joi, martie 28, 2024

Despre rinocerizare: Vremea dispretului

Un roman al lui Malraux se numeste „Vremea dispretului”. Tranzitia de la rafinatul Puiu Hasotti la sofisticatul analist felixiot Daniel Barbu, petrecuta intr-un asemenea timp al dezgustului, va fi, neindoios, amuzanta. Ma intreb ce au de spus diversii acuzatori publici, oamenii care tin in maini echerul, rigla si compasul, iacobinii de serviciu care masoara, socotesc si dau note de moralitate in dreapta si (mult mai parcimonios) in stanga? Sigur, H.-R. Patapievici la ICR era un scandal, o dovada a unui revoltator sinecurism. Ce sa caute Horia Patapievici, Mircea Mihaies si Tania Radu la ICR? Nu exista decat o explicatie, faptul ca se vandusera lui Basescu. Poate Patapievici, poate Mircea Cartarescu, poate Mihaies, pot eu sa avem opinii oneste? “Lasa, domne, il stiu de ani de zile, e un ‘oportunist pentru eternitate’”. Ei, oamenii cu compasul, sunt aprioric perfecti. Nu au indoieli, sunt existential si definitiv apodictici. Ii stingherim noi, nu intelectualii PNL-ului becalizat.

Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu, Doru Baconsky, Cristi Preda, Dragos Aligica, Monica Macovei, Rodica Culcer, Sever Voinescu, Ioan Stanomir, Horia Patapievici, TRU, MRU, Mihai Neamtu, Adrian Papahagi, Mircea Mihaies, Mircea Cartarescu, tot atatea tinte. In schimb, analistul “Antenelor” si al televiziunii lui Ghita, subiect a numeroase articole nu tocmai flatante in ultimul timp, rasplatit cu Ministerul Culturii, este o confirmare a valorii. Il numim pe Patapievici “camariliot”, tacem blajin cand e vorba de Daniel Barbu. Vechea mea amica Alina Mungiu Pippidi scrie mereu, mult si caustic despre “teologi”, poate si despre speologi. Sper ca va scrie acum si despre ministrii-politologi. In fond, profesoara de la Hertie School of Government cunoaste opera profesorului Barbu, el insusi trecut si prin studii de teologie, si ne poate vorbi despre ea. Ca si despre prestatiile sale institutionale.

Voi spune aici ca il cunosc si eu pe Daniel Barbu, intr-o vreme am fost chiar amici. Este cult si inteligent. Are umor, dar are si o inclinatie puternica spre sofisme. Am auzit si eu tot felul de lucruri, dar nu pun pret pe rumori si insinuari. Este dl Barbu un politolog real? Evident ca este. A scris carti notabile, dense ideatic si incitante, chiar cand te afli in dezacord cu autorul? A scris. Dar nu aici vad punctul nevralgic, ci in atasamentul sau entuziast pentru o anumita tabara politica tradus in nenumarate comentarii televizate in zone prea putin respectabile si atatea alte interventii mediatice de un subiectivism terifiant prezentate drept atitudini lipsite de orice interes personal. Iata ca avem acum proba unui intens interes personal–postul de ministru– care explica, probabil, patima propagandistica a ultimilor ani.

Mai vad o problema in autodefinirea constanta profesorului Barbu ca ideolog al anti-anticomunismului din Romania. Ne despart optiuni esentiale privind analiza sistemului comunist. Va sustine dl Barbu, ca ministru al culturii, proiectele anuntate (fagaduite) de dl Hasotti in directia memorializarii represiunilor comuniste? Va reprezenta el valorile liberalismului civic anticomunist? Am serioase motive sa ma indoiesc. Eseul sau din volumul „Iluzia anticomunismului” (editat, intre alti, de Vasile Ernu si C. Rogozanu), este un text programatic ostil decomunizarii ca strategie intelectuala si optiune morala.

Am luat cina la New York, saptamana trecuta, cu cativa intelectuali italieni. Am discutat despre relatia dintre fascism si comunism, despre ce a fost de fapt regimul fascist mussolinian si cum au putut intelectuali de anvergura, precum filosoful hegelian Giovanni Gentile, sa se lase atrasi de demagogia fascista. Profesorul Barbu cunoaste foarte bine aceste teme, a scris incisiv si inteligent despre ele, inclusiv in regretata revista „Idei in dialog”. Nu recunoaste el trasaturi fascistoide in comportamentul politic al formatiunii cu care s-a asociat?

As mai spune ca ma alarmeaza transformarea dublelor standarde in practici intelectuale dominante. Sa vezi oameni pe care ii stiai onorabili deveniti apologetii regimului uselist este un spectacol lamentabil. Sa le citesti productiile pamfletare, ecou trist al promisiunilor, chiar al succeselor literare de-odinioara, este, de fapt, o imensa pierdere de vreme. Sa vezi un profesor de stiinte politice, conducator de doctorate, acceptand sa faca parte dintr-un guvern condus de un plagiator dovedit, este o teribila deziluzie. Nu prezenta de-acum controversatului domn Pricopie ma deprima, ci aceea a unui intelectual real precum Daniel Barbu.

Rinocerizarea unor oameni care pareau normali este fenomenul care isi asteapta cronicarul. Dar de fapt aici este miezul chestiunii: rinocerizarea se petrece tocmai cu oamenii care par normali, rationali, apti de distinctii morale. Subit ii descoperi orbiti de uri absurde, adanci, viscerale.

Distribuie acest articol

94 COMENTARII

  1. Sigur, de aceea trebuiau sa plece Patapievici si Mihaies pentru că lăudaseră pe Băsescu, fiindcă se implicaseră politic. Daniel Barbu care n-a mai trecut pe-acasa , ca si madame Zoe Petre, de la intrarea in transee a Antenelor, dacat ca sa se schimbe de haine, trebuia si el rasplatit. Si stati, ca tot ati adus vorba, nu ne mai trebuie niste ministere si pentru Ernu si Rogozan?

  2. Cred ca explicatiile sunt greu de gasit pentru situatii din acestea. Uneori imi spun ca am putea apela la explicatii stiintifico-fantastice, daca tot vrem sa pricepem ce este de neinteles. Pentru cazul pe care-l descrieti, vad o asemanare cu filmul lui Chrisopher Nolan, Inception. Ca si acolo, s-ar parea ca exista in formatiunea asta mamut care va conduce tara in viitorii 4 ani multi „extractori” de profesie, care smulg onoare, bun-simt, coerenta intelectuala, respect al adevarului, inteligenta si alte lucruri din astea din mintea celui pe care vor sa-l introduca in sistem. Pacat ca oameni ca d-l Barbu nu au stiut / nu au vrut sa se apere.

      • „Reason is the slave of passion” spunea acum ceva vreme David Hume, cu mult inainte de nasterea neuro-stiintelor, iar afirmatia sa este general valabila.

        Barbu e si el un om pana la urma, plamadit din aproximativ acelasi aluat (produs al aceluiasi mediu) ca si majoritatea romanilor. Cred ca dl Tismaneanu este cel care greseste in primul rand in ceea ce priveste asteptarile dumnealui vis-a-vis de dl Barbu ( ca o mica paranteza, Daniel Kahneman (Laureat Nobel) are cateva studii fascinante despre cum se nasc astfel de erori de judecata, foarte raspandite de altfel ).

        Strict matematic, Barbu e mai probabil sa se comporte in modul oportunist si oarecum irational , descris in articol (cand perspectiva gratificarii este imediata … cand recompensa si costurile aparente creeaza iluzia ca depasesc riscurile unui astfel de comportament), decat sa dea dovada de ceva constiinta … e mai probabil sa se incadreze in decorul in care-si petrece timpul decat sa faca nota discordanta.
        a) Studiile si cartea multa (dupa un anumit nivel) in general nu fac oameni mai rationali, mai apti de distinctii morale (sunt si exceptii desigur).
        b) Un set de calitati pozitive, asociate cu un individ, nu e neaparat insotit de alte calitati (tot pozitive) in viata reala. Aparent, oamenii au insa tendinta naturala de acoperi incertitudinea proiectand in locul ei ceea ce ar vrea sa vada (ex: daca unu iti da buna-ziua in fiecare zi si se comporta amabil, politicos, decent, etc oamenii au tendinta sa asocieze si alte trasaturi pozitive persoanei respective … chiar daca in realitate datele care ar duce la o astfel de concluzie, urmand firul logicii, lipsesc)

        • Pare ca domnul Tismaneanu nu realizeaza ca exista o diferenta intre omul / persoana Daniel Barbu si intelectualul / profesorul Daniel Barbu . Nu cunosc opera intelectualului Daniel Barbu , deci nu sunt in masura sa ma pronunt . In timp , am vazut cateva aparitii ale domniei sale ” pe sticla ” si mi s-a parut ca este o.k. – un intelectual de stanga citit . L-am vazut acum cateva luni pe A 3 si am fost socat , nu neaparat de locul in care era , cat mai ales de prestatia domniei sale : fondul era la nivelul Ciuvica / Gadea , forma amintea de Badea . Evident , intr-o tara libera fiecare om poate sa faca alegerile pe care le considera de cuviinta . Problema ar fi doar faptul ca fiecare alegere pe care o faci te reprezinta , adica spune ceva despre tine . Eu zic ca intrebarea este de ce un intelectual autentic ar prelua , intr-o dezbatere , argumentele jenante vehiculate de baietii / fetele lu’ dom’ profesor Felix Voiculescu pe A 3 . Un intelectual nu ar putea gasi argumente reale / rationale pentru a-si argumenta pozitia ? Faptul ca nu utilizeaza astfel de argumente ar insemna oare ca Basescu / Boc / PDL au avut – de fapt – o prestatie impecabila ? Eu zic ca asta era imposibil , deci cu un minim efort intelectual poti sa le gasesti destule lucruri reale de reprosat . Poate ca o abordare de acest fel din partea intelectualului Daniel Barbu semnaleaza doar oarece probleme care tin de onestitatea persoanei Daniel Barbu . Ceea ce pare ca tine de caracterul persoanei Daniel Barbu – de care nu poti face abstractie in momentul in care faci referire la intelectualul Daniel Barbu . Macar pentru faptul ca intelectualul Daniel Barbu livreaza opiniile / judecatile sale de valoare – intr-un domeniu in care subiectvitatea autorului are un rol principal – unor oameni mai putin obisnuiti cu analiza critica a ideilor . Ma intreb , nu exageram oare cand ne miram de evolutia lui Daniel Barbu , Radu Calin Cristea ,… ? Ce anume ne face sa consideram ca ar putea fi si mari caractere ? Opera lor ???? Nu este oare mai simplu sa tinem cont de realitate si sa recunoastem / acceptam ca am gresit cand le-am acordat atentia si stima noastra ?

  3. Și care este diferența, din punctul de vedere al partizanatului politic, dintre Daniel Barnu și Sever Voinescu sau Cristian Preda? Nu spun nimic de contribuția lor la îmbunătățirea vieții politice că Daniel Barbu nici nu a avut timp să facă ceva. Dar partizani sunt și unii și alții. Și, până una alta, e ceva asumat și nu văd de ce ar fi de condamnat.

    • Problema este unde vorbesti, ce spui si cum te pozitionezi. A sustine linia „Antenelor” este jenant pentru un intelectual care se respecta. Acolo au fost jigniti colegii si prietenii tai (ma refer la profesorul Barbu), s-au proferat ignominii cu carul. Este evident dreptul sau sa apara oriunde crede de cuviinta, dar atunci sa nu se mai vorbeasca bombastic si selectiv despre „sinecuristi”.

      • Exact. Ar fi frumos să nu mai fie criticați sinecuriștii selectiv. Sau măcar să fie asumați și ai lor și ai noștri. Pentru că dacă ai fi la Antena 3 e apropri rău iar a fi la B1 e apriori bun deja avem o problemă de legitimitate a criticii. Oameni au fost jigniți și într-o parte și în alta. Iar faptul că cineva poate avea, la un moment dat, o părere generică asemănătoare cu a altuia asta nu înseamnă că se aseamănă întru totul aceluia. Sincer, nu cred că puteți spune că Daniel Barbu și Mircea Badea sunt tot una. Așa cum nimeni nu cred că spune că Ion Cristoiu e tot una cu Cristian Preda. Pe de altă parte, cred că, deocamdată, Daniel Barbu are un mare avantaj în fața unora din tabăra cealaltă; omul nu a avut timp să își dovedească competența/incompetența în politică. Alții au făcut-o și, din păcate, acest lucru nu le face deloc cinste. Evident, nu este vorba despre toți.

        • Nu spun ca Daniel Barbu este acelasi lucru cu Mircea Badea. Spun insa ca oameni precum Daniel Barbu si Zoe Petre ii legitimeaza pe Badea, Gadea si Ciutacu. Mai este si problema unui profesor, conducator de doctorate la Universitatea din Bucuresti, care accepta sa gireze, prin prezenta sa in guvern, un plagiator dovedit.

          • Urmând aceeași logică, ar însemna că dumneavoastră îl legitimați pe, de exemplu, Cristian Boureanu. Sincer, prefer să nu privesc lucrurile în felul acesta și sper că nici dumneavoastră.

    • Diferenta este enorma, iar dvs. o stiti. Primii au girat oameni de o buna calitate umana si intelectuala, cu merite si rezultate in profesia lor, iar acestia au girat si gireaza infractori de drept comun. I-au adus la putere prin pledoaria lor neobosita, ii mentin la putere si ii legitimeaza. Basescu a numit politic niste oameni, dupa ce s-a interesat de ce sunt buni in domeniul unde i-a numit, de la confratii lor confirmati de mediul in care lucreaza. Acestia si-au numit acolitii, rasplatindu-i pentru devotament. Nu poti sa accepti sa fii intr-un guvern unde seful tau e un hot de diplome si titluri, nu?

      • Îmi pare rău dar mi se pare o diferență artificială și fără legătură cu realitatea. Pentru că dacă dăm exemple ajungem să vedem că, de exemplu, Daniel Barbu e în alianță cu Dan Voiculescu iar Sever Voinescu a fost susținut/susținător al Robertei Anastase. Zău că, într-o lume normală, nici unul nu ar merita o astfel de susținere.

  4. De fiecare data cand istoria isi iese din minti, Monica Lovinescu si Virgil Ierunca imi lipsesc in mod acut, fiindca mi se pare ca numai ei, cu mintea lor limpede ar fi fost in stare sa puna diagnosticele exacte si deci sa ne si sugereze terapia respectiva.
    Va aduceti poate aminte cand, dupa ce Virgil Ierunca ii ironiza in emisiunea lui pe colaborationistii lui Ceausescu, pe fondul sonor al Duetului pisicilor de Rossini, vecinii ii salutau pe strada pe cei facuti astfel de rusine, fredonandu-le respectiva arie? Un mare poet a patit=-o atunci si le-a telefonat rugandu-i sa nu-i mai pomeneasca in emisiunile lor. De o vreme, am mai spus-o, cred ca rusinea insasi este un sentiment uitat si imi pare rau sa o spun, cred ca pana si cei doi, cu taria lor morala, ar fi gasit mai putin ecou in mintile si sufletele celor 60 la suta din populatie care nemergand la vot si in general, nereactionand, au lasat pe mainile celei mai rele clase politice pe care am avut-o in ultimii 23 de ani frâiele unei țări si asa epuizata de criza.

  5. @Tismaneanu – “A sustine linia “Antenelor” este jenant pentru un intelectual care se respecta”

    A sustine linia B1TV este mai putin jenant pentru un intelectual, daca se respecta?!?!

        • Exprimarea spune torul. „Cam identic” este exemplu de gandire „agaramata”. Identitatea exclude „camul”. Ori sunt cam apropiate ori identice. Problema e in societatea Romaneasca de azi ca „aplaudam” militantismul politic nu argumentul si competenta. „Cazul” Barbu este simptomatic pentru intelectualul caruia „spatiul competentei” nu mai este suficient si aparent dezgustat de actorii spatiului public se coboara la nivelul si metodele acestora pentru a cuceri „notorietatea publica” si evident functia recompensatorie. O clara decadere, din nefericire, si a zonei intelectualului public dupa caderea in deriziune a aceluia politic.

      • – esential: la B1 se incearca mai mult exprimarea parerilor bazate pe argumente faptice si nu interpretari personale; nu exista jigniri, nu exista ridicari de ton; sincer, nu cred ca se poate spune acelasi lucru despre Antena3
        (luati chiar participarile lui Ponta in emisiunile de la B1 ca referinta de profesionalism)
        – din cate stiu, B1 TV nu este in proprietatea unui om politic
        – B1: emisiunile aproape intotdeauna au politicieni din ambele tabere

        • …vine vremea ….si A ȘI VENIT…..in care florile mediatice crescute sub razele ”Regimului Basescu”….fie ele Antena 3, B1, Realitatea TV sau RTV ….incep sa se ofileasca …..din lipsa de materie prima….
          Pentru ca acum s-a intrat in ”Regimul Meta-Basescu” ….in care Basescu nu a disparut ….dar nici prezent pe cat ÎI și VĂ placea sa fie …. nu mai este cazul….
          *
          Bomboana pe coliva au pus-o dezvaluirile de ieri-alateieri conform cărora negocierile privind TRATATUL DE LA MIEZUL NOPȚII au inceput inca din SEPTEMBRIE….intr-o vreme cand saloanele de reanimare ale Antenei 3 erau pline de victime muribunde ale ”Dictatului UE si SUA”….in timp ce la colegii de la B1 erau resuscitati cei raniti de ”lovitura de Stat”….taberele isi potentau urile reciproce….iar oamenii de stat deja negociau ceea ce se intampla acum….

          ….ajungi sa te intrebi daca nu cumva efectul nociv pentru ARD al interventiilor lui Basescu din ultimele 10 zile de campanie constituiau una dintre clauzele subintelese , asumate si poate chiar dorite de ambii semnatari ai TRATATULUI
          *
          …si tot in SEPTEMBRIE se negocia deja de catre USL cu boicotatorii de etnie maghiara din IULIE….nu a fost momentul….dar pana in iunie va intra si UDMR ul in guvern…va reveni si Gabriel Oprea la Ministerul Apararii….poate…
          *
          …sigur pupaturile nu se exhiba chiar in Piata Idependenții….dar se simt….si prin urmare subiectele de dinainte de 9 decembrie sunt istorie.
          De exemplu Anastase e in Parlament din nou – fara functie de conducere – ce va face Radu Tudor ….? Ramane ancorat in povestea cu votarea Legii Pensiilor….? Poate …dar nu stiu pe cine va mai interesa ?
          *
          Prabusirea interesului pentru televiziunile politice pe care o profetesc este greu de acceptat
          desigur de analistii aferenti …..sau de cei din mediul virtual ….care si ei au vietuit si s-au multiplicat care DATORITA / care DIN CAUZA Regimului Basescu. Si pentru ei materia prima se epuizeaza in aceste zile.

          PS. Ar fi extraordinar daca dl Tismaneanu ar indica si un eventual inlocuitor ”rezonabil” al
          domnului Barbu la Cultura. Pe cine ar fi pus dansul ministru acolo daca aar fi fost in locul lui Ponta. Dar repede ca azi maine acolo va reveni dl Kellemen, cum mentionam mai sus.
          PS2. Asa cum politicienii ”dusmani de moarte” si-au dat mana pe ascuns , nu as fi surprins ca televiziunile rivale sa semneze in secret , prin februarie, un memorandum comun prin care sa ceara imperativ o actiune spumoasa , un nou razboi politic de opereta …. care sa le redea vechea glorie din IULIE -AUGUST sau NOIEMBRIE-DECEMBRIE.

  6. Mi se pare inexacta afirmatia ca Gentile s-a lasat „atras” de demagogia fascista. Ideologic vorbind Gentile se afla la originile fascismului si mi se pare mai mult un „corupator” decat un „corupt”.

      • Multumesc pentru raspuns. Acestea fiind spuse si pentru ca tot vine de orbire intelectuala si trasaturi fascistoide va mai marturisesc ceva. Citeam chiar aici pe Contributors un text, bine scris (desi un pic afectat) – o apologie deschisa a societatii patriarhale din care nu putea lipsi o impunsatura discreta la adresa Susanei Sontag. Textul asta, dupa aia am mai dat si de altele, este scris de una speranta a politicii romanesti. Am aflat ca acest domn a avut un debut literar precoce in Punctele Cardinale cu o apologie a Miscarii. In fine, rataciri de tinerete. Si sigur cand acelasi domn isi lanseaza candidatura recitand din Radu Gyr e o stangacie de debutant. Si cand isi intituleaza documentul programatic Manual de lupta (retorica nici nu incep sa o comentez) este doar lipsa de inspiratie in alegerea titlului. Desigur.

        Acuma, eu nu sunt specialist in pachiderme dar am dreptul sa ma intreb ce are coarne de rinocer, paseste ca rinocerul si trambiteaza ca rinocerul. Nu credeti?

        • Ati citit macar una din cartile celui la care va referiti? Ati vazut interventiile sale date de-a lungul timpului pe teme legate de extremism, fie el de stanga sau de drepata? In rest observ ca urmariti cu mare atentie ce scrie si ce spune, inclusiv ce scria pe la 13 sau 14 ani, texte de mult si public abjurate :) A o critica pe Susan Sontag nu e nimic grav, in fond. Sunt lucruri de admirat in opera ei, dupa cum sunt si clipe de orbire ce nu pot fi negate.

          • Am citit luarile publice de pozitie ale tanarului domn, nu si cartile, timpul e scurt. Admit ca luat per se nu prea conteaza ce a scris adolescent fiind (si nici ce crede despre Susan Sontag). Cat despre respingerea extremismului in public si abjurari – laudabil. Reconfortant. Atat ca diagnosticul de rinocerita rar il pun pacientii.

            Stiti, pe Tony Judt chiar l-am citit. Si pe Aron. Stiu ce au scris ei si am citit cam ce crede despre politica domnul Neamtu. Poate (si) de aceea nu am mers la vot. Am invatat sa aleg intre preferabil si detestabil. Nu intre detestabil si detestabil.

  7. petre roman ce mai face?
    asta era momentul lui… (antibasescu)
    macar consilier al lui daniel barbu, daca nu s-a putut cu daniel barbu consilier
    cer scuze maestre, nu l-am citit pe gentile.
    din chicago, astept sa ninga.

  8. excelent diagnostic al pasiunilor secolului XXI (cum spunea prietenul dvs, regretatul F. Furet), ceea ce se omite insa din interventia dvs este esentialul, adica compozitia meniului cinei de la New York cu intelectualii italieni, as fi foarte curios sa aflu ce s-a servit acolo, care a fost relatia dintre felul doi si desert si, mai ales, daca pastele au fost [asa cum cativa cititori deja banuiesc] nelipsite; sunt convis ca Profesorul Barbu stie foarte bine pasiunea (cum spunea Furet) dintre Panna Cotta si Gentile, filozoful fascist (despre care Bobbio a scris pagini memorabile) fiind un mare iubitor de panna cotta a la mascarpone; in scurtul secol XX (cum spunea mai putin regretatul Stalinist Hobsbawm, care a ramas in partid si dupa 56, 68 etc) rinocerii se cunosc dupa desert

    • Mi-e teama ca nu am nici subtilitatea proverbiala a d-lui Hasotti, nici rafinamentul enciclopedic al d-lui Barbu pentru a degusta ironiile acestui mesaj, dar va asigur ca pretuiesc efortul pe care l-ati facut si lecturile la care trimiteti :)

      O sugestie bibliografica: A. James Gregor, Totalitarianism and Political Religion: An Intellectual History, Stanford, CA: Stanford University Press, 2012.

      • multumesc pentru recomandare, insa eu nu prea citesc astfel de carti

        diferenta dintre dvs si barbu este ca acesta a scris savant si critic (i.e serios) despre dvs., recenzandu-va o carte: recenzia cu pricina este, si o spun cu toata onestitatea, devastatoare pentru cartea dvs.; aceeasi recenzie a fost mai apoi integrata intr-o critica teologica a anti-comunismului post-comunist unde se arata, printre randuri si oblic, ca dvs. sunteti, de fapt, un teolog al platitudinilor politice contemporane

        eu ma asteptam ca si dvs., cu erudie si ironie, sa raspundeti cu o lectura critica a Republicii absente sau a interventiilor eseistice mai recente

        inca mai astept

        • Ce sa fac daca nu mi s-a solicitat la „Times Literary Supplement” sa recenzez carti de Daniel Barbu? Asta-i viata, trec uneori chiar si capodoperele neobservate :)
          Dl Barbu a recenzat candva, in revista „Cuvantul”, cartea mea „Stalinism pentru eternitate: O istorie politica a comunismului romanesc”. Nu-mi amintesc sa fi fost „o critica devastatoare”. Oricum, dl Barbu nu a lucrat in arhivele CC al PCR, nu a colaborat, din cate stiu, la proiecte analitico-interpretative internationale despre comunism. Este un eseist de facura impersionista, cu scriitura eleganta si cu multe idei ce merita discutate. In ce priveste analiza riguroasa si comparativa a comunismului romanesc pe care m-am straduit sa o ofer in acea carte, ma multumesc cu opiniile avizate ale unor Padraic Kenney (in „American Historical Review”), Tony Judt, Daniel Chirot, Ken Jowitt, Adam Michnik, Dinu C. Giurescu, Mary Ellen Fischer, Dennis Deletant, Robert C. Tucker, Cristian Vasile, Florin Turcanu. In rest, asteptare placuta :)

  9. @ Doamna doina jela
    „Basescu a numit politic niste oameni, dupa ce s-a interesat de ce sunt buni in domeniul unde i-a numit, de la confratii lor confirmati de mediul in care lucreaza.”
    Ca sa dau doar un exemplu : sper ca nu va referiti si la Emil Boc, sau poate ca da.
    @ Domnul Tismaneanu
    „Dar nu aici vad punctul nevralgic, ci in atasamentul sau entuziast pentru o anumita tabara politica tradus in nenumarate comentarii televizate in zone prea putin respectabile si atatea alte interventii mediatice de un subiectivism terifiant prezentate drept atitudini lipsite de orice interes personal”
    In aceasta situatie se incadreaza foarte multi intelectuali importanti ai zilelor noastre, sigur unii n-au „prins” posturi de ministri, dar ceva institute, consilii, edituri, fiecare dupa „pretentii” tot au „apucat”.
    Credeti ca e chiar asa important la care televiziune te „produci” ? Daca te duci la B1 sau OTV e la fel de „onorant” ca la Antena 3. DD, Cristoiu sau Turcescu sunt absolut din aceeasi categorie cu Gadea, Ciutacu sau Badea.

    • Da, si Boc. Intai ca nu vad cum ar fi putut alege bine consilieri, sefi de institutii, institute, agentii si sa-si fi ales prost prim-ministrul si apoi fiindca Boc a fost ales, dupa o guvernare care i-a erodat popularitatea, primar in orasul care-l cunostea cel mai bine. Il socotesc cel mai bun prim-ministru al Romaniei de dupa 1989. Stiti dvs. altul?

      • Da! Numele lui este Calin Popescu Tariceanu! Pe dl Boc il puteti pastra in agenda la rubrica dedublarile domnului Presedinte Traian Basescu!

        • Calin Popescu Tariceanu este un caz tipic, atat de tipic incat e aproape singular, de APARENTA FARA ESENTA. Nu va amintiti ca respectul lui pentru justitia independenta functiona doar pana cand acea justitie se atingea de unul din clan. Faimosul biletel a ramas doar in contul celui care l-a dezvaluit, nu in al celui care l-a scris? Pai asa, si Nastase a fost bun cu egalitatea lui, dar nu pentru catei!

        • Tariceanu a fost cel mai mare dezastru de prim ministru pe care l-a avut Romania. Daca ziceati A. Nastase mai puteam intelege.
          In acest caz insa orice discutie ulterioara este futila…

      • doina jela,
        Multi romani socotesc insa ca, daca am fi avut un alt premier si/sau macar ceva mai multa sustinere prezidentiala pentru cabinetul Tariceanu, azi am fi circulat pe autostrada de la Bors pana la Constanta. Doar un exemplu dintre multe altele. Insa tentatiile de a face lucrurile prea repede si neincrederea ca ceilalti nu au aceleasi obiective ca ale domniei sale, l-au facut pe presedintele de atunci sa prioretizeze lupta pentru putere, uitand ca aceasta nu poate fi decat cel mult un mijloc dintre multe, dar in niciun caz scopul romanilor.
        Domnul basescu a ales, e drept, valori in bransa, dar ce folos ca l-a ales pe Croitoru si ne-am trezit cu Blejnar? Si nici acum nu stim cine e „regina”. Ce folos daca l-au consiliat Plesu, Saftoiu sau Weber, daca am ramas cu Turcan. Ce folos ca l-a ales pe Stolojan, daca boala dumnealui ni l-a adus tot pe Boc, pe Udrea, pe Igas si Ialomitianu?! E drept, ne-am recuperat jurnalistii, dar Profesorul l-a scapat pe Hayssam. Si daca am scapat de Nastase si am dat de Ponta e in cea mai mare masura tot o urmare, un efect secundar al misculatiilor domnieie sale.

  10. Imi pare rau sa recunosc. Dar odata cu uslamistii ne-am „rinocerizat” si noi. Chiar daca nu folosim apelativul „uslamist”, se simte ecoul urii. Resentimentele degaja miasme chiar si din textele care nu contin jigniri, chiar si din analizele obiective.

    Undeva trebuie sa ne oprim. Ura este obositoare. Deja nu mai imi pasa ca avem dreptate. Sigur, voi sustine in continuare aceleasi valori. Dar vreau sa anihilez amintirile din 2012. Vreau sa ies din spirala urii.

    Chiar insiruirea logica, obiectiva a faptelor din vara e cea care ne blocheaza in aceasta spirala dementa. Trebuie sa recunoastem ca USL-istii ne-au invins zdrobitor, nu doar la vot. Ne-au ademenit in mlastina urii. Iar noi i-am urmat naivi, cu armele ratiunii, pe terenul lor de lupta.

    De aceea este nevoie de punct si de la capat. Evident ca nu putem uita, dar putem alunga amintirile pentru o vreme. Alegerile parlamentare, Craciunul sau noul an sint momente potrivite pentru resetarea argumentelor. Ca un fel de inceput nou al lumii.

    P.S. Poate sfirsitul iminent al lumii vechi nu e deloc vreo tragedie. Chiar avem nevoie urgenta de un nou inceput.

    • Miasme sicotice, cu tot ce inseamna sicozarea si la nivel mental. Este regresie urmata de fixatie. Uitarea nu este o solutie, trebuie sa intelegem de ce am regresat si noi, de ce ne limitam doar la vorbe, la fixatia pe dusman. Sa intelegem de ce dispretuim.

    • Pentru DanielS

      Aveti perfecta dreptate. Dar acceptarea realitatii, ca intotdeauna in cazurile in care pierdem ceva important, va fi precedata de negare, apoi de furie, si in cele din urma de depresie.

      • Domnule Peter Manu,
        „ca intotdeauna in cazurile in care pierdem ceva important”… Cand pierdem ceva important, parcurgem cele cinci etape din travaliul de doliu: negare, manie, negociere, depresie si acceptare. Stimate domn, se pare ca societatea noastra, sau o mare parte din ea, a facut o fixatie in acest travaliu, urmata de regresie si de pasiune obsesiva. Asta ca sa fiu ingaduitor cu patologia acestui pacient usor isteroid.

        • Merci pentru ingaduinta. Nici nu vreau sa ma gindesc cum ar fi sunat diagnosticul dumneavoastra complet!

          O seara buna! Ma duc sa-mi iau pastilele. Imi puteti recomanda vreo clinica de tratamente electrice serioase prin Europa?

      • Ce intelegeti prin acceptarea realitatii, dle profesor Manu? V-am citit cartea despre Paulescu, girata de Doina Jela, la Curtea Veche. Apoi va vad pozitiile pe forumuri. Propovaduiti acceptarea unei realitati constand in flagranta necinste intelectuala, dvs. care ati taxat atat de frumos moral si vehement necistea intelectuala a acelui Paulescu, de exemplu ? Sau am inteles eu prost cum se face ca tocmai Daniel S. are perfecta dreptate, dintre toti cei care-si exprima opiniile sub acest articol, cu opinia lui ca ne-am rinocerizat toti. In ce fel s-a petrecut oare asta. Ca ne aparam de rinoceri numindu-i?

          • E in legea fiirii, d-le Manu, dvs. trebuie s-o stiti mai bine. Nu spunea Jean Cocteau ca: „Ce que nous prenons pour la paix n’est qu’un armistice entre les conflits : la planète grouille, saigne, et ne saurait vivre sans cette violence”. Important e sa nu fie violenta oarba si incrancenata de ura, ci violenta care sa trezeasca energii pozitive.

      • Domnule Peter Manu,

        Inacceptabilul poate fi acceptat doar la nivel individual ori, cel mult, la nivel microsocial, al unui grup restrans, o familie de exemplu.

        Aici insa e vorba de un intreg popor. La acest nivel, acceptarea inacceptabilului ar fi chiar extrem de periculoasa periculoasa. Ne-o arata istoria noastra recenta, cand vreme de vreo 50 de ani am si negat, ne-am si infuriat, am facut depresii dupa depresii, urmate de acceptari peste acceptari.

        Ar cam fi timpul, cred, sa aratam ca am invatat ceva din toate acestea si ca suntem capabili sa facem inacceptabilul acceptabil, invatand in primul rand cum sa traim cu el, fara ura si resentimente, dar cu vigilenta sporita, pentru a-i prinde si intelege orice miscare gresita si a-l ingenunchea la momentul potrivit.

        • Stimata Doamna Gorga,

          „Experienţa ne învaţă că oamenii nu învaţă nimic din experienţă.” George Bernard Shaw
          O mare parte din popor are mentalitate de sclav. Cei care mai pot face ceva pentru binele nostru sunt supusi unui atac incrucisat, mereu sub presiune. Intimidarea este o strategie bine orchestrata de cei care ne conduc acum, este asa cum spune Scarpia: dansam in oglinda dusmanilor daca nu constientizam mijloacele folosite de ei pentru atingerea scopurilor. Mecanisme de aparare activate – da, se poate la nivel individual, dar pentru societate, este foarte greu. Ajungem la Modele, la patologia mostenita din comunism, agravata in acesti ani intr-o forma galopanta la cei care au ramas in tara intr-un fel, iar la cei care au ales calea exilului, la Vest sau la Est :) partial refulata, dar nu complet tratata. Dar, cum spunea acum cateva luni HHH, nu putem pune Societatea pe divan. Nu rezista la regresie, are peste 50 de ani de patologie.

          PS
          Dr. Zen este stabilit definitiv la Sankt Petersburg din 30.11.2012 si sigur nu mai comenteaza articolele Domnului prof. Tismaneanu ;) , iar Scarpia este intr-un loc unde nu are acces la internet pana in 7 ianuarie.

            • Draga Hannibal Lecter,
              Scarpia este la o manastire in Bucovina, fara conexiune la internet si fara telefon mobil :)

            • Schimbati obiectul, dar referinta ramane aceeasi: de la popor in general la elita. Nu spunea Lucian Boia ca intelectualul se simte bine la umbra puterii ?

          • Multumesc pentru raspuns. In principiu, sunt de acord, cu unele nuante insa.

            E adevarat ca cei care ar putea face ceva pentru binele tuturor sunt supusi atacului din toate partile. Eu cred insa ca de aceea isi merita acest nume – cei care ar putea face ceva pentru binele tuturor – pentru ca sunt capabili de a rezista diferitelor atacuri. Asa ii identificam, la nivel social. Ar trebui sa-i si promovam politic, dar asta e o alta istorie.

            Nu fiti insa atat de dur cu poporul. Poporul, indiferent care, nu doar romanii, are o cantitate mai mare sau mai mica din ceea ce numiti dvs. „mentalitate de sclav”. Pe asta se bazeaza conducerea lui. Unul dintre primii specialisti in relatii publice, Edward Bernays, scria inca din 1928 ca: „Manipularea constienta si inteligenta a obiceiurilor si opiniilor organizate ale maselor este un element important intr-o societate democratica. Acest mecanism invizibil al societatii constituie guvernul invizibil care reprezinta de fapt adevarata putere conducatoare din tara noastra.” Riscul de a avea efecte negative de pe urma manipularii scade pe masura ce societatea avanseaza in democratie.

            • Stimata Doamna Gorga,

              De ce nu se implica elita noastra? Subiect de cel putin o carte. Sa nu uitam de elita noastra care joaca la doua capete, dar si de cei care decid undeva mai sus, cei cu echerul, compasul si rigla ;) acolo unde elita noastra si a lor sta fata in fata, unita de interese financiare si de setea de putere.

              „Riscul de a avea efecte negative de pe urma manipularii scade pe masura ce societatea avanseaza in democratie.” Democratia inseamna responsabilitate, centrare in sine, angajare sociala… Patologia comunista a fost perfect grefata pe apucaturile noastre bizantine – ce vedem acum in arena politica este defulare, cu alte cuvinte, o interpretare gresita a democratiei, ei se dezlantuie, instincte primare, pulsiuni – dementa. Sa te tragi de sireturi cu nebunii? Sa te angajezi social in acest razboi? Asta este cea mai mare provocare pentru elita din tara, dar si pentru cei plecati.

              Cu respect si ganduri bune,
              Sallas

            • Pentru Sallas

              S-ar putea ca raspunsul meu sa apara cu un nivel mai sus si sa nu se inteleaga la ce ma refer. De aceea il reiau mai jos.

              Schimbati obiectul, dar referinta ramane aceeasi: de la popor in general la elita. Nu spunea Lucian Boia ca intelectualul se simte bine la umbra puterii ?

          • Va multumesc mult pentru acest comentariu.

            Imi pare ca problema este lagata de atitudinea pe care fiecare o are.
            Daca are atitudine de sclav, atunci sclav va muri…

            Lectia asta am primit-o de la profesoara de limba engleza, o femeie odata instarita, lasata de comunisti fara bani si obligata sa munceasca ca si muncitor necalificat la o fabrica de caramida. Mereu imi spune ca atitudinea conteaza!

            Imi pare insa ca este si un proces de „desteptare”, care din pacate are nevoie de timp, si de vizualizarea unor alternative in care subiectul sa creada!

            Cea mai rapida cale: evadarea!
            Scapa cine poate!

            Cel mai trist lucru pe care l-am auzit dupa alegerile din 9 Dec. 2012 a venit de la un pensionar suferind si care spunea ca nu isi doreste nimic altceva decat sa plece din aceasta tara…

            Va intreb ce il mai poate ajuta pe acel om? NU am gasit alternativa si va asigur ca macar verbal mi-as fi dorit sa ii spun ca asa …si asa …se poate ajunge unde isi doreste… In urma cu 3 saptamani spusese unui grup de tineri talentati sa nu plece din tara…

    • La care „noi” va referiti? Ati citit in aceste luni texte impregnate de ura semnate de Andrei Plesu, de pilda? Ori de Mircea Cartarescu? Ori de Horia Patapievici? Ori de Ioan Stanomir? Sa identifici Raul nu inseamna sa faci rau, ci dimpotriva. Nu, nu cred ca putem spune ca ne-am rinocerizat cu totii. Daca cititi interventia doamnei Doina Jela pe tema Monica Lovinescu si Virgil Ierunca poate veti intelege de nu pot fi de acord cu Dvs. Volumul pe care l-am ingrijit din opera Monicai Lovinescu se intituleaza „Etica neuitarii”. Nu cred ca apropierea sarbatorilor ar fi facut-o pe Monica Lovinescu sa renunte la acest imperativ moral. Considerati instalarea unui mega-guvern condus de un mega-plagiator un „nou inceput”?

      http://www.humanitas.ro/humanitas/etica-neuitarii-eseuri-politico-istorice

      • Sa zicem ca nu consider guvernul Ponta 2 un nou inceput. Cu ce ma ajuta domnule profesor?

        Dar imi cer scuze pentru opinia mea care v-a jignit (involuntar). Intotdeauna mi-au placut textele dumneavoastra, dar si ale intelectualilor mentionati. Si mi-au placut tocmai pentru ca si-au pastrat obiectivitatea. Cit despre pasiunile pe care aceste texte le-ar putea trezi, imi permit sa va atrag atentia ca asta nu depinde strict de autor. Obiectivitatea este o virtute si poate fi indragita ca atare. Chiar si o formula matematica seaca poate trezi un fel de simpatie. In mod evident, personajele descrise in textele politice, trezesc simpatii si antipatii, uneori intense, uneori independent de intentia autorului.

        • Guvernul Ponta nu este un nou inceput. Nu e vorba de o opinie, ci de un adevar factual. Cititi componenta sa, cititi biografile membrilor acestui guvern si veti fi de acord ca este vorba de supa reincalzita a sistemului Iliescu. A identifica rinocerii nu inseamna a fi tu insuti rinocer, ci dimpotriva. Cand statul de drept se afla sub asediu, pozitia unui intelectual critic este extrem de importanta. De pilda, doctorul Ion Vianu, fost disident si remarcabil om de litere, romancier, memorialist, eseist si moralist, care a scris, cat se poate de clar si categoric, despre asaltul faradelegii. Este vorba de curajul de a nu ceda in fata rinocerizarii. Cunosc oameni cu pozitii critice in raport cu Traian Basescu si cu PDL, dar care nu-si ascund revolta in raport cu abuzurile useliste. Nu o fac mimand echidistanta. Din iunie 1990 si pana azi, Romania nu s-a aflat confruntata cu un asemenea deficit de credibilitate democratica. Pentru care nu sunt raspunzatori nici Traian Basescu, nici Emil Boc, nici Mihai Razvan Ungureanu, nici Sever Voinescu, nici Mihai Neamtu, ci cei care au organizat lovitura de stat esuata din 3-6 iulie 2012. Este dreptul Dvs sa sperati ca aceste rani sunt inchise. Este dreptul meu, si nu doar al meu, de a considera ca acest lucru nu s-a petrecut. Nimeni nu si-a asumat cinstit responsabilitatea. Pe minciuna nu se va cladi niciodata o democratie robusta.

          • Domnule Tismaneanu,

            Sustin demersul Dvs.!

            Din pacate, din discutiile pe care le-am avut cu diferite persoane, nu inteleg asa.
            Mai cred ca exista o cale de evitare a oricarui contact cu rinocerii si aceasta este adevarata cale, pe care cel putin ONG-urile, societatea civila ar trebui sa o urmeze.

            Din pacate imi pare ca exista o lipsa de maturitate pe toate palierele, sau poate, o lipsa de intelegere, de abordare coerenta, pe termen lung in societate.

            Sau poate este,conform proverbului romaneasc:”La placinte inainte, la razboi inapoi!”

            Am folosit termeni generali si poate am gresit .

            Sarbatori fericite!

          • „Pe minciuna nu se va cladi niciodata o democratie robusta.” Sunt de acord si subscriu! Mai ramane de lamurit un singur amanunt: cine a mintit/cine minte si de ce?! Se poate scrie o carte despre asta! Dar nu acum si nu de catre noi, regizoriiii, actorii, spectatorii contemporani ai evenimentelor! Poate peste vreo 50 de ani, cand noi vom fi plecat de mult de pe aceasta planeta! Restu’i vanare de vant!

      • Domnule Tismaneanu, imi pare rau dar nu aveti dreptate: daca veti consulta arhiva Evenimentului Zilei, un ziar din care citati des, veti constata ca atacurile domnului Mircea Mihaies la anumite presoane depasesc cu mult comentariul politic. Ba chiar se apropie de stilul din anii ’90 al revistei nefericit numite ‘Romania Mare’. Acelasi lucru se poate spune despre atitudinile lui Sever Voinescu in presa si ca politician, Si spunand asta nu neg nimic din calitatile intelectuale ale dumnealor. Si nici ale celora pe care ii numiti si ii respectati. Dar… este imposrtant atunci cand judecam cat de mult au sarit peste bunul simt, sa pastram aceeasi masura si pentru unii si pentru altii. Indiferent de optiunilie politive ale fiecaruia, caci poate astfel se va putea porni o reconciliere nationala. Indiferent daca puterea este la Basescu sau la Ponta.

        • Nu v-ati gandit ca persoanele alea meritau atacurile? Daca vezi un prost cum ii spui, „doamne dar ce frumos esti!” sau „esti prost!”
          Prima este ipocrizie, a doua este cruntul adevar. Or asta a facut domnul Mihaies, nu va lasati orbit de aparente.

          • Sfinxule, rinocerizarea porneste (si) de la aplicarea unor standarde si criterii multiple, in functie de ce simpatizam si ce antipatizam, fara argumente, bazat doar pe umori personale..

            • Eu imi amintesc ca erau destule argumente. Probabil ca nu ne referim la acelasi lucru, intr-adevar, domnul barbu avea obiceiul sa atace fara argumente, doar cu umori. Si nu e vorba despre niciun standard multiplu, sunt mai multi intelectuali care nu s-au bagat in mocirla caracteristica Antena 3, chiar daca erau anti. Au considerat ca e sub demnitatea lor sa o faca, deci cinste lor. Si una peste alta, domnul Barbu este in momentul de fata definitia perfecta a sinecurii si oportunismului. Macar respectul de sine putea sa-l opreasca la a deveni ministru sub un individ care isi bate joc de intelectualitate (plagiatul asta inseamna)!
              Numai bine!

  11. „rafinatul Puiu Hasoti”. In ce se regaseste acest rafinament? Poate un „rafinat” intelectual sa participe la un protest impotriva justitiei si sa apere un presupus infractor? Eu cred ca tovarasu Hasoti si-a dat „arama pe fata”.

  12. Dupa cate imi amintesc Eugen Ionescu a fost imbratisat frenetic de stanga franceza care insa dupa potolirea momentului emotional al succesului european al piesei Rinocerii au aflat ca autorul… nu se referea numai la fascisti ci si la comunisti. Poate ma insel, eu asa tin minte dintr’o epoca in care informatia era numele unui ziar si nu subiect de libera circulatie. Cititind insa aceasta piesa in timpul unui regim imbecil aveam o imagine destul de clara despre cum arata acesti rinoceri. Nu cunoscusem entuziasmul ideologic al anilor ’30-’50 si probabil ca imaginea mea nu era foarte apropiata de acei rinoceri care l’au inspirat pe Ionescu dar ea nu era mai putin vie.
    In orice caz, impartasesc acest sentiment de a fi prins intre turmele de rinoceri… si de’a stanga si de’a dreapta, intre oameni care tropaie, care calca totul in picioare, care un inteleg si nu vor sa inteleaga, care vor sa (de)formeze realitatea dupa ideile lor inguste si fixe.

    Cum ziceam in alta parte, fiecare tabara ar trebui fortata sa scrie pe o hartie 10 motive pentru care tabara adversa ar avea dreptate. Nu dreptate globala pentru ca nu este rost de adoptie aici… ci pur si simplu 10 argumente valide aduse ce „ceilalti”. Si eu i’as incuia intr’o sala asa cum se incuie concliliul ce alege papa… si asta pana vor reusi.

    PS. Eu nu ma uit nici la A3 si nici la B1, pur si simplu refuz sa ma las prada unui asemenea suvoi de trivialitati,injurii si… intr’un cuvant ‘hate speach’. Si cred ca vom iesi din marasmul actual cand lumea tocmai ca va renunta la acest divertisment ieftin si vicios care sunt „stirile tv”. Vom iesi sau nu…

  13. Cred ca cei care comentam aici traim in mare majoritate in afara Romaniei.Imi aduc aminte ca acum un an de zile, Traian Basescu a cerut tinerilor din afara care doresc sa ocupe un post de consilier prezidential in echipa dumnealui sa scrie un eseu despre cum credem ca va arata Romania in 2030.

    Avut-am in intentie sa il incep si in vreme ce imi pregateam documentatia mi-am dat seama ca ce as scrie este probabil inutil. Unele dintre motive au fost:
    – nu mai am contact cu „poporul”, ambasadorul SUA cred ca stie de altfel mai bine ce se intimpla in propria-mi tara decit mine, asa ca nu mai am baza de pornire pentru un astfel de eseu
    – suntem un popor puternic influentabil, cu o crasa lipsa de cultura politica si econimica si lipsa de coloana vertebrala; de aceea, ce gindim noi azi miine nu mai are valoare – a se vedea exemplul data de domnul profesor Tismaneanu in acest articol.

    Acum, mai mult decit acum un an, credinta-mi ca Romania se afunda este si mai mare. Dar poate in lumea globala in care traim, eu ma insel. On verra…

  14. Rinocerizarea unor oameni care pareau normali este fenomenul care isi asteapta cronicarul. Dar de fapt aici este miezul chestiunii: rinocerizarea se petrece tocmai cu oamenii care par normali, rationali, apti de distinctii morale. Subit ii descoperi orbiti de uri absurde, adanci, viscerale.

    Intr-adevar, fenomenul este de neinteles. Indraznesc sa spun ca pe langa cronicar vor avea de spus un cuvant si psihologii. Poate ca traind intr-un mediu agresiv zi de zi, asa cum este societatea romaneasca actuala, subiectii aflati in permanenta sub asaltul resentimentului, a neimplinirii de sine, a celei profesionale, a invidei, cedeaza la un moment dat si fac ce fac: incep sa se comporte precum dragalasele mamifere cu corn. Parerea mea!

    • Desi psihologii cunosc foarte bine fenomenul, nu cred ca ce-ar avea ei de spus va putea schimba societatea romaneasca. Exact cum parerile psihologilor sau ale comentatorilor occidentali nu ii pot determina pe musulmanii hardcore sa nu-si mai omoare femeile cu pietre sau fiicele cu cutitul din motive de „onoare” (asa cum definesc ei onoarea) tot astfel parerile psihologilor sau ale comentatorilor occidentali nu ii pot determina pe români sa inteleaga ca e ceva in neregula cu comportamentul lor.

      „Rinocerii” au crescut si s-au format ca oameni intr-o anumita atmosfera si chiar daca au cochetat ani de-a randul cu idei gen liberalism sau meritocratie, pe masura ce imbatranesc ajung sa revina la „matca”, la atmosfera nesanatoasa, dar confortabila psihic, in care au crescut ei. Mi-am vazut prietenii din tara evoluand in felul asta, nu ma mai pot intelege cu nimeni din generatia mea, pentru ca toti sau aproape toti cei care au ramas in RO. au virat spre statutul confortabil de bugetar si (oarecum inevitabil) spre acela de votant USL. Si principala lor replica pentru mine este clasica: eu nu am cum sa inteleg realitatile romanesti, atat timp cat nu traiesc acolo :)

  15. O altă consecinţă a acestor numiri este exemplul dat tineriilor. Adică cum să te mai uiţi în ochi unui elev, student, şi să-i zici să înveţe, să lucreze că astfel va reuşi în viaţă, când el vede ori soţii de fotbalişti, ori prim-miniştrii plagiatori ca cei mai de succes oameni… Cum să zici argumentezi oamenilor de rând că democraţia este mai bună decât comunismul? Îţi răspund că acelaşi oameni sunt la putere ca înainte de 90, dar ei trăiesc mult mai rău, nu le ajung salariile, pensiile….
    C asta mă confrunt, ca tânăr sociolog, povestind cu oamenii şi încercând să le arăt care sunt problemele sistemului actual… Şi încep să rămân fără argumente, văzând scena politică şi actorii principali ai acestuia..

  16. Daca ne imaginam poporul roman ca pe 22 de milioane de maratonisti care si-ar alerga
    maratonul pe pistele unei labirintice pesteri putem intelege mai usor ca, si daca ar realiza
    cu adevarat ca au mers rau, celor „dintai” cu le convine cu nici un chip o intoarcere din mers
    la stanga imprejur, oricat de justa, si de realmente benefica lui (nu a lui ca individ cat a lui
    ca specie) ar fi.
    „king-kong”-ii cauta sa amestece lucrurile pana s-ar ajunge la o medie egala nu inaltimii lor
    fizice ci inaltimii lor mentale.
    Oamenii au ramas mici printre king-kongii astia (Basescu a avut de dus o cruce enorma si
    ….mai are drum pana pe Golgota).
    Imi era „târșă”, cand eram copil si vedeam „Planeta gigantilor” ca as putea trai vreodata intr-o
    lume unde capacitatea mentala sa fie invers proportionala inaltimii fizice a populantilor
    „planetei”. Si iata ca … de ce ii e omului mai greata de aceea nu scapa.
    Cunosc eu insumi, chiar si la nivel familial (nepoti mai ales, pentru ca ei sunt acum, raportati la varsta mea, „viitorul”).
    Am stat la un pahar de vorba cu mare parte din ei si ii cunosc (si-mi sunt dragi, si stiu ca
    sentimentul este preporendemente reciproc) ca pe copii mei.
    Au argumente suficiente ca sa mearga rau, pentru ca …. pur si simplu sunt … pierduti
    (mai ceva ca un Dick Sand care ar merge nu de 3 luni ci ca .. de cand se stie, fara busola.

    Hai sa ne imaginam ca romanul este la a treia generatie nascuta pe o corabie care nu a
    cunoscut busola.
    Pentru ce s-ar apuca vreunul de pe vas sa fabrice un „ceva” care sa caute „ce”?
    „Nordul”? Pai… la ce bun? Si daca ar descoperi-o vreunul iar da pontii cu ea in cap.

    Pontii confunda „expeditia asta exploratorie” (care se numeste Viata) cu naveta pe o
    ruta arhicunoscuta. Ei sunt convinsi ca vor parcurge „drumul” ca nimeni altul, ca un pilot
    de formula 1 pe pista in comparatie cu un om normal in trafic.

    O sa fie greu de vindecat prostia. Pentru alte epidemii se gasesc relativ repede tot soiul
    de vaccinuri dar in contra capabilitatii asteia de a „nu invata” e destul de greu de luptat.
    E ca si cum o imensa majoritate ar refuza sa mai vada, ar face tot ce ii sta in putinta sa
    isi tina ochii strans inchisi si sa mearga fluviu spre prapastie.

    Nici un basesc nu ii poate opri. In viata mea am vazut multe „campuri” cu vegetatie uscata
    carora un „te miri cine” le dadea foc (ca sa se curete) si ardea si ce socotea dar si ce nu
    socotea (ca focul nu stia carte si ..daca-si mai dadea mana si ci Vantu…)

    Natura a fost intotdeauna mai puternica si a scos din Pamant, alta iarba, verde.
    Probabil ca si la romani, sinuciderea colectiva spre care si-au facut vant o fi vreo
    solutie Naturala. N-o mai fi gasit Viata nici un alt tratament si …. care-om mai trai,
    om mai vedea.

  17. Ca iacobin de serviciu de la ţară, de printre oamenii mai simpli şi nesofisticaţi aş vrea să vă înţeleg, dar mi-e greu.
    De când „a măsura, a socoti şi a da note de moralitate în stânga şi în dreapta” este atributul auto-acordat sine qua non numai intelectualilor? Poporului şi neintelectualilor le mai rămâne ceva? Să înţeleg că, mai nou, elita intelectuală a ţării (împărţită între băsişti şi uslamişti şi împărtăşită din acelaşi robinet public) se desparte definitiv de bunul-simţ al oamenilor simpli, arogându-şi cu nonşalanţă că ar şti mai bine ce e de înţeles şi de făcut şi de schimbat pentru a ne fi mai bine?
    De ce oare nu există susţinere prin vot (din partea boborului) pentru formula ce o ridicaţi la rangul de adevăr absolut dumneavoastră şi ceilalţi intelectuali anterior enumeraţi cu largheţe? Cea numită de Sever Voinescu „băsescianism”?
    Oare pentru că noi n-am simţit că intelectualii şi-ar fi făcut datoria? Rinocerizarea oamenilor se întâmplă şi prin neintervenţia, pasivitatea interesată de conservarea privilegiilor sau cum vreţi să o mai numiţi a celor ce se definesc între ei şi pentru ei „intelectuali”.

    „‘Ţi-ai dracu de ‘telectuali cu melcii voştri!” nu a apărut din neant!
    Lupta de idei nu are nimic de a face cu lupta reală cu problema reală.
    Intelectualitatea românească are reprezentanţi printre cei care au luptat, nu printre cei ce s-au înfruptat.
    Iar percepţia iniţială a poporului că „tătuca” Basescu va face ordine în ţară a fost depăşită de perceperea de către popor a faptului că gargara prezidenţială avea aroma de demagogie prin lipsa faptelor.
    Susţinerea unora dintre intelectuali şi respingerea de către alţii reprezintă normalitatea opiniilor liber exprimate.
    Însă observ cu neplăcere că termenul de rinocerizare îl aplicaţi unilateral adversarilor d-voastră ideologici.
    Rinocerizarea petrecuta cu multă vreme înainte cu lista de intelectuali din articol o treceţi cu vederea? Lor le este permisă? Ah, da, uitasem – ei susţin linia corectă, lor le este permis.

    Şi de ce rinocerizarea actuală nu vi se pare că este răspunsul pentru o rinocerizare anterioară?

    Ca să închei în tipicul articolului d-voastră –
    „Sa vezi oameni pe care ii stiai onorabili deveniti apologetii regimului (… orice regim) este un spectacol lamentabil”.
    Să vezi oameni onorabili care speră la o schimbare nedevenind apologetii unui regim ar fi un spectacol şi mai trist.
    Mi-ar dispărea şi speranţa că aş putea povesti nepoţilor despre luptele la baionetă de pe forumuri şi din agora, în care se înfruntau mari politicieni şi mici intelectuali.
    Sau lupte dintre unicorni de stânga sau de dreapta. Depinde în ce an şi pe ce parte le-a crescut sinecura ce-i hrăneşte.

    • De ce le-ar fi interzis intelectualilor sa dea „note de moralitate”? Observ ca dumneavoastra dati note fara nici o retinere, „in stinga si in dreapta”. De ce interziceti altora sa procedeze la fel.

      Daca intelectualii nu si-au facut datoria, poporul a compensat cumva datoria asta? De fapt care-i datoria intelectualilor si care-i datoria poporului?

      De ce nu fac intelectualii parte din popor? De ce-i musai ca intelectualii sa fie inteligenti, iar poporul sa fie mai putin inteligent? Ce-i ala „intelectual”?

    • Doar istoria va lamuri aceste lucruri. Si daca o sa mai traiti vreo 50 de ani asa, o sa aveti ocazia sa vedeti ca v-ati inselat. Am mai spus eu, nu se poate ca toti oamenii sa fie egali chiar si numai daca ne gandim la material. Daca discutam de intelect putem filosofa pana maine.
      Cert e ca nu aspectul material creeaza progres ci cel intelectual/spiritual. Materialul foloseste doar ca suport. Or in momentul in care un om care ar trebui sa contribuie la progresul societatii dovedeste o moralitate mai mult decat indoielnica demoland chiar pe cei ca el, se descalifica. Asta inseamna rinocerizare. Si lasati-l pe basescu, era vorba de altceva in articol.

  18. Pana la urma oameni suntem cu toti si avem punctele noastre tari si pe cele slabe. Bob cu bob se umple sacul si poate asa a fost si alunecarea inspre compromis, unul mic azi, altul maine si la sfarsit cred ca nici dansul nu se mai recunoaste dar nu mai poate da inapoi. Odata intrat in hora trebuie sa mearga pana la capat altfel se trezeste si el ca „s-a vandut bashistilor” si este „executat” de catre colegii de platou. Si cu cat sunt mai mari boacanele pe care trebuie sa le faca cu atat va fi mai convins ca asa e corect si ca nu se poate altfel. Indoiala ar insemna ca a apucat-o pe o cale gresita si cum sigur nu se place pe sine in ce a devenit nu va mai da inapoi niciodata.

    • Avem cel putin 2 categorii de personaje:

      1, cei care cred din adancul simtirii lor si nu pot sa sufere indoielile – exista si astfel de oameni, dar oare acestia sunt cei majoritari in RO? se poate dezamorsat un astfel de grup numai ca trebui timp sa ii castigi increderea si sa-l operezi… De obicei pacientul este salvat de un LIDER carismatic, sau de FORTA DIVINA, s.a.m.d.

      2. cei care inteleg ca directia nu este buna, dar persista din diferite motive, in speranta ca pana la urma macar EL ajunge la mal, in siguranta.
      Ei bine, pentru acest gen de persoana faptul ca suntem intr-o mare criza, intr=o galeata plina de mizerii, pentru care inca nu s-a gasit leacul desi unii de ceva vreme isi bat capul as recomanda sa fie luata in considerare urmatoarea STATIA care NU ARE PERON pe partea STANGA! Imi, deh…

      Cum poti sa aduci ceva nou, sa reformezi statul cand:
      1. numarul parlamentarilor creste cu mult peste cel admis de bunul simt!
      2. numarul ministerelor si implicit al ministrilor si birocratilor creste
      3. continui sa iti faci numiri pe criterii de partizanat si nu pe criterii de competenta
      4. conduci / coordonezi coruptia prin afacerile pentru partidul ce a preluat puterea – sa fie clar, nu este vorba despre Uniune aici –
      ???

      Mii si milioane de semne de intrebare!

  19. @ Doamna Doina Jela,
    Am vazut abia acum raspunsul dumneavoastra, imi cer scuze ca nu v-am raspuns imediat. In opinia mea, daca chiar s-ar face un clasament al primilor ministri, Boc s-ar plasa dupa Tariceanu, Nastase, Isarescu, Stolojan, Roman. Cred ca ar avea si dupa el pe cineva, nu spun nu. Argumentul ca afost reales primar nu se poate lua in considerare deoarece sunt o sumedenie de primari ai oraselor mari care au mai multe legislaturi desi nu s-au remarcat prin ceva. Va mai aduceti aminte cum se numeau primarii din Bucuresti care au fost in perioada 1990 – 2000 ?

  20. ….deoarece sunt o sumedenie de primari ai marilor orase care au fost realesi fara a se remarca prin ceva. Va mai aduceti aminte cum se numeau primarii din Bucuresti din perioada 1990 – 2000 ?

  21. Dle profesor, Chiar nu inteleg ce aveti cu dl Barbu. Din cate am inteles din articol problema ar fi ca a ales gresit partea. Hai sa nu vedem asa negativ aceasta alegere. Chiar daca vedem si alertam opinia publica despre masurile aberante pe care le ia actuala putere politica, cred ca putem fi obiectivi sa recunoastem ca si fost putere a avut astfel de masuri, aberante dea dreptul. Iar presedintele statului ca jucator al taberei acum in opozitie a facut niste gesturi putin spus dispretuitoare la adresa cetatenilor. Asta a polarizat societatea, drept urmare il vedem pe domnul Barbu in aceasta pozitie opozanta taberei „basescu”, dar nu cred ca este corect sa-l reducem pe dl Barbu la nivelul unui anti-basist totusi.

    Din punctul meu de vedere, ar trebui sa ne bucuram ca exista astfel de oameni de valoare (cu defecte, dar toti avem defecte…) si in tabara USL.

    1. Daca USL este format doar din prostovani de teapa lui Becali, Romania si implicit noi care locuim aici suntem terminati si nu avem nici un viitor.
    2. Daca avem oameni ca dl Barbu in USL, as indrazni sa spun ca este un castig pentru Romania si pentru clasa politica. Avem destule caricaturi gen: Becali, Antonescu, Ponta…
    3. Daca USL are oameni de valoare nici opozitia nu poate veni cu uscaturi. Mie personal prezenta lui Pavelescu ca personaj central al ARD mi-a provocat dezgust.
    4. Pana la urma hai sa traim cu ideea ca si in USL mai exista oameni de valoare, caci altfel mesajul indus la nivel de subconstient este sa parasim toti tara asta de kkt.

    Ca concluzie, nu impartasesc idee vehiculata in articol si consider prezenta lui dl Barbu ca un castig pentru scena politica, in orice parte (definita subiectiv prin pozitia pro sau contra basescu) s-ar afla.

  22. Poate domnul Barbu chiar are impresia ca pe aceasta cale el contribuie la progresul romaniei. Doar ca de aici se vede ca nu umbla cu lampa lui diogene ci cu cea a lui aladdin si nu e intr-o pestera cu 40 de hoti ci intr-o alianta cu zeci de mii. De hoti, evident.
    Oricum nu e nici primul si nici ultimul intelectual care se face de ras, istoria e plina de asa ceva. Si nu doar istoria noastra, deci totul face parte din modul in care se aseaza lucrurile.

    In continuare insa trebuie presati, tinuti constant sub observatie si admonestati pentru toate abaterile pentru ca acum au puterea legitim, aproape absolut.
    Din acest motiv nu-i inteleg pe comentatorii care apara lucruri care nu sunt de aparat.

    • Hai s-o lasam balta; mi se pare ca ne pirdem simtul realitatii tot mai mult…

      Ca si comparatie cu scena politica. Cate companii private sau de stat exista in care majoritatea angajatilor considera „conducerea” in sens larg corupta sau neonesta, sau care-si vede doar de propriul interes si nu de al socitetatii? As indrazni sa spun in majoritatea dintre ele avem aceasta stare de neincredere in conducere, de foarte multe ori pe buna dreptate. Exista oameni onesti, bine pregatiti care lucreaza zi de zi in astfel de companii? Din nou, as indrazni sa spun ca sunt cu sutele de mii.

      Si totusi, pe cati ati auzit ca si-au dat demisia ca au colegi corupti sau patati? Sau pe cati ati auzit ca ies public si critica conducerea sau proprii colegi cu dovezi. Si de ce ar trebui oamenii onesti sa-si sacrifice job-urile pentru colegi sau conducere?

      Pana la urma ce dorim de la omul asta? De ce dorim cu tot dinadinsul sa vina un Becali in locul lui. Mie mi se pare ca nu exista un rationament lucid care poate explica asta; doar rautate… si invidie…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro