Home » Analize »Cultura »Opinie »Sinteze »Societate/Life » Citesti:

Despre rolul capitalului cultural în bunul mers al ţării noastre

Virgil Iordache februarie 10, 2019 Analize, Cultura, Opinie, Sinteze, Societate/Life
7 comentarii 1,931 Vizualizari

Dificultăţile unor cetăţeni ai noştri în a guverna bine ţara par a fi corelate cu unele probleme pe care le-au avut în însuşirea unor elemente de cultură, dintre care cele mai evidente public sunt acelea legate de gramatica limbii române. În literatura ştiinţifică în accepţiunea ei modernă, adică la standarde de obiectivitate în ce priveşte măsurătorile şi decizia asupra a ce este adevărat, ori un model potrivit de reprezentare a realităţii, există câteva corpuri de cunoaştere despre care ar putea fi de un oarecare folos să ştie şi publicul larg instruit.

În acest text pun la dispoziţie în prima parte o mică bibliografie structurată pe domenii, iar în a doua propun câteva idei, ciorne pornind de la această bibliografie.

Despre capitalul cultural se poate vorbi într-o manieră agregată, la scara unei comunităţi umane ca întreg, sau într-un mod analitic, la scara fiecărei persoane (individ, agent) şi organizaţii. Diferenţa dintre cele două abordări este asemenea diferenţei dintre macroeconomie şi microeconomie. Din punct de vedere ştiinţific ambele abordări sunt legitime, ridicându-se şi problema legăturii între măsurătorile şi observaţile la scară organizaţională şi individuală şi observaţiile şi modelele de la scara unei întregi comunităţi.

O altă observaţie introductivă ar fi că discuţia în termeni de capital cultural, nu de cultură în genere, angajează către un anumit mod de abordare în care se face o legătură explicită cu gândirea economică. Există şi alte căi ştiinţifice valide epistemic în care se discută despre cultură, mai apropiate de profilul istoriei şi filologie, cum este antropologia, ale căror contribuţii nu sunt surprinse în acest text. Textul e limitat la acele abordări prin care se poate face o legătură directă în modelele explicative cu capitalul natural şi procesele naturale din mediu care susţin funcţionarea capitalului natural. În domeniul ecologiei s-a dezvoltat în ultimii douăzeic de ani o direcţie inter-disciplinară la interfaţa dintre ştinţele vieţii şi pământului şi ştiinţele sociale în care se încearcă producerea unor reprezentări utile managerial despre aşa numite sistem socio-ecologice. Astfel de obiecte ştiinţifice au în structura lor atât variabile naturale, cât şi variabile sociale, între care unele sunt asociate culturii. Cultura oamenilor, exprimată în acest model sub forma capitalului cultural, influenţează foarte mult felul în care folosim, îngrijim, gestionăm natura, exprimată într-un astfel de model sub forma capitalului natural.

A pune la dispoziţia publicului instruit câteva repere despre această problematică ar putea stimula comunităţile ştiinţifice disciplinare şi ar putea creşte receptivitatea cetăţenilor la abordări mai integratoare, mai puţin conflictuale ale problemelor de interes public care sunt asociate capitalului natural şi celui cultural (unele direct, şi practic toate indirect).

1 Corpuri de literatură

Lista bibliografică se găseşte la finalul textului, iar doreşte o arhivă cu literatura o poate primi pe mail pentru uz privat. Sursele se găsesc în bibliotecile electronice publice sau în cele accesibile instituţiilor academice şi România.

Un prim corp de literatură care deschide discuţia este cel cu privire la natura capitalului şi funcții de producție economică. Termenul capital a migrat dinspre economie spre sociologie şi alte discipline sociale şi există tendinţa de revenire a noilor concepte, cum este şi cel de capital cultural, înapoi în domeniul economic. Principala barieră este dificultate, uneori imposibilitatea cuantificării unor forme de capital în unităţi monetare pentru a alimenta calculele şi modelele economice. Atât capitalul natural cât şi cel cultural au dimensiuni ale valorii lor care nu pot fi reduse la cea estimabilă financiar, deşi au clare efecte financiar influenţând producţia economică. Felul în care am putea ţine seamă prin modele ştiinţifice de ceea ce nu este cuantificabil în bani, dar are efecte asupra viabilităţii economice, este o problemă deschisă, fără soluţii general acceptate, aici putându-se manifesta creativitatea cercetătorilor în domeniu.

Un alt corp de literatură aparţine domeniului sociologiei, şi anume singurul în care interacţiunile dintre oameni sunt modelate prin procese care fac apel şi la mintea lor, ca parte din modelul teoretic al agentului aflat în interacţiune, interacționismul simbolic. Producţia economică depinde de cooperarea oamenilor, în particulare pentru gestionarea bunurilor comune cum sunt şi multe din cele naturale (să ne gândim la sistemul climatic planetar), iar felul în care această cooperare e influenţată de capitalul cultural poate fi înţeleasă într-o anumită măsură prin aparatul conceptual al interacţionismului simbolic.

Un corp de literatură asociat celui anterior, dar distinct ca dezvoltare a cercetărilor este cel despre capitalul simbolic. Acest domeniu a evoluat în sociologie din preocupări aflate la interfaţa dintre economie şi sociologie cum sunt cele legate de evoluţia instituţiilor (în particular lucrările lui Veblen), alături de domenii din economie cum este instituţionalismul economic, fără să mai comunice direct cu acesta din urmă. Capitalul simbolic se referă la rolurile unor părţi din capitalul cultural de a funcţiona în sensul validării unor ierarhii de putere şi de status social. O filieră a abordări duce prin exagerarea importănţii culturii în validare, separat de performanţele efective ale oamenilor şi organizaţiilor, la marxismul cultural, în care prin simpla restructurarea culturală se speră progresul lumii omeneşti. Dar există o dimensiunea reală a fenomenului, şi anume că nu poate exista o societate funcţională în absenţa unor ierarhii(de merit profesional, de comportament moral, etc) acceptate, ieftin de stabilit în practică, şi descriind realist performanţele oamenilor. Absenţa unor astfel de ierarhii funcţionale se manifestă în România de azi (a se vedea primul paragraf al acestui text).

În biologie există un program teoretic foarte solid util pentru explicarea apariției capitalului simbolic şi anume teoria semnalizării. Ea încearcă şi reuşeşte să explice fenomene cum sunt trăsăturile aparent dezavantajoase ale organismelor (coada păunilor, coarne exagerat de mari) prin avantaje indirecte în sensul semnalizării unor trăsături biologice relevante pentru selecţia sexuală a masculilor de către femele. Fără o legătură directă cu aspecte sexuale schema explicativă a migrat în antropologie şi încearcă să explice comportamente culturale şi distibuţia unor produse culturale între oameni în acelaşi fel, ca semnalând o informaţie greu de obţinut altfel. De exemplu a avea o diplomă de doctor, o hârtie imprimată în fond, semnalizează o mare competenţă profesională într-un anumit domeniu. Cetăţeanul vede doar hârtia politicianului şi trage concluzii cu privire la competenţă fără să ştie chimie cuantică, dacă e vorba de un doctor în chimie fizică. E lesene de înţeles ce se întâmplă când capitalul simbolic e viciat (diploma nu mai indică o mare competenţă), iar semnalul este unul fals. Oamenii nu vor mai avea încredere în aceste indicii şi se vor orienta mult mai greu în ce priveşte competenţele altora în domenii în care nu sunt instruiţi.

O formă particulară de capital cultural cu consecinţe importante în privinţa orientării oamenilor asupra performanţelor morale ale altora este capitalul spiritual. Nu e vorba aici de sfinţenia oamenilor, termen duhovnicesc, ci de practicile observabile şi măsurabile legate de viaţa religioasă. Consecinţele vieţii religioase asupra performanţei economice direct în cazul practicanţilor şi indirect prin influenţa comportamentului lor în societate sunt obiectul a numeroase cercetări sociologice şi economice, multe aplicate în cazul unor probleme de mediu. De exemplu, organizaţiile religioase pot fi interpretate ca întreprinderi care produc o anumită încredere între oameni (capital social) cu anumite costuri. Consecinţele asupra PIB-ul unei ţări depinde de raportul dintre cât se produce în termenii stimulării comportamentului corect, moral, şi cât se consumă pentru a asigura funcţionarea organizaţiilor. Investiţia în Catedrala Naţională poate fi interpretată din această perspectivă ca o investiţie într-un capital simbolic necesar pentru acceptarea socială a ierarhiilor de importanţă şi putere centru- provincii în România (consolidarea statului centralizat) şi pentru stimularea producţiei de capital social prin intermediul Bisericii (capitalul social mai e produs şi de educaţia din sistemul public, precum şi de procese neinstituţionalizate de interacţiune socială).

Un corp specific de literatură pentru cuplarea versantului economic cu cel natural este despre tipologia valorilor capitalului natural (aceste valori sunt un tip de capital cultural), despre cum anume oamenii înţeleg valoarea naturii. Aici există o dimensiune normativă, cum ar trebui să o înţeleagă, nerelevantă ştiinţific (se concept etici ale mediului) şi una descriptivă, cum înţeleg ei de fapt. O etică a mediului care nu ţine seamă de realitatea raportărilor la mediu dintr-un grup social va fi foarte costisitor să fie promovată prin educaţie. În general sunt trei feluri de a ne raporta la natură : utilitarist (valoarea de acest fel poate fi transformată în bani şi să alimenteze direct modele economice), deontologist (credem că natura are o valoare în sine, infinită, ceva uşor de înţeles prin analogia cu valoare persoanei umane în creştinism, acest tip de raportare poate duce la produse culturale cum este filmul România neîmblânzită, biocentrism, ecocentrism, omul fiind o parte din natură de o importanţă secundă în raport cu natura ca întreg, dar şi la produse cum este enciclica papală Laudato Si, o perspectivă creştină eco-antropo-teo centrică asupra relaţiei dintre om şi natură) şi eudaimonic (în care relaţia echilibrată cu natura ţine de un mod bun de viaţă, de o viaţă care merită să fie trăită. Distribuţia acestor modele teoretice în realitatea socială şi felul argumentele despre pertinenţa teoretică a unui model sau altul reprezintă obiectul unui domeniu aflat la interfaţa dintre economie, etică aplicată şi sociologie.

Odată cu următorul corp de cunoaştere, despre costuri de tranzacție, trecem către consecinţele economice ale capitalului natural. Pe scurt, diferitele forme ale capitalului cultural menţionate mai sus influenţează cooperare dintre oameni prin creşterea sau scăderea costurilor de tranzacţie, acele costuri care acoperă paşii preliminari de apropiere dintre indivizii umani pentru a coopera. Într-o societate fără capital simbolic, fără ierarhii funcţionale, costurile sunt mai mari, pentru că e mai scump să te informezi despre celălalt. La fel într-o societate cu încredere scăzută între oameni.

Costurile de tranzacţie mici sunt necesare în special în cooperare între agenţi economici diferiţi şi beneficiarii produselor lor în cadrul aşa numitei co-producţii a serviciilor publice. Unele servicii publice sunt mult mai eficiente produse dacă sunt nu doar livrate şi consumate pe o piaţă, ci şi dacă în procesul de producţie sunt direct implicaţi beneficiarii într-o anumită măsură, dacă există o participare a lor fie şi prin infromare preliminară sau consultare. Democraţiile liberale oferă cadrul instituţional general al co-producţiei serviciilor publice, spre deosebire de autoritarism, dar nimeni nu poate obliga cetăţenii să intervină efectiv în co-producţie. Intervenţia lor, folosirea oportunităţilor democraţiilor liberale depinde de capitalul cultural sub toate formele lui. Într-o cultură a conformismului şi supunerii, într-o cultură cu costuri de tranzacţie mari, cu capital simbolic precare, meritocraţii absente, etc democraţia liberală nu poate fi funcţională. Bibliografia e grupată în două părţi, co-producție -aspecte generale şi co-producția serviciilor ecosistemice. Partea a doua se referă felul cum prin implicarea cetăţenilor se poate gestiona mai bine ce oferă natura oamenilor în termeni de servicii public (de exemplu controlul inundaţiilor, al schimbărilor climatice).

Există literatură specializată despre co-producția planurilor, politicilor și programelor pentru dezvoltare durabilă, în care chestiunea bunei guvernanţe se regăseşte.

În fine, în domeniul ştiinţelor politice domeniul care valorifică toate resursele conceptuale de mai sus este cel al analizei și dezvoltării instituționale, policentricitate în managementul resurselor naturale.

Cu aceasta am încheiat prima parte a textului.

2 Idei, ciorne, pornind de la bibliografia semnalată

Această parte a textului a fost produsă pentru pregătirea unui dialog în cadrul emisiunii Credinţă şi Cultură la Trinitas TV.

O întrebare generală care preocupă orice creştin este:

  • “Cum se ţine continuitatea, coerenţa, între ce se întâmplă în Biserică, în Liturghie, şi ce se întâmplă în viaţa sa şi a celor pentru care se roagă, iar dacă este preot le predică şi îi sfinţeşte ? Cât de actuali şi cât de tradiţionali să fim ca să reuşim să mergem dincolo şi după Liturghie, în Liturghia veşnică ?”

Observăm în această întrebare nevoie de coerenţă şi perceperea unei tensiuni între actual şi tradiţional.

Mai întâi schiţez câteva instrumente disponibile în cunoaştere ştiinţifică pentru explorarea analitică a relaţiei dintre actual şi tradiţional, iar apoi formulez câteva ipoteze de lucru din diferite perspective.

2.1. Instrumente

Capital cultural personal vs. capital cultural organizaţional

  • Cel personal
    • poate avea tot spectrul posibil de structuri / compoziţii, de aici unicitatea culturii personale, profilului cultural personal
    • pentru orice structură a culturii personale există o reprezentare personală asupra coerenţei părţilor, când nu există vorbim despre patologii.
    • Persoana respinge acele resurse culturale care nu sunt coerente cu cele asumate pentru identitatea personală
    • Prin diferitele părţi ale capitalului cultural personal persoana se poate integra şi contribui la funcţionarea unor organizaţii diferite.
    • există posibilitatea oportunismului, asumării unor elemente culturale care nu ţin de identitatea personală, dar sunt percepute ca folositoare pentru anumite scopuri lumeşti.
    • un creştin va accepta criticarea elementelor culturii personale diferite de cele ţin de fundamente ale credinţei sale, pentru pace.
    • Oamenii cu culturi personale asemănătoare formează grupuri care tind să păstreze şi valideze reciproc componentele acelei culturi. Există profiluri culturale dominante numeric sau mai puţin dominante (minoritare, sub-culturi, marginale).
    • Cel organizaţional
      • Serveşte atingerii scopurilor organizaţionale şi este validat instituţional în mod formal prin mecanismele specifice de decizie
      • Are un spectrul de variaţie a structurii / compoziţiei mai restrâns decât în cazul persoanelor, diversitatea organizaţiilor e mai mică, iar profilul lor identitar mai puţin flexibil. Organizaţiile decupează şi validează anumite părţi ale capitalului cultural care funcţionează în societate.
      • Criticarea capitalului cultural care dă imaginea publică a organizaţiei nu poate fi tolerată, trebuie răspuns criticilor şi apărată organizaţia sau instituţia. Se dezvoltă strategii de comunicare internă şi externă.

Procesele construcţiei culturii organizaţionale

  • Pot fi formale, prin proceduri, de la managementul strategic spre nivelul operaţional
  • Pot fi şi informale, fie prin influenţa valorilor / culturii personale a liderilor, fie prin influenţa culturii personale a celorlalţi membri ai organizaţiei
  • În orice organizaţie funcţionează ambele mecanisme, dar cu ponderi diferite ale culturii formale şi a celei informale. Controlul influnţei informale se face prin recrutare, pregătire, motivare, etc., toate fiind costisitoare în termeni de resurse. Cultura organizaţională dorită de managementul strategic se întreţine permanent, nu subzistă de la sine.
  • Fondul general al culturilor personale din societate influenţează procesele care susţin cultura organizaţională, iar dacă e diferit mult de profilul culturii organizaţionale duce la creşterea costurilor de întreţinere a acesteia.

Procesele construcţiei culturii personale:

  • Internalizare / externalizare. Transmitere intra-generaţională (laterală) şi trans-generaţională (verticală). Teorii ştiinţifice: semiotice, din perspectivă sociologică teoria interacţionismului simbolic.
  • Tipuri de transmitere: pe bază de autoritate externă (de obicei validată instituţional / organizaţional, elite formale, evoluţie instituţională controlată de la nivelul managementului strategic) şi prin competiţie pe piaţa ideilor cu gândire critică (elite informale, mutaţii culturale care apar şi supravieţuiesc sau nu, evoluţie culturală de tipul mâinii invizibile sau a fabulei lui Mandeville).
  • În cazul transmiterii prin autoritate externă validată instituţional în transmitere se reflectă şi interesele organizaţionale specifice, ceea ce poate distorsiona argumentarea. În literatura filozofică despre problemele de bioetică de exemplu se separă planul argumentelor principiale de planul consecinţelor instituţionale, dar în viaţa de zi cu zi nu ne putem aştepta la această separare analitică, ele se manifestă în acelaşi discurs (exemplul referendumului pentru familie).
  • Există mereu consecinţe neintenţionate ale unei transmiteri bazate pe autoritate externă locală (specifică unei anumite organizaţii) pentru că persoana care internalizează acel elemente de cultură e implicată în procese socială care se propagă în afara organizaţiei sau contextului de autoritate în care şi-a dezvoltat cultura în direcţia respectivă. Capitalul cultural specific diferitelor organizaţii are efecte în alte sectoare şi regiuni ale vieţii.

În ce priveşte procesele neorganizaţionale de producere (auto-organizare) a culturii ne putem raporta la:

  • Teorii despre evoluţia culturală prin selecţie grupală (Hayek) cu un caz particular al evoluţiei instituţiilor (carte ataşată)
  • Teoria semnalizării biologice şi culturale (unele elemente culturale costisitoare semnalizează informaţii a căror cunoaştere directă ar avea costuri foarte mari)

Toate componentele culturale evoluate informal (în reţele sociale neinstituţionalizate) pot fi preluate sub formă de capital cultural în organizaţii. Teoriile despre apariţia religiilor fac apel la astfel de procese evolutive informale.

Există teorii despre importanţa componentelor spirituale ale culturii, odată ce acestea există, în producţia economică prin influenţarea prestigiului (capital simbolic), încrederii (capital social) cu consecinţe asupra cooperării dintre oameni (listă bibliografică ataşată) Literatura despre capitalul spiritual este în plină dezvoltare.

2.2 Chestiuni deschise / Ipoteze de lucru:

  • Logosul emană tot ce ţine de capitalul cultural. Tindem spre Logos nediscusiv (unirea după har) şi discursiv (printr-o teorie generală a fiinţei care să dea seamă de toate entităţile din diferite componente ale culturii, din diferite tipuri de discursuri) urmând idealul coerenţei care există în fiecare persoană. Ceea ce e corent din perspectivă subiectivă la un anumit nivel de înţelegere poate părea incoerent de la un nivel de înţelegere mai mic.
  • Diversele ideologii sunt rezultatul unei reduceri a complexităţii reprezentării asupra proceselor econimice şi culturale datorită costurilor prea mari de cunoaştere a întregului, sau chiar a limitelor acestei cunoaşteri. Ideologiile sunt controlabile cu costuri rezonabile doar prin competiţie pe piaţa ideilor. Sistemul de guvernare care permite o competiţie pe piaţa ideilor şi limitează tendinţele de monopolizare ideologică este cel al unei democraţii liberal funcţionale ca obiectiv de utilitate generală. Există permanent tendinţa de distorsionare din poziţiile de putere a funcţionării pieţei ideologiilor (piaţa politică) şi de instrumentalizare a diferitelor tipuri de capital cultural în folos grupal sasu personal (chiar şi a celui spiritual). Controlul acestor procese nedorite nu se poate face tot de către putere, ci numai de către societate prin procese informale (susţinute de iniţiative personale) şi formale (susţinute de iniţiative organizaţionale, de ex. ale Bisericii) de promovare a valorilor compatibile cu binele public
  • În chestiunea popularizării ştiinţei:
    • Oricât de sugestive ar fi fotografiile obiectelor de macro- (galaxii) şi micro- scară fizică (particule) ele rămân obiecte accesibile epistemic numai prin obiecte de mezo-scară.

Pentru interpretarea realităţii obiectelor macro- şi micro- se pot lua în discuţie cel puţin două lucruri:

  • - statutul termenilor teoretici din teoriile pe care le folosim ca să ne reprezentăm astfel de obiecte.
  • - statutul resurselor conceptuale fundamentale cheie prin care se face unficarea micro-mezo-macro în interiorul aceleiaşi discipline ştiinţifice, în particular a spaţiului şi a timpului obiectiv.
  • Oricine deschide o carte de filozofia fizicii vede că timpul obiectiv are o definiţie foarte tehnică făcând apel la un spaţiu metrizat, ceas, etc.
  • Chestiunea se complică puţin dacă observăm că atât teoriile ştiinţifice propriu-zise, cât şi cele despre relaţiile dintre diferite teorii ştiinţifice şi cele care analizează modul de construcţie şi schimbare a teoriilor ştiinţifice sunt discursuri, obiecte culturale cu propriilor lor mecanisme de producere şi validare în ce priveşte adevărul asociat lor.
  • Am rezerve că poate fi aplicat de-a lungul şi de-a latul tuturor discursurilor ştiinţifice, filozofice şi comune acelaşi concept de realitate şi nu văd de ce conceptele de timp şi spaţiu folosite ca resurse în proiectele explicative asociate diferitelor teorii ar trebuie să fi evoluat cultural ca fiind identice. Ceea ce nu înseamnă că nu există timp şi spaţiu obiectiv, ci doar că înţelegerea a ce poate însemna asta nu e în mod evident dependentă de o unică teorie funcţională într-un anumit domeniu ştiinţific la un moment dat.
  • Cred că aceste lucruri şi altele de acest fel ar trebui să transpară în orice popularizare a ştiinţei pentru a nu supralicita potenţialul de adevăr al cunoaşterii ştiinţifice dincolo de evidentul său caracter instrumental de succes.
  • În ce priveşte raportul cult-cultură:
    • Din câte pot să îmi dau seama pentru creștin textul evanghelic în ce are important nu este doar o narațiune, așa cum rugăciunea inimii nu este doar o propoziție. Nivelurile analizei literare și al gramaticii, chiar și al interpretării tipologice, sunt folositoare, dar insuficiente pentru a da seamă de folosul acestor purtătoare de înțeles.
    • În ce au mai important astfel de texte, dacă am înțeles bine, permit deschidere către transcendent, sau în cadru liturgic actualizare. Astfel de fenomene duhovnicești accesibile credinciosului căruia i se dau nu sunt emergente pe analize gramaticale, literare și istorice, așa cum sfințenia unor părticele de moaște nu e emergentă pe fragmentul de corp biologic, iar cea a aghiazmei nu depinde de structura moleculară a apei.
    • Din această perspectivă cultul e una, iar cultura e altceva. Cultul poate fi interpretat cultural, însă în mod inevitabil pierzând ceva esențial din el. Interpretarea permite comunicare, dar nu mai permite comuniune. Dar poate că mă înșel.

3 Concluzii

Am prezentat câteva corpuri cunoaştere ştiinţifică relevante pentru înţelegerea rolului culturii în funcţionarea unei ţări din perspectivă economică, sociologică şi a ştiinţelor politice. În partea a doua am formulata câteva idei de la care ar putea pleca diverse dezbateri punctual cu privire la un aspect sau altul din această problematică.

Ştiinţa fiind într-o permanentă evoluţie, diversitatea produselor ştinţifice de pe piaţa ideilor fiind enormă, contaminarea lor în domeniul ştiinţelor sociale cu presupoziţii ideologice fiind dificil de evitat, iar capacitatea unei singure persoane de a selecta ce e relevant de ce nu este fiind fără îndoială limitată, toate cele de mai sus şi de mai jos trebuie privite ca o simplă şi modestă încercare.

Rolul acestui text este doar de a stimula pe cei cu competenţe mai puternice la implicare în viaţa cetăţii pentru o abordare cât mai raţională a problemelor cu care ne confruntăm, atât câte le este oamenilor cu putinţă.

Bibliografie____________________________________

Natura capitalului, funcții de producție

  1. Braun E., 2017, The theory of capital as a theory of capitalism, Journal of Institutional Economics, 13, 305-325
  2. Humphrey T. H., 1997, Algebraic production functions and their uses before Cobb-Douglas, Federal Reserve Bank of Richmond Economic Quarterly, 83, 51-83
  3. Lewin P., Cachanovsky N., 2018, Substance and semantics: the question of capital, Journal of Economic Behavior and Organization, 150, 423-431
  4. Mishra S. K., A brief history of production functions, Working Paper Series SocialScience Research Network (SSRN), http://ssrn.com/abstract=1020577

Interacționism simbolic

  1. Blumer H., 1989, Symbolic interactionism – Perspective and Method, University of California Press, Berkeley, cota BCU 32/E16.S4
  2. Cordoneanu F., 2014, Identitary character and social hypostases of Christian-Orthodx feminity, Procedia – Social and Behavioral Sciences 137, 205-2010
  3. Denzin N. K., 2004, Symbolic interactionism, în Flick U., E. von Kardoff, I. Steinke (editori), A Companion to Qualitative Research,  SAGE Publications, London, 81-87
  4. Fine G. A., 1993, The sad demise, mysterious disappearance, and glorious triumph of symbolic interactions, Annual review of sociology, 19, 61-87
  5. Jameson F., 1981, The political unconscious – Narrative as a Socially Symbolic Act, Cornell University Press, Cambridge, cota BCU II 280621

10.  Lewis J. D., 1976, The classic American pragmatists as forerunners to symbolic interactionism, The Sociological quarterly, 17, 347-359

11.  Murray, E., 1999, Politica și utilizarea simbolurilor, Ed. Polirom, Iași, cota BCU 316/B59.S4

12.  Surdulescu R., 2006, The raping of identity – Studies on physical and symbolic violence, Institutul European, Iași, cota BCU I 158945

Capital simbolic

13.  Bourdieu P., R. Nice, 1980, The production of belief: contribution to an economy of symbolic goods, Media, Culture and Society, 2, 261-293

14.  Burton Upananda, Paragahawewab H., 2011, Creating culturally sustainable agri-environmental schemes, Journal of Rural Studies, 27, 95-104

15.  De Clercq D., Voronov M., 2009, The role of cultural and symbolic capital in entrepreneurs’ ability to meet expectations about conformity and innovation, Journal of Small Business Management, 47, 398-420

16.  Drăgan I. și colab., 1998, Construcția simbolică a câmpului electoral, Institutul European, Iași.

17.  Fuller T., Tian Y., 2006, Social and symbolic capital and responsible entrepreneurship: and empirical investigation of SME narratives, Journal of Business Ethics, 67, 287-304 [figura 1, foarte bun]

18.  Hariuc C., E. Banciu, 2006, Comunicarea politică, Ed. Ars Docendi, București

19.  Steinmetz G., 2006, Bourdieu’s Disavowal of Lacan: Psychoanalytic Theory and the Concepts of “Habitus” and “Symbolic Capital”, Constellations, 13, 445-464

Teoria semnalizării – pentru explicarea apariției capitalului simbolic

20.  Balliet D., Tybur J. M., Van Lange P. A. M., 2016, Functional interdependence theory: an evolutionary account of social situations, Personality and Social Psychology Review, 21, 361-388

21.  Bliege Bird R., E. A. Smith, Signaling theory, strategic interaction and symbolic capital, Current Anthropology, 46, 221-248

22.  Chang C.-W., Chuang C.-M., 2017, Re-interpreting signaling with systems thinking: a concept for improving decision-making quality, Syst Pract Action Res, DOI 10.1007/s11213-017-9429-4

23.  Connely B. L., Certo S. T., Ireland R. D., Reutzel C. R., 2011, Signaling theory: a review and assessment, Journal of Management, 37, 39-67

24.  Darimont C. T., Codding B. F., Hawkes K., 2017, Why men trophy hunt, Biol. Lett., 13, 20160909, http://dx.doi.org/10.1098/rsbl.2016.0909

25.  De Nardo M., Brooks J. S., Klinsky S., Wilson C., 2017, Social signals and sustainability: ambiguity about motivations can affect status perceptions of efficiency and curtailment behaviors, Environ Syst Decis, 37, 184-197

26.  Jancenelle V. E., Javalgi R. R. G., Cavusling E., 2018, The role of economic and normative signals in international prosocial crowdfunding : an illustration using market orientation and psychological capital, International Business Review, 27, 208-217

27.  Kuhn, S. L., 2014, Signaling theory and technologies of communication in the paleolithic, Biol Theory, 9, 42-50

28.  Pham M. N., Barbaro N., Mogliski J. K., Shackelford T. K., Zeigler-Hill V., 2017, Post-fight respect signals valuations of opponent’s fighting performance, Personality and Social Psychology Bulletin, 43, 407-417

29.  Przepiorka W, Berger J., Signaling theory evolving: signals and signs of trusworthiness in social exchange, In: Jann B and Przepiorka W (eds) Social Dilemmas, Institutions and the Evolution of Cooperation. Berlin: De Gruyter Oldenbourg, 373–392

30.  Pyysiainen I, Haueser M., The origins of religion: evolved adaptation or by-product ? Trends in Cognitive Sciences, 14, 104-109

31.  Sosis R., 2006, Religious behaviors, badges, and bans: Signaling theory and the evolution of religion, în McNamara, P. (editor) Where God and Science Meet: How Brain and Evolutionary Studies Alter our Understanding of Religion (I – III (Vol. I)), Praeger,  61– 86

32.  Sosis R., Kress H. C., Boster J. S., 2007, Scars for war: evaluating alternative signaling explanations for cross-cultural variance in ritual costs, Evolution and Human Behavior, 28, 234-247

33.  Winegard B., Winegard B., Reynolds T., Geary D. C., Baumeister R. F., 2017, One’s Better Half: Romantic Parteners Function as Social Signals, Evolutionary Psychological Science, 3, 294-305

Capital relațional, încredere (parte a celui social, a se vedea și Fueller și Tian 2006 la Capital Simbolic).

34.  Castelfranchi C., Falcone R., Marzo F., 2006, Being trusted in a social network:Trust as relational capital, Lecture Notes on Artificial Intelligence (LNAI)

35.  Frey V., 2016, Boosting trust by facilitating communication: a model of trustee investments in information sharing, Rationality and Society, 29, 471-503 [model cantitativ]

36.  Przepiorka W., Norbutas L., Corten R., 2017, Order without law: reputation promotes cooperation in a cryptomarket for illegal drugs, European Sociological Review, 33, 752-764

37.  Shim Y. S., 2017, Investigating the determinants and endogenous influences of environmental reputation, Disseration Theses, Southern Illinois University Carbondale, disponibil la http://opensiuc.lib.siu.edu/dissertations/1459/

38. Sosis R., 2005, Does religion promote trust ? The role of signaling, reputation, and punishment, Interdisciplinary Journal of Research on Religion, 1, 1-30

Capital spiritual

39.  Barro, R. J., McCleary R. M. , 2003, Religion and Economic Growth across Countries, American Sociological Review, 68, 760-781

40.  Bomberg E., Hague A., 2018, Faith-based climate action in Christian congregations : mobilisation and spiritual resources, Local Environment, 23, 582-596

41.  Bosch M., Torralba F., Gracia C., 2013, Aristotle and spiritual capital, Ramon Llull Journal of Applied Ethics, 4, 67-86

42.  Bowler E., 2014, Religion and Peace: A case study on Mennonite peace initiatives in Colombia, Master Theses, Saint Mary’s University, Halifax, Nova Scotia, http://m.library2.smu.ca/bitstream/handle/01/25800/bowler_erica_masters_2014.pdf?sequence=1&isAllowed=y

43.  Chuvieco E., Burgui M., 2016, Impact of religious affiliation on ethical values in Spanish environmental activists, Religions, 7, doi:10.3390/rel7050046

44.  Cordier R., Milbourn B., Martin R., Buchanan A., Chung D., Speyer R., 2017, A systematic review evaluating the psychometric properties of measures of social inclusion, PLOS One, 12(6):e0179109. https://doi.org/10.1371/journal.pone .0179109

45.  Dhiman S., Marques J. 2017, Spirituality and Sustainability – New Horizons and Exemplary approaches, Springer, https://link.springer.com/book/10.1007/978-3-319-34235-1

46.  Finke R., Spiritual Capital: definitions, applications, and new frontiers, Penn State University

47.  Garner A., 2003, Spirituality and Sustainability, Conservation Biology, 17, 946

48.  Grussendorf S., 2016, Bourdieu’s field, capital and habitus in religion, Journal for the Sociological Integration of Religion and Society, 6, 1-13

49.  Huang Y., 2016, Religious involvement as social capital: its nature and implications for integration in Britain, PhD Theses, University of Manchester, https://www.research.manchester.ac.uk/portal/files/54586318/FULL_TEXT.PDF

50.  Lawson J. T., 2012, The emergent sea of nature and religion: a study of faith-based responses to issues on environmental sustainability, PhD Theses, Deakin University

51.  Marsh C., 2010, Orthodox spiritual capital and Russian reform, în Berger P. L., Redding G. (editori), The Hidden Form of Capital: Spiritual Influences in Societal Progress, Anthem Press, London, 171-189

52.  Maselko J., Hughes C., Cheney R., 2011, Religious social capital: its measurement and utility in the study of the social determinants of health, Soc. Sci. Med, 71, 759-767

53.  Montemaggi F. E. S., 2011, The enchanting dream of “Spiritual Capital”, Implicit Religion, 14, 67-86

54.  Morrison M., Duncan R., Parton K., 2015, Religion does matter for climate change attitudes and behavior, PLoS ONE, 10(8): e0134868, doi:10.1371/journal.pone.0134868

55.  Murray G., Agyare A., 2018, Religion and perceptions of community-based conservation in Ghana, West Africa, PLoSONE 13(4): e0195498, https://doi.org/10.1371/j ournal.pone.0195498

56.  Noghiu A. A., 2015, Spiritual capital theory: a grounded theory based analysis of SCT and its policy application, PhD Theses, University of Delaware, http://dspace.udel.edu/bitstream/handle/19716/17578/2015_NoghiuAlain_PhD.pdf?sequence=1&isAllowed=y

57.  Selhorst A. J. C., 2015, Fear, Honor, Interest: An Analysis of Russia’s Operations in the Near Abroad (2007-2014), Report, OMB No. 0704-0188, http://www.dtic.mil/dtic/tr/fulltext/u2/1001855.pdf

58.  Sluka R. D., Kaonga M., Weatherley J., Anand V., Bosu D., Jackson C., 2011, Christians, biodiversity conservation and poverty alleviation: a potential synergy ? Biodiversity, 12, 108-115

59.  Ungvari-Zrinyi I., 2014, Spirituality as motivation and perspective for a socially responsible entrepreneurship, World Review of Entrepreneurship, Management and Sust. Development, 10, 4-15

60.  Weatherley-Singh J., Branco T., Felgueiras M., 20015, The greening of the EU? A Christian assessment of the EU’s environmental policies for biodiversity and nature, în Chaplin J., Wilton G. “God and the EU”, 21 pagini, https://www.taylorfrancis.com/books/e/9781317439219/chapters/10.4324%2F9781315694313-26

61.  Wong, S., 2013,  Using religious capital to alleviate poverty? A case study of cross-border migration in south China. In G. Carbonnier (Ed.), International Development Policy: Religion and Development(pp.174-191). Geneva: Graduate Institute of Geneva.

Tipologia valorilor capitalului natural

62. Arias-Arevallor P., Martin-Lopez B., Gomez-Baggethun E., 2017, Exploring intrinsic, instrumental, and relational values for sustainable management of social-ecological systems, Ecology and Society, 22, 43, https://doi.org/10.5751/ES-09812-220443

63. Arias-Arevalo P., Gomez-Baggethun E., Martin-Lopez B., Perez-Rincon M., 2018, Widening the evaluative space for ecosystem services : a taxonomy of plural values and valuation methods, 27, 29-53

64.  Bartkowski, B., 2017, Existence value, biodiversity, and the utilitarian dilemma, Leipzig, (UFZ Discussion Papers 2/2017). URN: http://nbn-resolving.de/urn:nbn:de:0168-ssoar-51155-0

65.  Chan K., Balvanera P., Benessaiah K., Chapman M., Díaz S., Gómez-Baggethun E., Gould R. K., Hannahs N., Jax K., Klain S. C., Luck G. W., Martin-Lopez B., Muraca B., Norton B., Ott K., Pascual U., Satterfield T., Tadaki M., Taggart J., Nancy T., 2016, Why protect nature? Rethinking values and the environment, Proc Natl Acad Sci U S A, 113, 1462-1465

66.  Deliege G., Neteleers S., 2015, Should biodiversity be useful ? Scope and limits of ecosystem services as an argument for biodiversity conservation, Environmental Values, 24, 165-182

67.  Pascual U., Balvanera P., Díaz S., Pataki G., Roth E., Stenseke M., Watson R. T., Dessane B. E., M. Islar, Kelemen, E., Maris V., Quaas M., Subramanian S. M., Wittmer H., Adlan A., Ahn S., Al-Hafedh Y.S., Amankwah E., Asah S. T., Berry P., Bilgin A., Breslow S.J., Bullock C., Cáceres D., Daly-Hassen H., Figueroa E., Golden C. D., Gómez-Baggethun E., González-Jiménez D., Houdet J., Keune H., Kumar R., Ma K., May P. H., Mead A., O’Farrell P., Pandit R., Pengue W., Pichis-Madruga R., Popa F., Preston S., Pacheco-Balanza D., Saarikoski H.,  Strassburg B. B., van den Belt M., Verma M., Wickson F., Yagi N., 2017, Valuing nature’s contributions to people: the IPBES approach, Curr. Opin. Environ. Sustain., 26, 7-16

68.  Schroter M, van Oudenhoven P. E., 2016, Ecosystem services go beyond money and markets: reply to Sivertown, Trends in Ecology & Evolution, 31, 333-334

Costuri de tranzacție

69.  Barua M., Bhagvat S. A., Jadhav S., 2013, The hidden dimensions of human-wildlife conflict: health impacts, opportunity and transaction cosists, Biodiversity Conservation, 157, 309-316

70.  Garrick D., Whiten S. M., Coggan A., 2013, Understading the evolution and performance of water markets and allocation policy: a transaction costs analysis framework, Ecological Economics, 88, 195-205

71.  Marshall G. R., 2013, Transaction costs, collective action and adaptation in managing complex social-ecological systems, 2013, Ecological Economics, 88, 185-194

72.  Naidoo R., Balmford A., Ferraro P. J., Polasjy S., Ricketts T. H., Rouget M., 2006, Integrating economic costs into conservation planning, Trends in Ecology and Evolution, 21, 681-687

73.  Perez-Blanco C. D., Gutierrez-Martin C., 2017, Buy me a river : use of multi-attribute non-linear utility functions to address overcompensation in agricultural water buyback, Agricultural Water Management, 190, 6-20

74.  Phan Dang T.-H., Brouwer R., Hoang L. P., Davidson M. D., 2017, A comparative study of transaction costs of payments for forest ecosystem services in Vietnam, Forest Policy and Economics, 80, 141-149

75.  Pujol J., Raggi M., Viaggi D., 2006, The potential impact of markets for irrigation water in Italy and Spain : a comparison of two study areas, The Australian Journal of Agricultural and Resource Economics, 50,361-380

76.  Rey D., Perez-Blanco C. D., Escriva-Bou A., Girard C., Veldkamp T. I. E., 2018, Role of economic instruments in water allocation reform : lessons from Europe, International Journal of Water Resources Development, https://doi.org/10.1080/07900627.2017.1422702

77.  Shahab S., Clinch J. P., O’Neill, 2018, Accounting for transaction costs in planning policy evaluation, Land Use Policy, 70, 263-272

Co-producție -aspecte generale

78.  Auh S., Bell S. J., McLeod C. S., Shih E., 2007, Co-production and customer Loyalty in financial services, Journal of Retailing, 83, 359-370

79.  Brandsen T, Pestoff V, 2006,  Co-production, the third sector and the delivery of public services: an introduction, Public Management Review, 8, 493-501

80.  Osborne S. P., Radnor Z., Strokosh K., 2016, Co-production and the co-creation of value in public services: a suitable case for treatment ? Public Management Review, 18, 639-653

81.  Toots M., McBride K., Kalvet T., Krimmer R, 2017, Open data as enabler of public service co-creation: exploring the drivers and barries, in P. Parycek și N. Edelma (editori), Proceedings of the 7th international conference for e-democracy and open government, Danube University Krems, Austria, 2017. pp. 102-112

82.  Verschuere B., Brandsen T., Pestoff V., 2012, Co-production: the state of the art in research and the future agenda, Voluntas, 23, 1083-1101

Co-producția serviciilor ecosistemice

83.  Gissi E., Garramone V., 2018, Learning on ecosystem services co-production in decision-making from role-playing simulation: comparative analysis from Southeast Europe, Ecosystem Services, https://doi.org/10.1016/j.ecoser.2018.03.025

84.  Kamphorst D. A., Bouwma I. M., Selnes T. A., 2017, Societal engagement in Natura 2000 sites. A comparative analysis of the policies in three areas in England, Denmark and Germany, Land Use Policy, 61, 379-388

85.  Miller C. A., Wyborn C., 2018, Co-production in global sustainability: Histories and theories, Environmental Science and Policy, ciornă corectată disponibilă on-line, https: //doi.org/10.1016/j.envsci.2018.01.016

86.  Moyer J. M, Sinclair A. J., Spaling H., 2012, Working for God and sustainability: the activities of faith-based organisations in Kenya, Voluntas, 23, 959-992

87.  Outeiro L., Ojea E., Rodrigues J. G., Himes-Cornell A., Belgrano A., Liu Y., Cabecinha E., Pita C., Macho G., Sebastian V., 2017, The role of non-natural capital in the co-production of marine ecosystem services, International Journal of Biodiversity Science, Ecosystem Services & Management, 13, 35-50

88.  Palomo I., Felipe-Lucia M. R., Bennet E. M., Martin-Lopez B., Pascual U., Felipe-Lucia M. R., Bennet E. M., Martin-Lopez B., Pascual U., Disentangling the Pathways and Effects of Ecosystem Service Co-Production, Advances in Ecological Research, 54, 245-283

89.  Raymond C. M., Giusti M., Barthel S., 2017, An embodied perspective on the co-production of cultural ecosystem services: toward embodied ecosystems, Journal of Environmental Planning and Management, DOI 10.1080/09640568.2017.1312300

90.  Smith A. C., Harrison P. A., Perez Soba M., Archaux F., Blicharska M., Egoh B. N., Eros T., Fabrega Domenech N., Gyorgy A. I., Haines-Young R., Li S., Lommelen E., Meiresonne L., Miguel Ayala L., Mononen L., Simpson G., Stange E., Turkelboom F., Uiterwijk M., Veerkamp C. J., Wyllie de Echeverria V., 2017, How natural capital delivers ecosystems services: a typology derived from a systematic review, Ecosystem Services, 26, 111-126

91.  Trischler J., Charles M., 2018, The Application of a Service Ecosystems Lens to Public Policy Analysis and Design: Exploring the Frontiers. Journal of Public Policy & Marketing In-Press. https://doi.org/10.1509/jppm.17.060

Co-producție a planurilor, politicilor și programelor pentru dezvoltare durabilă

92.  Berg M., Lidskog R., 2018a, Deliberative democracy meets democratised science: a deliberative systems aproach to global environmental governance, Environmental Politics, 27, 1-20

93.  Berg M., Lidskog R., 2018b, Pathways to deliberative capacity: the role of the IPCC, Climatic Change, 148, 11-24

94.  Bloesch, J., D. Gutcknecht, Virgil Iordache 2005, Hydrology and Limnology – Another Boundery in the Danube River Basin, IHP VI – Technical documents in hydrology, UNESCO, Paris

95.  Esguerra A., Beck S., Lidskog R.,Stakeholder Engagement in the Making: IPBES Legitimization Politics, Global Environmental Politics, 17, 59-76

96.  Goldman M. J., Turner M. D., Daly M., 2018, A critical political economy of human dimensions of climate change: epistemology, ontology, and ethics, WIREs Clim Change, 2018;9: e526, https://doi.org/10.1 002/wcc.526

97.  Hewett M. A., 2004, Michel Foucault: power/knowledge and epistemological prescriptions, Honors Theses. Paper 534, University of Richmond, UR Scholarship Repository

98.  Hopwood, B., Mellor, M., O’Brien, G., 2005. Sustainable development: mapping different approaches. Sustain. Dev. 13, 38–52

99.  Kruger C., Caiado R. G. G., Franca S. L. B., Quelhas O. L. G., 2018, Journal of Cleaner Production, 191, 400-416

  1. Maesse J., 2017, The elitism dispostif: hierarchization, discourses of excellence and organizational change in European economics, High Educ, 73, 909-927
  2. Mauser W., Klepper G., Rice M., Schmalzbauer S. S., Hackmann H., Leemans R., Moore H., 2013, Transdisciplinary global change research: the co-creation of knowledge for sustainability, Current Opinion in Environmental Sustainability, 5, 420-431
  3. Monod J.-C., 2017, Between post-truth and epistemocracy: positioning a democratic politics, Eurozine, 9 pages, https://www.eurozine.com/between-post-truth-and-epistemocracy-positioning-a-democratic-politics/
  4. Montana J., 2017, Accommodating consensus and diversity in environmental knowledge production: achieving closure through typologies in IPBES, Environmental Science & Policy, 68, 20-27
  5. Partelow S., 2016, Coevolving Ostrom’s social-ecological systems (SES) framework and sustainability science: four key co-benefits, Sustainability Science, 11, 399-410
  6. Partelow S., Winkler K. J., 2016, Interlinking ecosystem services and Ostrom’s framework through orientation in sustainability research, Ecology and Society, 21, 27, http://dx.doi.org/10.5751/ES-08524-210327
  7. Plummer R., Baird J., Armitage D., Bodin O., Schultz L., 2017, Diagnosing adaptive comanagement across multiple cases, Ecology and Society, 22, 19, https://doi.org/10.5751/ES-09436-220319
  8. Tuihedur Rahman H. M., Saint Ville A. S., Song A. M., Po J. Y. T., Berthet E., Brammer J. R., Brunet N. D., Jayaprkash L. G., Lowitt K. N., Rastogi A., Reed G., Hickey G. M., 2017, A framework for analyzing institutional gaps in natural resource governance, International Journal of the Commons, 11, 823-853
  9. Sakao T., Brambila-Macias S.. A., 2017, Do we share and understading of transdisciplinarity in environmental sustainability research ? Journal of Cleaner Production, 170, 1399-1443
  10. Seidl R., Barhel R., 2017, Linking scientific disciplines: Hydrology and social sciences, Journal of Hydrology, 550, 441-452
  11. Tejedor G., Segalas J., Rosas-Casals M., 2018, Transdisciplinarity in higher education for sustainability: how discourses are approached in engineering education, Journal of Cleaner Production, 175, 29-37
  12. Tengo M., Hill R., Malmer P., Raymond C. M., Spierenburg M., Danielsen F., Elmqvist T., Folke C., 2017, Weaving knowledge systems in IPBES, CBD and beyond – lessons learned for sustainability, Current Opinion in Environmental Sustainabity, 26-27, 17-25
  13. Trencher G., Nagao M., Chen C., Ichiki K., Sadayoschi T., Kinai M., Kamitani M., Nakamura S., Yamauchi A., Yarime M., 2017, Implementing sustainability co-creation between universities and society: a typology-based understanding, Sustainability, 9, 594, 594; doi:10.3390/su9040594
  14. Turner II B. L., Esler K. J., Bridgewater P., Tewksbury J., Sitas N., Abrahams B., Chapin III S. F., Chowdhury R. R., Christie P., Diaz S., Firth P., Knapp C. N., Kramer J., Leemans R., Palmer M., Pietri D., Pittman J., Sarukhan J., Shackleton R., Seidler R., van Wilgen B., Mooney H., 2013, Socio-environmental systems (SES) research: what have we learned and how can we use this information in future research programs, Curent Opinion in Environmental Sustainability, 19, 160-168
  15. Van der Hel S., 2016, New science for global sustainability ? The institutionalisation of knowledge co-production in Future Earth, Environmental Science & Policy, 61, 165-175

Analiză și design instituțional, policentricitate în managementul resurselor naturale

  1. Aligică D. P., 2014, Institutional Diversity and Political Economy – the Ostroms and Beyond, Oxford University Press, Oxford
  2. Ambrus M., 2014, Legitimacy Narratives in Polycentric Water Law and Governance: The Strategies of the Danube Commission, International Organizations Law Review, 11, 83-113
  3. Bisaro A., Roggero M., Villamayor-Tomas S., 2018, Institutional Analysis in Climate Change Adaptation Research: A systematic Literature Review, Ecological Economics, 151, 34-43 [figura 1]
  4. Cox M., Villamayor-Tomas S., Epstein G., Evans L., Ban N. C., Fleischman F., Nenadovic M., Garcia-Lopez G., 2016, Synthesizing theories of natural resource management and governance, Global Environmental Change, 39, 45-56
  5. Faysse N., Ben Mustapha A., 2017, Finding common ground between theories of collective action: the potential of analyses at a meso-scale, International Journal of the Commons, 11, 928-949
  6. Fisher M., Ocelik P., 2018, Networked Environmental Politics: New Approaches to New Challenges, Workshop Description, ECPR Conference, https://ecpr.eu/Events/PanelDetails.aspx?PanelID=7713&EventID=121
  7. Halbe J., Pahl-Wostl C., Adamowski J., 2018, A methodological framework to support the initiation, design and institutionalization of participatory modeling  processes in water resources management, Journal of Hydrology, 556, 701-716
  8. Halbe J., Knuppe K., Knieper C., Pahl-Wostl C., 2018, Towards an integrated flood management approach to address trade-offs between ecosystem services: insights from Dutch and German Rhine, Hungarian Tisza, and Chinese Yangtze basins, Journal of Hydrology, 559, 984-994
  9. Lee C., Lloyd P., 2016, A review of the recent literaterature on the institutional economics analysis of the long-run performance of nations, ISEAS Economics Working Paper No. 2016-1
  10. Iordache V., 2008, Explorari dincolo de individualism si holism, Ed. Ars. Docendi, Bucureşti
  11. Marshall G. R., 2015, Polycentricity, subsidiarity and adaptive efficiency, Working Paper, Indiana University, Bloomington, DOI: 10.13140/RG.2.2.31625.65125
  12. McGinnis M. D., 2010a, Institutional Analysis, Game Models, and Polycentric Governance: Contextualizing IAD via Networks of Adjacent Action Situations, Prepared for discussion at the 2010 Annual Meeting of the American Political Science Association, Sept. 2-5, 2010, Washington, D.C., in Theme Panel: Institutional Analysis and Development: Development and Promise; revised version of a paper presented at the Institutional Analysis and Development Symposium,School of Public Affairs, University of Colorado Denver, April 9-10, 2010.
  13. McGinnis M. D., 2010b, Building a programme for institutional analysis of social-ecological systems: a review of revisions to the SES framework. Working Paper. Workshop in Political Theory and Policy Analysis, Indiana University, Bloomington, IN, USA
  14. McGinnis M. D., Ostrom E., 2014, SES framework: initial changes and continuing challenges, Ecology and Society, 19, 30, http://dx.doi.org/10.5751/ES-06387-190230
  15. Meijers E., Hollander K., Hoogerbrugge M., 2012, A strategic knowledge and research agenda on polycentric metropolitan areas. The Hague: European Metropolitan network Institute
  16. Oberlack C., Boillat S., Brönnimann S., Gerber J.-D., Heinimann A., Ifejika Speranza C., Messerli P., Rist S., Wiesmann U., 2018. Polycentric governance in telecoupled resource systems, Ecology and Society, 23, 16. https://doi.org/10.5751/ES-09902-230116
  17. Ostrom E., Cox M., 2010, Moving beyond panaceas: a multi-tiered diagnostic approach for social-ecological analysis, Environmental Conservation, 34, 451-463
  18. Ostrom E., 2007, Guvernarea bunurilor comune: evoluția instituțiilor pentru acțiunea colectivă, Polirom, Iași (Cambridge University Press 1990)
  19. Pahl-Wostl C., 2017, An evolutionary perspective on water governance: from understanding to transformation, Water Resour Manage, 31, 2917-2932
  20. Pahl-Wostl C., 2017, Governance of the water-energy-food security nexus: a multi-level coordination challenge, Environmental Science and Policy, https://doi.org/10.1016/j.envsci.2017.07.017
  21. Roggero M., Thiel A., 2017, Adapting as usual: integrative and segregative institutions shaping adaptation to climate change in local public administrations, Journal of Institutional Economics, 14, 557-578
  22. Suškevičs M., Hahn T., Rodela R., Macura B., Pahl-Wost, C., 2018, Learning for social-ecological change: A qualitative review of outcomes across empirical literature in natural resource management. Journal of Environmental Planning and Management, 61, 1085-1112
  23. Thiel A., 2015, Constitutional state structure and scalar re-organization of natural resource governance: the transformation of polycentric water governance in Spain, Portugal and Germany, Land Use Policy, 45, 176-188
  24. Thiel A., 2017, The scope of polycentric governance analysis and resulting challenges, Journal of Self-Governance and Management Economics, 5, 52-82
  25. Thiel A., Egerton C., 2011, Rescaling of resource governance as institutional change: the case of water governance in Portugal, Journal of Environmental Planning and Management, 54, 383-402
  26. Thiel A., Schleyer C., Plieninger T., 2012, Wolves are Mobile, While Fruit Trees are not! How Characteristics of Resources and Supranational Regulatory Frameworks Shape the Provision of Biodiversity and Ecosystem Services in Germany, Env. Pol. Gov., 22, 189-204
  27. Thiel A., Adamseged M. E., Baake C., 2015, Evaluating an instrument for institutional crafting: how Ostrom’s social-ecological systems framework is applied, Environmental Science & Policy, 53, 152-164
  28. Thiel A., 2016, The polycentricity approach and the research challenges confronting environmental governance, THESys Discussion Paper No. 2016-1, Humboldt -Universität zu Berlin, Berlin, Germany. Pp. 1-27. edoc.hu-berli n.de/series/thesysdiscpapers
  29. Van Zeben J. A.W., 2013, Research agenda for a polycentric European Union, Ostrom  Workshop Working Paper Series W13 -13
  30. Van Zeben, J. A. W., 2018, Polycentricity, Routledge Handbook of the Study of the Commons, Hudson, Rosenbloom, Cole (eds.) (Routledge, Forthcoming). Available at SSRN: https://ssrn.com/abstract=3126699
  31. Villamayor-Tomas S., Fleischman F. D., 2014,  From Sandoz to Salmon: Conceptualizing resource and institutional dynamics in the Rhine watershed through the SES framework, International Journal of the Commons, 8, 361-395
  32. Whaley L., Weatherhead E. K., 2014, An integrated approach to analyzing (adaptive) comanagement using “politicized” IAD Framework, Ecology and Society, 19, “politicized” IAD Framework, Ecology and Society, 19, http://dx.doi.org/10.5751/ES-06177-190110
  33. Zikos D., Thiel A., 2013, Action research’s potential to foster institutional change for urban water management, Water, 5, 356-378

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "7 comments" on this Article:

  1. Torino spune:

    Multumesc ca ati introdus in articol conceptul de sistem eco-sociologic dar as fi interesat sa stiu daca puteti indica studii despre perceperea, diferita – cultural , psihic, social, patologic?- a continuum-ului spatiu- timp.

  2. man of war spune:

    paunul se umfla n pene ca le are, si s frumoase. cheliosul isi poate zbirli parul ? despre diplome, am mai vorbit. ele “semnalizeaza” doar in tari ca romania, unde detinatorii lor sint angajati, remunerati si avansati de statul mafiot si cleptocrat. in tarile avansate cel care te plateste (antreprenorul) nu i interesat de evantaiul tau de hirtii comandate online de la spiru haret sau mai stiu eu de unde. omul care te plateste stie si sa te aleaga. cam asta ar fi. asadar, intr o societate etatista (unde hotii si prostii cocotati la virf sint responsabili si cu redistributia) calitatea sau necalitatea sistemului educational este irelevanta. alta i prioritatea si altundeva trebuie umblat !

  3. FED spune:

    Interesantă abordarea, însă cam occidentalizantă. Simplificând, eu cred că ne putem figura capitalul cultural ca pe-un model ecologic: cu elemente materiale (cărora le-ar corespunde instituțiile culturale), interacțiuni și fluxuri. Plus, evident, intrări și ieșiri. Dacă procedăm așa, putem ajunge la întrebări precum acestea: pot circula fluxuri occidentale între instituții de natură fanariot-turco-slavă? Poate o infrastructură culturală levantină să se transforme într-un timp atât de scurt (3 decenii) astfel încât să putem vorbi de o compatibilizare cu Occidentul?
    Cred că aici este o mare cheie a evoluției României. Ignorată superb de pseudo-politicienii noștri, dar și de birocrații de la Bruxelles (mai există posibilitatea ca aceștia din urmă să cunoască mai pragmatic și mai cinic realitatea din România, sub toate fațetele ei, dar să le convină).
    De acord și cu concluziile, deloc optimiste, după mine. În condițile contaminărilor cu ideologie a științelor sociale, a complexificării tuturor câmpurilor științifice, a sărăciei de resursă umană de la noi, la ce ne putem aștepta?
    (nu prea regăsesc în lista de referințe lucrări de antropologie, care cred că și-a avea locul).

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Bună ziua,

      Vă mulţumesc pentru comentariu.

      Cu privire la întrebări ceea ce e interesant din punct de vedere ştiinţific mi se pare că e descrierea fluxurilor, aşa cum au loc, mai puţin dacă trebuie să aibă loc, eventual doar perspectivele instituţionale asupra acestui trebuie, ele însele obiecte culturalre.

      După ce ştiu nu există modele elaborate de analiză a sistemelor culturale ca fluxuri de circulare a capitalului cultural. Prin urmare cercetarea e deschisă.

      În legătură cu literatura antropologică, nu am intrat în ea deloc (cu excepţia a ce e legat de funcţia de semnalizare a capitalului cultural), doar cineva competent o poate face. Nu am nici o tangenţă profesională cu acest domeniu, de celelalte abordate fiind legat direct şi indirect prin activităţile de cercetare în domeniul evoluţiei instituţiilor şi al sistemelor socio-ecologice.

      gânduri bune,

  4. Dedalus spune:

    Imi pare rau sa o spun, dar o mie de vorbe un ban nu fac.

    O simpla privire pe bazaconiile finantate din banii publici de catre AFCN (Administratia Fondului Cultural National) ne lamureste cu claritate ca suntem in comuna primitiva in ceea ce priveste capitalul cultural.

    Este nevoie de oamni noi, cu o cultura solida, cu intelegerea spatiului european si international in care astazi traim.

    ///

    Prima masura pe care eu o vad este desfiintarea Ministerului Culturii (…si identitatii nationale – sintagma de o tampenie inimaginabila, care face de fapt inutil demersul bietului autor).

    A doua masura este desfiintarea AFCN si scaderea taxelor culturale. De ce platim o structura si dam niste bani pentru a finanta aiureli?!

    Finantarea ar trebui sa se reduca la complementaritate. Adica, ai un spectacol (de exemplu) care are incasari dar sub necesarul de auto-intretinere? OK, un voucher!

    Alta finantare ar trebui sa fie pentru promiovare externa. Vrei sa faci ceva in exterior, OK.

    Nu as insista. Ati prin ideea :-).

    • man of war spune:

      @Dedalus
      toate tutele, olgutza in engeza si franceza, vasilica in limbajul lui tutankhamon, explica europenilor cum stau lucrurile. tontii isi dau ochii peste cap si peroreaza despre nemurire, cind au wc ul in fundul curtii. cei care au apa calda la bloc le explica celor fara toaleta opera shakespeareana. ce te izbeste cind revii in romania este damful de mitocanie, smecherie (ieftina) si “avant garde” (bracinarii in vine, tenisii fara sosete si sapca cu cozorocul la spate). oare cine i a blestemat pe romani ca dupa comunismul ceausist sa urmeze cel iliescian cu cleptocratia si neamprostia de rigoare ? scara valorilor in romania este inversata, iar asta inseamna “drumul spre nicaieri”

      • Dedalus spune:

        Cat timp mai avem libertatea cuvantului, exista o sansa.

        Capitalul cultural al Romaniei deriva din capacitatea sa de fi ceea ce este. Nu intamplator multe natiuni liberale sunt monarhii (sigur, nu toate).

        Romania a mai trecut prin proletcultism, si uite ca astazi ne tinem de prestigiul catorva, precum naufragiatii de scanduri. Dar plutim :-).

        Sola Deo gratia.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Virgil Iordache


Virgil Iordache

Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi ... Citeste mai departe


E randul tau

Reducerea planului cadru Este absolut necesara. Cu indiferent ce scandaluri si riscuri. Nu as ...

de: Dedalus

la "Câteva sfaturi pentru viitorul ministru al Educatiei"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

octombrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Sep    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)