Home » Cultura »Educatie »Opinie » Citesti:

E timpul să primim cu adevărat evoluţia în şcoli. O pledoarie

Doru Valentin Căstăian februarie 12, 2017 Cultura, Educatie, Opinie
45 comentarii 3,782 Vizualizari

Indiferent că sunteţi mai tineri sau mai în vârstă, cu siguranţă nu aţi avut ocazia să studiaţi în şcoală în mod corect ansamblul de idei cunoscut îndeobşte sub numele de evoluţionism. Nu există o teorie unitară a evoluţiei. Cadrul evoluţionist este astăzi un câmp viu şi polemic, ca mai toate domeniile ştiinţei veritabile. Domeniul biologiei evoluţioniste se încheagă însă şi îşi coerenţa în jurul câtorva idei care au trecut în mod repetat testele de legitimitate ştiinţifică. Acceste idei, exprimate acum un secol şi jumătate de Charles Darwin s-au dovedit în esenţă corecte şi au inspirat, după cum vom vedea imediat, multiple transformări inter- şi transdisciplinare, au fost în mod continuu rafinate şi reformulate tot mai riguros, pe măsură ce dovezi tot mai numeroase şi mai convingătoare se adunau în favoarea lor. Selecţia naturală, selecţia sexuală, selecţia individuală sau grupală sunt (ipo)teze susţinute astăzi de dovezi extrem de solide. Sunt, deasemenea, idei care au consecinţe profunde asupra felului în care înţelegem lumea şi locul nostru în ea. De aceea, este esenţial să se înţeleagă că o prezentare corectă şi o utilizare uzuală a ideilor evoluţioniste in şcoala românească nu este un moft şi o marotă a celor pasionaţi de ştiinţă, ci este o condiţie epistemică şi metodologică necesară pentru un învăţământ ştiinţific (şi nu numai) de calitate. Rândurile de mai jos sunt o prezentare onestă a situaţiei, dar şi un apel către toţi cei care sunt sau pot reprezenta factori de decizie în privinţa regândirii poziţiei conţinuturilor evoluţioniste în programele şcolare româneşti.

Cum stăm?

Indiferent că sunteţi mai tineri sau mai în vârstă, cel mai probabil nu aţi avut şansa de a studia corect sau suficient în şcoală evoluţionismul.  În perioada comunistă, teoria a fost puternic ideologizată[1], fiind în general văzută ca o mostră hard de gândire materialistă şi ateistă. Este o exagerare care forţează grosolan limitele teoriei. Dacă aţi fost elevi după 1990, aţi avut la dispoziţie un număr insuficient de ore în care teoria a fost prezentată eventual ca fiind una dintre ideile din biologie, fără a da posibilitatea elevului să o înţelegă într-un mod complex, să o cunoască şi să se bucure de bogăţia şi complexitatea ei. Actualmente, evoluţionismul lipseşte din ciclul primar şi aproape complet din cel liceal, studiindu-se doar în ultimul capitol din materia clasei a VIII a[2], la disciplina Biologie (aş zice să nu uităm că, la finalul clasei a VIII-a, prioritatea elevilor este examenul de capacitate). În afara acelei tratări explicite, programele de biologie se mai apropie de ideile evoluţioniste în clasa a VI-a, când se propune studiere  conceptului de adaptare, în clasa a IX-a, când se discută ereditatea şi diversitatea lumii vii şi în clasa  XII-a când se propun câteva noţiuni (care nu sunt obligatorii pentru toate profilele!) de genetica populaţiei. Desigur, se poate replica, cum s-a şi întâmplat[3], că profesorii de biologie nu pot aborda conţinuturile propuse fără a face apel la ideile evoluţioniste. Atât doar că pot. Desigur, nu în mod riguros ştiinţific.  Elevului i se pot descrie procese de transformare evolutivă fără ca el (sau profesorul) să înţeleagă în mod adecvat mecanismele biologice care stau la baza lor. Eu însumi sunt unul dintre nenumăraţii elevi români care nu au auzit vreodată în şcoală de evoluţie. Singurul care mi-a spus câte ceva despre evoluţie a fost tatăl meu, pe când eram mic. De la el am prins în copilărie o versiune magică a teoriei darwiniste, din care am înţeles că oricărei fiinţe îi va apărea în mod miraculos exact înzestrarea de care se întâmplă să aibă nevoie într-un mediu. Dacă a căzut un fluture în noroi, atunci îi vor apărea aripi cenuşii ca să nu fie văzut de inamicii săi naturali. Prin urmare inamicilor naturali le vor apărea ochi mai performanţi etc Abia după douăzeci de ani, am înţeles corect ideea selecţiei naturale citind Ceasornicarul orb[4], cartea lui Richard Dawkins (orice s-ar spune despre el, Dawkins e un mare popularizator). Tata a făcut ce a putut. Îi mulţumesc pentru asta. Desigur, un profesor conştient şi responsabil ar putea trata din proprie iniţiativă ideile biologice într-un cadru explicit evoluţionist şi mulţi chiar o fac. Dar un sistem de învăţământ trebuie să se bazeze pe conţinuturi constrângătoare, nu pe puseuri accidentale de luciditate. În programele celorlalte discipline, evoluţionismul lipseşte cu desăvârşire. Aşadar, în acest moment, putem spune fără riscul de a greşi, că studiul evoluţiei în şcoala românească este absolut insuficient.

De ce stau lucrurile aşa?

Motivul cel mai probabil este acela că, în virtutea uriaşei sale inerţii şi a lipsei de reformă curriculară, şcoala românească îşi duce cu sine de decenii întregi găurile negre şi lipsurile fundamentale. Al doilea motiv este acela că (aproape) nimeni (îndrăznesc să spun că nici măcar unii dintre profesorii de biologie, altfel am fi asistat de mult la un program de presiune pentru reintroducerea teoriei) nu este conştient, în interiorul sistemului, de imensul handicap intelectual pe care îl creăm tinerilor, refuzându-le aceste idei. Nu în ultimul rând, pot bănui existenţa unei rezistenţe conservatoare într-un sistem şcolar în care educaţia religioasă penetrează absolut toate nivelurile de învăţământ (nu ştiu să existe presiuni făcute direct de anumite culte religioase pentru ocolirea teoriei, dar sunt convins că reintroducerea ei ar naşte o opoziţie fermă şi pe alocuri furibundă din partea unei părţi a comunităţii religioase, cam în genul opoziţiei actuale la introducerea unor nooţiuni de educaţie sexuală.) Trebuie însă spus că prezumtiva rezistenţă a Bisericii la ideile evoluţioniste nu este decât una dintre posibilele cauze ale insignifiantei prezenţe a darwinismului în şcoala românească. De aceea, ideea simplistă şi, în ultimă instanţă falsă, că pledoaria în favoarea evoluţiei trebuie să ia în mod necesar forma propagandei anti-religioase trebuie, cred, abandonată. Sper că nu sunt complet nebun să visez o biserică ce va avea în viitor o atitudinde mai deschisă faţă de teoriile ştiinţifice incomode, chiar dacă, în mod necesar, polemică.

De ce ne interesează?

Ne interesează pentru că teoria evoluţionistă este în acest moment teoria cel mai bine coroborată[5] şi cea mai acceptată[6] din întreaga comunitate ştiinţifică. Nimeni nu contestă teoria atomică, de exemplu,  dar ea nu este la fel de sigură (cu toate precauţiile necesare folosirii acestui termen în ştiinţă) precum cea a evoluţiei prin selecţie naturală. Este singura teorie care explică fenomenele biologice, dinamica şi complexitatea lumii vii, fără niciun concurent care măcar să aproximeze gradul ei de forţă explicativă, de supleţe conceptuală sau de coerenţă internă. (Teoriile concurente: evoluţionismul de tip lamarckian, teoria creaţiei speciale, creaţionismul clasic sau teoria proiectului inteligent (ID), (ultimele două acceptând faptul brut al evoluţiei biologice), au picat în mod repetat testul ştiinţificităţii. Aproape niciun alt domeniu nu acceptă o asemenea exclusivitate. De pildă, în fizică, există astăzi cel puţin doi candidaţi majori pentru o “teorie a totului”: teoria stringurilor[7] şi teoria gravitaţiei cu bucle[8] (ambele aduc perspective ireconciliabile şi totodată contestă teoria punctiformă a particulelor[9], pe care cei mai mulţi oameni o iau astăzi drept sigură). În spectrul biologic, lucrurile sunt mult mai simple. Pentru a folosi celebrele vorbe ale biologului (credincios ortodox) Theodosius Dobzhansky, “nimic nu are sens în biologie decât în lumina evoluţiei.” În al doilea rând, evoluţionismul ne interesează pentru că are o valoare explicativă uriaşă, interdisciplinară, oferind scheme şi cadre conceptuale de neînlocuit şi făra de care, o afirm răspicat, orice om onest intelectual care va încerca să se înţeleagă pe sine sau lumea în care trăieşte, nu va avea nicio şansă. Este important să se înţeleagă că pledoariile repetate, deşi nu foarte dese, făcute în ultimii ani de câţiva intelectuali, nu reprezintă o obsesie a unor indivizi bizari. Oricine înţelege profunzimea explicativă a ideilor evoluţioniste, faptul că evitarea lor mutilează efectiv înţelegerea corectă a lumii şi a locului omului în ea, trebuie să susţină o astfel de pledoarie. Putem bănui că că mare parte din opoziţia conservator religioasă la evoluţionism este legată de ideea că evoluţia presupune necesarmente ateismul. Discuţia e veche, iar cearta pornită de Darwin în acest câmp n-a încetat vreun moment. În ceea ce mă priveşte, nu cred că evoluţionismul presupune în mod obligatoriu o viziune materialist-ateistă. Înţelegând ideile lui Darwin, probabil că va trebui să reconsideraţi profund unele dintre credinţele dumneavoastră cele mai dragi şi mai asiguratoare, dar, în măsura în care vreţi să aveţi convingeri solide şi nu sedative intelectuale, nu veţi putea ignora faptul evoluţiei. Oricum, ca rezultat net, teoria evoluţionistă nu presupune necesarmente ateismul. Astăzi, există în lume biologi evoluţionişti credincioşi, unii dintre ei argumentând admirabil pentru evoluţie într-o lume în care este loc şi pentru Dumnezeu. Ii vom numi doar pe Francis Collins[10], Kenneth Miller[11] sau Francisco Ayala[12] (care a fost preot).

Ce pierdem necunoscând şi neînţelegând TE?

Pierdem posibilitatea de a înţelege natura, dinamica ei, modul de funcţionare. Pierdem posibilitatea de a ne înţelege pe noi înşine, de a înţelege procese fundamentale, care ne determină existenţa în cel mai grad (voi numi doar sexualitatea şi agresivitatea). Pierdem posibilitatea de a înţelege într-o manieră corectă şi relevantă ştiinţific psihologia noastră şi a altora. Pierdem o imensă aventură intelectuală şi umană. Este suficientă ştiinţa pentru a ne determina valorile (morale sau culturale)? În mod sigur, nu. Este ea indispensabilă în acest proces pentru că oferă date relevante şi modele explicative bine testate?  În măsura în care adevărul este (sau a fost vreodată) relevant pentru valorile morale (o idee fundammental creştină, de altfel), răspunsul este sigur da.

Când şi cum ar trebui “predată” TE?

Mecanismele care explică evoluţia biologică sunt foarte simple şi ar putea fi înţelese încă de la ciclul primar. Programa pentru ştiinţele naturii ar trebui să conţină studiul evoluţiei explicit. Restul programelor ar trebui să facă referiri constante şi fireşti la evoluţia biologică, ori de câte ori este necesar. Evoluţionismul este în primul rând un cadru explicativ care, odată interiorizat şi asimilat temeinic, va deveni relevant în înţelegerea unei mase uriaşe de conţinuturi informaţionale, de la cele de ordin lingvistic până la cele de ordin psihologic, economic sau sociologic. Astăzi, tiparele explicative evoluţioniste sunt folosite în domenii extrem de diverse, de la ştiinţa computerelor şi a inteligenţei artificiale (IA)[13],  critică literară[14], matematică[15] , psihologie[16] sau cosmologie[17]. Practic, nu există domenii ale cunoaşterii umane în care explicaţiile evoluţioniste să nu devină relevante la un moment dat. Aşadar, copiii ar trebui familiarizaţi cu ideea evoluţiei de la vârste foarte mici şi, în forme adecvate nivelului de vârstă şi de dezvoltare, în fiecare ciclu de învăţământ. De asemenea, conţinuturile din programe şi, nu în ultimul rând, lecţiile de clasă ar trebui să conţină referiri explicite la TE ori de câte ori teoria este relevantă în context.

Insuficienţa curriculei: singura problemă?

Teoria evoluţiei este, după cum am argumentat până acum, insuficient prezentă în curricula românească. Dar n-aş vrea să vă creaţi imaginea falsă că aceasta este singura piedică pentru ca ideile lui Darwin şi ale celorlalţi mari biologi să ajungă la copiii noştri. Există şi alte probleme, unele structurale. Una dintre ele ţine de factorul uman şi este legată de faptul că teoria este insuficient înţeleasă (şi pe alocuri insuficient cunoscută!) chiar între profesorii de ştiinţe, ca să nu mai vorbim de ceilalţi. Cei care o cunosc nu înţeleg de multe ori adevărata semnificaţie şi importanţă a teoriei. Nu în ultimul rând,  predarea ştiinţelor naturale nu este însoţită uneori de o mentalitate ştiinţifică corectă şi de o metareflecţie asupra limitelor şi posibilităţilor reale ale ştiinţei. Elevii nu au acces mai deloc la la gândirea critică, iar metoda ştiinţifică, spiritul failibilist, interogator, sceptic al ştiinţei nu vine aproape niciodată la pachet cu conţinuturile tehnice din programe. De asemenea, nu există nici o abordare riguroasă a diferenţei dintre ştiinţific şi pseudoştiinţific într-o ţară care reîncepe să aibă probleme structurale de sănătate la nivelul populaţiei pe fondul mişcării anti-vacciniste[18] şi a altora asemenea. Din păcate, în sistemul de învăţământ românesc, există suficient de mulţi dascăli pentru care ştiinţa se rezumă la exerciţiul sterp al memorării şi la gimnastica mentală a aplicaţiilor de manual. Iar rezultatele sunt dureroase şi se văd.[19]

Numărul profesorilor informaţi şi conştienţi trebuie, la rândul lui, să crească. Ei există şi, conform unuia dintre ei (profesorul de biologie Florin Constantinescu de la Liceul “Mircea Eliade” din Lupeni), resimt acut lipsa conţinuturilor evoluţioniste din programele şcolare. Dar numărul lor trebuie să sporească şi să-i cuprindă, în timp, şi pe ceilalţi care ar putea fi interesaţi. Poate ca acest factor este, pe termen lung, mai important decât îmbogăţirea în conţinuturi a programelor şcolare. În fond, nimic nu i-ar împiedica nici acum pe profesori să se folosească de ideile evoluţioniste la psihologie (şi încă cum!), cultură civică, economie, filosofie, istorie şi, de ce nu, religie ş.a. Decidenţii în privinţa programelor pot reconsidera locul teoriei evoluţiei în curriculă, însă profesorii de la catedră au un rol cel puţin la fel de important pentru a-l aduce pe Darwin şi ideile lui valoroase copiilor. Iar când ideile încep să circule, transmiterea lor devine exponenţială. Profesorii sunt cei care pot aduce în fiecare clasă ideile şi spiritul ştiinţei. Ei sunt, de asemenea, cei care pot pune în mişcare enorma creativitate a copiilor în cadrul unor concursuri, festivaluri, expoziţii  etc Ei sunt cei care pot ajuta la construirea unor generaţii viitoare responsabile, care să facă din lumea românească una mai educată şi mai stabilă social.[20]

Ce putem spera?

În cel mai nefericit caz, va avea loc o perpetuare a actualei stări de fapt. În cel mai fericit caz, decidenţii sistemului de învăţământ vor alege să urmeze exigenţele deontologiei şi vor începe măcar o dezbatere tehnică cu privire la reconsiderarea poziţiei teoriei evoluţiei în cadrul conţinuturilor şcolare, iar profesorii îi vor arăta lui Darwin un mai mare interes.  În ceea ce mă priveşte, pot spune că puţine sunt chestiunile în care am văzut atâta opoziţie iraţională şi atâtea rele intenţii ca în privinţa evoluţionismului. Dar, în societatea de azi, ideile nu pot fi oprite. Editurile publică texte evoluţioniste, iar oamenii pasionaţi de ştiinţă discută cu pasiune în jurul acestor subiecte, în evenimente private, pe bloguri de ştiinţă sau pe pagini de Facebook dedicate. Chiar şi în ultimele trei luni, edituri ca Humanitas[21], Herald, All[22] sau Litera[23] au publicat titluri cât se poate de interesante. Zilele acestea, pentru a omagia Darwin`s Day 2017, editura Herald, în colaborare cu specialiştii Academiei Române, ne oferă nici mai mult, nici mai puţin decât o nouă ediţie, revizuită a Originii speciilor[24], în (traducerea lui Ion E. Fuhn, sub îngrijirea lui Alexandru Anghel). Ideile evoluţioniste ajung la cei tineri şi, în calitate de educatori, avem datoria să încercăm să controlăm acest proces. Nu vă îndemn să mă credeţi. Vă îndemn să cercetaţi. În calitate de fiinţe responsabile, nu avem dreptul să refuzăm în continuare copiilor noştri accesul la una dintre cele mai măreţe cuceriri ale minţii umane din toate timpurile.

NOTE _______________________


[1] http://www.contributors.ro/administratie/educatie/teoria-evolutiei-trebuie-sa-se-predea-din-nou-in-scolile-din-romania/

[2] http://www.isjbacau.ro/compartiment-curriculum/biologie/alte-documente/programe-biologie-gimnaziu-v-viii/view

[3] http://www.mediafax.ro/social/mect-evolutionismul-este-integrat-in-programa-de-biologie-de-la-liceu-2455598

[4] http://www.humanitas.ro/humanitas/ceasornicarul-orb

[5] http://www.pewinternet.org/2015/01/29/public-and-scientists-views-on-science-and-society

[6] https://en.wikipedia.org/wiki/Level_of_support_for_evolution

[7] https://en.wikipedia.org/wiki/String_theory

[8] https://en.wikipedia.org/wiki/Loop_quantum_gravity

[9] https://en.wikipedia.org/wiki/Elementary_particle

[10] http://www.curteaveche.ro/limbajul-lui-dumnezeu-un-om-de-stiinta-aduce-dovezi-in-sprijinul-credintei.html

[11] https://www.amazon.com/Finding-Darwins-God-Scientists-Evolution/dp/0061233501/ref=sr_1_1?ie=UTF8&qid=1486797323&sr=8-1&keywords=finding+darwin

[12] http://www.curteaveche.ro/darul-lui-darwin-catre-stiinta-si-religie.html

[13] https://en.wikipedia.org/wiki/Evolutionary_algorithm

[14] https://en.wikipedia.org/wiki/Darwinian_literary_studies

[15] https://en.wikipedia.org/wiki/Tree_(graph_theory)

[16] https://en.wikipedia.org/wiki/Evolutionary_psychology

[17] http://evodevouniverse.com/wiki/Cosmological_natural_selection_(fecund_universes)

[18] http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/sanatate/16-decese-si-2-700-de-cazuri-de-rujeola-au-fost-inregistrate-pana-vineri-667824?__grsc=cookieIsUndef&__grts=1486750129970

[19] http://www.ires.com.ro/articol/271/romanii-si-superstitiile-lor

[20] http://www.vox.com/science-and-health/2017/2/1/14392290/partisan-bias-dan-kahan-curiosity

[21] http://www.humanitas.ro/richard-dawkins

[22] http://www.all.ro/autori/jared-diamond/

[23] http://www.litera.ro/adul/filter/litera_author/jerry-a-coyne.html

[24] https://www.edituraherald.ro/originea-speciilor-detail#.WJ4h42-LTIU

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "45 comments" on this Article:

  1. Adrian spune:

    Teoria evoluționistă poate fi predată/amintită politic corect, și anume în antiteză cu realitatea degradării vizibile chiar zi de zi. Finalmente, organismele vii (sic!) îmbătrânesc și mor. Sigur că moral ar fi să fie în acest mod predată după o anumită vârstă(după ce se consideră că există discernământ).

    Aici e vorba de competiție, de întâietate, în realitate. Dacă deja copilul știe(acceptă) că putreziciunea e plata păcatului și ieșirea din acest drum este calea (anevoioasă a) mântuirii (Mântuirii), deja te devine un ornament, cel mult, minimalizând: o chestie pentru fete.

    (off-topic) Aș aprecia o paralelă la te privind separația puterilor în stat; la slujbe nu sunt pomeniți în mod expres șefii sistemului de justiție.

    (

  2. viorel spune:

    Felicitări pentru articol, domnule Căstăian!

    Eu îmi aduc aminte de un episod petrecut în gimnaziu. Profesoara de biologie ne-a dezvăluit că ea crede în evoluția darwiniană, iar eu și colegii mei am rămas siderați. În murmurul de neîncredere și stupefacție al clasei, s-a văzut cât de dificil poate fi să vorbești despre ideile evoluționiste unor copii crescuți într-un mediu rural ultra-religios. A fost singura dată când am auzit de teoria evoluției la școală. O singură dată în 12 ani! Sigur, unele mecanisme evolutive ne-au fost prezentate disparat de cadrul general, dar fără niciun indiciu că ar fi vorba de teoria lui Darwin și fără niciun fel de posibilitate de intuiție a acesteia.

    Între timp am studiat în mod autodidactic teoria evoluției, cu ajutorul cărților de popularizare a științei, a documentarelor și a unor materiale video găsite pe youtube. M-am îndrăgostit de stilul scriitoricesc unic și inconfundabil al lui Dawkins(ce plăcere am avut citind Gena egoistă, Ceasornicarul orb și Un râu pornit din Eden!). Cel mai important însă, a fost faptul că mi-am însușit stilul de gândire evoluționist în lumina căruia întreaga lume vie capătă sens.

    Și acum câteva vorbe despre creaționism, care, constat cu mâhnire, se răspândește vertiginos în minți goale și leneșe de peste tot. Ca orice activitate lipsită de gândire, creaționismul este facil; și tocmai această facilitate îi semnalează potențialul periculos. Dar creaționismul nu poate realiza nimic, cu adevărat nimic, cu excepția subminării înțelegerii autentice. Fiind eminamente lipsit de orice acoperire factuală, e complet neștiințific, prin urmare NU constituie o alternativă reală pentru teoria evoluției. Am observat că e promovat vehement pe site-uri de propagandă religioasă, dar apare în mod subtil sub alte forme(ID, creaționism comportamental, chiar un soi de lamarckism) în rândul unor intelectuali prestigioși(și nu mă refer doar la paleo-intelectualitatea mioritică). E păcat că există toată această ostilitate față de TE, pe fondul căreia nu se poate face o educație științifică autentică în școli.

    • Doru Castaian spune:

      Va multumesc!

    • Mens Sana spune:

      “Între timp am studiat în mod autodidactic teoria evoluției, cu ajutorul cărților de popularizare a științei, a documentarelor și a unor materiale video găsite pe youtube”

      E clar, ati descoperit ‘lumina”.

      “ce plăcere am avut citind Gena egoistă, Ceasornicarul orb și Un râu pornit din Eden!”

      Am inteles ca va ghidati dupa placere. Ati ales teoria care v-a placut mai mult.

      “Cel mai important însă, a fost faptul că mi-am însușit stilul de gândire evoluționist în lumina căruia întreaga lume vie capătă sens. ”

      Sigur, cel mai important e ca propaganda a gasit un teren fertil in mintea dvs., iar acum, dupa acest uimitor “progres”, stiti “sigur” ca sunteti produsul unui accident si ca viata dvs nu are nici un sens.

      “Ca orice activitate lipsită de gândire, creaționismul este facil;”

      Adesea oamenii sunt destul de indoctrinati si de stupizi, incat nu inteleg nici lucrurile facile.

      Evolutionismul nu cere nimic de la individ. De asta e foarte comod pentru mintile superficiale, lenese, egoiste si anarhice, pentru ca le deresponsabilizeaza complet. Le face sa se simta “eliberate” de reguli si principii. Valoarea individului nu e diferita de cea a unui vierme. Ai aparut la intamplare, accidental, nu dai socoteala nimanui pentru nimic, poti sa faci ce vrei ca oricum nu e nici o diferenta, nu exista sens sau scop al vietii. Crima, furt, viol, sinucidere, totul se poate justifica in evolutie. De fapt nici nu e nevoie de vreo justificare.

      Ce sa spun, asemenea “principii” sunt foarte “importante” pentru educatie… Trebuie introduse cat mai repede in scoli. Mai mare dragul sa traiesti langa cineva care crede CU ADEVARAT in teoria evolutiei. Din fericire, exista anumite frane culturale, psihologice, genetice etc. altfel ne-am fi distrus mult mai rapid.

      Dumnezeul dvs., Dawkins, e doar un propagandist ridicol, criticat de multi oameni de stiinta, chiar de atei.

      ” E păcat că există toată această ostilitate față de TE, pe fondul căreia nu se poate face o educație științifică autentică în școli..”

      Serios? Cum or fi ajuns oameni de stiinta atatia crestini? Cum or fi ajuns tari cu religie de stat si biserica de stat (pana acum cativa ani sau chiar in prezent), cele mai avansate tari? Pana s-o apuce pe panta secularismului? Asta e lipsa majora a societatii nostre? De-asta ne merge rau? Sau problema e lipsa reponsabilitatii individuale si a principiilor morale? Poate ca ar trebui sa faceti o contramanifestatie, in care sa inlocuiti lozinci ca “Jos hotii, jos coruptia!” cu “Cel mai tare supravietuieste! Muriti!”.

      Educatia “adevarata” nu se face la scoala. Cand lipseste in familie, se face prin filme, in care propaganda evolutionista e prezenta de prin anii ’60 sau chiar dinainte. Si prin internet, doar sunteti un exemplu viu.

  3. Gamma spune:

    Iar in materie de a cerceta nimic nu mi sa parut mai fascinant si puternic ca dovada pt mase decat analiza speciilor pe baza genetica si in special subramura retrovirusilor endogenizati .

  4. Ioan Ghira spune:

    Flicitări pentru articol! Este o adevărată pledoarie, foarte bine documentată și argumentată, pentru Evoluționism.
    Aș avea câteva remarci de făcut:
    Tone de cerneală s-au consumat pe degeaba, de la Darwin încoace. Așa cum bine ați punctat, creaționismul nu se contrazice cu evoluționismul: evoluționismul se referă la viețuitoarele de pe Terra, pe când religia se referă la spiritualitatea omului. Poveștile de început din Biblie rămân niște metafore creionate pentru a explica începuturile istoriei poporului evreu. Lucrurile nu erau clare nici pentru cei care au scris acele pagini. Acea binecunoscută Carte a lui Enoh oferă o alternativă despre acele timpuri. Așa cum noi biologii nu ne amestecăm în normele morale ale societății umane, cred ca ar fi de bun simț ca înaltele fețe bisericești să ne lase în pace cu poveștile Biblice referitoare la apariția vieții și a omului. Nu este domeniul lor de activitate, nu este domeniul lor de studiu. În rest, Biblia promovează (în Noul Testament) multe norme morale, care stau la baza bunei funcționări a unei societăți umane. Așa că avem nevoie atât de Evoluționism, cât și de Religie, pentru a-i deschide ochii (eventual pentru a-i modela caracterul, personalitatea) tânărului aflat pe băncile școlii, ca să știe pe ce lume trăiește, și ce norme trebuie să respecte pentru a fi apreciat în societatea în care trăiește. Să nu uităm Internetul: cu cât i se oferă în cadrul școlii informații mai clare, pertinente tânărului elev, cu atât mai puțin va putea fi influențat de multitudinea de informații pe care poate să le acceseze pe net. Din păcate, așa cum bine afirmați în articol, profesorii nu-i învață pe elevi să gândească, ci doar le antrenează capacitățile de memorare. Tot sistemul nostru educativ ar trebui axat pe a-i învăța pe tineri să gândească, și har domnului, avem de unde ne inspira, întrucât cele mai avansate societăți folsesc deja de mulți ani această paradigmă. Rămâne ca factorii de decizie de la Ministerul Educației să ia în considerare acest mod de a privi lucrurile, cu scopul de a revigora învățământul românesc care, de altfel, se află pe o pantă continuu descendentă de 27 de ani încoace.

  5. Poenaru Dan spune:

    Foarte bun articol !

    Ȋntr-adevăr , lipsa cvasitotală din programa școlară a Teoriei evoluționiste reprezintă poate cea mai gravă omisiune din ȋnvățământul românesc. Fără Teoria evoluționistă și fără toate preceptele ce derivă din aceasta, cunoașterea de tip experimental ce se cere a fi practică ȋn școlile de stat și nu numai, este profund afectată, favorizând cunoașterea de tip persuasiv susținut ȋn principal de cercurile religioase. Grație unei clase politice total incompetente și iresponsabile , de la stânga la dreapta și-napoi, la cârma ministerului ȋnvățământului s-au perindat ȋn ultimul sfert de veac, persoane fără talent și viziune , obediente partidului , incapabile să deceleze ȋntre chestiuni importante sau secundare și a caror “strategii” didactico-educative s-au redus la banale chestiuni administrative și la perpetuarea formelor fără fond. Ȋn aceste condiții, subiectul invocat ȋn acest articol lipsește ȋn mod constant de pe agenda diverșilor miniștri . Din nefericire , aceasta teorie fundamentală pentru educația tineretului nu și-a găsit susținere nici ȋn Academia Romănă, ai cărei membri au manifestat ȋn cursul anilor o greu explicabilă/acceptabilă indiferență fața de liniile directoare, conținutul și calitatea ȋnvățămantului romanesc.

  6. Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

    Binevenit articol.

    Aş observa că teoria lui Darwin e doar un caz particular al unei famili de teorii ale evoluţiei prin selecţie din diferite domenii biologice, culturale, şi chiar din zona psihologiei. E un anumit model formal comun care se aplică în toate aceste cazuri.

    Pentru ilustrare am să folosesc un caz cultural din perioada comunistă.

    Supravietuirea BOR in comunism si revigorarea sa rapida dupa ar putea fi explicată (dacă ar interesa pe cineva aşa ceva) prin mecanismul selectiei culturale. Are o structura formala similara celei darwiniene, dar e o instantiere diferita, pe obiecte si procese culturale, nu biologice.

    Astfel, din populatia de credinciosi foarte multi s-au adaptat la noul mediu, ponderea celor traitori fierbinti scazand mult fie prin lichidare fizica, fie prin apostazie sau compromisuri. Au spravietuit putini si marginalizati, gen Arsenie Boca, dar si monahi izolati. Institutia a supravietuit, dar pe termen mediu urma sa fie lichidata, era parte din planul comunist.

    Caderea regimului a schimbat conditiile de mediu cultural-politic si a dus la cresterea rapida a ponderii traitorilor autentici (prin transmitere culturala a trasaturilor bune in noul mediu – imitatie si invatare) si la revigorarea BOR. Ierarhii, care nu puteau exista in functii fara compromisuri in comunism (conform legii) s-au pocait si au gestionat procesul de restaurare.

    E de observat ca prabusirea comunismului e un eveniment explicabil prin alte procese, nu neaparat de natura evolutiva. In acest sens dezvoltarea istorica a populatiei de credinciosi nu e un progres, ci fluctueaza in functie de conditiile de mediu socio-politic.

    Ei poftim, l-am omagiat pe Darwin aplicand structura formala a teoriei sale pentru a schita o explicatie evolutiva a modificarii ponderii trasaturilor comportamentale din populatia de credinciosi.

    Mai e un nivel de selectie, al institutiilor religioase. Unele au disparut cu totul in noile conditii de mediu, peisajul e mai complicat.

    gânduri bune,

  7. Dedalus spune:

    Curricula e mai buna sau mai rea. Acum, cine o citeste (adica aia cam vreo 10-20 de persoane in toata tara…) vede ca e in ordine. Se caznesc bietii oameni de la ISE cat pot.

    Bun, poate nu avem programe minunate, geniale, de pus in rama de aur. Dar oricat de pricinos ai fi, tot trebuie sa recunsti ca sunt macar destul de bune.

    Insa programele nu se predau singure.

    Cu cadrele didactice in halul in care sunt acum, chiar nu are importanta cum arata programele.

    Sunt convins ca vor sari de 123 de metri in sus o gramada de oameni: “Cum! Avem cadre didactice geniale, daruite! Sunt insas slab platite si ingropate in hartii! Progrma e proasta! etc etc etc.”.

    As vrea insa sa imi explice si mie minunea cereasca prin care un invatamant superior prabusit (lucru cu care e de accord toata lumea) si un examen de bac ce filtreaza doar puturosii cronici ar putea sa genereze cadre didactice superior pregatite.

    Invata singuri? Cum? Dupa ce? Dupa carti scrise de cine? Dupa materiale in engleza? Cum, cand habar nu au limba? Si atunci aduc si eu contraargumentul ca daca oricum nu conteaza ce invata la facultate ca tot singuri invata, de ce mai le cerem sa faca facultatea?!

    Bine, sunt cateva cadre ddiactice pe ici pe colo car mai tin steagul sus. In curand vor disparea si acelea, fie in straiantate fie in aburii dezamagirii.

    Si vom ramane cu toti, in autosatisfactia comentarii programelor scolare pe Contributors…..

    ===

    La subiect, eu as fi mai atent cu evolutionismul asta…

  8. Mihai Buzea spune:

    Se fac 35 de ani de cand astept articolul acesta. In 1982 mi s-a predat lectia despre Ramapiteci. Va dati seama cat de prost a putut explica acea profesoara de biologie, daca s-a facut de rasul unei clase de-a cincea?! Nivelul ei de intelegere a ramas legendar printre elevii scolii 129 din Bucuresti, iar finalul ei de lectie este inca citat de fostii sai elevi: “Deci, copii: maimutele s-au dat jos din copaci si s-au facut oameni, s-a-nteles?”.

  9. Adrian B spune:

    Va rog sa imi dati o palma si sa ma treziti: suntem in Romania in 2017, in Arabia Saudita sau Iran (anul nu mai conteaza) sau undeva prin Spania pe vremea lui Torquemada?

    In primul caz discutia nu are sens. Sau ar trebui sa nu aibe sens. Pamantul inca e plat si lumea pica pe la colturi?

  10. Mihai Badici Mihai Badici spune:

    Cred că în general programa şcolară, deşi pe fiecare ramură in parte este mai mult sau mai puţin ok, suferă de lipsa viziunii de ansamblu. Adică incepem biologia de la parameci si o terminăm cu omul, dar nu avem o lectie de sinteză măcar în care teoria să apară explicit ( ea apare “implicit”, am văzut că aşa se apără ministerul). Dar ce sa mai zic de literatură? La noi nu se studiază nicăieri Iliada şi Odiseea şi in general nici un clasic care nu e român. Cum ar putea cineva să guste “Tiganiada” sau “Levantul” lui Cărtărescu dacă n-a auzit nici de Dante? (ah, elevii buni stiu in continuare că Eminescu a fost influenţat de Novalis, cine dracu’ o mai fi şi ăsta :) ) Dar la matematică? Am ajuns cu copilul la ecuaţii în a patra, dar stie el de ce îl “pedepseşte” doamna cu problemele astea? Să nu mai zic de rafinamente de genul că am făcut dinamica solidelor in clasa a noua iar calcului integral si diferenţial la matematică în a unsprezecea, presupun că e la fel si azi.
    Presupun că va trebui să ne mirăm că absolvenţii noştri nu sunt capabili să sintetizeze un subiect în condiţiile astea…

    • Dedalus spune:

      Programa da doar scheletul transferului de cunostinte si abilitati. Asa cum e, poate fi usor folosita pentru a crea o viziune de ansamblu.

      Cu conditia colaborarii intre cadrele didactice ale aceleiasi clase. Si cu o conditie -evidenta- a stapanirii didacticii si metodicii disciplinei respective (ideal si cu ceva cunostinte de pedagogie si psiohoilogia copilului).

      Unele programe sunt chiar create in sensul integrarii, altele merg pe doi ani (continuitate).

      ===

      Programa nu poate merge pana la detalile manual+metodica. De-asta exista …manual si metrodica. Dar manualele sunt … tratate. Iar metodicile sunt…. planificari si copieturi.

      Eu am vazut cu stupoare (dar acum m-am obisnuit) ca toata lumea da vinja pe programa, dar aproape nimeni nu o citeste.

      Programa nu spune (nici nu ar avea cum) cat sa pui accent pe o anumita abilitate sau pe un anumit corpus de cunostinte. Ea prevede flexibilitate. Manualele sunt gandite ca alternative si din acest punct de vedere, pentru a corespunde undei game largi de abordari personale ale cadrelor didactice respective. Asa ar trebui sa fie. Dar nu e. Manualele nu sunt deloc “alternative” decat sub aspectul graficii si a unor minime redactari a textelor.

      ===

      De aici si marea mea problema cu evolutionismul.

      Pe langa serioasele mele indoieli ca macar 10% din cadrele didactice il inteleg cu adevarat (dincolo de mitologia subiectului), ma intreb cum anume ar putea fi integrat in guilash-ul pe care il vad prin manuale si in abordarile didactice bazate pe “dictare sdi teroare”.

      Colac peste pupaza (ca sa vorbesc in limbaj academic … :-))) ar trebui ca si la religie cadrele didactice respoective sa isi intelega bine propriul creationism, sa manifeste suficienta diplomatie pentru a nu crea conflicte de cunoastere samd. Si manualele de religie ar trebui sa se desprinda de dogmatica si sa mearga pe ideea cizelarii morale, in principal. Toate acestea – foarte greu de crezut.

      ===

      Este necesara pregatirtea cadrelor didactice in speical in ce priveste didactica si metodica. Aceasta pregatire ar trebui sa mearga dincolo de aspectele formale.

      Verificarea pregatirii profesionale ar tregbuie sa se realizeze printr-un mecanism independent, bazat pe o reala diversificare a ofertei scolare, pe liberaloizarea cvasi-completa a invatamantului particular, pe externalizarea in extra-curricular a unor materii.

      Palnul cadru daca ar fi redus la 50% din ce e acum, ar solicita un numar mai restrans de cadre didactice, ceea ce ar facilita si perfectionarea lor.

      In ce priveste religia, locul ei este in unitatile de cult, nu in scoala. Poate fi obligatorie si in unitatea de cult, foarte bine. Principalul motiv este cel practic: educatia in spirit religios necesita prezenta in lacasul de cult. Per a contrario, ar insemna ca nu avem nevoie deloc de lacasuri de cult, si atunci de ce mai finjantam cultele de la buget?!

      Dar asa cum incercam noi de ani si ani de zile. anume pastrand sistemul comunist si schimband pe ici pe colo, doar continutul programelor, nu a mers si nu va merge. Pentru ca intr-un sistem capitalist nu poti avea un invatamant organizat comunist…

  11. luci spune:

    Ar fi bine sa nu omitem corolarele ideologice ale darwinismului .Selectia naturala , ca lege valabila si in plan uman si social , pe linga determinismul inerent , sugereaza si dreptul celui mai tare , a celui mai bine ¨adaptat¨ .Comunistii si nazistii si-au intemeiat credintele ideologice pe scientism si darwinism . Sub aspect ideologic , evolutionismul este revolutionar ( ¨ progresist¨ ) , cu mutatiile si depasirea , naturala sau artificiala ( a se citi exploatarea si exterminarea , culturala sau fizica ) a resturilor revolute , neadaptate .E problema darwinismului social si a eugeniei ( biopoliticii ) . Dar nu numai ideologiile totalitare : capitalismul de sec. 19 era si el darwinist iar ideologiile colonialiste erau explicit rasiste , liberalismul si egalitatea abstracta de drepturi mascind o inegalitate de fapt , prin monopoluri etc. In aceste cazuri evolutionismul nu e altceva decit o indreptatire sau justificare stiintifica a amoralismului , respectiv ¨pragmatismului¨ , mai ales cind se asociaza cu dialectica hegaliana/marxista . Nu , legaturile evolutionismului cu socialismul , comunismul si ateismul nu sint citusi de putin accidentale , ¨scientismul¨ ( nu stiinta ) dez-umanizeaza omul . Educatia ar trebui sa fie in primul rind una morala iar daca naratiunile biblice se bazeaza pe credinta , evolutionismul nu este , la rindu-i , mai mult decit o ipoteza , conditionata istoric si cultural si ar trebui redat ca atare ( evolutionistii insisi o recunosc ) . Pina la Copernic nimeni nu ar fi pus la indoiala faptul ca Soarele se invirte in jurul Pamintului , era o evidenta , data de o perspectiva . Fiecare are dreptul sa aleaga , in cunostinta de cauza .

    • viorel spune:

      O să plec de la premisa că sunteți de bună-credință și, pur și simplu, insuficiența informării a dus la gravele confuzii pe care le faceți.

      “[...] evoluționismul nu este , la rindu-i , mai mult decit o ipoteza , conditionata istoric si cultural si ar trebui redat ca atare ( evolutionistii insisi o recunosc ) .”
      Fals! Nimic mai fals de atât! Teoria evoluției prin selecție naturală a fost o ipoteză la vremea emiterii ei de către Charles Darwin. Între timp ea și-a căpătat statutul de teorie științifică, fiind temeinic fundamentată și temeinic testată. Iar în ziua de azi ea este considerată, pur și simplu, un fapt științific(adică a fost confirmată într-o asemenea măsură și a trecut cu brio absolut toate testele de falsificare propuse, încât e mai mult decât rezonabil să fie considerată un fapt real).
      Nu-ți cer să mă crezi, departe de mine acest gând! Îți cer să cercetezi dovezile în favoarea ei, dovezi care provin dintr-o mulțime de domenii de cercetare diferite(genetică moleculară, mărturii fosile, organe vestigiale, anatomie și biochimie comparată, paleontologie, distribuția geo-spațială a speciilor pe glob ș.a.m.d).

      Pe de altă parte, creaționismul nu se ridică nici măcar la statutul de ipoteză științifică(adică de afirmație testabilă care explică o serie de observații). Fiind nefalsificabil, e complet lipsit de orice valoare de adevăr, o simplă speculație făcută de strămoșii noștri în contextul preștiinsțific al antichității. Dar mitul creștin al creației nici măcar nu are parte de exclusivitate, mituri mai mult sau mai puțin asemănătoare fiind propuse și de alte civilizații și culturi de-a lungul istoriei, toate lipsite de orice valoare de adevăr datorită nefalsificabilității lor.

      Cât despre corolarele ideologice ale darwinismului, ele nu se raportează la teoria evoluției în scopuri obiective de cunoaștere și cercetare, ci cu scopul de a se legitima.Dar această legitimare nu este întemeiată , ci doar o “forțare grosolană a limitelor teoriei”, după cum se exprimă și domnul Căstăian. Dar mai mult, cred că e vorba doar de o justificare de tip post hoc, ergo propter hoc, deoarece între toate aceste “-isme” la care vă referiți și Darwin nu se vede o legătură clară de cauzalitate. Și chiar dacă ar fi așa(!Atenție, acum dau apă la moară creaționiștilor și habotnicilor!), iar teoria lui Darwin ar duce la nenorociri, genocide, rasism, avorturi și, în final, la sfârșitul lumii, tot la fel de valabilă și adevărată ar fi(să susții contrariul înseamnă să comiți o eroare de logică numită apel la consecințe).

      Și acum problema moralității, care nici măcar nu e o problemă, deoarece nimeni nu spune că pentru simplul fapt că ființele vii au evoluat în acest fel, noi, ca societate, ar trebui să ne întemeiem pe legea egoismului universal al genei sau pe “dreptul celui mai tare”, ca să vă citez. De fapt și aici e vorba de o neînțelegere, în procesul de evoluție fiind vorba mai mult de rata diferențială de reproducție în cadrul unei specii decât de supraviețuirea celui mai bine adaptat sau a luptei pentru existență. Oricum, această luptă nu este o luptă în adevăratul sens al cuvântului, doar noi o vedem așa pentru că facem eroarea de a proiecta conștiență și intenție acolo unde, în mod evident, nu există!(mă refer la nivel genetic, desigur)

      Sper că am reușit într-o anumită măsură să vă lămuresc cu privire la anumite neclarități pe care le aveați și nu v-am zăpăcit mai tare:)

      • Dedalus spune:

        Din pacate, ceea ce spune @luci este o realitate istorica.

        Intr-adevar, darwinismul a serivit teroriilor rasiste de la sfarsitul secolului XIX o baza teoretica.

        Asta este situatia si faptul ca nu ne place nu o schimba.

        Si iarasi ma vad nevoit sa ii dau dreptate lui @luci: daca vrei sa te joci cu focul, asigura-te ca stii macar numarul pompierilor.

        • viorel spune:

          Nu sunt convins că ați înțeles pe deplin explicațiile pe care le-am dat în comentariul precedent.

          Am spus limpede că evoluția prin selecție naturală e o realitate, indiferent că lumea se sfârșește sau nu din cauza acestei descoperiri. Sau tot lui @luci îi dați dreptate și când spune că TE e doar o ipoteză condiționată cultural și istoric? Am explicat cât se poate de clar noțiunile de speculație, ipoteză, teorie și fapt, așa cum sunt ele recunoscute de comunitatea științifică.

          Teoria lui Darwin explică dinamica și complexitatea lumii vii, nu este bună sau rea, este pur și simplu. Da, a oferit justificări pentru tot felul de teorii reprobabile. Dar să spui că TE e cauza acestor teorii e o eroare de logică. Am explicat asta. Vina este a indivizilor care se raportează tendențios la ea pentru legitimarea acestor teorii, nu a teoriei evoluției în sine.

          Acum să văd dacă am înțeles analogia cu focul și pompierii. Focul este popularizarea evoluției darwiniene, predarea ei în școli, pentru că de la ea își vor trage copiii justificare pentru consumul de droguri, violuri, avorturi, rasism ș.a.m.d. Dar să nu disperăm. Există o soluție! Pompierii, reprezentați aici de diferitele religii, gata să-și impună versiunile lor creaționiste care vor scădea rata infracționalității și vor remedia situația! Putem băga studiul explicit al TE în școli. Când rata infracționalității va crește până la un anumit punct critic, o scoatem și începem să-i mințim pe copii cu privire la natura realității. Fericită toată lumea?

          • Dedalus spune:

            Autorul vorbeste despre “evolutionism in scoli” – ca un apel la profesionalism. Lucru cu care sunt perfect de acord. Obsaervatia mea era strict legata de capacitatea umana de a face asa ceva.

            A virbi despre evolutionism in scoala presupune – intr-adevar- o cunostere aprofundata, dar si o capacitate de toleranta si de intelegere, avand in vedere ca tot in scoala se preda si religia.

            Nu vorbim aici si acum despre relatia dintre credinta si stiinta. Vorbim despre evolutionism in scoala.

            Cu cat dorim sa fie mai bine ancorat in scoala, cui atat avem nevoie de mai multa cunostere, inclusiv a riscurilor legate de interpretarea – sa spunem – excesiva a acestuia.

            Cadrele didactice au meseria lor, nu le putem cere sa devina specialisti in evolutionism. Dar le putem cere sa fie atente si la riscurile legfate de intelegerea eronata a evolutionismului.

            Ca este asa, o dovedeste chiar si o serie de postari de pe aici, ce se plaseaza pe pozitii foarte dure, inclusiv in ce priveste semnificatia si rolul evolutionismului. Sensul interventiei mele se refera la modul in care asemenea lucruri se manifesta intr-o scoala reala, nu intr-o scoala de elita sau intr-un grup de discutii elevate.

            A fi ponderat si atent la riscuri este o chestiune de bun simt, mai ales in invatamant, cand avem de -a face cu subiecte delicate.

            Ceea ce pentru cineva in cunostinta de cauza si care se ocupa de subiect este o chestiune naturala si normala, poate cu usurinta deveni o justificare pentru teorii rasiste. Nu ne foloseste la nimic sa negam acest lucru, politica strutului cu capul in nisip este ineficienta, nu-i asa?

            Exista o predispozitie pentru intoleranta si contradictoriu in cultura noastra, predispozitie intarita si de atitudinea unor cadre didactice si a unor parinti.

            Ori, intr-o scoala in care convietuiesc religia si stiinta, este esential sa manifestam prudenta in ambele directii. Nu cred ca ar folosi la ceva sa invrajbim doua tabere. Daca e bine sau rau sa avem religia in scoala – asta e alta discutie. Deocamdata avem si una si alta si de la asta pornim.

            A ignora riscul nu este o masura de diminuare a sa. Nu am spus nici o clipa ca ar trebui eliminat evolutionismul din scoala. Am spus doar ca ar fi potrivit sa ne limitam la ce putem face si sa luam in calcul si riscurile.

            Ar fi intelept sa presupunem ca un invatamant superior hulit de toata lumea furnizeaza intr-un numar semnificativ cadre didactice ce sunt capabile de subtilitati?

            Puteti sa terminati singur rationamentul care pleaca de la aceasta intrebare.

            • viorel spune:

              Oh, point taken finally! Sunt un pic jenat acum, m-am luptat cu niște mori de vânt pentru că am eșuat să vă înțeleg de la bun început.

              E foarte bună nuanțarea pe care ați făcut-o și sunt întru totul de acord cu ea. Dacă am introduce mâine evoluționismul în școli, cadrele didactice n-ar fi pregătite să-l predea corespunzător. Ăsta e jocul cu focul! Într-adevăr, e o situație delicată, de la o precară înțelegere a teoriei se ajunge repede la ideologizări nedorite. Cred că domnul Virgil Iordache a surprins bine cauza principală a acestei probleme, și anume imaturitatea pieței ideilor din România. Oamenii, într-o covârșitoare majoritate, se raportează la TE în orice scop numai nu într-unul de cunoaștere obiectivă. Și da, mă fac și eu vinovat de acest lucru. De asemenea, n-avem niciun motiv bun să credem că profesorii ar fi ocoliți de acest păcat.

              Dar problema e și mai complexă de atât. Receptarea corectă a teoriei de niște copii crescuți în familii ultra-religioase ridică o altă dificultate. Și știu bine ce vorbesc pentru că am văzut pe propria piele. Am fost atât de religios încât am considerat că Darwin și Big Bang-ul sunt niște mijloace prin care diavolul se luptă cu drept-credincioșii. Când ne-a pomenit de evoluționism profesoara din gimnaziu, m-am simțit atacat personal. Nici până astăzi nu am putut să le zic părinților ce cred eu acum de fapt, deoarece știu cât de profund i-aș întrista. Pe lângă asta, nu pot să risc nici să-mi pierd susținerea lor financiară din postura mea de student. E adevărat, am văzut pe propria piele nebunia religiei. De aceea nu pot lua în serios paleo-intelectualitatea mioritică(Pleșu, Papahagi, Patapievici și restul). Pur și simplu nu pot! Cum încearcă ei să legitimeze religia când, de fapt, realitatea cotidiană îi contrazice de o manieră dureros de altfel…

      • luci spune:

        Dle Viorel , cind incercati sa convingeti pe cineva sa nu-i mai spuneti ca e zapacit .
        Problema este una de filosofie a stiintei . Stiinta moderna a respins orice apriorism dar insasi aceasta respingere este , inevitabil , apriorica si contradictorie ( v. de ex. Cassirer ) . Presupozitiile ei sint materialiste si dogmatice , cu eliminarea oricaror date calitative ( ¨calitatile secunde¨) , dar sa nu intram in detalii .Aceasta este ceea ce numeam o ¨perspectiva¨ , stiinta moderna , pozitiva , este empirist-deductiva , pe baza unor date empirice se stabilesc legi si teorii care , la rindul lor , sint verificate experimental si tot empiric . In aceste conditii , orice teorie stiintifica este prin natura ipotetica si provizorie , gratie tot … evolutiei , care se presupune ( tot aprioric ) ca nu are termen final . ¨Adevarul faptic¨ e prefacere : panta rhei , insasi notiunea de adevar este astfel compromisa , empirismul inseamna senzualism . Teoriile evolutioniste au dificultati , semnalate de oamenii de stiinta si nu de ¨creationisti¨ : simplificind , lipsesc termenii medii , ¨verigile¨ , mutatiile nu reprezinta necesar salturi evolutive sau specii noi iar legea ar trebui sa se verifice oricind si oriunde , etc. Deocamdata , teoria apare ca o naratiune , o generalizare , ca si teoriile despre Big-bang , mai atractive acum decit povestirile biblice .Culianu ( un obscurantist ! ) spunea ca stiinta moderna este o musca aptera , o musca fara aripi , prin cenzura datelor necuantificabile . Iar dupa Wittgenstein orice teorema este valabila in limitele propriului ei ¨limbaj¨ , religia , filosofia , stiinta , sint limbaje diferite , cu presupozitii si orizonturi diferite , e un non-sens si o vulgaritate sa vii cu argumente pozitive pt. enunturi religioase sau poetice . Scientismul este religia popularizata ca dogma , fundamentalismul stiintei , dezumanizeaza omul pt. ca il reduce la factori non-umani , fizici , chimici , biologici si , da , crede ca arta , cultura , morala , sint ¨ eroarea de a proiecta constienta si intentie acolo unde , in mod evident , nu exista¨ , pt. ca exista doar mecanica atomilor sau alchimia misterioasa a genelor , ieri se cauta molecula , azi se cauta gena a orice , in acelasi tip de explicatii mecaniciste si materialiste . De aici pina la experimentalismul biopolitic si minunata lume noua nu e decit un pas pt. ca , zice Dostoievski , totul e permis .

        • viorel spune:

          Nu v-am numit zăpăcit, am folosit acolo cuvântul “zăpăcit” cu valoare morfologică de verb, nu de substantiv. Dar în mod sigur am fost neinspirat, era mai potrivit poate să spun că nu v-am încurcat mai tare, deoarece am condensat foarte multă informație în acel comentariu și m-am gândit că acest fapt ar putea constitui o piedică în asimilarea lui corectă. Vă rog să mă iertați dacă v-ați simțit jignit în vreun fel, dar n-a fost intenția mea. Mie îmi place să păstrez genul acesta de discuții într-un cadru principial, să atac întotdeauna argumentele și niciodată persoana.

          Ați adus discuția pe un teren epistemologic și trebuie să mărturisesc că nu-l stăpânesc prea bine. Mi-am tot propus să citesc cărți de filosofia științei și n-am mai reușit. Spuneați că există evoluționiști care au adus obiecții teoriei lui Darwin. Din câte știu eu aceste obiecții sunt minore, niște detalii care mai trebuie puse la punct și nu sunt de natură să invalideze teoria ca întreg. Dar am observat o tendință aproape patologică de a exagera amploarea acestor critici obiective, sugerându-se în mod total eronat că teoria evoluției ar fi în pericol de a fi răsturnată. O analogie potrivită ca să-ți dai seama de absurditatea acestei tendințe se poate face cu apariția în ziare ca urmare a descoperirii că Pământul nu e o sferă perfectă, ci un sferoid ușor turtit, a unor titluri de genul:”Copernic a greșit. Teoria Pământului plat e reabilitată!”(analogia îi aparține lui Richard Dawkins). Iar dacă aceste critici sunt de natură să răstoarne teoria, trebuie pusă la îndoială credibilitatea acelor “evoluționiști”.

          Ați mai spus că teoriile științifice sunt ipotetice și provizorii, e adevărat, dar cred că dumneavoastră le vedeți “prea ipotetice și provizorii”. Despre teoria evoluției mă îndoiesc că va mai fi infirmată vreodată, poate doar mecanismul selecției naturale, dar greu de crezut.

          Cât despre religie și știință ca limbaje diferite, mă tem că suntem în dezacord și aici. Eu sunt de părere că orice afirmație(indiferent de natura ei, deci chiar și cele religioase) trebuie abordată cu scepticism. Asta înseamnă că studiezi dovezile și apoi iei o poziție. Mă refer la scepticism ca mod de găsire a adevărului și nu ca poziție în sine. Deci nu ești sceptic de dragul de a fi sceptic, ești sceptic până te lămuresc dovezile. Iar dacă nu există dovezi, suspenzi judecata până apar. Oare ce poate fi mai onest de atât?

  12. Alin Vara Alin Vara spune:

    În mediul catolic se discută cu seninătate și rafinament despre teoria evoluției. Sunt preoți și călugări care se ocupă de cercetări științifice la nivel înalt și care, în acest domeniu, acceptă o variantă recentă, filtrată prin achizițiile epistemologice ale geneticii, ale acestei teorii.

    Creaționism și evoluționism: ambele sunt ideologii. Creație și evoluție: stau împreună, pentru că se referă la categorii ontologice diferite. A nega evoluția, cauzalitatea secundară, autonomia relativă a lumii, este naivitate sau dogmatism. A nega o cauzalitate primară, ontologică, ce „acordă” spațiu legilor fizicii, făcându-le posibile, este iarăși naivitate sau… dogmatism.

    • AT spune:

      Care este diferenta intre deism si evolutionism teist?

    • viorel spune:

      Creația și evoluția stau împreună atâta timp cât mergeți pe pista oferită de argumentul Dumnezeului golurilor(God of the gaps). Sigur, în felul acesta actuala înțelegere științifică asupra lumii lasă loc pentru un Dumnezeu care a stabilit cadrul în care urma să aibă loc evoluția, apoi și-a lăsat liberă creația primitivă să-și urmeze în deplină autonomie(mă rog, în virtutea legilor oarbe ale fizicii) drumul spre scopul său ultim. Acest scop arogant, dar pe care autoritatea biblică ne încurajează să-l acceptăm, este omul. Însă eu, dacă aș fi creștin, n-aș merge pe această pistă, deoarece în viitor este posibil să ajungem la o înțelegere reală a abiogenezei și, prin urmare, Dumnezeu va fi izgonit din schema apariției vieții. Îi va mai rămâne să se refugieze în spatele Big Bang-ului, dar, din nou, i-ar putea fi temporar și acest refugiu.

      Chiar și în momentul de față, nu avem nicio dovadă empirică sau vreun indiciu de orice fel spre o creație inteligentă. Și dacă chiar am vrea să forțăm norma, în prezent s-ar putea face caz pentru existența unui Dumnezeu deist, în niciun caz Dumnezeul descris în Biblie. Personal, dacă aș fi interesat de existența lui Dumnezeu și aș dori să o armonizez cu dezvăluirile științei, aș lua calea apofatismului. Cu toate acestea, nu sugerez că o asemenea practică ar fi o dovadă de onestitate intelectuală. Dimpotrivă, ar fi mai degrabă un exercițiu futil produs de o biasare cognitivă.

      • Mens Sana spune:

        “Creația și evoluția stau împreună atâta timp cât mergeți pe pista oferită de argumentul Dumnezeului golurilor(God of the gaps). ”

        Logica asta a “God of the gaps” mi se pare ridicol de stupida. Daca reusim sa descoperim niste legi de functionare ale naturii nu inseamna ca ele au aparut de la sine, functioneaza de la sine si asta exclude existenta unui Creator. Aroganta asta “am decoperit cum functioneaza, deci nu e facut de Dumnezeu” e penibila. Dimpotriva, existenta unor astfel de legi si a ordinii, in locul haosului, indica catre o inteligenta.

        “Chiar și în momentul de față, nu avem nicio dovadă empirică sau vreun indiciu de orice fel spre o creație inteligentă.”

        Similar, eu nu am nici o dovada ca dvs. sunteti o fiinta inteligenta. Ati insirat mai multe semne, intr-o ordine poate aleatoare, poate nu, poate s-au aranjat asa de la sine, poate inseamna ceva, poate nu. Pana la urma depinde in ce cheie citesc o astfel de insiruire de semne, in ce limbaj, si ce experienta anterioara am.

        Dvs. judecati totul intr-un mod limitat, reductionist, partinitor si foarte adesea circular. Asteptati dovezi absurde si nepotrivite, ca si cum as spune eu “daca Trump exista si e presedinte al Americii, sa-mi trimita 1 milion de dolari”. Evident ca nu-mi va trimite, deci nu exista.

        Studiati mai mult filozofia stiintei.

  13. gopo spune:

    Copii mei sunt dusi in fiecare an la biserica in ora de religie, pentru ritualuri religioase bizare (impartasit etc), dar la muzee, NU.
    I-am dus eu la Grigore Antipa, la Muzeul de Istorie. S-a organizat vizita cu clasa la Bucuresti ca sa vada… Casa Poporului si un Mall. S-a organizat vizita cu clasa la Iasi ca sa vada… Sfanta Parascheva, bojdeuca lui Creanga si alt Mall.

    • Dedalus spune:

      Scoala trebuia sa ii duca pe copiii in locurile mentionate.

      Programa indica astfel de lucruri.

      Din pacate, adesea lenea e cucoana mare – ca sa scoti elevii din scoala sub obladurrea scolii se face o adresa la inspectorat cu niste informatii. Nu e cine stie ce, dar din nefericire atat din lenea de a merge cat si din lenea de a face hartia aceea, acest lucru nu se intampla.

      Unele primarii au bani pentru asemenea lucruri. Nu toate, e drept.

      Daca va uniti toti parintii si faceti o cerere la scoala, s-ar putea sa mai miscati ceva.

      ==

      La biserica ii duc pentru ca probabil e mai aproape de scoala si considera ca nu sunt scosi din localitate, drept pentru care nu se mai zbat.

  14. Sapiens spune:

    Invatamantul universitar e de asemenea deficitar la acest capitol!

    Nationalismul protochronist e de departe preferat TE..

    Obscen este si mediul “intelighentiei” (medicii, inclusiv!), complet deconectat de TE, din vremea

    scolarizarii protochronist-ceausiste.

    Dezinteresul pentru TE continua a fi tendentios, programatic, inradacinat, foarte activ, agresiv!

    Succesul social e asigurat exclusiv celor care se departajeaza mai mult sau mai putin categoric

    de evolutionism.

    Mi-ar parea bine sa ma insel :-(

  15. qazwsx spune:

    @dedalus – „…adesea lenea e cucoana mare…”.

    Senzatia mea este ca vorbiti din auzite despre activitatile extrascolare. Cand un profesor scoate niste elevi din curtea scolii, indiferent daca ii duce la un muzeu sau in excursie, isi asuma aceasta treaba cu tot cortegiul de responsabilitati si acte conexe. El devine raspunzator de integritatea lor si ii ia pe semnatura cum s-ar spune, se angajeaza ca printr-un „act notarial” ca ii aduce inapoi in stare perfecta de functionare. Cine are copii stie cat de greu este sa se ingrijeaza de ei si sa-i fereasca de orice potential pericol. Dar daca iesi la „plimbare” cu 20 de copii, fie ei si adolescenti (cand situatia este si mai delicata) atunci trebuie sa fii deopotriva Ochila si Pasari-Lati-Lungila ca sa ai o oarecare „garantie” ca totul merge ca pe roate. Dar si asa, imprevizibililul pandeste oriunde. O singura clipa de neatentie, o conjunctura nefericita si, pe langa faptul ca simte stransoarea palmelor parintelui in jurul gatului, profesorul intra intr-un proces civil sau penal, isi poate pierde locul de munca din sistemul de educatie, uneori fara posibilitate de reincadrare, la care se pot adauga alte defectiuni psihice si calcule greu de anticipat. Asa ca nu este vorba despre nicio lene. (Nu va obositi sa replicati „incrancenat” pentru ca nu obisnuiesc sa scriu pe forumuri si nu voi raspunde).

    @autorul

    Demersul este de factura donquijotească. Situatia este trista si oproape orice demers cu sulita in mana si ligheanul pe cap a devenit caraghios. Vantul sufla astazi din directie opusa. Cu toata stiinta si cultura lumii aflate la un clic distanta, in mod paradoxal, armatele celor dezinteresati si a celor „cultivati” de biserica in spiritul traditiei sunt coplesitoare. Biserica are parghii inepuziabile prin care ii gadila pe mai marii tarii, oricare ar fi ei, ca sa tergiverseze orice modernizare a programei scolare de religie, pentru a gasi tertipuri prin care sa mentina religia crestin-ortodoxa de la clasa intai pana la finele liceului – in mod practic, nu teoretic, pentru a arunca in derizoriu oportunitatea studierii teoriei evolutiei s.a. Iar „avocatii” ei actioneaza voalat, unde te astepti mai putin, la radiouri care emit pe frecvente magice neintrerupte de reclame sau chiar in facultatea de biologie tinand discursuri „impaciuitoare” care cad greu la stomac din cauza instrumentarului stilistic folosit, provocandu-ti vertij. Dar trebuie sa fiti optimist. Schimbarea globala se face prin chirurgie locala, asa ca daca exista si un singur cititor care, de azi, apartine „cauzei” datorita textului dvs., sunteti un om castigat.

    • Dedalus spune:

      Pai daca nu vreti sa purtati un dialog, de ce ati mai scris?!

      In orice caz, oricum nu va raspundeam, nici incrancenat si nici altfel din simplul si hilarul motiv ca postarea Dvs pur si simplu imi da dreptate. Recititi-o si veti vedea de ce.

  16. Dedalus spune:

    @ autor

    Sunt de acord cu cele expuse in articol.

    Observatiile mele de mai sus (sau retinerile mele, cum doriti) tin doar de limitarile impuise de o situatie ce s-ar putea cu usurinta imbunatati, daca masurile curajoase necesare imbunatatirii eduactiei nationale in ansamblul sau ar fi luate.

    ===

    Subiectul propus este interesant dincolo de aspectele legate de evolutionism ca atare. El dezvaluie de fapt si o situatie precara a stiintei in scoala, ca rezultat al perpetuarii viziunii segmentare, in ciuda intentiilor integratoare ale programelor.

    Scoala se indeparteaza pe zi ce trece de stiinta, asa cum o face dealtfel si de valorile sociale si morale. Daca ne uitam cu atentie, vedem ca scoala ca injstitutie este mai degraba un factor perturbator ale educatiei, decat unul de promovare al acesteia.

    Oricat de vajnic ar fi aparata institutia ca atarte, si oricat de mandri am fi de geniile noastre, realitatea cotidiana demonstreaza acest lucru: abandonarea educatiei in mainile familiei si prin propriul efort extra-scolar.

    Materialul didactic lipseste in multe scoli. Si nu pentru ca nu ar exista, ci pentru ca nimeni nu il cere, nimeni nu il confectioneaza. Ori, nu poti face stiinta cu calculatorul doar. Asta, cand copiilor nu li se interzice si folosirea calculatorului “ca sa nu copieze de pe net” (!).

    Un cumplit mecanism al denaturarii a fost pus in miscare pentru a ascunde lipsa de performanta si mai ales lipsa de interes pentru educatie. A tuturor – de la paznicul scolii, pana la profgesori, diriginti, directori, parinti, politicieni, ministri. Nimeni nu se apleaca cu adevarat asupra problemelor scolii, fiecare trateaza cate o particica. Fiecare cauta vinovati, fiecare se apara sau ataca, fiecare crede ca este in posesia baghetei miraculoase care consta in a pune pe hartie o dorinta, suficient ca ea sa se si indeplineasca. De la sine, fara efort si fara ca nimeni sa sufere.

    Dvs. vorbiti despre integrarea orizontala a evolutionismului. Da, dar impunerea sa administrativa – cum sugerati – va fi imediat insotita de toti cei care doresc sa fie cate ceva in programa scolara. Fiecare specialist, fiecare profesor, fiecare om cu un interes in ceva, se simte dator sa impuna administrativ “ceva-ul” sau in programa.

    Asa a ajuns planul cadru sa ocupe , impreuna cu temele practic intreaga viata a unui copil, in multe cazuri.

    Obiectivul real este acela de a inarma elevul de astazi cu capacitate de invatare si de a ii insufla valori, mai putin de a-i transmite cunostinte. Accesul la cunostinte (la “continuturi” – in jargon didactic) este acum foarte usor, in schimb a devenit esentiala capcitatea individului de a identifica, imbina si mai ales de a crea.

    In alta ordine de idei, ar trebui sa intelegem ca in momentul in care spunem “scoala” nu mai spunem institutia ca atare – adica un mecanism prin care profesionisti ai educatiei, grupati intr-o cladire dedicata transfera in principal cunostinte. Aceasta paradigma a apus, acest zombi ne mananca din nefericire copiii.

    Procesul educativ de astazi, nemafiind bazat pe transfer de cunostinte si fiind si inerent mult mai diversificat, mult mai supus cererilor individuale decat era in urma cu 20 de ani – cere ca parcursul sa se petreaca majoritar in afara scolii.

    Oferta educativa, cat timp este atat de osifricat unificata, nu va putea raspunde cerintelor din ce in ce mai indivudualizate ale elevilor – nu veti putea cere ca evolutionismul sa fie la fel integrat, in toate scolile, nu puteti sa il impuneti intr-o forma data. Da, el se cere prezent in educatie, dar in zilele noastre trebuie sa lasam modalittea de transfer la indemana particularitatilor cererii: intr-un fel va intelege evolutionismul un elev plasat pe traiectoria ingineriei, intr-un alt fel cel plasat pe traiectoria animatiei pe calculator. Creativitatea , fiind prin excelenta individuala, se refuza retetelor. Asa ca nici evolutionismul nu va putea fi impus in mod unitar.

    O programa majoritar la indemana scolilor, cadre didactice care sa nu mai fie conditionate de o anume pregatire, invatmant privat cu o programa la alegerea lor exclusiv, homeschooling partial, curricula extrascolara indrtumata si cuplata cu cea scolara, integrarea parintilor in procesul educativ si in mod foremal – intr-un cuvant un invatamant bazat pe diversitate si libertate de alegere – cam asta ar fi baza.

    Altfel, impunerea evolutionismul va sfarsi alaturi de impunerea programarii, de impunerea gramaticii de impunerea etc etc etc.

  17. andrei spune:

    Eu mă-ntreb cîteodată cum de se face că evoluționismul nu are aplicabilitate tocmai în mediul educațional. Este foarte trist (și din păcate și comic, dacă putem să glumim cu așa ceva) că acești dascăli nu „evoluează” și ei, că irosesc atîția ani de studiu și aleg o carieră în a educa și forma tinere suflete și eșuează lamentabil. Și la urma urmei, dacă nu este cuprinsă în curriculă, ce? Îi oprește careva pe profesori să-și țină cursurile provocîndu-i pe elevi, trezindu-le interesul, făcîndu-i să descopere frumusețea și misterul fiecărei materii?
    Felicitări pentru articol!

  18. Dedalus spune:

    @ Viorel

    E vina mea, am incercat sa fiu succint, intr-un suibiect care nu se preteaza la “rezumate”. Ma simt insa si eu putin jenat de faptul ca postarile mele sunt lungi, si incerc sa le fac mai scurte.

    Partea importanta a discutiei nu se rezuma la subiect. Este esential ca punctele de vedere sa fie clarificate iar pentru asa ceva e nevoie de discutie.

    Dupa cum am demonstrat, adesea este posibila o concluzie clara si acceptata de cei care aparent sunt in contradictie, cu conditia insa ca discutia sa se poarte. Desigur, “ginta latina” toti ne mai iesim din fire, cred insa ca trebuie sa acceptam acest lucru si sa fim toleranti.

    Am spus asta pentru ca exista si contraexemplul – din fericire si extrem de interesant pentru cine are chef sa analizeze mai mult decat doar subiectul in sine – din acesta serie de comentarii: comentatorul care posteaza “ultimul sau cuvant” inca din prima postare.

    Vedeti – exact la asta me refer: capacitatea de dialog. PRea des afirmata sus si tare, dar contrazisa de fapte.

    Aceasta capacitate de dialog este importanta in scoala, in general, avand in vedere legatura dintre materii dari si legatura necesara dintre scoala si parinti. In multe situatii insa, politica “ultimului cuvant” (sau comunicarea unidirectionala – mai pretentios spus) este omniprezenta. Si atot distrugatoare. Sedintele interne nu au subiecte de interelationare a disciplinelor, sedintele cu parintii sunt prelegeri cu auditoriul format din parinti.

    Ce sa mai vorbim de discutia dintre profu’ de religie si profu’ de biologie… Cand exista, bravo celor doi. Dar nu e meritul nici al sistemului de educatie, nici ale lor ca produs al aceleiasi educatii. Este strict meritul lor personal. Ori, putem sa ne bazam pe exceptii?

    Am tot postat pentru a atrage atentia asupra necesitatii de a fi realisti, de a vedea subiectul pus in discutie in contextul scolilor de astazi din Romania. Partea sa spunem de continut – relatia dintre stiinta si religie reflectata in continutul materiilor – este atractiva, e simpatic de discutat. Si nu e rau ca se discuta.

    Dar pasul de la concept la practica trebuie si el facut de cineva, asta e ce sustin. Integrarea evoltionismului in scoala este o chestiune doar 5% de conceptie, resdtul de 95% tine de capacitatea organizatorica educatiei nationale. Capacitate care e la pamant, avem un sistem organizat comunist, si nu spun asta ca o insulta, ci ca o constatare amara.

    Acest sistem trebuie schimbat in mod real, structural si conceptual, pentru a fi capabil sa raspunda unor provocari cum e cea expusa in articol.

  19. Lucian spune:

    Cel mai interesant aspect al TE este ca aceasta nu prea se mai aplică la specia dominantă a planetei. Chiar dacă există moștenirea genetică, nici un individ n-ar dezvolta nici măcar vorbirea articulată dacă ar avea destinul lui Mowgli. Evoluția individului uman de astăzi nu mai poate fi definită de TE . Gena egoistă a ajuns la nivel de meme, iar modelul genei egoiste pauperizează viziunea științifică și populară asupra geneticii și evoluției.
    Așadar, cred că e timpul să primim evoluția mai întâi în cancelarie. Doar așa putem evita aspectele subliniate de luci și Dedalus.
    In TE ar fi bine să încadrăm dinamici evolutive precum transmisia culturală de cunoaștere și comportament ce permit speciilor sociale, fie ele albine sau oameni, să se adapteze mediului în schimbare fără modificări genetice. (exemplu dat de Virgil Iordache)
    Iar dacă evoluție ajunge în cancelarie, cred că ar fi foarte important pentru elevi să aibă parte de lecții de autocunoaștere. Suntem superorganisme a căror busolă etică și morală este plăsmuită de mediul în care ne-am format. Cu liber arbitru când timpul permite reflexii asupra acțiunii viitoare și fără el când acționăm inconștient.

  20. Mens Sana spune:

    Nu zic ca n-ar trebui studiata SI teoria evolutiei, pentru cultura generala, dar tot n-am inteles ce pierdem daca nu o studiem, in conditiile in care credeti ca am aparut accidental, la intamplare, fara nici un scop, si peste un timp mai lung sau mai scurt, murim si ajungem mancare pentru viermi. Cu ce e mai valoroasa viata noastra daca stim de teoria evolutiei? Cu ce e diferita de viata unui vierme, de exemplu?

    Am impresia ca de multe ori suntem fascinati de tot felul de teorii si de constructii filozofice incat nu mai vedem padurea din cauza copacilor.

    Oare sa fi aparut constienta de sine, constiinta, simtul dreptatii, simtul estetic etc. din intamplare, pentru nimic?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Doru Valentin Căstăian


Doru Valentin Căstăian

Profesor, publicist, traducator, doctor in filosofie (Universitatea de Vest Timisoara), realizator de scenarii pentru softuri educationale. Citeste mai departe


În memoria Regelui Mihai

În memoria Regelui Mihai - Bach: Ricercar a 6 (din Ofranda Muzicală) - Andrei Vieru

Cauta articole

decembrie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)