi, ştiu ce pot şi ce nu pot şi trăiesc cu demnitate cum pot în credinţa lor ..” – fraza aceasta ma duce cu gandul la :
    – anii 80′ cand in biserici rurale fiind, auzeam bunii crestini cum se indemnau (facandu-si cruce la iesirea brusca din biserica):”hai ca sunt paznicii aici” (se duceau din Biserica, la furat pe camp, sau in silozuri).
    – la fel era si cu furatu benzinei din conducte, in saci de polietilena , … .
    Da’ nu se punea, ca era de la stat; statul roman .
    Mai tarziu in anii 90′ se fura ca’n codru, si tot din Biserica; ba chiar cu putin elan, preotii binecuvantau activitatile necrestine, pe motiv ca nu se fura de la aproape, ci de la „umanitate”. Or, conform axiomei „Domnu’ a dat, domnu’ a luat, fie-i numele laudat”(varianta islamica „Aram a … Aram a …”, bunii romani ortodocsi (drepti intru credinta), au facut din aceasta o deviza .
    Mai tarziu in zorii primului deceniu al acestui secol, A. Nastase (&Co) iesea din manastiri, facandu-si larg cruce, in drumul sau de a mai da cate o OG, OUG , sau HG, daca nu in folosul sau, macar in folosul fami(g)liei sale . No problem ca si Basescu cand iesea din Bucovina, tot la interesul sau se gandea (chiar daca se ruga ca fiica sa sa scape de blestemata aia de evaziune, … sau restul de nenorociri, pe care oamenii rai i le-au facut bietei fete …) .
    Mai modern, vad oameni de afaceri, piosi de altfel, dand acatiste ca sa dea Domnu’ sa le iasa proiectul cu fonduri UE, sa isi schimbe casa, vila, masina, sau sa scape de „nenorocitu’ asta de DNA”. Dupa care, ies pios si facandu-si cruce din Biserica, aruncand cativa firfirici cersetorilor (naraviti si ei la apucaturile ortoxe, cu indemnul fix :”da Doamne 5,00 lei”) .
    Observati ca nu am amintit de distinsul domn si bun ortodox George Becali, cum nu am amintit nici de prea Fericitul Patriarh.
    PS Omul simplu, bun crestin, chiar evanghelic, se spovedeste si se inchina oriunde, pe camp, sub cerul liber (mi-a fost dat sa vad si sa aud un protestant, inaintea unei furtuni, in estul Banatului) .
    In cazul in care treceti prin sudul Germ sau chiar in zonele agricole din Au, veti vedea pe fiecare camp, sau in fiecare vie, fara farafastacuri o mica capela, icoana, sau sculptura a Fecioarei/ IH . Si ei isi fac cruce inainte, dar nu inainte de a fura, ci de a munci … .
    Ahh! Si pe campurile cu flori, gasesti o foarfeca si o cutie. Foarfeca este sa iti tai florile ce iti plac, iar cutia sa lasi ceva bani in ea …

    • În anii ’80, furtul devenise o problemă de supraviețuire în mediul rural. Furau de la stat pentru că toate erau ale statului.

      Eram în armată pe vremea aceea și una dintre cele mai șocante experiențe a fost atunci când a murit un vițel în ”gospodăria agro-zootehnică” a unității. Grăjdarul îl găsise mort dimineață și inițial a fost un pic de scandal, când a aflat comandantul, dar până după-amiază vestea se răspândise în sat și deja veniseră 4 oameni la poartă, să schimbe vițelul mort pe unul bun. Atunci am înțeles prima dată în ce hal trăiau oamenii pe la țară, dacă erau bucuroși să facă astfel de schimburi.

  6. Orice lucru își are -ismul lui.
    Multe dintre simptomele pe care le prezentați apar și la contactul dintre ortodocși și modernitate. Nu sunt neapărat perdelele de fum create de neortodcșii ratați.
    Știți ce s-a întâmplat cu caii acum vreun secol, când s-a răspândit uzul automobilului?

  7. Ortodoxism! O doctrina ideologica, cu radacinile infipte in legionarismul interbelic, imbibata cu stangismul postbelic si radicalismul postrevolutioar.
    Interesanta imaginea astfel pusa in pagina de dl Iordache. Se intrezaresc diafane linii cubiste, cu un oarecare potential caricatural, dar si tuse groase cu carbunele celui Sigur de ceea ce vrea sa transmita.
    Mie imi place mult!

    • Ortodoxismul cu rădăcinile înfipte in legionarism sau invers?!? E o intrebare, dar nu are mare relevanță. Certă e o potențare, cumva, reciprocă.
      Ceea ce frapează la „micul ortodoxist” e fenomenala siguranță de sine pe subiecte unde savanții teologi au dispute de două milenii, piedestalul uriaș înălțat duhovnicului care e beyond any reasonable doubt, continua luptă anticatolică, superioritatea/trufia implicită a proaspătului convertit care se vede pe sine in postura de mare privilegiat prin inițiere, senzația de apartenență la o confreerie atotcunoscătoare, patriotismul de tămâie & aghiasmă etc.
      Ortodoxistul hardcore e, in general, un PSD-ist mai aspru decât cei cu carnet de partid, admirator al A3, Gâdea &co, avid consumator de cuvântul-ortodox.ro, știri pentru viață.ro, anti-UE la max.ptr.motive rizibile și fără nici o legătură cu UE, pătimaș, pătimaș…..
      Câteodată seamănă, rău, cu Svejk de pe aici….. :-)

  8. Crestinismul a fost promovat in anumite imprejurari prin misionarism, cand nu s-a raspandit prin „foc si sabie”. Dar s-a raspandit pe cateva continente. I Nici crestinismul ortodox nu face exceptie; in statele ex-socialiste biserica a inlocuit partidul unic, pentru continuitatea si stabilitatea „unirii in cuget si-n simtiri”. Perfect, nu?!

  9. cert este ca educatia ortodoxistului e ireversibila. si aceasta se intimpla pentru ca atitudinea lui vizavi de a ceasta lume tine de caracter, de gene de radacini de obirsiile sale de neam prost, razbunator, rau si intolerant.

  10. Lăsaţi-i; sunt călăuze oarbe, orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă. Matei 15:14.
    Sau altfel spus „Abyssus abyssum invocat”!

  11. „Ortodoxismul este haina ratării aşezată peste dogme şi tradiţii.”, eu cred ca mai toate religiile au pacatul asta, ba chiar toate oligarhiile organizate. De ex. vaticanul in momentele cele mai sumbre, cand papii, erau simple bizadele care se lafaiau cu femei. 2. in islam , imediad dupa moartea profetului au inceput un razboi religios care tine pana azi, siiti suniti. 3. As adauga aici, ca religie, ideile si dogmele revolutiei franceze , ca un crez ,cu falsurile si minciunile lui. De fapt prima data au dat lovitura regelui frantei, au facut o baie de sange,teroare , vezi masacrul din Vendee si apoi mai tarziu capateniile revolutiei au zis ca ideile iluminismului au inceput cu ei, cea ce este fals. Republica era de 10 x mai dura decat regele, au sters identitatea culturala a regiunilor frantei, au dublat impozitele si au inventat armata obligatorie, cea ce a dus la razboaie intre milioane de persoane. 4. Revolutia bosevica de fapt a fost o lovitura de stat, tarul deja abdicase demult , iar bolsevicii au pierdut alegerile organizate de ei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro