vineri, aprilie 19, 2024

Dreptul la normalitate

Nu e nevoie de analize sofisticate pentru a deslusi semnificatia a cea ce se intampla acum in privinta doctoratelor obtinute prin furt. Sensul acestor decizii e limpede precum cristalul. Este absolut normal ca intr-un stat de drept infractiuni precum plagiatul sa fie sanctionate fara urma de ambiguitate. Sa nu ni se vorbeasca de „vendete” politice! Politizarea a avut loc in 2012, cand din ordinul mega-plagiatorului au fost inlocuite intregi comisii ministeriale si s-au anulat decizii perfect legale. Atunci a fost dezonorat statutul doctoratelor din Romania prin legitimarea hotiei.

Unii se intreaba daca asaltul impotriva statului de drept declansat de echipa Ponta-Antonescu-Voiculescu in vara anului 2012 a fost determinat de deconspirarea plagiatorului numarul 1 al Romaniei. Nu numai, dar a contat mult. Victor Ponta s-a facut luntre si punte pentru a impiedica anularea titlul de doctor in drept. S-a isterizat, la propriu, cand Traian Basescu i-a spus in zeflemea „dottore”. Au fost mobilizate brigazi mediatice spre a-i cosmetiza compromisa imagine.S-au pretat la acest joc sordid si unele cadre universitare. Pentru Ponta si ai lui, era vorba de un razboi total…

Noul ministru al Educației, Mircea Dumitru a declarat că va semna ordinul de retragere a doctoratului lui Victor Ponta. Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU) a stabilit că Victor Ponta a plagiat în lucrarea de doctorat şi a dispus retragerea titlului de doctor acordat fostului premier. S-a deschis astfel calea spre urmatoarele anulari. A sosit din plin momentul ca batjocorirea onoarei academice sa nu mai fie tolerata, negata, exonerata si chiar incurajata. Plagiatorii sunt ne-mernici, in sensul explorat recent de catre Andrei Plesu: nu au merite, nu sunt vrednici de titlul pe care nu l-au dobandit pe cai curate. Felicitari profesorului Mircea Dumitru si membrilor CNATDCU!

Ceea ce intreprind ei acum vine in prelungirea demersului inceput in 1990 in vremea cand ministrul educatiei era filosoful Mihai Sora. Domnul Sora a demisionat in semn de protest impotrva barbariei intrata in istoria Romaniei drept mineriada din 13-15 iunie 1990. Este vorba acum, ca si atunci, de necesitatea afirmarii unei viziuni comune despre binele public. Acolo unde-i plagiatu-n floare, binele public se afla in grava suferinta…

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. care i originea diplomelor / masteratelor / doctoratelor fara acoperire !? in comunism (de dragul cronologiei, nu c acum ar fi altcumva) stiuletii cresteau de o jumatate de metru. hambarele deveneau ne ncapatoare. realitatea era reprezentata insa de strigoii cu burtile lipite de spinare, reumatici dupa orele de stat in frig la cozile din fata alimentarelor. dupa cum cei care declarau productiile record se ghiftuiau in gospodariile de partid, tot asa acum posesorii de hirtii (diplome) din institutiile statului cleptocrat (aparatcicii) le rid in nas narodului / nerozilor.

  2. Ma nelinisteste totusi un lucru.
    Citi oameni , zisi de buna credinta, intelectuali autentici, nu politruci de Stefan Gheorghiu, au stitu de palgiatul lui Ponta inainte de izbucnirea scandalului SI AU TACUT ?
    Stie cineva componenta comisiei care a aprobat doctoratul acestui ticalos , nu ma feresc de acest cuvint,. de Ponta ?
    Autorului cartii plagiate nu i-a suflat nimeni nici un cuvint pina in momentul 2012 ?

  3. Sigur, este un prim pas de laudat si trebuie felicitat curajul noului ministru (spre deosebire de vechiul). INSA, daca este eliminat din randul doctorilor doar Ponta, sau doar o mana de oameni cu notorietate din zona politica (Oprea, Stanisoara, Busoi, chiar Toba) este insuficient si poate fi prezentat in continuare de media prietenoase fostei puteri drept rasbunare politica.
    Demnitarii cu doctorate plagiate reprezinta doar varful iceberg-ului plagiatului in Romania. Tinand cont ca nr. doctoratelor acordate a crescut inzecit in ultimii 5 ani, este mai mult decat evident ca avem de a face cu un procent de peste 50% de doctorate plagiate mai mult sau mai putin subtil. Absolut toate doctoratele acordate pana in prezent trebuie evaluate, iar sarcina nu este atat de dificila precum pare. Multe exista deja in format digital iar cele mai vechi se pot scana, apoi trece prin softuri automate de plagiat. Dupa eliminarea plagiatelor nesimtite (texte luate de pe internet sau din articole romanesti) se poate trece la faza a doua, in care echipe de specialisti le pot inspecta mai atent pentru a gasi plagiate mai subtile (parafrazari in loc de copieri directe, traduceri mot a mot din texte din lb. engleza sau franceza sau oricare alta etc) si eliminati si acesti „doctori” din sistem.
    Aceasta verificare nu trebuie sa aiba loc la nivelul scolilor doctorale care le-au acordat titlurile acestor infractori, ci trebuie formate comisii credibile (si platite corespunzator) care, in timp sa elimine acest cancer din mediul academic.
    La final, fiecarui coordonator de doctorat i se va calcula un procent de doctorate plagiate, din totalul pe care le-a coordonat. Cei cu procent 0% si cu numar rezonabil de doctorate ar trebui sa primeasca o marire de salariu. Cei cu procente mici ar trebui penalizati financiar dar ar trebui si sa li se suspende temporar dreptul de a coordona, precum si obligati sa treaca printr-un curs de etica universitara si sa completeze o declaratie ca nu vor mai tolera doctorate plagiate de acum incolo. Celor cu procente uriase de plagiate (peste 50, daca nu 20 sau 30) ar trebui sa li se interzica sa mai coordoneze in viata lor un doctorat si eventual sa fie eliminati definitiv din mediul universitar. Mi-e teama ca daca s-ar aplica masurile astea am mai ramane doar cu maxim 100 de coordonatori de doctorate, dar altfel nu vad cum am scapa definitiv de ele. O alternativa ar fi sa le permita sa renunte voluntar la titluri si sa existe o amnistie pt. profesori, cu masuri drastice la prima abatere viitoare, totusi ar fi cam bland si cred ca macar 10% dintre profesorii coordonatori ar trebui amendati si eliminati din invatamant pentru a-i determina pe ceilalti sa fie corecti de acum incolo. Nu cred ca s-ar impune sanctiuni penale totusi, s-ar victimiza toti si ar duce in derizoriu lupta anti-plagiate.
    Deci nu uitati, domnule ministru, Ponta nu e destul, nici ceilalti politicieni, vrem sa topim tot iceberg-ul!

  4. Asta ma ingrozeste cel mai tare: Discursul triumfalist cu: „Fratilor, am invins! Gata! I-am zburat capetele hidrei!” In fapt unuia din miile de capete (care e oricum pe jumatate putred) i-a fost taiat motul :-D . Mai e pana sa i se taie cu adevarat capul. Si chiar dupa ce in urma unor secualre eforturiherculeene i se ia starpiturii de Ponta doctoratul mai raman mii sau zeci de mii ca el. Tehnic vorbind, la cum s-au miscat pana acum Ciolos & Co. in aceasta directie si la cat dureaza urmarea procedurilor clocite de junpan Curaj, mare minune daca mai se mazilesc vreo 4-5 doctori d-astia de mucava. Si sunt mii sau zeci de mii… Daca chiar avea niscai oua Ciolos l-a fi trimis demult pe colegu’ Toba sa dea mustele afara din Cismigiu si sa-si caute apuzii din bibliogarfia tezei sale in stiinte muilitienesti.

    Problema e ca dupa atata amr de disursuri triumfaliste se creaza impresia ca problema e rezolvata. Cand mai pe la sfarsitul anului va veni la putere Dragnea va putea proclama cu dovezile in mana ca: „Uite nene ca toti ‘telectualii romani a ragusit zicand ca doctoratele fuserite e gata. Bonus: PSD-u’ a mai si tras apa dupa Tonta, dupa vecinu’ lui Mihai Viteazu Zgonea si dupa baornita aia de Plumb. Ce basca mea mai vreti ba hartogarilor?!.”

    • Problema e ca dupa atata amr de disursuri triumfaliste se creaza impresia ca problema e rezolvata.

      Nu se creeaza nicio impresie… se creeaza precedent. Exista un inceput in toate. Si Biblia incepe cu Geneza. Asa cum pilda cu trimisul la puscarie al inaltilor prelati a inceput cu un fost prim ministru, asa si de aceasta data pilda cu retregerea doctoratului obtinut prin furt incepe tot cu un fost prim-ministru. Coincidenta sau nu, primul a fost mentorul celui de-al doilea. Un bandit nu putea sa formeze decat un alt bandit, a fost inevitabil.

      In privinta guvernului Ciolos… mergeti la biserica si dati acatiste, Romania nu a avut asa guvern competent de la guvernul Sanatescu incoace. In sfarsit, bate o briza de decenta.

      • Exact, stimate Bogdan Brebenel!!! In sfarsit, apare o lumina in capatul tunelului!!! Ca dvs, si eu as propune sa o pretuim, si sa ne ghidam dupa ea, este foarte pretioasa!

        Trebuie sa ne debarasam de prostul obicei de a critica tot ce misca, ca sa ne dam specialisti in toate cele, soldat Svejk!
        Nimeni nu face foarte bine totul, dar sunt care fac foarte bine cate ceva, si acestia trebuiesc sustinuti fara rezerva!

        Ne-ar fi util sa ne vindecam de obsesia contrazicerii si boala improscatului generalizat cu laturi, macar din motive de igiena personala :)

        Nu, nu pica nimeni de prost daca face complimente s-si exprima public admiratia! si nu, nu pare nimeni mai destept daca se arata permanent nemultumit!
        …asa cred eu…

        • A inceput sa se infiripe cate ceva! Din pacate, romanii, in general, nu au discernamant si iau mare placere in a carcoti, de dragul carcotelii. Intotdeauna exista si un „Da, de acord, DAR…” si urmeaza o pledoarie care tinde sa minimizeze importanta unui eveniment. Sau, cei de la polul opus care isi pierd simtul realitatii entuziasmandu-se la extrem. Ultimii sunt in general cei care, ulterior, cad prada dezamagirii sora cu depresia. Ce se intampla cu cazul Ponta este un inceput care se intampla sa fie un lucru normal, firesc, intr-o lume decenta si asezata. Vor urma si alte cazuri, sunt convins, Usa a fost de acum deschisa si nimeni nu o va mai putea inchide la loc, indiferent cat de tare vor incerca Dragnea and company sa restaureze „lumea lor”.

      • dar oare doctoratele luate pe bune, fara plagiat, in perioada comunista, in domenii ale politicii comuniste, oare ce valoare au azi?

  5. La mijlocul anilor ’90 am inceput un doctorat in Romania. Inaintea primului „examen de parcurs” am fost invitat de catre conducatorul de doctorat acasa la dinsul. Acolo mi-a dezvaluit intrebarile pe care aveam sa le primesc a doua zi. Examenul ar fi trebuit sa se termine cu o masa la restaurant pentru toti membri comisiei de examen. Am renuntat. Un an mai tirziu eram peste ocean. Doctoratele „subtiri” sint boala veche in Romania… Sa speram ca acum se vor indrepta lucrurile. „Duble blind peer review” si obligatia de a publica in jurnale bine cotate sint regulile sfinte! Doar cind universitatile le vor adopta se vor schimba lucrurile. ;)

  6. Inteleg perfect indignarea si insistenta cu care scrieti despre intortochiatul drum pe care a pornit plagiatul dovedit al lui Victor Ponta inca din 2012. Cred ca numai cine nu a trecut cinstit printr-o forma de invatamant superior, cine nu a trecut cinstit prin scoala, cine nu s-a intalnit personal cu impostura academica minimalizeaza sau nu ia in considerare acest tip de furt (pentru ca l-a practicat, sub o forma sau alta la rândul sau sau pentru ca nu pretuieste si nu intelege munca academica si importanta ei). Referitor la dl. Sora, care a fost ministru al invatamantului dupa 1989, am alta parere. Ar fi fost, poate, mai bine ca dl. Sora sa se delimiteze de ororile mineriadei fara sa demisioneze. Atunci, la inceput, era nevoie de o minte curata si neviciata, de curaj si hotarare pentru a incepe schimbarea unui sistem de invatamant anchilozat si rutinat (in care Bacalaureatul era o formalitate, copiatul la ordinea zilei, doctoratul dat primei doamne semianalfabete a tarii, promovorarile facute numai pe criteriul apartenentei la PCR). Demisionand, dl. Sora a lasat invatamantul pe mana tuturor neavenitilor care au urmat: unii- disciplinati oameni de partid care nu s-au abatut de la directive, altii- intelectuali cu merite recunoscute in domeniul lor dar care, datorita egoului supradimensionat, n-au mai observat realitatea si nu au facut schimbari de fond benefice pentru ca nu i-a interesat.Pentru binele public, Dl. Sora ar fi putut indrepta invatamantul pe calea normalitatii daca si-ar fi acordat timpul necesar al macar unui mandat. Formatia sa, cultura sa, experienta sa din tara dar si din strainatate, natura sa echilibrata si optimista, atentia pentru esential si pentru detaliu in acelasi timp – toate promiteau a face diferenta fata de ce avusesem pana atunci. Mandatul sau s-a terminat prea repede, ca si mandatul dlui. Plecarea domniei sale de la minister a lasat locul tuturor barbariilor care au urmat.

  7. Exagerati impotriva dlui M. Sora.
    Un ministru isi poate realiza proiectele daca si numai daca e sustinut de premier. Care isi conduce majoritatea parlamentara.
    Dl Sora, in guvernul de atunci, era un fel de floare la butoniera FSN-ului. NU un ministru pe placul lor.

    • Nu cred ca exagerez si in niciun caz împotriva dlui Sora. Domnia sa a făcut la vremea respectiva un gest de demnitate absolut normal fara să-și dea seama de pericolele ce vor urma. Dar cred ca asta era una dintre căile prin care se putea schimba ceva esențial: daca oameni de valoare ar fi rezistat si s-ar fi impus in acel peisaj pestriț in care impostorii atata așteptau – sa se retragă cei cu bun- simt.

      • daca credeti ca nu exagerati, atunci, scuze, nu intelegeti ca dl Sora era ca intr-un cuib de viespi in acel guvern. Era mentinut doar ca o floare la butoniera. Ar fi avut tupeul sa-l demita daca deranja. Si asta e regula politicului: cind nu esti de acord cu majoritatea din guvern, nu cade guvernul, ci demisionezi tu. Tocmai nedemisionind le cautionezi gesturile.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro