vineri, martie 29, 2024

Despre prietenie: Multumesc, Horia Patapievici, Ioan Stanomir, Dan Tapalaga!

La festivitatea de absolvire a liceului de catre fiul meu, cel care a rostit discursul principal (keynote speech), un om care a predat vreme de decenii istorie si filosofie in liceele din Washington, a vorbit despre valoarea prieteniei in viata. L-a citat pe Camus: „Prietenia nu inseamna sa conduci ori sa te lasi condus, ci sa mergi alaturi de cineva”. Adica sa fii loial. Am primit de la Cristian Patrasconiu inregistrarile lansarii „Cartii presedintilor” la Bookfest. Este dificil sa gasesc cuvinte pentru a exprima intreaga mea gratitudine pentru ceea ce-au spus acolo trei oameni pe care ii respect in cel mai inalt grad. Pentru mine, Horia Patapievici, Ioan Stanomir si Dan Tapalaga simbolizeaza insasi ideea de verticalitate intelectuala in Romania de azi. Dar, la fel de important, ei intruchipeaza ceea ce se cheama le don de l’amitié.

Nu pot spune decat ca, alaturi de Cristian Patrasconiu, am fost profund miscat si onorat de ceea ce au spus acesti buni prieteni. Horia Patapievici este neindoios unul dintre marii intelectuali critici ai Europei de Est si Centrale, o figura emblematica a gandirii anti-totalitare a lumii de azi. O spun cu deplina responsabilitate. Ioan Stanomir este un filosof politic de exceptie, un veritabil urmas al traditiei maioresciene. Dan Tapalaga este un autentic jurnalist democratic, un spirit mereu animat de pasiunea justitiei. Am mai spus-o, o repet aici: il citesc intodeauna cu mare folos si cu intens interes. Au fost toti trei atacati si calomniati de cei ce nu le pot ierta nedezmintitul angajamanent civic-liberal. Pe Cristian Patrasconiu nu il privesc doar ca pe un excelent partener de dialog, ci si ca pe unul dintre analistii cei mai subtili ai fenomenului politic romanesc.

Nu voi comenta aici ce-au spus ei. Iata mai jos linkurile. Au fost discursuri memorabile care ma obliga si, tin sa o spun, ma fac fericit, Cat timp acesti oameni traiesc in Romania si lupta pentru valorile in care credem impreuna, exista speranta.

http://www.youtube.com/watch?v=KZ_fiqmXkK8

http://www.youtube.com/watch?v=T6rK3PCSNP8
http://www.youtube.com/watch?v=DTwZdyg6434

http://www.youtube.com/watch?v=81BrjiHR8H4

Distribuie acest articol

52 COMENTARII

  1. Nu vă pot spune cu câtă plăcere citesc „Cartea…” (mai am un-pic-un-pic, sunt la măgăriile Alinei Mungiu şi ale lui Cristian Teodorescu legate de şederea Dvs. în „palatele bampirului” – Vila Lac 2 etc.). Minunată ideea de a da cele 3 linkuri la speech-urile de la lansare – o bună prietenă (soţia :) ) m-a rugat, avidă, să-i reproduc ce-au spus cei 3 şi Cristian Pătrăşconiu şi zău că n-a fost simplu, credeţi-mă :) !

  2. Superb, Volo! Îmi pare rău că n-ai putut veni, dar celălalt eveniment la care ai participat era la fel de important pentru tine. Aici, la noi, fost o lansare memorabilă. Toţi trei au vorbit superb. Plus Cristi, care însă era de-al cărţii şi trebuia să fie atent cu laudele (justificate, altminteri!). Dar Horia a fost cel mai tuşant: realmente, emoţie grefată pe creier! O bucurie a minţii, o plăcere a gândului. Când îl auzi, dintr-odată simţi că totul are sensul măreţ al unei ode. Când termină de vorbit, (re)devii posac. Extraordinară prezentare a unei cărţi, la rândul ei, extraordinare…Brain-party. Te aştept la toamnă!

  3. „Horia Patapievici este neindoios unul dintre marii intelectuali critici ai Europei de Est si Centrale, o figura emblematica a gandirii anti-totalitare a lumii de azi.”

    In Google Scholar, cea mai vizibila scriere a Dlui Patapievici este „Omul recent” (2002) care a fost citata pana acum de 30 de ori. Toti cei care l-au sunt in Romania.

    • Cîtă rea-credință… Să-i măsori lui Horia Patapievici prestigiul cu șublerul virtual… Adică nu-i mai citim volumele, nu-i mai frecventăm emisiunile culturale, nu-i mai ascultăm conferințele pentru a-i ghici valoarea, ci apelăm la Google Scholar, ale cărui cifre îi refuză lui Patapievici onorabilitatea și-i împrăștie nimbul.

      • De fapt, performanta scientometrica a Dlui Patapievici este superioara celei a lui Gabriel Liiceanu, pentru ca cea mai vizibila scriere a celui din urma (Tragicul: o fenomenologie a limitei și depășirii, 1975) a fost citata pana acum de 22 de ori.

