Home » Cultura »Intalniri on-line » Citesti:

VIDEO Fabulosul Felix K. al lui Jan Koneffke. Cum ajung povestile sa contracareze ideologiile

contributors mai 31, 2013 Cultura, Intalniri on-line
1 comentariu 1,299 Vizualizari

Jan Koneffke, prozator, poet şi jurnalist german, a fost in redactia Contributors.ro pentru a discuta cu Ioan Stanomir despre cartea sa “Cele şapte vieţi ale lui Felix K “, aparuta la Editura Humanitas .

Ioan Stanomir: “Cele şapte vieţi ale lui Felix K“ este o carte despre Romania. Din pacate, vestile despre Romania nu sunt intotdeauna dintre cele mai bune, asa ca, o astfel de carte scrisa de un autor german este din start o prezenta foarte rara. In al doilea rand, ar trebui spus ca Jan Koneffke este un autor care realizeaza o punte intre spatiul germanofon si Romania. Domnia-sa este nu numai un foarte bun cunoscator si vorbitor de romana, dar si un intelectual care a descoperit placerile Romaniei si din cate am inteles are si o casa la Maneciu unde a gasit un spatiu prielnic pentru scris. Este o carte foarte bine scrisa si extrem de importanta pentru un tip de realism magic pe care domnia-sa il ilustreaza. Este un roman ce se invarte in jurul unor teme importante si actuale, de la tema exilului la tema identitatii, de la parasirea patriei pana la reinventarea unei identitati ce trebuie sa ascunda o alta. Am sa-l intreb pe Jan Koneffke cum s-a gandit la acest titlu, ce se ascunde in spatele lui si daca este o aluzie la un alt K., nu mai putin celebru.

Jan Koneffke: Titlul original este de fapt “Cele sapte vieti ale lui Felix Kannmacher”. Am schimbat titlul in limba romana pentru ca numele de Kannmacher nu este prea usor de inteles sau de retinut pentru urechile romanilor. Nu este o aluzie directa la Kafka si nici o aluzie la Felix Kroll al lui Thomas Mann. Dar, amandoua comparatiile sunt cat se poate de legitime. “Cele 7 vieti” se refera la faptul ca Felix K trebuie sa treaca prin sapte morti.


  • Comandati cartea cu autograful autorului la GiftBooks.ro. Puteti obtine transport GRATUIT!
  • Ioan Stanomir: Cred ca exista un argument pentru a apropia destinul lui K., al lui Kafka, de personajul dvs. prin relatia cu istoria si prin relatia cu absurdul. Urmatoarea intrebare care-mi vine in minte este legata de remarcabila documentare a cartii care are si o dimensiune de roman politic. Termenul de roman politic este el insusi ambiguu in cultura romana. De la Ivasiuc, la Nicolae Breban si Marin Preda foarte multi romancieri l-au utilizat si el a fost asociat cu tendinta in epoca comunista de a rosti adevarurile pe jumatate in functie de comanda partinica. Eu as folosi termenul de roman politic in sensul pur si dur de roman care are in centrul sau si o dezbatere asupra politicii si a impactului politicii asupra protagonistului.De unde ati gasit sursele de documentare si ce v-a fascinat in ele.

    Jan Koneffke: Cred ca nu am fost mai norocos decat alti autori in ceea ce priveste gasirea surselor. Probabil ca atentia mea asupra acestor surse a fost alta, m-au interesat alte lucruri sau pur si simplu le-am privit dintr-o alta perspectiva. Desigur provin si dintr-un alt spatiu cultural. Va pot numi insa un titlu care mi-a fost de mare ajutor pentru romanul meu, Jurnalul lui Mihail Sebastian. Aveti fara doar si poate dreptate, este un roman politic. Dar nu este numai un roman despre Romania, este si un roman european care arata intrepatrunderile intre cele doua tari, Romania si Germania, si in general, dintre tarile europene.

    Ioan Stanomir: Ce ati gasit in Jurnalul lui Sebastian care sa va starneasca in scrierea acestei carti, pentru ca Jurnalul este un reper de nevitat cand se discuta de perioada interbelica si, mai cu seama, cand se discuta un aspect pe care si dvs. l-ati evocat, problema antisemitismului. V-as intreba, aceasta cautare a identitatii personajului dvs este cumva legata si de identitatea pe care a cautat-o Mihail Sebastian si pe care antisemitii de atunci i-au refuzat-o?

    Jan Koneffke: Pe de o parte aveti dreptate, acesta ar fi un aspect, dar celalalt ar fi atmosfera apasatoare si amenintatoare, foarte prezenta in jurnalul lui Sebastian. Sebastian descrie cum pe zi ce trece o societate decade. Exista bineinteles paralele aici si cu societatea germana. In romanul meu totul este un pic intors pe dos, privit din alte unghiuri. Un fugar vine tocmai din Germania, nu este evreu, dar i se tot intampla sa fie luat drept evreu. Si am vrut sa rastorn acesta problema a identitatii si sa duc la absurd notiunile de identitate si rasa.

    Ioan Stanomir: V-as mai intreba apropo de Sebastian si Jurnalul sau, exista pagini foarte frumoase in cartea dvs despre un teritoriu care acum nu mai apartine Romaniei, este vorba de Balcic. Cu siguranta spectatorii nostri stiu ca Balcicul a fost in perioada interbelica un adevarat punct nodal pentru arta romaneasca, el fiind probabil cel mai apropiat teritoriu romanesc de Orient. Este legat si de o personalitate celebra si in acelasi timp enigmatica, Regina Maria. De aceea am si folosit termenul de realism magic pentru ca realismul magic al multor scriitori este legat de o fascinatie a Orientului. Ce ati gasit in Balcic si cat de orientala si exotica, cu ghilimele de rigoare, era Romania; ma gandesc pur si simplu la orentalism in sens de constructie intelectuala in teoriile culturale din ultimii ani. Era Romania asa cum ati intuit-o dvs prin prisma fictionala o tara orientala, o tara europeana sau o tara la jumatate de drum intre aceste doua repere evocate.

    Jan Koneffke: In discursul literar german partea aceasta orientala nu joaca un rol atat de important. Cred ca oricum se stie prea putin despre influenta orientala in aceasta parte a Europei. Pentru mine Balcicul a fost un inceput pentru roman care face un contrast puternic cu anii razboiului. Cu alte cuvinte, fugarul Felix K. ajunge in paradis. Iar mai tarziu, prietenul lui Felix K., arhitectul Haralamb Vona spune ca exista un singur paradis, acela din care ne-a izgonit Dumnezeu. A trebuit sa-l trimit pe Felix K. la Balcic pentru ca acest om linistit din Pomerania sa devina un povestitor. Vrand-nevrand, el devine un inventator de povesti, iar aceste povesti devin o necesitate pentru el si-l ajuta, cel putin din punct de vedere psihologic, sa supravietuiasca. Iar acest lucru arata forta acestor lumi orientale, a deveni o Seherezada, a spune povesti te ajuta sa supravietuiesti. Fantezia de care ai nevoie sa scrii, sa povesti te ajuta sa fii liber.

    Ioan Stanomir: Uitandu-ma pe carte dvs imi venea in minte numele lui Mircea Eliade. Exista in opera lui Eliade un text care aminteste de aceasta vocatie de Seherezada, “Pe strada Mantuleasa”, unde un personaj prins intre blocurile istoriei este nevoit sa spuna povesti pentru a se salva. S-a spus despre Bucurestiul lui Eliade din perioada interbelica ca este un oras fantastic, imaginar, neavand nimic dintr-o reconstructie istorica. Din acest punct de vedere modul cum Eliade isi reinventeaza patria pierduta are legatura cu modul in care dvs inventati o tara pe care nu ati cunoscut-o decat prin intermediul lecturilor. In “Pe strada Mantuleasa” este vorba de aceasta presiune a istoriei, ori romanul dvs care incepe cu descoperirea unui paradis inselator la Balcic evolueaza printr-o serie de vami foarte intunecate si culmineaza cu intalnirea personajului dvs cu cealalta fata a totalitarismului european, cu totalitarismul sovietic. Dvs, in calitate de scriitor german, aveti acces la aceste doua tragedii. Pe de o parte Germania este si creatoare, si obiectul totalitarisimului national-socialist, si, in acelasi timp obiectul unei represiuni teribile in anii de dupa 1945, o represiune despre care noi in tarile din Est nu am dorit sa o discutam si abia acum ea iese la suprafata. V-as intreba cum ati resimtit aceasta calatorie spre Est, pentru ca, pentru calatorul german care vine in Est, zone precum Cehia, Ungaria, Romania au o semnificatie speciala. In toate aceste zone, populatia germanofona a fost obiectul unei atentii represive speciale. A fost deportata, a fost acoperita de acest stigmat al vinei colective. Romanul dvs este cu atat mai interesant cu cat vina colectiva se aplica chiar si asupra celui care nu este in nici un caz asociat cu regimul national-socialist, ci este un opozant al lui Hitler. Stim din istorie ca principalii suspecti ai naratiunii staliniste sunt chiar germanii antihitleristi.

    Jan Koneffke: Si din acest punct de vede am vrut sa arat istoria in toata monstruozitatea ei. Pentru antisemiti Felix K. este considerat un evreu german. Comunistii romani il vad ca pe un nazist. Abstractiunea ideologica face ca vietile omenesti sa fie jertfite, ideologia abstracta nu are nimic de a face cu oamenii reali si cu pluralitatea vietii. Ce urmareste ideologia este sa eticheteze totul sub un singur aspect. In acest sens cartea mea este o carte impotriva ideologiilor secolului XX. In acelasi timp cartea se indeparteaza de ideologie.

    Ioan Stanomir: Exista si astazi tendinta de a judeca prin intermediul unor stereotipuri si probabil singurul antidot pentru stereotipuri este aceasta placere de a povesti si aceasta placere de a imagina. In final, v-as intreba, daca ar fi sa mai scrieti o carte despre Romania, despre Romania inteleasa ca placa tectonica in aceasta parte a Europei, ce anume v-ar tenta ca pretext al cartii dvs.?

    Jan Koneffke: Prima oara am venit in Romania in 1993 invitat de Uniunea Scriitorilor impreuna cu alti scriitori de la Berlin, a doua ora am revenit in 1998 si va pot spune cu mana pe inima ca diferenta a fost uriasa. In 1993, am avut senzatia ca patrund intr-o tara socialista, lipsita de speranta si perspectiva, iar cinci ani mai tarziu am avut inca de la aeroport sentimentul ca intru intr-o tara europeana normala. Disparusera deodata soldatii inarmati pana-n dinti. Politia care controla pasapoartele devenise ca prin minune deosebit de prietenoasa. Sigur ca exista pana in ziua de astazi multa saracie. In ciuda acestui lucru Romania a a devenit o alta tara. Dar, o alta tara care este mereu in pericol de a se intoarce la acel trecut nefericit, asa cum s-a aratat foarte recent. Daca as scrie o carte despre Romania as vrea sa fie despre perioada anilor ’90.

    ____________________________________________________________

    Un text al lui Ioan Stanomir despre cartea lui Jan Koneffke:

    Despre poveşti, identitate şi  vrajă

    Cartea lui Jan Koneffke este una dintre puţinele cărţi de ficţiune care îşi aleg ca decor spaţiul românesc. Şi o face cu eleganţă  şi dragoste, fără a privi, nici un moment, România sub semnul pitorescului şi al exotismului facil. Autor care se împarte între România şi Germania, Koneffke este un autor- punte, unul dintre cei care mediază şi face să vorbească limbi ce vin din diferite teritorii intelectuale.

    Cu un titlu ce evocă, jucăuş, amprenta kafkiană, “ Cele şapte vieţi ale lui Felix K “ este un roman despre identităţi schimbătoare şi despre drama exilului.  Refugiatul german care ajunge în România interbelică, spre a fugi de nazism, este o făptură obligată să se ascundă, să îşi creeze, prin poveste şi umbre, un  al doilea “eu“, sigur, care să îl ascundă pe cel vechi.  Călătoria înspre România este călătoria nu doar către salvare, ci şi o coborâre în necunoscut şi imprevizibil.  România pe care o descoperă Felix K este  România scindată între modernitate şi arhaicitate, între Bucureştiul  care trăieşte după ritmurile Vestului şi Balcicul în care se reclădeşte, din penel şi din cuvinte, un Orient miraculos, o Românie în care  fanatismul legionar pulsează sub crusta moderaţiei şi a normalităţii. Mai departe, România lui  Felix K este şi România  comunistă, acea Românie în marginile căreia  “ străinul” este prin excelenţă suspect, iar arestarea este regula cotidiană.

    Autor-punte, Jan Koneffke scrie un text-punte, unul în care coexistă, post modern, aventura, politicul şi vraja. Prins în acest  malaxor care frământă şi distruge destine,  Felix  K  întruchipează pe  cei care sunt obligaţi să confrunte arbitrariul cu energia conferită de poveste şi de sensibilitate.  În România lui Koneffke, ca şi în India lui Salman Rushdie, ficţiunea şi basmul pot îmblânzi realitatea, pot ridica un baraj în faţa brutalităţii, fanatismului şi crimei.

    “ Cele şapte vieţi ale lui Felix K” inchide între paginile ei un discurs ce pendulează între tristeţe şi speranţa ce se naşte împotriva speranţei. Realismul lui Koneffke este şi un realism magic, un realism ce face să se ivească dintre pagini de roman o Românie ce seamănă cu O mie şi Una de nopţi, dar şi cu un coşmar modern. Felix K este un pelerin şi un picaro, împins de destin către acest spaţiu al contrastelor şi pasiunilor.

    Ioan Stanomir

    ______________________________________________________________________

    Prezentarea cartii:

    În 1934, Felix Kannmacher se refugiază din Germania nazistă în România, sub pro-tecţia celebrului pianist Victor Marcu, şi devine „guvernanta“ Virginiei, capricioasa fiică a acestuia. Descoperă cu uimire peisajul exotic al Balcicului, rafinamentele şi intrigile societăţii bucureştene cosmopolite, dar Istoria îl urmăreşte şi aici. Ascun-zându-se sub falsa identitate a unui sas pe nume Johann Gottwald, Felix este eroul unui şir colosal de aventuri – de la invitaţiile persuasiv-pitoreşti de a lua de nevastă o tătăroaică până la un proces stalinist în care e acuzat de spionaj –, ceea ce face, în primă instanţă, din cartea lui Jan Koneffke un roman picaresc plin de poezie, dramatism şi umor. Marea aventură a lui Felix Kannmacher începe însă în imaginarul poveştilor pe care trebuie să le născocească întruna pentru Virginia. Devine o Şeherezadă care îşi exersează darul fanteziei nu doar pentru a-şi prelungi viaţa, ci pentru a salva lumea din mecanismul infernal al Istoriei. Poveştile lui Felix fisurează imperiul necesităţii, deturnează destinul. Şi fac posibilă iubirea.

    „Felix Kannmacher, personajul principal şi povestitorul romanului, este de fapt fratele bunicului meu, dispărut la Berlin, la începutul anilor ’30 ai secolului trecut. Când am scris această autobiografie fictivă a unui emigrant din Germania nazistă, am vrut să-i dăruiesc o viaţă pe care ar fi putut-o avea – dar nu numai lui, ci şi mie însumi, gândindu-mă că, dacă aş fi trăit în acea vreme, m-aş fi refugiat pro-babil în România. Pe atunci, această ţară cunoştea o modernizare exemplară, care însă a fost tragic curmată de război şi de instaurarea comunismului. Astfel, romanul e portretul unei ţări îndepărtate şi, în acelaşi timp, povestea unui destin german în România.“


  • Comandati cartea cu autograful autorului la GiftBooks.ro. Puteti obtine transport GRATUIT!
  • Jan Koneffke

    „Există şi pitoresc, şi melancolie în fresca romanului, şi cruzime, dar şi mătăsurile narative învăluitoare ale unei extraordinare poveşti de dragoste. Toate firele acţiunii şi toate detaliile sunt egal ocrotite de prozator, aşa cum veghează un ţesător naşterea desenului din co-vorul lui oriental. Pe scurt, o adevărată bucurie şi reuşită literară.“

    Ioana Pârvulescu

    „Jan Koneffke reuşeşte să vadă ce stă scris în cartea de magie a lui Prospero: puterea de a imagina săvârşeşte miracolul. Povestea lui Felix K. e un miracol.“

    Vlad Zografi

    „Un scriitor care stăpâneşte la perfecţie meşteşugul povestirii, cu toate faţetele şi nuanţele sale.“

    Die Welt

    Prezentare autor

    Prozator, poet şi jurnalist, Jan Koneffke (n. 1960, Darmstadt) a studiat filozofia şi literele la Universitatea Liberă din Berlin. În 1988 debutează cu microromanul Vor der Premiere, urmat de volumul de versuri Gelbes Dienstrad wie es hoch durch die Luft schoss (1989). În 1995 primeşte bursa Villa Massimo, care îi oferă posibilitatea să locuiască la Roma timp de şapte ani. În urma unei călătorii în Bulgaria, publică în 1999 volumul de proză scurtă Gulliver in Bulgarien. În 2000 îi apare Paul Schatz im Uhrenkasten, roman foarte bine primit de critica literară germană. În 2003 Jan Koneffke se mută la Viena, unde, între 2004 şi 2007, este coeditor al revistei Wespennest. În 2004 publică un nou roman care se bucură de aprecierile criticii şi publicului, Eine Liebe am Tiber, apărut în 2007 în limba română, la Editura Humanitas, sub titlul O iubire la Tibru. În 2008, îi apar cartea pentru tineret Die Sache mit Zwille şi un nou roman, Eine nie vergessene Geschichte, întâmpinat cu entuziasm de Günter Grass. Urmează în 2009 un volum de lirică pentru copii, Trippeltrappeltreppe, iar în toamna lui 2011, Cele şapte vieţi ale lui Felix K. (Die sieben Leben des Felix Kannmacher), un fascinant roman despre România interbelică. Jan Koneffke a fost distins, între altele, cu premiile Leonce und Lena, Friedrich Hölderlin, Offenbacher, Usedomer, iar în China a primit premiul pentru cel mai bun roman tradus din germană în 2004. Cărţile lui Jan Koneffke au fost traduse în italiană, olandeză, bulgară, română şi chineză. Locuieşte la Viena, Bucureşti şi Măneciu, împărţindu-şi timpul între Germania, Austria şi România.

    Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



    Currently there is "1 comment" on this Article:

    1. Vali spune:

      Plec de la o observație a lui Michel Foucault :

      Toute cette beauté des époques anciennes est un effet, plutôt qu’une source, de la nostalgie. Je sais très bien que c’est nous-mêmes qui l’inventons…

      Întrebările mele ar fi :

      Cum vedeți raportul dintre ficțiune și experiența nostalgiei?

      Putem vorbi de responsabilități și pericole în spațiul literaturizării unor conținuturi ce țin de experiența nostalgică colectivă?



    Comenteaza:







    Do NOT fill this !

    MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

    "Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

    E randul tau

    cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

    de: r2

    la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

    Cauta articole

    decembrie 2016
    Lu Ma Mi Jo Vi Du
    « Noi    
     1234
    567891011
    12131415161718
    19202122232425
    262728293031  

    Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

    contributors.ro

    Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
    Contact: editor[at]contributors.ro

    (An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)