Home » Cultura »Politica & Doctrine » Citesti:

Despre snobismul mesianic: Vibranta luciditate a lui Paul Zarifopol

Vladimir Tismaneanu iulie 23, 2014 Cultura, Politica & Doctrine
16 comentarii 1,835 Vizualizari

Pentru Christina Zarifopol Illias

Sunt destui cei care par sa nu aiba alta treaba decat sa azvarle noroiul calomniei spre intelectualii democrati. Sunt destui cei care, intelectuali fiind ei insisi, se distreaza ponegrindu-si colegii. Cred ca este vorba de prelungirea unor reflexe totalitare precis diagnosticate, inca anii 20 ai secolului trecut, de catre Paul Zarifopol (1874-1934). Omagiul pe care il aduc aici acestui ganditor de superb rafinament este si un apel la urbanitate, civilitate, moderatie si fermitate, atribute in lipsa carora viata spiritului se atrofiaza in chip tragic. Daca ar fi apucat venirea comunistilor la putere, Paul Zarifopol, spirit neinregimentat si neinregimentabil, ar fi ajuns negresit dupa gratii.

Am recitit recent socant de actualul volum “Marxism amuzant” (editia aparuta la editura Albatros, in 1992) si am putut redescoperi farmecul irezistibil al analizelor acelui neintrecut stilist al ideilor. In scrisul ginerelui lui Gherea, prieten apropiat al lui Caragiale, atat de pretuit de Serban Cioculescu si de Alexandru Paleologu, se intalnesc sarcasmul acid, ironia stenica si pasiunea morala. Unele articole mi-au adus aminte de eseurile lui Andrei Plesu. Ca si Paul Zarifopol, admiratorul Blandului Baruch din Haga, al lui Montaigne si al lui Pascal, Andrei Plesu refuza sa se lase prins in formule ideologice procustiene, este un spirit liberal prin instinct si prin convingeri. La fel, sustinatori straluciti ai valorilor liberale precum H.-R. Patapievici si Andrei Cornea cu a lor consecventa pretuire pentru Raymond Aron, Isaiah Berlin, Karl R. Popper si Lesezk Kolakowski.

Este vorba, mai presus de toate, de cultivarea ratiunii si de respingerea relativismelor etice. Sa mai adaug ca Spinoza a fost unul din filosofii preferati ai lui Kolakowski si ca ganditorul polonez avea intense rezerve in raport cu pan-logicismul si pan-istorismul hegelian. Cea mai recenta cartea a lui Andrei Cornea, “Miracolul. Despre neverosimila faptura a libertatii”, aparuta anul acesta la Humanitas, recenzata de Ioan Stanomir in Revista 22, este, in multe privinte, un admirabil manifest kolakowskian. Scrierile lui Gabriel Liiceanu, indeosebi cele despre ura, cainta, responsabilitate morala, se inscriu in aceasta nobila traditie a apararii libertatii impotriva fortelor liberticide.

Textele lui Zarifopol culese in volumul “Din registrul ideilor gingase”, reluate in aceasta antologie prefatata de Al. Sandulescu, erau tot atatea semnale de alarma in raport cu spiritul gregar si cu cecitatea morala. Cenzurate in anii comunismului, ele fac parte din acel patrimoniu al gandirii democratice romanesti pentru a carei recuperare au facut atat de mult intelectuali precum Iordan Chimet, Virgil Nemoianu si Ioan Stanomir. Recomand aici articolul “De la Confucius la Karl Marx” aparut in aprilie 1927 in “Adevarul”. Nu stiu o descriere mai plina de amar haz a doctrinarului Cominternului, celebrul Karl Radek, condamnat ulterior in al doilea proces spectacol de la Moscova in 1937. Paul Zarifopol ii stia bine pe comunistii din Romania si nu doar de-acolo. Casatorit cu Stefania, fiica patriarhului social-democratiei romane, era cumnat cu unul dintre fondatorii PCdR, Alexandru (Sașa) Dobrogeanu-Gherea, ucis in timpul Marii Terori din URSS. Era cumnat si cu minunatul pianist si filosof care a fost Ionel Gherea. Fiul lui Paul si al Stefaniei, Cochi (Paul Zarifopol), a fost intemnitat de comunisti. Ion Ioanid il mentioneaza ca un detinut de o mare demnitate. A facut multi ani de puscarie si a iesit la amnistia din 1964. A trait pina la mijlocul anilor 80. Suprema ironie a istoriei, nepotul fondatorul socialismului romanesc modern avea sa faca puscarie politica in regimul comunist!

Ne aflam, asadar, la Universitatea cominternista pentru popoarele din Rasarit, “academia unde fiii Cerului absorb Marx filtrat ruseste”. Propagandistul en titre al Kremlinului se sustrage pentru cateva ceasuri treburilor sale presante: “Radek, ilustru printre tovarasi prin varietatea vocatiilor sale, face curs. Bocanci galbeni americani, pantaloni de culoarea cafelei cu lapte si o scurteica de piele, si profesorul marxist sade turceste in fata auditoriului, — situatie care se explica, pobabil, mai intai prin aceea ca persoanele sovietice se gasesc in continuu antrenament de inovare, si apoi ca simbol de curtenitoare dragoste pentru obiceiurile vechi ale rasaritului”. Fiii Cerului nu contenesc sa-l absoarba pe Marx, in pofida lectiilor unui secol atroce, la acest ceas in straiele oferite de Alain Badiou si Slavoj Zizek.

Nu stiu o mai patrunzatoare si mai actuala definire a radicalismului revolutionar rus, terorist si expansionist, decat cea oferita aici de Paul Zarifopol: “In capul revolutionarilor rusi exista de mult un mesianism politic. Mesia politica a lumii este poporul rus insusi cu sovietele in frunte”. Recunoasteti ereditatea ideologica a putinismului? Rationalist consecvent, Zarifopol a fost in egala masura atent la substratul mistic al religiilor seculare. L-a citit si l-a admirat pe Nikolai Berdiaev. A scris superb despre cartea acestuia “Spiritul lui Dostoievski”.

Paul Zarifopol a stiut sa distinga intre extazul profetic al revolutionarilor de profesie si ceea ce-a numit snobismul mesianic. Bolsevismul il tulbura, il inspaimanta si il “amuza” pe Zarifopol. Era ceea ce-as numi amuzamentul tragic: “Un prieten al lui Lenin ar fi spus ca marele dictator a invatat toata filosofia burgheza in sase saptamani. Socotind rezultatul, putem zice ca timpul acesta n-a fost prea scurt: ca filosof, Lenin are evident varsta aceasta”. Sa meditam asadar la aceste cuvinte de o neiertatoare exactitate despre ispita extremelor nihiliste si consecintele ei:

“Dreapta se zbate in utopia trecutului, stanga in cea a viitorului. Iar demonul istoriei pare sa-si fi pus la cale o bataie de joc statornica: aceasta intrecere nebuna in utopii el o rezolva, fara exceptie, printr-o realizare mediocra, care e ca un dus deopotriva batjocoritor pentru cei doi concurenti, infierbantati de asteptari direct opuse si egal amagitoare”.

Versiunea actualizata a articolului aparut in revista online LaPunkt:

http://www.lapunkt.ro/2014/07/21/un-stilist-al-ideilor-paul-zarifopol-si-snobismul-mesianic/

Recomandari:

http://www.humanitas.ro/humanitas/miracolul-0

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/sistemul-totalitar-avocatul-lenin-si-distrugerea-legalitatii/

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/cinismul-ludic-modernitatea-ratata-si-moralitatea-tarata/

http://www.evz.ro/vladimir-tismaneanu-norman-cohn-si-fanatismul-apocaliptic-459758.html

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,



Currently there are "16 comments" on this Article:

  1. antonie spune:

    În sfârșit se elimină un mare neajuns. S-a dat liber la articole de critică literară.

  2. eu****** spune:

    “Viața omului cultivat este grea astăzi. I se impune, des și sever, să cunoască lucruri nouă și să vorbească despre dânsele elegant și sigur. Mai ales pentru tineri, obligația aceasta este constrângătoare. Pe cei maturi societatea nu-i silește, cu același zor ca pe tineri, la excese intelectuale. Conducerea afacerilor permite, în această privință, o dezinteresare care poate merge până la cea mai senină apatie; apoi în tot cazul rămân ceva idei cu care omul și-a ornat spiritul în tinerețe, și acestea, administrate prudent, pot face bune servicii până la anii venerabili.” – Din registrul ideilor gingașe de Paul Zarifopol

  3. Maria Hulber spune:

    Mi-aţi provocat curiozitatea în privinţa lui Paul Zarifopol – fiul. Am găsit mai multe fişe penale din care reiese îndelungata detenţie în închisorile politice româneşti: 19 martie 1948 – 18 aprilie 1964, când a fost eliberat prin decretul de graţiere nr. 176. Aiud, Mărgineni, Jilava, Piteşti, Dej, Gherla…

    • Va multumesc. Cred ca este un subiect fascinant despre care nu stiu sa se fi scris. Sigur, in anii 50, de mult raposatul C. Dobrogeanu-Gherea era, ideologic, un suspect, exponentul “mensevismului” in miscarea muncitoreasca din Romania (conform discursului lui Dej din 1951, la aniversarea a 30 de ani ai partidului comunist). Era acceptat ca istoric si critic literar, contrapus lui Maiorescu.

      • Maria Hulber spune:

        Într-adevăr, am căutat referinţe, dar nu am găsit. Până acum doar în articolu Dvs. am citit despre fiul lui Paul Zarifopol. Căutările sunt îngreunate şi de numele identice ale celor doi intelectuali. Mă interesa dacă Paul Zarifopol – fiul ar fi lăsat mărturii scrise despre detenţia sa, o condiţie necesară (în ce mă priveşte) pentru a putea cerceta mai mult. Voi căuta şi alte fire. Şi în anii ’5o se judecau loturi de condamnaţi politici. Poate că a scris altcineva din lot memorii… Dacă nu, rămâne şansa oferită de Ion Ioanid, memorialistul.
        Voi mai citi şi despre discursul lui Dej. Mulţi ani mai târziu s-a făcut o reabilitare destul de modestă a lui C. Dobrogeanu-Gherea. Îmi amintesc, în acest sens, despre orele de literatura română din liceu (mijlocul anilor ’80), când se opuneau, într-adevăr, cele două direcţii din cultura română, reprezentate de Maiorescu şi Dobrogeanu-Gherea.

  4. antonie spune:

    Mi se pare că unii au fost deranjați de remarca mea privind critica literară. Găsesc potrivit ca atunci când cineva vorbește despre conținutul unei cărți, fie și într-un articol, să cred că gestul se încadrează în această categorie a creației literar-artistice. Mai ales dacă produsul analizat e scris cu talent. Din contrazicerile nefinalizate încă se știe că, deși operele critice sunt posterioare operei analizate, valoarea publică a acesteia crește pe măsura dezvoltării analizelor pe care le-a generat. Opere uitate mulți ani devin actuale printr-o analiză critică reușită. E un paradox. De obicei operele literare sunt produse ale contextului în care apar. Dar, într-un context dat apere, întâmplător o operă aparent fără nicio legătură cu datele contextului. După zeci, sute de ani apare și contextul pe care i se potrivea. e chiar un paradox? Știm acum că realitatea percepută e relativă la context iar contextul este dat de un limbajul formalizat care-l face utilizabil practic. Așa poate fi înțeleasă cartea scrisă. Dar aici sunt două aspecte. Cartea descriptiv-explicativă și cartea creatoare a …contextului și deci a realității. Care e mai valoroasă. Sigur că o cartea care redă până la identificare realitatea, inclusiv ideile, visele…, ce fac parte din ea e apreciată, dar ce poți spune despre o carte care aparent nu are nicio legătură cu contextul care apare și după …o sută de ani… pare ruptă din realitatea acelei zile? Aici intervine rolul unei fațete a criticii literare, și asta am sesizat eu în multe din analizele D-lui Profesor Tismăneanu. Valorizarea cărții. Și mai ales fațetele pe care le alege. Pentru că o carte bună are multe chei de lectură. Dar când vorbești despre ea faci critică literară, vrei nu vrei. Și ca lucrurile să fie și mai complicate, eu am văzut o critică literară, autorul îmi spune că văd parțial,omit analizarea ideilor filozofice( ale operei, deci tot o analiză literară) dar pentru mine critica literară are toate părțile vizibile ale acestui demers ( cu toate că o să par …insidios, pot spune că văd și unele …nevizibile, care-i sporesc valoarea în contextul locului publicării)iar cineva vede chiar o ciudățenie…O critică filozofică!!! Dacă așa ceva e posibil nu pot să cred că e percepția e indusă de alăturarea a doi mari filozofi, Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu, cu nume de …filozofarzi români…Doar pentru a-i critica?

    • antonie spune:

      …mă refer la o nucă-n …peretele acestui text bun…(…„intelectualii democrați”)

      • Intelectuali au fost, de pilda, Nae Ionescu, Radu Gyr, Nechifor Crainic, Alexandru Sahia, Grigore Preoteasa, Lucretiu Patrascanu. Nu erau intelectuali democrati.

        • antonie spune:

          Am prins acum …fațeta. Vă refereați la intelectuali cu activitate politică manifestă. Atunci e vorba de lupta politică murdară, nu pur și simplu de calomnie. Ori când ai intrat în politică trebuie să fii …pregătit…(nu zic că ar fi normal, dar asta e deocamdată și intrarea e benevolă).
          Dacă nu se face referire și la activitatea politică cred că sunteți de acord că e bine când vorbim de intelectuali să ne limităm la simplul termen de intelectual… Altfel apare o contradicție insurmontabilă…toți marii scriitori ruși, pe care noi,cei mai vechi, îi citeam în rusă și care ne-au format în mare măsură personalitatea nu ar putea fi niciodată văzuți ca intelectuali democrați. Cum determinismul , căzut în desuetudine după teoriile științifice ce-și fac loc, în care cauza poate precede efectul, e încă aplicabil pe nivelele percepției comune, cum am justifica noi împărțirea celor din generația noastră, cei ce-am avut aceiași dascăli, în intelectuali democrați sau nedemocrați…fără criteriul angajării politice?

    • L.H. spune:

      1) apare un album de arta . Este prezentat si discutat la lansare. Acolo , prezentarile nu sint facute de critici literari ci de critici de arta. Critica de arta nu e aceeasi cu critica literara pt. ca obiectul discutiei (cartea respectiva) si domeniul din care face parte sint diferite.

      2) demult, in anul I la politehnica am primit premiu ” Logica Matematica” autor Wang Hao. Dupa un an am facut o prezentare a ei la Univ. la fac. de matematici. Credeti ca prezentarea mea putea fi catalogata drept “critica literara” ? :lol: Am uitat sa spun ca sutele de pagini contineau in general formule si simboluri.

      • antonie spune:

        trăirile subiective țin de ego-ul fiecăruia. Eu ma-și feri să mă dau exemplu.
        În rest, există cărți și limbaje diferite. Există alfabetul, există gesticulația, imaginea ca limbaj, notele muzicale, limbajul matematic, cel al fizicii, al chimiei… Și în consecință, …literatură-filozofie, mimică-pantomimă, pictură-sculptură, științe…etc. Și în final critica lor…dar cea literară se referă doar la cărțile ce folosesc un alfabet …derivat din cel fenician…

        • L.H. spune:

          1) O, nu e o traire subiectiva, Cartea respectiva si circumstantele aferente sint cit se poate de reale. Obiectiva (non-selectiva) memorie a evenimentelor e diferita de subiectiva (selectiva) perceptie a memoriilor. In rest , sigur ca M-AS feri si eu de propriul exemplu, dar AS avea grija , simultan, sa separ corect pronumele de verb. Cele de mai sus in cazul in care ati scris catre mine si nu spre autorul articolului.

          2) un manual de geografie foloseste text scris in alfabetul derivat din cel fenician (plus niscaiva harti). DIscutia ei cred ca nu poate fi incadrata la analiza literara. La fel si o lucrare de biologie (de ex. despre originea vietii sau darwinism). Ca sa nu fiu neglijent fata de distinsa noastra gazda , alt exemplu : “Raportul Tismaneanu” . S-au tot facut analize asupra textului acestuia (fara poze, grafice, formule sau simboluri) , insa nu cred ca ar fi loc de vreo analiza sau critica “literara a sa. Ca de-ar fi, ehe, multi amatori si “critici” ar fi aparut pana acum :lol:

          3) e oarecum dificil de dialogat in ultima vreme pe acest forum. Un comentariu adresat catre Dvs. mai devreme ( re. intelectuali democrati vs. nedemocrati ) a fost cenzurat , desi nu avea vreo legatura cu autorul sau platforma ci adresa strict dilema enuntata de Dvs. Poate e o incercare de a inhiba dialogul , poate de a descuraja anumiti comentatori, who knows…Vad ca si alti comentatori dezamagiti (Dr. Zen , Dr. Petreanu , etc.) au zis la fel. De aceea cred ca deocamdata voi avea o prezenta pasiva si , macar pe acest topic , ma opresc aici. Sper sa va citesc cit mai des comentariile si opiniile.

          • antonie spune:

            …democratic. … ești primit apari, nu,…nu. Văzusem greșeala. Îmi cer scuze. De obicei revin cu o corectură…În rest…„despre lucrurile de care nu poți vorbi… taci”. Aici e chiar filozofie…de limbaj…și implicit despre…cărți și analiza lor….



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vladimir Tismaneanu


Vladimir Tismaneanu

Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)