In curand va aparea la editura Humanitas, in traducerea lui Marius Stan, versiunea romaneasca a cartii mele “Diavolul in istorie”. Vor avea loc cateva evenimente de lansare, le voi anunta aici. Raman indatorat editurii Humanitas pentru entuziasmul cu care a sustinut si sustine acest proiect. Marius Stan a realizat o performanta admirabila in ceea ce, ca autor, consider a fi echivalentul perfect al textului original. Ii multumesc din tot sufletul. Cuvintele de pe coperta, semnate de de H.-R. Patapievici, sunt de o generozitate care ma obliga si ma onoreaza. Ele reprezinta de fapt argumentul pentru aceasta carte. A-l avea pe Horia ca prieten apropiat, ca frate de suflet si de idei, este unul din marile privilegii ale vietii mele. Ne unesc valorile in care credem, convingerea ca lupta impotriva totalitarismului, a degradarii morale, a cinismului si turpitudinii, ramane de o urgenta actualitate.
Multe din ideile cartii s-au conturat in discutiile purtate de-a lungul anilor cu Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, H.-R. Patapievici, Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu, Mihai Sora, Marta Petreu, Mircea Mihaies, N. Manolescu, Virgil Nemoianu, Matei Calinescu, Ioan Petru Culianu, Livius Ciocarlie, Ioan Stanomir, Radu Stern, Angelo Mitchievici, Sorin Antohi, Cristian Preda, Dragos Paul Aligica, Aurelian Craiutu, Catalin Avramescu, Mircea Cartarescu, Dan Pavel, Caius Dobrescu, Teodor Baconsky, Coriolan Babeti, Victor Neumann. Evident, au contat imens discutiile cu Daniel Chirot, Jan T. Gross, Agnes Heller, Jeffrey Herf, Ferenc Feher, Jeffrey C. Isaac, Ken Jowitt, Tony Judt si Robert C. Tucker, participarile la conferintele „Nexus” organizate de neobositul Rob Riemen.
Discutiile purtate la Timisoara cu membrii grupului “A Treia Europa” condus de Adriana Babeti si Cornel Ungureanu, m-au ajutat imens in cristalizarea ideilor despre chestiunea relatiei dintre comunism si fascism, acea problema esentiala a secolului XX, cum o definea Francois Furet. A rezultat volumul “Spectrele Europei Centrale”, aparut in 2001 la Polirom, coordonat de Dorian Branea si prefatat de Livius Ciocarlie. Fie-mi permis sa omagiez aici memoria profesoarei Gabriela Coltescu.
Scria atunci profesorul Ciocarlie: “Vladimir Tismaneanu propune o distinctie subtila si pertinenta: a pune in balanta victimele dintr-o parte si din cealalta este trivial, dar a compara fenomenele si a le descoperi asemanarile este necesar. A intreprinde o analiza pentru a determina trasaturile comune este esentialmente diferit de intretinerea unei competitii macabre. In conditiile evitarii unei ambiante nesanatoase, studiul comparativ este–si din punct de vedere moral, si din punct de vedere teoretic–pe deplin justificat”. Ii multumesc aici lui Livius Ciocarlie pentru cuvintele intelepte si sobre ce-si mentin, cred, actualitatea.
http://www.polirom.ro/catalog/carte/spectrele-europei-centrale-725/
http://www.romlit.ro/visnd_la_europa_central?makePrintable=1
Istoricul Bogdan C. Iacob si politologul Marius Stan s-au dedicat acestui proiect cu o superba pasiune. Filosoful clujean Vlad Muresan m-a incurajat necontenit. Idei din carte se regasesc in articolele mele din revista „Verso”. Este o sursa de speranta sa vezi cum aceste teme (utopiile purificatoare, Raul radical, mesianismele revolutionare, religiile politice, fantasmele si fanatismele redemptive) continua sa fie explorate de o generatie tanara, eliberata de constrangeri ideologice si dogme de beton. Totalitarismul a insemnat heteronomia subiectivitatii, efortul maniacal de a anula gandirea libera. Ce poate fi mai incurajator decat sa vezi renascand autonomia spiritului?
Poate ca totul a pornit cand am citit, adolescent fiind, “Zero si infinitul”. Ori, poate, intr-o discutie cu Petru Cretia despre Koestler si Orwell. Era in 1974. Greu de spus cand, dar ce pot spune este ca subiectul complicatelor relatii si al similitudinilor dintre comunism si fascism m-a framantat pe parcursul intregii mele vieti intelectuale. Rezultatul este aceasta carte.
„Cu această carte, Vladimir Tismăneanu atinge cele mai grave acorduri ale angajamentului său moral în favoarea demnităţii şi a libertăţii omului. În Stalinism pentru eternitate, făcând istoria politică a comunismului românesc, autorul consacra un tip de analiză intens etică şi pasională, în care competenţa istorică se împletea strâns cu experienţa personală şi cu revendicarea dreptului sentimentelor morale de a avea o voce în istorie. Încă de atunci, prin stilul pasionat al analizelor sale, el încerca să ofere o voce publică sentimentelor pe care istoria secolului trecut le înecase în dispreţ: bunele sentimente morale. Prin Diavolul în istorie, istoricul comunismului românesc devine istoricul universal al ravagiilor produse de religiile seculare ale secolului XX. Metoda sa de analiză constă, şi aici, în hermenutica angajată, în critica pasională, demistificarea ideologică, aplicarea necruţătoare a discernământului etic la justificările politice ale acţiunilor criminale. Nouă este sensibilitatea teologică faţă de răul care ucide în numele binelui, în care Tismăneanu vede răul absolut şi împotriva căruia mobilizează o nimicitoare combinaţie de erudiţie istorică şi argumente liberale deduse din principii etice. Tonul discursului său este acela al moralistului angajat. Strategia analitică a autorului constă în a încerca să fizexe răul printr-o ameţitoare multiplicare de ramificaţii erudite, prin care ştiinţa sa de istoric depistează ceea ce flerul său de politolog indică, exigenţele sale de moralist resping, iar abilităţile sale de filozof demontează. Dizolvată în astfel de acizi, teologia mincinoasă a religiilor seculare e redusă în chip necruţător la miezul ei cel mai hâd şi mai respingător: uciderea în mai puţin de şaptezeci de ani a aproape o sută cincizeci de milioane de oameni. O crimă pe care nu o mai poate justifica nici cel mai pervers dintre avocaţii răului. Diavolul în istorie nu este însă doar o carte excepţională, scrisă de una dintre minţile cele mai strălucite ale culturii noastre. Ea reprezintă, în concertul mărturiilor despre tragedia totalitară pe care naţiunile le depun la tribunalul posterităţii, mărturia românească cea mai articulată, cea mai tăioasă, cea mai puternică. Rusia, prin Soljeniţîn, şi-a depus mărturia ei; la fel, Polonia, prin Kolakowski; ori Cehoslovacia, prin Havel. Acum, prin Tismăneanu, o face şi România. Iar mărturia noastră spune că omenirea a trăit timp de un secol în compania Diavolului; ceea ce face ca toate regimurile politice care l-au acompaniat să fie în mod necesar şi ilegitime, şi criminale. Mulţumită lui Vladimir Tismăneanu, cu această carte, mărturia românească poate fi în fine auzită în toată lumea civilizată.“ (Horia-Roman PATAPIEVICI)
„Diavolul în istorie este o foarte importantă lucrare de istorie intelectuală, care priveşte o problemă fundamentală a secolului XX, o operă care denotă o cunoaştere vastă, globală, precum şi o experienţă personală foarte atent asimilată. Pagini indiscutabil sclipitoare.“ (Timothy SNYDER, autorul cărţii Tărâmul morţii)
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Am citit The Devil in History editia americana si mi s-a parut una dintre cele mai documentate si obiective analize ale istoriei secolului trecut. Pentru mine ca romanca a fost o revelatie in adevaratul sens al cuvantului. O carte excelenta atat din punct de vedere ideatic cat si al minutiei argumentatiei. O carte esentiala, dupa parerea mea, pentru o tara care nici macar acum nu a reusit sa-si priveasca in fata istoria si in care acele aspiratii utopice maximaliste despre care vorbiti la un moment dat sunt inca la ele acasa.
Nu stiam ca nu a aparut inca editia romaneasca (dat fiind faptul ca nu comand carti din tara, nu eram la curent), insa nu pot decat sa va felicit. De asemenea, sunt convinsa ca Marius Stan, ale carui articole obisnuiesc sa le citesc cu interes, a facut o treaba buna in privinta traducerii.
Multumesc pentru scrieti aici. A fost intr-adevar un challenge pentru Marius Stan sa gaseasca echivalente romanesti nu doar pentru cuvintele mele din textul original, dar si, ori mai ales, pentru nenumaratele citate din autori extrem de dificili (filosofi, romancieri, teologi). Politologia romaneasca trebuie sa recupereze ani indelungati de despartire fortata de mainstream-ul conceptual occidental.
Într-adevăr, mi se pare tot mai mult că incapacitatea de a face față răului cel mic, neputințelor și intereselor aproapelui decât printr-o reacție radicală duce la întoarcerea răului cu o forță crescută. În fond e o lașitate, o fugă de dezbaterea și disputa civilizată, un refuz de a accepta pierderea de etapă, dacă ești înfrânt, o răzbunare distructivă. Am văzut ieri filmul Lincoln și am avut sentimentul unei lecții despre mâna invizibilă, cum din interesele egoiste ale oamenilor și interacția lor ies lucrurile bune pe plan spiritual. Nu de la intențiile bune ale politicienilor trebuie să așteptăm politicile folositoare, ci de la prinderea acestor oameni într-o rețea socială cât mai extinsă simultan cu acceptarea unor valori morale publice în mod deontologist, chiar dacă cei mai mulți dintre noi suntem incapabili să le urmărim permanent.
Morți au fost și în războiul de secesiune, morți au fost și în comunism și fascism. Dar în primul caz confruntarea a fost în limitele naturii umane, nu subsumată unor scopuri utopice, dincolo de ceea ce omul poate fi capabil. A fi egali în fața legii și diferiți în rest între noi cum suntem a fost un scop folositor de urmat, indiferent de motivațiile egoiste materiale sau emoționale sau de orgoliu ale actorilor implicați, pe când a duce inegalitățile la extrem și a aplica selecție umană ca pe un bine public, sau a duce egalitatea dincolo de cea în fața legii și a aplica nivelare socială ca pe un bine public au fost doar ispite ale diavolului.
În climatul materialist al zilei de azi s-ar putea ca unii să considere exprimarea Diavolul în istorie ca pur metaforică. O ontologie a minții pur științifică, materialistă, fără gânduri de la diavol și de la Dumnezeu, e bună pentru medicină, dar o ontologie a minții pentru acțiune politică fără acceptarea existenței unor gânduri realmente bune sau rele duce la dezastru. Gradul de realitate al diavolului nu este mai slab decât al termenilor teoretici din fizică, dar raportat la seturi diferite de fapte ale lumii.
Voi citi cu interes cartea dumneavoastră.
Multumesc pentru mesaj. Mihail Bulgakov scria despre prezenta Diavolului in Moscova celui mai ingrozitor an al Marii Terori, 1937. Leszek Kolakowski a precizat ca Diavolul a fost o parte a experientei totalitare, o prezenta reala. Comunismul si fascismul au falsificat notiunile de Bine si de Rau (lucru accentuat de Alain Besancon pe urmele lui Vladimir Soloviov).
Iată un gînd și o atitudine ce pot funcționa profilactic asupra ambelor spectre ale totalitarismului :
Anti-comunismul, ca poziție generală, este o poziție eminamente morală. Este exact ca opoziția față de crimă. Eu nu mă opun crimei pentru că crima este condamnată în Codul Penal, ci pentru că moralmente eu am repulsie față de tranșarea unui diferend între doi oameni prin crimă. Așa trebuie să fie anti-comunismul.
(H.-R. Patapievici)
Felicitări Vladimir Tismăneanu pentru acest remarcabil volum!
Multumesc mult. De acord integral cu ce scrie H.-R. Patapievici. Asa vedea lucrurile si Isaiah Berlin care scria despre comunism ca a fost „a total failure, and there are more horrible crimes on its conscience–if it exists– than on that of any other movement in history, not even the great religious persecutions.”
Sa o scoateti si in varianta electronica. Este mai ieftină si, implicit, mai accesibila.
Va invit sa faceți lansarea de la Arad, dacă va fi una in acest oraș, la Colegiul Național Vasile Goldis.
Sunt sigur ca editura Humanitas va scoate o editie electronica. Multumesc pentru invitatie, vizita fiind f. scurta, voi lansa cartea la Constanta, Bucuresti si, sper, la Brasov. Poate in vara anului viitor voi ajunge la Arad.
Stiti cumva data pt. lansarea la Constanta ?
Draga Vladimir,
Multe felicitari. Si eu am citit cartea ta deja si am vazut impactul pe care l-a avut in USA si pe care il merita pe deplin; nu fiecare pagina, ci fiecare rand e scris cu o documentare extraordinara in spate, cu un stil impecabil, cu un ton neutru (pentru care te felicit dublu) care nu da lectii, ci doar invita la reflectie; ma bucur foarte mult ca s-a si tradus in limba ns, a celor care partial refuza sa invete din lectiile secolului XX, in care si extrema dreapta si extrema stanga au produs victime deopotriva si au transformat totul intr-un dezastru (cum il numeste Blanchot), dupa care nimic nu a mai putut fi exprimat in arta ca inainte si in care totul nu a putut decat sa se fragmenteze.
Astazi ma uitam pe cartea lui Vlad Georgescu despre istoria ns, la care tu si cu Matei Calinescu ati scris Epilogul, prezentand momentul Revolutiei si ma gandeam cat am evoluat (sau involuat) noi de atunci. Si ma mai gandeam cum de natia asta nu a scapat nici astazi de cultul personalitatii- de cand cu cizmarul ns, nu am mai prididit sa cream si sa aplaudam politicieni din astia doctori, filosofi, economisti, avocati de renume mondial, cu cercetare stiintifica cica recunoscuta mondial, care de fapt si-au construit cariera prin tupeu, frauda, copy-paste si totala ignoranta pe care au transmis-o mai departe (asta e mult mai grav de fapt) prin ceea ce tu ai amintit via Kolakowski ‘minciuna, sufletul nemuritor al comunismului’. Atata timp cat minciunii vad ca i s-a acordat in ultima vreme tilul de Doctor Honoris Causa la noi, posibil ca multi nu vor invata prea multe din cele cateva lectii ale secolului XX pe care ni le-ai propus. Dar la fel de posibil ca unii sa iti multumeasca pentru ele, asa cum o fac si eu.
Multumesc mult. Regretatul Matei Calinescu a recenzat candva „Modern Times” de Paul Johnson.Titlul recenziei era „Our Century of Monsters”. Iata ca muzeul teratologic nu conteneste sa se imbogateasca…
Pt comunisti chiar conceptul de natura umana este respins, binele si raul nefiind nici ele recunoscute.
Eliminarea conceptelor de bine si rau, conform lui Marx, serveste la rasturnarea completa a suprastructurii vechii societati.
“Partidul Comunist nu are principii generale cu care să trateze oamenii. Conceptele de bine şi rău, precum şi toate legile şi regulile sunt manipulate arbitrar. Comuniştii nu permit crima, exceptând cazurile celor categorisiţi drept duşmani ai Partidului Comunist. Pietatea filială este binevenită, exceptându-i pe părinţii consideraţi inamici de clasă. Bunăvoinţa, corectitudinea, dreptatea, înţelepciunea, şi credinţa sunt toate bune, dar nu sunt aplicabile dacă Partidul nu vrea să considere aceste virtuţi tradiţionale. Partidul Comunist distruge complet standardele universale pentru natura umană, şi este construit pe principii ce se opun naturii umane.” (din Noua comentarii despre Partidul Comunist)
Pentru mine este o bucurie ca in haosul si ura virala a forumistilor exista momente si carti care pot face diferenta, si acesta carte e un corolar pentru care Profesorul Tismaneanu merita tot respectul – inclusiv al tinerilor idealisti care vor sa rastoarne acum lumea cu capul in jos pentru ca au impresia ca nu se poate mai rau de atat. Yes, we can, asa cum se poate vedea din lucrare.