        • Criteriul numarului de citari pe Google Scholar, ISI etc nu poate fi folosit, cred, cand vorbim despre intelectualii critici (ori publici). Luarile lor de pozitie, menite sa sustina si sa apere libertatile civice, spiritul democratic si civilitatea dezbaterilor din spatiul public, nu trec prin peer reviews. M-am ocupat de acest subiect, inclusiv in textre trecute prin peer reviews si mentionate pe Google Scholar :) Impactul unui text precum „Apelul catre lichele” se poate evalua, daca dorim acest lucru, prin numarul de referinte obtinut printr-o simpla cautare Google. Credeti ca un text precum „J’Accuse” al lui Zola ar fi fost inclus in sistemul referential ISI? Glumesc, evident ca nu exista pe atunci acel sistem, dar sunt sigur ca stiti ce vrea sa spun.

          http://books.google.com/books?id=1pl5T45FwIwC&pg=PA153&lpg=PA153&dq=tismaneanu++public+intellectuals&source=bl&ots=sJGdII9zxX&sig=0xDmVKg-lXDmC0fkz20laRrvn7A&hl=en&sa=X&ei=PZusUcHcL66o4AOb9ICYBg&ved=0CFQQ6AEwBzgU#v=onepage&q=tismaneanu%20%20public%20intellectuals&f=false

          Exceptionalul volum „Homo Poeticus” de Danilo Kis, carte editata si prefatata de Susan Sontag, are, pe Google Scholar, 22 de citari. Spune acest numar ceva despre rolul scriitorului iugoslav ca intelectual critic?

        • Este atât de jenant „argumentul” dvs. privindu-l pe Horia Patapievici, domnule Manu, încât mi-e jenă că l-am citit. Şi mi-e jenă să constat că nu v-a fost jenă să-l postaţi. Onoarea nu e altceva decât… onoare, domnule Manu!, cum de uitaţi cu atâta uşurinţă acest lucru?

          • „Horia Patapievici este neindoios unul dintre marii intelectuali critici ai Europei de Est si Centrale, o figura emblematica a gandirii anti-totalitare a lumii de azi.”

            Evident ca scientometria nu are relevanta in cazul unor mari scriitori sau filosofi. Sau poeti sau interpreti. In patria scientometriei, marile universitati au scriitori in campus, sau cvartete in campus si sunt tratati ca mari profesori fara sa trebuiasca sa publice articole stiintifice (care articole stiintifice si tehnici scientometrice imi amintesc da epoca foiletonistica premergatoare jocului cu margele de sticla).
            Cu asta suntem asadar de acord.

            Unde nu mai putem fi chiar intru totul de acord, este locul in care ne hiperbolizam unii pe altii si ramanem singuri cu impresia ca lumea incepe si se sfarseste cu noi. Pentru ca sa fii unul dintre cei mai mari, trebuie sa fii printre cei mai cititi, cunoscuti, apreciati. Imi pare rau sa va spun asta, dar atunci cand se exclud din calcule traducerile platite de Institutul Cultural Roman, nu ramane mare lucru din marii intelectuali romani. Poate cu exceptia lui cartarescu sau a lui Bogdan Suceava.

            Iar a repeta la nesfarsit cat de mari suntem inseamna sa ne compacem, vrand nevrand, in provincialism. Va rog sa nu-mi raspundeti ca sunt meschin pentru ca vreau ca oamenii sa-l citeasca pe Patapievici in toata lumea inainte de a spune despre el ca este una din marile voci. Una din valentele capodoperei este universalitatea. Iar apogeul valorii este capodopera. Oricat de mult ne-am stradui sa ne gratulam unii pe altii, ajungem pana la urma aici: ati citit vreo carte produsa de „cei mai mari intelectuali din SudEstul Europei” care sa va miste precum Un veac de singuratate? Veronica se pregateste sa moara? De veghe in lanul cu secara? Daca nu, atunci aveti raspunsul la problemele dezbatute.

            In fine, domnule Tismaneanu, va apreciez pentru ca tineti la prieteni. Ar fi fost frumos sa tineti si la tatal dvs. Cunoasteti insa parerile mele, pe care nu le mai scriu aici. Ele pot fi rezumate intr-una din Meditatiile lui Marcus Aurelius: omul este ceea ce sunt faptele sale si nu vorbele sale (mai iertati pentru ca citand din memorie am citat incorect).
            Cristian Apetrei

    • Va multumim domnule Manu, ca ati mai restabilit un adevar! Ce ne-am face fara dumneavoastra??? Adevarul e, domnule Manu, ca va roade pizmaaaaa…..

    • La un articol al domnului Tismaneanu de saptamana trecuta, va intrebati (evident, cu ironie), pe ce motive il consideram pe domnul Funeriu, intelectual distins. V-am adus dovada (desigur speram ca o sa raportati respectiva dovada onest la notiunea de intelectual asa cum este pe larg acceptata), la care domnia voastra imi raspundeti:

      „Sa lasam diplomele si articolele “tehnice”. Va rog sa ne spuneti care este textul scris de D. Funeriu care v-a impresionat cel mai mult si care v-a schimbat felul in care vedeati lucrurile.”

      „Articolele ale tehnice” sunt in domeneiul chimiei (putea sa fie literatura, filosofie, morala (si ca sa fiu si mai clar: una-i sa scrii despre morala, si alta-i sa fii tu insuti moral), n-are nici o relevanta) domeniul in care domnul Funeriu s-a specializat, si mai mult, sunt la nivelul de sus al cunoasterii pe branch-ul de expertiza al domnului Funeriu, PHD.
      Acu’ in cea mai pura forma de gindire „dublu-standard”, dv veniti si puneti intreabarile invers!!! Si o mai faceti si pe inocentul exceptional ajuns la virsta senectutie (de fapt inocenta, sau mai bine zis non-inocenta, e ca si clopotul lui Gaus,minimala pe vremea copilariei si a senectutiei, de aceea aici s-ar putea sa gresesc eu:chiar sunteti incocent), ba ca n-ati avut internet si nu stiti care-i treaba, ba ca asa si pe dicolo.Vezi doamne , nu resusiti „sa-i masurati” intelectualitatea critica a domnului Patepievici cu google scholar!!! Dv. abuzati de logical falacies domnule Manu, v-o spun fara ocolisuri! Poate prin spitalele psihiatrice mai merge, oamenii trebui facuti sa creada ca sunt pe drumul cel bun, incurajati, cum-necum, atita timp cit isi recapata confidenta, orice metoda e metoda buna – cu oameni alerti intelectul nu prea. Daca aveti dubii la ce se refera profesorul Tismaneanu, puneti mina si cititi-i cartile: v-as recomanda sa incepeti cu Politicele (da’ inainte sa analizati si contextul socio-politic la care se referea respectiva scriere), Zbor in bataia sagetii, si Cerul vazut prin lentila. Continuati cu Conferintele Microsoft (pe care, va dezamagesc, nu le-a tinut Marga ), cu multele dumnealui articole si eventual cu scriile dumnealui de dupa 2000. Nu inteleg cine v-a „uns” pe dv inchizitor sef, pe domenii pe care nici nu le stapainiti, in care sunteti ignorant, poate ne explicati, si noua astora care am crescut la umbra eruditie si moralitatii unuia ca Horia Roman Patapievici (da, da pe vremea cind dv nu aveati internet, si chiar mai inainte, dupa noaptea comunista, au aparut citiva oameni de care nimeni (ma refer la neininitiati, la „masele largi populare” mai pe intelesul dv) nu stia ca exista: un Petre Tutea, un Horia Patapievici, un Liiceanu si inca citiva…Au fost, alturi de Corneliu Coposu, de care iar nu ati auzit, reperele morale ale generatiei tinere de 20-25 de ani…
      V-am mai spus, dv vedeti-va de scriele dv academice, cu mare succes la samanii din Tibet si vracii de voodoo din Jamaica, pe care unii recenzori vi le fac praf…si apoi veniti si intrebati cine-i Horia Patapievici.
      PS. Aproape ca sunt convins ca Horia Patapievici discuta de la egal la egal cu dv pe domeniul dv de expertiza, asa cum discuta aproape de la egal la egal cu orice specialist, si pe domeniul sociologiei, pe al filosofiei, al teosofiei, al literaturii,al fizicii cuantice si laserilor, chiar matematica, estetica muzicii, muzica chiar, istorie, cred ca si fotbal cu putin efort…
      Ignoranta dv e intrecuta doar de aroganta…stati linistit acolo in „your exclusive gated community” (vai am cazut pe spate cu acomplishmentul asta declarat, subtil in taxele pe care le platiti)…va pasa de ce-i prin Romania, de dati in clocot, nu altceva…

      • Obiectia e binevenita, draga Guardian, si merita atentie intr-discutie ulterioara, dar scapa din vedere o diferenta fundamentala. Dl. Funeriu nu este un intelectual public in Romania, dar are vizibilitate internationala prin scrierile sale. Dl. Patapievici este un intelectual public in Romania, dar nu are vizibilitate internationala prin scrierile sale.

        • Ce să mai zic, domnule Manu, mai pot să zic ceva?… A, ba da, pot să schimb registrul: pot eu (sau oricine) să vă flutur şi-un tramvai, că dvs. tot…

          • @ Eugen Chirovici

            Putem ramane (ar fi de dorit) in registrul dialogului civilizat.

            Dl. Patapievic, ca orice intelectual public din Romania, se bucura de admiratia unora, e detestat de altii si este indiferent celor mai multi. L-am cunoscut, prin Dl. profesor Tismaneanu, la un eveniment de la Ambasada Romaniei din Washington, in Noiembrie 2011. Conversatia ca dansul nu m-a determnat nci sa-l admir, nici sa-l detest.

            • Eu cred ca atunci cind va puneti intrebari de genul aleia de mai sus, care a stirnit toata discutia, ar fi mai bine sa va documentati mai bine….it takes a lot more to know a man, than eyes-contact, or having a drink together, for that matter…asa cred nu-s psiholog….nu e prima data, cind desi sunt sigur ca stiti despre ce e vorba, incercati sa inflamati si sa denaturati discutia…Parerea mea sincera, e ca ar trebui sa incercati sa va raspundeti singur mai intii,la intrebarile pe care le postati pe aici si abia dupa aia sa porniti o discutie. Personalitatea unuia ca Horia Patapievici, e una complexa, cu insinuari si alte tertipuri, nu cred ca puteti sa obtineti „dialog civilizat”, desigur „civilizat” in sensul de convenabil pe dv…doriti dialog critic si neutru, pe cit se poate obiectiv (atit cit ne putem fiecare dintre noi detasa de subiectiv), atunci ar trebui sa va reformulati mai atent nedumeririle…parerea mea…

      • Cred ca domnul Manu, ce a luat virusul de la Lecter, si-a indeplinit misiunea. A canalizat toate comentariile catre dansul si ineptiile proferate cu intentie, fara dubiu. In loc de a celebra impreuna cu Tismaneanu, Patapievici, Mihaies, et al., prietenia, un fenomen din ce in ce mai rar si pe cale de disparitie in Romania, ne pierdem timpul comentand soparlele bagate de orice oportunist sau frustrat intelectual. Sunt de acord ca nici sa-i lasi sa zburde ca mieii pe campii cu elucubratiile lor nu e bine, insa trebuie evitata acapararea discutiei in directia dorita de ipochimen.

  4. Felicitari pt cele doua evenimente aproape simultane, in primul rand insa pt. al fiului dvs. Nu de altceva, dar la dvs, este a n-a carte, la el, este abia primul liceu :), primii pasi in viata matura, facultate/facultati, o/mai multe meserii….in locul dvs, nici eu nu as fi venit in Romania, nu as fi vrut sa ratez asa ceva cu nici un chip. Astept cufebrilitate sa pun mana pe carte, sunt convins ca merita. Va multumesc pt tot ce ati facut si faceti pt Romania si pt. romani, de oriunde ati fi.

    • Ma alatur si eu felicitarilor adresate domnului Profesor!

      Desigur, cartea domnului Tismaneanu va fi o bijuterie beletristica. Admir adesea stilul dezinhibat, accesibil dar metaforic, doct si narativ totdata al autorului, asa cum l-am regasit in „Ghilotina de scrum”, „Stalinism pentru eternitate” sau, de curand, in „Lumea secreta a nomenclaturii”. Spre deosebire de aceste carti insa, cea a presedintilor nu cred ca are prea multa valoare documentara, desi e cu siguranta o reusita pentru „prietenii de idei” ai domniei sale. Insasi autorul admite ca nu a scris-o de pe o pozitie de obiectiva neutralitate, iar talentele obisnuiesc sa aloce excesiva prioritate convingerilor proprii.
      In fapt, daca ar fi sa comparam cei trei presedinti, am ajunge la un rezultat cam neplacut pentru multi dintre noi, critici neobositi ai lui Iliescu. In mandatele sale s-au asezat cele mai multe caramizi la temelia statului de drept: constitutie, pluralism, liberalizare. Facute cu greu, impotriva inimii, schiopatat, dar tinand cont, pana la urma, de mersul realitatii si de vointa maselor, ce se lasau tot mai greu manipulate. A fost o surpriza sa constat ca omul, departe de a fi idealistul comunist pe care-l credeam, stie bine ce inseamna democratie, chiar daca numai cand e vorba de altii. Este si motivul pentru care, probabil, acuzele ce i se tot aduc dateaza din faza incipienta a democratizarii noastre (revolutia furata si mineriadele), dar mai nimic din ultimul sau mandat.
      In mandatul lui Constantinescu s-au facut putine lucruri vizibile : la peretii ziditi in vremea lui Iliescu, s-au pus cabluri si tevi, s-au creat legaturile necesare intre departamentele decizionale ale statului.
      Apoi a venit tencuiala, s-au pus cateva statui (Haineala, Morar si Zagrean) si s-a vopsit gardul. Inauntru a ramas leopardul, solitarul in veston care crede ca democratia inseamna lider autoritar.

      • Bine, tovarase Iliescu, am inteles ce vreti sa spuneti. Acum e cazul sa vedeti cine suna la usa ca s-ar putea sa fi venit pensia.

  5. Am dormit nițel în după-amiaza asta și am avut un vis tulburător :

    Se făcea că aveam un soi de faimă într-un peisaj exotic, asemănător cu lumea lui Tarzan, Rahan sau a lui Mowgli. (Rog psihanaliștii să se abțină…) Și apare brusc situația în care sunt nevoit să traversez ditamai băltoaca, pentru a împiedica o întîmplare tragică pe celălalt mal. Sar în apă și încep să înot, cu o spontană virtuozitate acvatică. Baiul e că o echipă (mixtă!) de crocodili ia notă de agitația mea și se decide rapid în privința prînzului. Îi simt pe urmele mele și, evident, dau tot ce am mai bun. Accelerez, driblez obstacole, mă deplasez eficace…

    Ating în cele din urmă malul dorit, însă în fașa mea se materializează năprasnic o catedră de culoare albă și un serenisim domn în levitație, deasupra ei. Nimeni altul decît Peter Manu, încostumat și dojenitor. Rețin ceva din tirada lui :

    Da, ai înotat, nu zic NU. Însă ești departe de ritmicitatea de manual și de coregrafia standard a natației olimpice. Te-am cronometrat, ți-am urmărit cu acribie mișcările corpului, am aici electrocardiograma parcursului tău. Cu părere de rău (Manu surîde…) trebuie să-ți spun că n-ai nici pregătirea necesară, nici alonja, nici ratingul unui Thorpe sau Phelps. Și încă cev, crocodilii ăia erau astenici, reumatici, nevolnici…

    M-am trezit asudat, ce-i drept, însă rîzînd.

      • Domnule Peter Manu,
        Sunteti usor psihanalizabil – proiectii critice, afect puternic, impulsivitate etc. „Muscaturile” Dvs se interpreteaza.
        Dr. Zen

    • @ Vali
      „Rog psihanaliștii să se abțină” – de ce?
      „Muscatura” domnului Manu – ca sa-l citez pe Zen, cel ce scrie ca o sabie de samurai ;)
      – este un „drenaj limfatic”, aici a gasit mediul propice pentru eliminarea toxinelor refulate. Contributors este „divan imaginar”… asociatii libere – perceptia valorii lui ponta, Coposu, mai nou a „benignul” Patapievici, ambivalenta fata de domnul Tismaneanu… de unde vin aceste carii?

  6. @ Guardian

    Discutia nu a pornit de la o intrebare, ci de la o constatare (numarul maxim de citari ale lucrarilor D-lui Patapievici). „Vali” a considerat aceasta afirmatie un sablon virtual, pe care profesorul Tismaneanu l-a declarat nepotrivit pentru masurarea valorii Dlui Patapievici.

    Parerea unanima a participantilor la discutie pare sa fi fost ca Dl. Patapievici e cineva important.

    In ce ma priveste, am citit cartile si articolele Dlui Patapievici incepand din 1995. Impresia mea este ca Dl. Patapievici este un autodidact inteligent si abil, cateodata pedant, uneori plictisitor, mai intotdeauna insa amabil si benign. Si, de ce nu, un prieten bun. O calitate rara astazi, in opinia justa a unui alt comentator.

    • … de la o premisa falsa, nu de la o simpla constatare. Recititi-va propria postare, se vede cu ochiul liber ca e un silogism. Ati indus o concluzie falsa, producand toata tevatura, cand de fapt dvs. nu doreati decat o introducere pentru impresiile de lectura din opera lui H.R. Patapievieci. Nu era mai simplu, d-le Manu, sa scrieti un articol in Contributors ? Va era teama oare ca nu vi-l publica ?

  7. Aha, deci in articolele pe care le-ati citit, domnul Patapievici era „mai intotdeauna” amabil. Iata un criteriu de apreciere a unei productii intelectuale pe care nu l-am mai intalnit pana acum :(. Sau era amabil „mai intotdeauna” cand l-ati intalnit, respectiv in ocazia pe care ati mentionat-o? Si benign cand era, in aceleasi situatii? Dar cum adica era benign, puteti detalia putin? De pilda, domnul Tismaneanu este si dansul benign? Sau Mircea Eliade, cum e, benign sau malign? Cu asa instrumente intelectuale, ma intreb cum arata panoplia dumneavoastra de valori. Va descurcati, domnule Manu, sau va ajuta cineva, eventual amabil? (si benign)

    • @ alx

      Amabil, adica nu rastit, sarcastic, dispretuitor. Benign, adica fara intentii distructive (la figurat, desigur).

      In Ravelstein, Saul Bellow il descrie pe Eliade (Gavrilescu) ca un personaj curtenitor si amabil. Referinta la Garda de Fier imediat dupa aceea nu sugereaza un caracter benign.

      Folosim, fiecare dintre noi, instrumentele pe care le consideram potrivite pentru felul in care incercam sa deslusim oamenii si lucrurile.

      • Folosim, fiecare dintre noi, instrumentele pe care le consideram potrivite pentru felul in care incercam sa deslusim oamenii si lucrurile.

        Domnule Manu, „oamenii și lucrurile” nu încap întotdeauna în silueta unei ecuații. Sunt utile, evident, și instrumentele dumitale, și căutătura științifică, și rigoarea statistică. Însă mă tem că monomania criteriului unic, încăpățînarea în calcul, coeficiente și aprecieri cantitative sfîrșesc prin a obnubila lumea și sensul ei, ori, în cel mai bun caz, prin a reduce „oamenii și lucrurile” la un previzibil balet de abstracții.

        Cînd Vladimir Tismăneanu spune

        Horia Patapievici este neindoios unul dintre marii intelectuali critici ai Europei de Est si Centrale, o figura emblematica a gandirii anti-totalitare a lumii de azi. O spun cu deplina responsabilitate.

        reponsabilitatea la care face trimitere nu ține nici de lumea experimentelor și a halatelor albe, nici de rînduiala și exigențele procesului de recunoaștere academică internațională. Iar acest pasaj, în întregul lui, nu e o provocare aruncată universitarilor de strictă observație profesională, în scopul unei validări sau infirmări geometrice a celor spuse. E o judecată de valoare obținută, cred, la capătul unei familiarizări profunde cu cărțile lui Patapievici, cu universul valorilor lui, cu imediatul prezenței lui în prietenia domniilor lor și în veac. E, dacă vreți, tipul de judecată la care participă – nu în chip fraudulos ori excentric, ci în deplină armonie – deopotrivă intelectul și inima.

        • As dori sa adaug cateva elemente factuale. Este vorba de revista „Idei in dialog”, initiata si condusa de H.-R. Patapievici. Ma intreb cati dintre cei care se grabesc sa-i conteste rolul de intelectual critic au citit macar un numar din acea exceletna publicatie? Sa vorbesc aici despre emisiunile „Inapoi la argument”? Nu au contribuit aceste emisiuni la construirea unui spatiu public intr-adevar deschis, onest si respirabil? Mi se reproseaza de catre unii ca-mi apar prietenii. Nu neg acest lucru. Dar cand imi sustin prietenii, cand accentuez meritele lor intelectuale si etice, sustin de fapt un numar de valori.

          • Închid și eu argumentul cu o împrejurare la care am fost martor.

            În 2002 am ajuns, ca fraged student, la o școală internațională de vară (mai exact : Enseigner l’histoire des idées comme pratique de la liberté. Modèles d’explication concurrents dans la pensée moderne. International Summer School. Macea, August 30-September 13). Lume bună, elite din zona cercetării fundamentelor modernității europene (Daniel Garber, Roger Ariew, Jean-Robert Armogathe), doctoranzi străluciți etc. Horia Patapievici avea pe agendă o conferință despre ponderea epistemologică a magiei în Renaștere. Venise însă cu o săptămînă mai devreme, pentru a lua parte, alături de comunitatea academică de acolo, la cursurile și seminariile școlii. Țin minte că era extrem de interiorizat, lua scrupulos notițe, participa la discuții și nu avea nimic din ambalajul de ticuri și tabieturi ale vedetei culturale. Ce m-a frapat însă a fost extraordinara lui știință de carte și acuitatea problemelor pe care le formula, în teritorii nu tocmai la îndemînă : disputele asupra vidului în secolul XVII, originile Societății Regale (fondată în 1660), epistolarele filozofice ale epocii, doctrinele dreptului natural, Bacon, Descartes, Newton, Gassendi… Însă la fel de surprinși au fost universitarii americani și francezi, cărora Patapievici le semnala dificultăți și le adresa întrebări esențiale pentru construcția teoretică a domeniului lor de cercetare. Omul stăpînea neverosimil detalii și informații de nișă, formula impecabil și provocator, știa întotdeauna la ce uși să bată. Toți cercetătorii îl tratau și îl frecventau ca pe un interlocutor de primă mînă, deși nu era, după canoanele breslei, unul de-al lor…

          • Aveti perfecta dreptate, prietenia si solidaritatea nu le masoara Google Scholar: le ai sau nu. Mai mult, cred ca oamenii sunt capabili sa traiasca si fara sa stie ce inseamna prietenie adevarata. Caci de prietenii din interes e plina viata tuturor, cu atat mai mult a celor care reusesc in viata socio-profesionala.

            Cred insa ca in acelasi timp exista o nevoie a cititorilor de a intelege mai bine rostul social, politic, cultural, stiintific, etc. al intelectualului. Poate ca problema clasificarii intelectualilor si discutia asupra valorilor pe care le exprima sau nu acestia si/sau ceea ce scriu/spun ar merita si o abordare separata, fara resentimente si fara prietenie. Cam ce face Vlad in mesajul anterior. Poate ca astfel de istorisiri ar trebui capitalizate cumva. Caci ceea ce e cel mai important la intelectualul public nu e ceea ce scrie, ci ceea ce este, face, spune. Modul in care se comporta atunci cand e in public defineste in primul rand intelectualul public.

  8. Am inteles, domnule Manu, dumneavoastra va plac caracterizarile. In vremea copilariei mele, faceam si noi astfel de caracterizari: „Ionel este un copil cuminte, se poarta frumos cu parintii lui, ajuta copiii sa treaca strada si sunt de acord sa fie primit in organizatia pionierilor” :).

  9. S-a creat aici, la fiecare dintre articolele Domnului Profesor Tismaneanu, un grup constant de chear leaders. Cine nu este cu Domnul Profesor Tismaneanu – este contra noastra! Clubul de fani este unanim si exigent dar pastrindu-si mutual si dreptul la expresie individuala. Se remarca aici domnul Vali, o voce distincta cu eruditie si un real talent literar care depaseste nu o data granitele limbii romane, frumoasa autoexprimare. In definitiv cu totii sint unul si unul; am dat numai un exemplu graitor , nu am avut intentia sa partinesc pe nimeni.
    Patapievici va ramine in orice caz in cultura romana prin lansarea termenului de „patibulari” referitor la natiunea din care face parte, cistigindu-si oprobriul public. Deci cel mai nedreptatit , veriga slaba, a tripletei de aur Liiceanu-Plesu-Patapievici. E drept ca Liiceanu nu isi abandoneaza vasalii, conform codului nescris al onarei, ceea ce i face cinste acestui Don Corleone, insa nici nu-l mai scoate pe Patapievici atit de mult la vedere ca odinioara si mai si antreneaza discret pe tusa alte tinere sperante.
    Veniti aici,domnule Manu, pe un site romanesc, in limba romana, si va legati ba de Paulescu, ba de Patapievici…. Chiar si daca ar fi adevarat ce sustineti – nu asta vrem sa citim aici! Nu e frumos! De ce bunaoara, nu ati scrie despre Cartarescu ? Si acesta este unul dintre marii nedreptatiti, cu Nobelul sau neluat , pe care Domnul Profesor Tismaneanu l-a comparat recent cu Thomas Mann. Nimeni nu a dezvoltat aceasta idee pretioasa pina acum. Scrieti si lucruri pozitive domnule Manu si veti vedea ca veti fi gratulat, clubul e sensibil, Domnul Tismaneanu chiar mai mult..
    Succes tuturor.
    Ginduri bune !

      • Domnule Profesor, ce surpriza…. !

        Restul mesajelor care mi-au fost cenzurate in totalitate la articolele semnate de Dumneavoastra – au avut aceasta soarta din lipsa greselilor de ortografie ?

        Numai de bine si ginduri bune si Dumneavoastra.

      • Chiar nu-mi face placere sa scriu asta. Thomas Mann este scriitorul meu preferat. Domnul Tismaneanu are dreptate sa-l compare cu Mircea cartarescu: amandoi au scris cate un roman in trei volume: Iosif si fratii sai, respectiv Orbitorul. Cele doua sunt complet comparabile.
        Astfel de dialoguri a la Settembrini te indeamna sa devii Naphta.
        Best
        cristian

    • Domnule Fatu, o tara care-si alunga valorile cele mai promitatoare la momentul respectiv (scoteti din context zicerile lui Patapievici, in stil vadimian), batute si umilite de minerii carbunelui, si equaly de minerii condeiului , nu poate sa aibe inima decit in forma unui fund de mamaliga. Punct. N-au mai distrus elitele, oamenii care intradevar aveau ceva de spus in viitorul incert de dupa 89, cum au facut fratii lor mai mari stalinistii, respectiv sa umple puscariile cu „pletosi” ori „ochelaristi”. Era scump si o bataie de cap in plus. I-au alungat:simplu si eficient. Cine era „tara” la momentul respectiv:ilici si gasca lui de securisti, spalati or nu, si backed-up de votul romanilor naivi pe de o parte si ametiti de rachie pe de alta. Ce-ati fi vrut dv, sa le scrie Patapievici, ode in stil paunescian? Indignarea si neputinta domnului Patapievici, reflectata in Politicile, nu era numai a domnului Patepievici, ci a multor, multor altor oameni ce si-ar fi dorit o altfel de democratie. Au gasit-o pe alte meleaguri.
      PS. Poate ca nu sunteti in tema, dupa mineriadele lui iliescu, s-a format primul mare val de emigranti, oameni unul si unul. De altfel toti pe care-i stiu eu ca au plecat in primul val, dar absolut toti fara exceptie, si stiu citiva, sunt oameni cu greuatate la ora actuala, fie in mediul academic, fie in cercetare aplicativa, fie in marile corporatii din Europa de vest or America (USA+Canada). In lumina aceasta a scris Patapievici ce a scris, si-a scris foarte bine…
      PPS. Daca aveti oarecare spirit de observatie, fara mare greutate, o sa intelegeti ca noi demontam, ori incercam sa demontam, false rationamente, ori perfide insinuari…nu-l opreste nimeni pe domnul Manu ori pe dv sa elaborati! Ceea ce vad ca nu se intimpla, doar fitile pe ici pe colo…

  10. Domnule Tismaneanu,
    Trebuie sa-mi recunosc marea naivitate. Am crezut ca cineva poate sa scrie un text care sa nu fie in acord cu cel al dumneavoastra si sa apara. Doar ca exceptie, si fiindca este un profesor din America pe care il cunoasteti personal, este acceptat domnul Manu, altfel are soarta bietilor neica nimeni, ca mine, care incearca si o alta nuanta sau chiar opinie la scrisul dumneavoastra. Unde este liberalismul declarat ? teoria este buna, dar practica nu-i pentru catei. Lasati-l sa treaca daca n-am dreptate.

  11. Buna dimineata , domnule profesor.

    1) re. comentariile domnilor Radu Fatu si Adrian Petreanu. Desi eu am beneficiat de tratament oarecum preferential la acceptarea comentariilor neortodoxe , ba chiar si generoase raspunsuri din partea dvs., cred ca este fair din partea mea sa spun ca dumnealor ridica o problema reala (desi nu cunosc ce a fost cenzurat in cazul lor). Va voi oferi un exemplu concret . Discutam recent cu dl. Mircea Platon re. un text al domniei sale in care punea sub semnul intrebarii anumite abordari ale dvs, pe varii subiecte. Si l-am intrebat, franc, de ce nu vine aici , pe „Contributors”, unde apar materialele respective , si sa-si spuna punctul de vedere. Domnia sa este o persoana competenta , profesional cred ca este in domeniul dvs., iar comentariul (comentariile ) sale ar fi incitante. Si imi raspunde , la fel de franc , ca a incercat , dar dupa cateva instante in care comentariile sale au fost refuzate (adica blocate, cenzurate, name it) s-a lasat pagubas , preferand sa se exprime exclusiv pe blogul sau. Pot da link, daca doriti, la acest dialog , pt. conformitate. Ce vreau sa spun cu asta ? Ca poate din partea platformei (si a dvs.) s-ar putea adauga o anumita extra-flexibilitate , sa zic asa , care ar duce, cu siguranta , la un adevarat „multiculturalism” (ca sa folosesc un termen en vogue ).

    2) re. subiectul Patapievici , care a polarizat discutiile la acest articol , oarecum festiv . Poate ca ar fi nimerit daca ati considera, in viitorul apropiat , un material de sine statator pe subiect, si atunci sigur ca discutia s-ar largi, spre beneficiul tuturor , si nu in ultimul rind al domnului Patapievici insusi. (daac e receptiv la opinii).

    In ceea ce ma priveste , as fi avut cateva observatii re. ce s-a spus la prezentarea cartii, dar deoarece e un moment (articol) festiv, ma abtin . Dar nu uit ! :lol:

    • Ceea ce spuneti e important si din punctul meu de vedere, de aceea intervin.

      Cred ca „extra-flexibilitatea” in ceea ce priveste comentariile ar fi excelenta, cu o conditie numail: toti cei care doresc sa exprime opinii sincer, deschis, se pot inscrie pe platforma si atunci sunt siguri ca nici un comentariu nu le e sters . Asa cum exista o lista cu autori, de ce n-ar fi posibil sa existe si o lista de cititori ?
      Altfel asimetria dintre autor, bine cunoscut de toti, si comentatori ascunsi, de obicei, in spatele unor identitati , este mult prea mare. E ca si cum ati cere celor care vad si celor care nu vad sa faca un desen dupa acelasi model, in acelasi timp si sa atinga acelasi grad de perfectiune. E imposibil.

      Ar fi extrem de interesant insa sa se ajunga la acceptarea de comun acord a unor reguli de dialog civilizat si deschis. Cine nu-si doreste lucrul acesta ?

      Nu spun sa participe la dialog doar comentatorii inscrisi pe platforma, sistemul actual ar putea continua, cine vrea sa ramana anonim e dreptul lui, insa trebuie sa stie ca anonimatul face in asa fel incat sa riste ca un comentariu sa nu-i fie publicat. E o regula simpla, nu?

      O idee se exprima de zece ori mai bine intr-un dialog decat intr-un monolog. Toti autorii de articole va vor spune lucrul acesta. Cum facem insa sa scadem nivelul de agresivitate gratuita din comentarii ?

      • cred ca daca s-ar proceda dupa gindul, cu un termen popular, just in cauza, bine chitit al d-lui Lecter, s-ar alege praful de singura platforma decenta, care mai intretine spiritul civic.
        S-ar ajunge la vulgaritati si obscenitati ca pe celelalte site-uri care nu practica „cenzura”. Pentru bunele moravuri insa, ea trebuie respectata. Daca cineva nu are educatia, caracterul, macar sapte ani de acasa, cei de care se vorbea in copilaria noastra, incit sa se cenzureze singur, atunci…

        • … noi, toti ceilalti, suntem datori sa-i aratam unde sunt limitele. Cum bine observati, e o problema de responsabilitate aici nu de cenzura. Iar, pentru mine, responsabilitatea este una din formele importante ale libertatii asumate.

          E responsabilitatea autorului fata de cei care doresc sa se exprime cu privire la tema in discutie. Misiunea autorului nu inceteaza o data ce a pus ultimul punct in textul sau. E responsabilitatea celui care are in grija dispozitivul de comunicare (platforma). Si e responsabilitatea celui care comenteaza.
          Daca esti iresponsabil, ca autor, nu esti publicat, ca administrator de platforma iti pierzi serviciul, iar in calitate de comentator nu ti se afiseaza ceea ce ai scris. Mi se pare just. Indiferent de statut, autor, administrator de platforma, comentator, poti alege liber forma de manifestare: asta nu inseamna insa ca libertatea ta poate oculta libertatea celorlalti.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro