joi, martie 28, 2024

E vremea să ignorăm politicienii

Cred că viața noastră s-ar putea îmbunătăți considerabil și am putea săpa o perspectivă în tunelul viitorului, dacă vom reuși să ne ținem departe de muribundul național, care-și dă, indecent, sub ochii noștri, obștescul sfârșit. Trăim agonia unei clase politice care se lasă târâtă de picioare în afara decorului. Nu mai are resurse, doar o inerție teribilă de cadavru înțepenit. Nu, ei încă nu știu că s-a închis ușa istoriei, cred doar că au de dat o nouă bătălie pentru libertatea personală și alte privilegii dobândite cu greu în tumultoasa tranziție.

Problema noastră este că ne lăsăm încă atrași în acest vârtej de noroi, ne lăsăm antrenați emoțional în energia negativă a trecutului apăsător. Pentru că asta a devenit o boală națională. Am vorbit toată tranziția de ororile comunismului, de complicitățile și vinovățiile dictaturii și pare că urmează să vorbim următorii 25 de ani despre jaful și corupția din tranziție, de culpele liderilor, de pasivitatea noastră responsabilă. Acest festival de turnat cenușă în cap nu se mai termină. Am vânat 25 de ani securiști, urmează să mai vânăm încă un sfert de veac corupți.

Adevărul este că nu avem încă acel proiect pozitiv care să ne încarce de energia necesară pentru a face pasul înainte. Una e să înveți din greșelile trecutului și alta e să rămâi resentimentar, agățat de fantasmele lui. Trecutul poate fi o sursă de inspirație pentru generațiile viitoare, o platformă pedagogică a vremurilor care vin, dar poate fi la fel de bine o mlaștină în care ai senzația că înaintezi, când, de fapt, singura mișcare viguroasă este în jos, spre străfundurile ei.

România are nevoie de un salt istoric. Cred că asta e și cura pentru depresia națională care ne-a cuprins pe toți. Acum nu facem decât să urmărim ținte mișcătoare, ”medii” statistice volatile. Ne comparăm permanent cu vestul și tot ce facem este să ne lăsăm târâți de pluton. N-avem niciun plan pentru următorii 10-20 de ani, în afara celui care ni se trasează de partenerii noștri internaționali. Ceea ce ne lipsește acum este un vis. Da, am zis bine, nu mai avem un vis, un ideal care să ne scoată din lâncezeală și resemnare. Și nici energiile nu pot fi mobilizate în lipsa acestui vis.

O știre care ar fi trebuit să ne cutremure, n-a produs mai mult decât o adiere de primăvară în România: Finlanda se pregătește să își reformeze radical sistemul de educație în perspectiva lui 2020. Să remarcăm faptul că Finlanda este considerată țara cu unul din cele mai performante sisteme de educație din lume. De ce finlandezii simt nevoia unei reforme adânci, în care să treacă de la studiul ”materiilor” la studiul ”fenomenelor”? Răspunsul nu e greu de dat. Finlandezii au înțeles că lumea se schimbă fundamental, că economiile ieșite din criză o iau în direcții cu totul noi, iar salturile tehnologice, ușor de anticipat, schimbă fundamental fața producției de bunuri și servicii.

Odată cu apariția imprimantelor 3D, care astăzi sunt capabile să producă mașini, case și motoare de avioane, în mărime naturală, nu mai e greu să anticipezi tendința globală: se trece de la producția de serie la personalizarea bunurilor și serviciilor. Crește raportul dintre unitatea monetară PIB și inputul fizic necesar. Competențele digitale nu mai sunt privilegiul unei caste de inițiați, ci devin parte din achizițiile cheie ale oricărui individ. Limbajul de programare, astăzi în forme multe mai accesibile, poate deveni în următorii ani doar o ”altă limbă străină”.

Tendințele demografice nu sunt nici ele greu de ghicit. Populația începe să scadă și să îmbătrânească la nivel global. În mai puțin de jumătate de veac asta va fi deja o realitate, iar într-un secol ne vom resemna deja că s-a întâmplat. România nu e nici ea ocolită de acest fenomen. În acest timp, PIB ul va crește sau va rămâne constant, ceea ce ne arată că în mai puțin de o sută de ani nu banii vor fi o resursă rară, ci forța de muncă înalt calificată. Băncile se vor împuțina, dar o formă nouă de business, care probabil va combina forme de educație cu intermedierea, se anunță de mare succes ( mai multe pot fi citite în articolul lui George Friedman de pe Stratfor, ”Population Decline and The Great Economic Reversal”).

Nu e greu de anticipat că însuși conceptul de educație se va redefini, așa cum astăzi o fac finlandezii. Educația va deveni o formă de pregătire continuă, pe tot parcursul vieții, care să ajute individul să se adapteze dinamic la orice schimbare. N-ar trebui să fim uimiți dacă la patru ani copiii pot începe deja ciclul primar de pregătire, iar la 14 ani vor fi gata să intre pe piața muncii sau într-un stadiu terțiar de educație, ceea ce ar echilibra raportul de dependență nefavorabil din cauza îmbătrânirii populației. Dar nici universitățile sau școlile post-liceale nu vor mai fi ce sunt astăzi. Deja ”e-learning”-ul este o industrie profitabilă. Companiile preiau o mare parte din costurile de pregătire a angajaților. Pe piața muncii din Statele Unite, 23% din angajați părăsesc companiile pentru că nu le oferă oportunități de instruire și dezvoltare.

Trebuie să fii orb să nu vezi că toate aceste tendințe duc spre un singur obiectiv: nevoia de a re- organiza și a învesti în CAPITALUL UMAN, ceea ce, în esență, înseamnă EDUCAȚIE și SĂNĂTATE.  E imposibil să crești competitivitatea sau chiar să mai rămâi competitiv fără a construi un plan coerent de dezvoltare în jurul capitalului uman. Asta face parte dintr-o viziune pe termen lung: să anticipezi tendințele la nivel mondial și să îți ajustezi din timp cadrul instituțional pentru o lume nouă.

Dar actuala clasă politică nu mai e capabilă să producă niciun fel de viziune, niciun fel de proiect național. ”România omenoasă”, „cetățeni care circulă cu laptop pe umăr”, ”scăderi de taxe care să ducă țara la media PIB din UE”, cam ăsta e nivelul clasei politice acum. Atât poate elita politică actuală să genereze în materie de viziune și idei. Singura speranță pentru visul care ne lipsește nu mai poate veni decât din societatea civilă și din mediul privat. Politicienii au reușit să construiască vreo câteva sute de kilometri de autostradă în ultimii 25 de ani, mediul privat a construit infrastructură de comunicații care face astăzi ca 70% din populația activă să utilizeze servicii de Internet. Numărul utilizatorilor de telefonie mobilă a crescut exponențial în ultimul deceniu tot grație companiilor private.

În educație s-ar putea să avem o dinamică similară. Dacă schimbarea nu vine din zona publică, atunci e mai probabil să apară alternative educaționale în regim privat, care să formeze, la un moment dat masa critică suficientă pentru a exporta modelele în școlile de stat. Un tată din București a pornit alături de câțiva prieteni o inițiativă de strângere de fonduri, exclusiv private, pentru construirea unui spital pediatric în București. Spitalul ar urma să fie condus de o fundație.

Dacă până acum însă mediul privat și societatea civilă au lucrat în tăcere și au suplinit lipsa de voință cronică a politicului sau absența viziunii, cred că e timpul ca structurile vii ale societății să articuleze o viziune unitară pentru România în perspectiva următorilor 20-30 de ani. Pentru că riscul uriaș cu care ne confruntăm acum este să mărim decalajul care ne separă de lumea dezvoltată, tocmai din cauza inerției de care ne lăsăm târâți în urma plutonului. Vrem să adoptăm regulile care să ne apropie de sistemele de educație performante, dar, între timp, aceste sisteme suferă transformări radicale.

Avantajul României în acest ansamblu global este acela că nu are încă instituții așezate, osificate, care să opună rezistență acerbă la schimbare, ceea ce face posibilă arderea de etape și un salt istoric care să ne propulseze în următoarele decenii în topul dezvoltării și competitivității. Dezavantajul este că avem o clasă politică în curs de disoluție și, probabil, va trebuie să mai așteptăm câțiva ani buni până la înlocuirea ei completă. Or, politicul este cel care conduce îndeobște reformele într-o societate.

Dar, decât să pierdem niște ani, așteptând o revitalizare a elitei politice, putem deja să pregătim terenul pentru marile transformări ale începutului de veac. Pentru asta nu avem nevoie decât de o viziune pe termen lung și proiecte pilot care să arate că reformele radicale sunt posibile, că, în definitiv, saltul istoric este mai mult decât un vis, iar contextul actual, o uriașă oportunitate.

Distribuie acest articol

40 COMENTARII

  1. Asta nu, in niciun caz: „E vremea să ignorăm politicienii”
    Marturisec ca e printre rarele ocazii cind un titlu ma convinge sa nu citesc articolul.
    Nu poti ignora politicienii, caci nu se poate fara politica-politicieni.
    Alt tratament le trebuie muultor politicieni actuali, nicidecum a-i ignora.

    • Cred ca se refera la doar politicienii de acum, de la putere, astia coruptii, groparii Romaniei.
      Articolul mie imi place si ca o paranteza , in ultimul timp Sebastian Lazaroiu este unul din putinii care le are punct ochit, punct lovit. Ca de scris si citit ne-am cam saturat, este adevarat si, ar trebui sa trecem la practica. Atata tot !

      • Dar macar pe dl Johannis, in calitatea sa de lobbyst al forestierilor din Austria SA-L IGNORAM. Fosta ministra alintata de Ponta cu ~Fa , Doino ~ urmareste sa submineze ultimul punct de rezistenta morala a boborului. Si in miselia ei pesedist-kryptocomunista mai prezinta si PROBE BETON.

    • Ba se poate sa ii ignoram…si chiar vom invata sa o facem.
      La nivel fundamental…chiar avem nevoie de ei?
      Statul si institutiile sale in forma lor actuala au nevoie de politicieni.
      Daca reducem statul si implicarea lui in existenta noastra, o sa vedem ca nu avem nevoie de cel putin 90% din javrele si costumele ce opereaza de pe pozitii de forta intr-o economie mafiota de gen extractiv.

      • Imi mentin parerea: nu e vremea sa-i ignoram pe politicieni.
        Ba chiar sa-i bagam in seama, si sa scapam de cei intrati in politica doar pentru ciolan.
        Si repet: nu am citit articolul pentru ca titlul m-a socat.
        Cum adica sa-i ignoram?
        Daca era scris „ignoram”, mai treaca-mearga, ma gindeam la alte ziceri ale dlui Lazaroiu, par egzamplu cea cu partidul Alba ca Zapada :P
        Caci asta ar vrea si cutrele politice, sa-i ignoram si sa ne vedem de alte treburi filosoficesti.
        Ori sa procedam ca marele ziarist Tolontan, care n-a vazut mafia din apropierea sa, dar ne arata ca o vede pe Udrea ori Ridzi.
        Vorba lu` nenea Vacaroiu: parerea mea!

  2. Nu se poate. Sunt prea multi. Au impanzit toate institutiile, viata noastra. Orice nimic trebuie „aprobat” de politicieni, de tot feluld e vorbitori, reprezentanti, politologi, sociologi, filosofi. Sa faci o aplicatie pentru subventii agricole trebuie sa angajezi un sfert dinr esurse pe consultanti care sa faca aplicatiile, pentru orice, oriunde…sunt ei: atoatestiutorii politicieni. L-am interpelat intr-o zi pe papahaghi (unul dintre ei) despre acest aspect si nici macar nu mi-a publicat comentariul. Am spus ca vremea lor, a tipatorilor fara noima, fara solutii reale ci doar propagatori ale unor valori bine impamantenite ar trebui sa dispara. Cum sa vrea un sistem creat de ei pentru ei sa dispara?
    Singura solutie: greva fiscala, trai la firul ierbii fara valoare adaugata opentru EI…shalaii acestor vremuri.

    • Asta mi se pare si mie o solutie foarte eficienta pentru a taia craca unei clasa politice care nu ne reprezinta interesele: o greva fiscala la nivel national. Sa-i lovim unde-i mai rau: la bani.
      Ce-ar fi daca de la 1 Mai de exemplu, s-ar activa „Actiunea 300”: sa nu mai platim taxele la politicieni cat timp nu reduc numarul de parlamentari la 300 cum s-a cerut la referendum.

      • Teoretic asa ar trebui. practic insa si istoric, poporul roman nu are gena asocierii, a luptei ca o unitate. Fiecare isi vede de invartelile si combinatiile lui si continua. Daca nu ii ai pe toti antreprenorii si angajatii lor la bord, degeaba. Si ma tem ca asta se intampla. Cel mai bine e sa te sustragi sistematic de la participarea la sistem (conturi off-shor, cum fac eu de exemplu) si cat mai putine taxe (cumparat produse din tara cu TVA-ulc el mai scazut in UE via net, ferma proprie, etc). Asta inseamna „firul ierbii”. Sa traiesti si tu un pic mai limitat dar sa nu „mai aiba gura ce sa manance” la politrucii intuli.

  3. Eu nu cred ca ducem lipsa de elita politica, doar poate de o elita ideala si nici nu cred ca aceasta elita nu are o viziune pe termen lung. Si lucrul acesta nu cred ca e valabil nici pentru ultimii 25 de ani, e clar daca ne uitam ca din banul public pentru contribuabili nu s-a facut mai nimic (adica infrastructura, sanatate, educatie) si banii s-au cheltuit e lesne de inteles cum s-au concretizat viziunile „politicienilor”. Vad ca cu foarte mare elan se discuta despre proiecte individuale despre oameni care fac, despre in esenta privatizarea a ce a mai ramas: sanatate si educatie. Dar atunci ma intreb ce ramane ? Care e rolul statului ? Adica vad ca rolul cetateanului e sa plateasca taxe si impozite si nu cred ca nu si-a facut datoria. Dar statul cand a fost sa dea inapoi nu a fost la fel de darnic … Treaba cu privatizarea e buna dar eu zic sa incepem chiar de azi: sa nu mai platim taxe deloc si imediat oamenii se vor orienta. Adica cu alte cuvinte nu ii mai platim pe politicieni … adica sa trecem vorbele dumnevoastra chiar in fapte.

    • Vlade,nu confunzi,cumva,viteza cu precipitarea ;) ?
      Pe urma,ai si tu dreptate sa mai si facem din cand in cand cate ceva…dar parca nici orice idee nu merita incercata doar de dragul actiunii.Or,asta cu neplatitul taxelor nu-i nici fezabila nici stralucita,ca banii nu se duc in buzunarul lui x sau y,ci la scoli si spitale,de ex…\
      Asta-i santajul indirect la care sintem supusi!

      • :))) Nu confund nimic … Acolo ar fi trebuit sa se duca … e drept o parte au si ajuns acolo doar ca ffff mica … Nu e in regula daca va simtiti santajat institutiile statului ar trebui sa va protejeze impotriva santajului …Cine va santajeaza si cu ce ?

      • @Geo, va rog nu confundati greva fiscala cu renuntarea la obligatiile de contributie.
        Nu va impiedica nimeni sa donati (direct) o suma de bani scolii la care invata copilul dumneavoastra si nici sa finantati (dupa posibilitati) activitatea spitalului orasenesc.
        Asta, desigur, pana la „marea reasezare”, cand politrucii vor ramane fara fonduri pentru a-si plati jandarmii contondenti si vor ramane neprotejati in fata reactiei populare.

        Ce vreau eu de la stat? Pai este simplu: sa imi asigure conditiile de viata si activitate la adapost de agresiune (interna sau externa), sa-mi ofere o legislatie clara care sa-mi permita sa stiu ca relatiile mele cu restul societatii se bazeaza drepturile fundamentale (naturale), sa ma reprezinte ca cetatean in relatia cu alte state si, desigur, sa colecteze o taxa „per capita” care sa finanteze aceste activitati.

        Orice interventionism al statului naste un cerc vicios din care acelasi stat spera sa scape prin noi interventii. Pe undeva, e ca si cum un Dorel (clasa politica) ar infige orbeste surubelnita intr-un Patek Philippe, sperand sa-l „ajusteze”: lasati-l sa functioneze, oameni buni, ca dupa peste doua veacuri de experienta au reusit „unii” sa-l faca functional, si chiar n-avem nevoie de ciocanul vostru!

        • P.S. Pentru a nu fi inteles gresit, precizez ca prin sintagma „obligatiile de contributie” m-am referit strict la obligatii morale si nu legale.

        • Sunteti singura persoana, in afara de politicieni si americani, pe care o aud vorbind de normalizarea relatiilor cu ceilalti oameni prin intermediul legilor. Eu cred ca dreapta judecata e suficienta pentru a regla diferentele intre oameni. Ar trebui sa se puna accent pe calitatea interactiunilor umane si nu pe legi. Nu de legi ducem lipsa si vedem ca ele nu creeaza dreptate din moment ce beneficiarul legilor e statul si sistemul juridic in detrimentul oamenilor. Daca nu ai posibilitatea sa alegi sistemul unitatea administrativa si legala ci ea iti este impusa cu forta in baza unei corectitudini iluzorii. Omul ar trebui sa fie liber sa aleaga …

          • Presupun ca nu ati inteles:: relatiile dintre oameni se „normalizeaza”, desigur, prin educatia privind drepturile naturale si non-agresiunea. Din pacae insa exista si persoane care raman „imune” la o atfel de cultura, deci este necesar sa li se explice, sub forma legislatiei, ceea ce au saiu nu au dreptul sa faca.

            P.S. Daca sunteti convins ca ii puteti explica lui Dorel conceptul de propriteate privata, in sensul de „utere, frutere, abutere” va urez succes!

  4. Sa-i ignoram? Pai asta am facut ani de zile, ne-am prefacut ca nu-i vedem cum fura, cum fac trafic de influenta, cum ne jefuiesc in folosul sistemului lor fetid de spoliere legalizata.

    Acum sa vedem daca mai putem ignora, ca sa luam cel mai recent exemplu, pe unul care produce coduri fiscale avand in spate experienta de incasator de mita la punga in cimitir!

    Intrebarea e daca asemenea indivizi ar mai fi putut deveni decidenti politici daca nu i-am fi ignorat! Caci asta pare sa fie problema, de fapt: i-am ignorat prea mult!

  5. Daca aveti propuneri concrete despre cum sa-i ignoram pe politicieni va rog sa ne spuneti. Eu ma gandesc ca daca nu i-am mai plati ar fi perfect … dar daca aveti propuneri mai bune nu ezitati sa le comunicati si cititorilor Contributors …

    • Domnul Lazaroiu eu va astept cu propunerile … ma intereseaza … Vad ca pe Contributors sunt domni care scriu asa literatura … gratis … adica un fel de stand-up … da taxele is cat se poate de reale … Pe vremuri oamenii primeau paine si circ acuma primesc doar taxe si nici stand-up-ul nu e prea amuzant … se rade tot de oameni …

  6. Nu putem sa-i ignoram pentru ca brisca-i la ei. Daca lumea nu iese in strada masiv pentru idei, perversii de la virful piramidei vor ramine acolo mereu.

  7. Cred că e util să ignorăm VORBELE politicienilor. Ele sunt rostite mai ales pentru a manipula și induce in eroare masele (”proști dar mulți”).
    Însă nu cred ca trebuie ignorate FAPTELE acestora. Din fericire, de anumite fapte se ocupa deja DNA. E vital ca JUSTIȚIA să funcționeze corect și eficient.
    Iar atunci cand masele vor fi mai educate vor reusi să judece mai bine faptele politicienilor și îi vor alege mai bine – doar atunci cand EDUCAȚIA va fi mai bună vom trăi mai bine.

  8. „România” NU are capacitate organizatorica de nicio culoare! – nici cultura instituțională și a statului – în primul rand!!

  9. Societatea asta promovata de occident pe care o imbratisam si care considera ipocrizia o virtute pe de o parte si legea de cealalta e clar ca promoveaza o tiranie militara care avand in vedere politica externa si tendintele geopolitice se vrea globalizata. Eu personal nu sunt de acord cu o tiranie militara …

  10. lucrez cu si am finlandezi in jur. Sistemul de invatamant finlandez nu se schimba radical, ci e in permanenta schimbare si adaptare. De aceea este unde este.

    Ce e bine de inteles este ca educatia vine din familie. Nu are scoala niciun rol in educatie, cel mult in ghidare pe pasii de instruire. Cat timp scoala/invatatorii incarca timpul si complica ziua copilului, aceasta ii va indeparta de langa ideea de invatare si cunoastere.
    Astazi nu avem nevoie sa stim/ reproducem/memoram Luceafarul/scriem caligrafic. Sunt mii de cursuri online de la universitati de top 100 gratuite- romanii au nevoie doar sa fie suficienti de dinamici si sa citeasca/ adaptteze la cererea pietii, ba chiar sa prevada evolutia.

    • Doamna,

      Daca-mi permiteti, cred ca era mai nimerita daca scriati la articolele despre educatie sunt doua recente chiar aici pe Contributors …

      Sper ca nu v-ati suparat ca v-am spus …

      Cu respect,
      Vlad

  11. vedeti site-uri gen https://www.coursera.org/ – nici unul din cursurile organizate de universitati mari, ca cea din Pensylvania; sau Princeton etc nu implica reproduceri si memorari, ci logica logica logica.

    Dar asta nu inteleg multe din cadrele didactice din Romania, si de aceea sunt din ce in ce mai multe familii ce apeleaza la homeschooling.

  12. E vremea sa izgonim politicienii „cei mai cinstiti”, nu sa-i ignoram, d-le Lazaroiu: tara asta merge asa cum se vede inca de dinainte de 89, de 40, sau 07, tocmai din cauza de ignoranta, in multe cazuri, evoluata sau educata. Suntem latini, balcanici si democrati prin forta lucrurilor, sa nu uitati: nu ne-am inrudit cu Roma ca am vrut noi, sau nu am devenit democrati pentru ca am luptat, ci asa s-a intamplat. Libertatea noastra implica un pret derivat exclusiv din cultura si viziunea pentru cum intelegem libertatea.
    Tratati problema politicienilor(eu i-am marcat „cei mai cinstiti”) intr-o ideologie curat damboviteana, gen recunosaterea suprematiei popilor asupra credinciosilor: sa nu faceti ce face popa, ci doar ce zice popa; ca, cu alte cuvinte, si popa e om si are nenumarate drepturi, inclusiv acela de a se autointitula dreptcredincios, inalt prea sfintit(musai cu majuscule), etc.
    Indemnul dvs, abil si deontologic justificat, ne arunca iarasi in saltul istoriei inapoi pentru ca ocoliti cu maiestrie ceea ce toata lumea stie, cunoaste si nu vorbeste, analizeaza; deoarece asa s-a cristalizat romanul de-a stanga civilizatiei occidentale: viziunea romanului de toata isprava se reduce la subzistenta sau supravietuirea de pe langa bugetul de stat, ca furtul de la stat nu este chiar furt.
    Politicienii fac ceea ce se vede tocmai pentru ca noi ii ignoram: isi dezvolta capacitatile de descurcareala dincolo de lege pentru ca ei fac legea, iar noi ii sustinem, sau nu ii penalizam, conditionam. Acumuleaza intr-o legislatura cat altii intr-o viata, pentru ca nu am invatat sa protestam, sa ne aparam drepturile cu forta si determinarea omului liber….pentru ca atat religia cat si cultura stramoseasca ne-au format sa nu reactionam la fapte, doar la indemnuri.
    Daca vreti sa dati valoarea adaugata notiunii de politica romaneasca, incercati sa surprindeti punctul de rezonanta al calitatii lucrului bine facut in interes national nicidecum bine argumentat in interesul natiiilor politice prezente: paradoxal si adevarat, acestia isi articuleaza filozofia de viata in functie de dorintele personale si reactia sponsorilor, ori cand noi ne ingramadim sa-i ignoram, va dati seama de finalitate.
    Haideti sa coboram cu picoarele pe pamant si sa-l plagiem pe acel parinte bucurestean, sa initiem o stransoare nationala de brate impotriva politicienilor dupa algoritmul stravechi al transparentei: ce se vede nu este inteligenta, victoria lor(a politicienilor) ci e inertia si acceptarea noastra.

  13. Cred ca e vremea sa ignoram ideile presei.

    Vrei sa faci ceva – mergi si vorbeste cu oameni care au nevoie de ceva ce tu poti face si ofera ce tu ai nevoie. Ignora sistemul complet. Foloseste altceva decat moneda. Asta au facut in Argentina fortand clasa politica sa ia aminte si sa se schimbe. Problema in Romania e ca mizeria de mass-media (in totalitate – 100%) au promovat imaginea romanului pe care nu te poti baza si imaginea a devenit realitate si au transformat Romania intr-un grup de milioane de indivizi care nu mai au incredere in cei din jurul lor si se asteapta ca sistemul sa-i ajute (mass media, administratie, politic) cand sistemul nu are astfel de interese.

    Ideile, nepuse in practica sunt doar palavrageli – si de asta romanul a avut parte 25 de ani, ca sa nu numaram ce-a fost inainte..

  14. Alaturarea cuvintelor „elita politica”, „viziune”, „proiect national” mi se pare complet eronata, cand vine vorba de ai nostri politicieni. Nu generalizez, or fi si exceptii, dar cred ca-s putine si izolate.

    Noi avem o adunatura sinistra, care s-a pietrificat in pozitia „noi suntem mai egali decat ceilalti cetateni si ni se permite orice”. Justitia a pus pickhamer -ul pe masa asta pietrificata, iar privilegiatii nu-si pot reveni din soc. Cum de li se poate intampla lor asa ceva?… Cum de indrazneste un procuror sa-i acuze si un judecator sa-i condamne?…

    Aceasta clasa politica pietrificata (care nu are legatura cu o anume varsta biologica – exista „pietrificati” de-astia de 25, 35, 45, 55 si 65 de ani) este, asa cum sugereaza autorul articolului, un soi de mort viu. E mort, dar nu-i constient, inca, de faptul ca e mort si functioneaza mecanic. Este ramas in urma vremurilor si nu-si da seama.

    Tragedia este ca legile actuale nu permit populatiei sa amendeze parlamentul dalmatienilor iubitori de penali. Tragedia este ca nici macar rezultatele unui referendum validat de CCR nu s-au aplicat. Tragedia este ca nu vad nicio personalitate (sau grup de personalitati) care sa poata strange laolalta oamenii onesti si rationali din tara asta – 10, 15, 20% sau cati or mai fi. Tragedia este ca si institutiile care ar trebui sa fie aliatele populatiei (Presedintia, Avocatul Poporului, CNA etc.) stau pe fund si tac din gura.

    Parlamentul isi vede de treaba, protejand penalii, guvernul isi vede de treaba, dand mega-ordonante de urgenta, presedintele tace si scrie pe FB. Pare un soi de armonie, de USL renascut pentru linistea noastra. Noroc cu Justitia, care reuseste sa faca nota discordanta, in aceasta armonie mocirloasa!

    Mi-as dori sa vad una, doua, trei sau mai multe ONG -uri care sa comande sondaje cu intrebari simple, de genul:
    – Va considerati reprezentat de parlament?
    – Credei ca e normal ca parlamentul sa nu incuviinteze toate cererile de urmarire penala ale Justitiei?
    – Vi se pare normal ca parlamentul sa nu poata fi dizolvat prin referendum popular?
    – Va considerati reprezentati de presedintele tarii?
    Poate ca astfel de sondaje, in caz ca raspunsul „nu” e majoritar, ar putea scoate din letargie niste institutii de-astea adormite, care ar trebui sa ne apere interesele.

    Finlanda, fiindca avea probleme mari cu bolile cardiovasculare, a demarat, in anii 70 un program care, aplicat cu perseverenta, a redus cu 80% decesele din bolile cardiovasculare si a crescut cu 10 ani speranta de viata a finlandezilor. Ce om, ce partid sau ce coalitie politica credeti ca ar fi capabil(a) de asa ceva, in Romania, astazi?

    „N-ai cu cine, bai!… N-ai cu cine!…”

    • Nolens volens: „elita politica” romaneasca este cea pe care o vedem acum.
      Nu ne place de ea? credem ca nu ne reprezinta? perfect, nu trebuie s-o ignoram.
      Chiar azi isi dadura iarasi masura prin votul din Parlament; ei nu se „ignora” cind e vorba sa se protejeze :P sau nu pe ai lor ;)

      • :) Multora de-acolo le tremura izmenele, de frica. Nu vor sa accepte ca vremurile trebuie sa se schimbe, ca nu ne mai intoarcem la ce-a fost odata. Vosganian, Sova si alti „barbati de stat” ca ei n-au scapat, ci doar si-au prelungit agonia. Au obtinut, cel mult, o amanare, pana in 2016. Ce partid ii va mai pune pe liste, in 2016?… La cotitura, asteapta Justitia.

        Iar „institutiile de baza ale democratiei”, alesii poporului, nu fac decat sa-si sape singure groapa si sa distruga bruma de imagine pe care-o mai au. Si, poate, asa se trezesc si alegatorii care, din varii motive, au impresia ca parlamentul ii reprezinta, in vreun fel.

        Pana la urma, conduita de astazi (care nu-i o noutate) a senatului poate duce usor la concluzia ca, in parlamentul Romaniei, oamenii cinstiti sunt in minoritate.

        Sa vedem cum ii cearta, din nou, domnul Iohannis pe senatori. Pe FB, probabil…

    • Vai, ce rautate! Doamna senator e profund credincioasa. Atat de mult crede in Dumnezeu si in Domnul nostri Iisus Hristos, incat nu mai crede in nimic altceva. Nici macar in Constitutie.

      Fiind atat de credincioasa, Doamne-Doamne i-a ascultat ruga si l-a „salvat” pe domnul Sova. Pe domnul Valcov, inteleg ca nu l-a miruit, doamna Jipa… :)

      Rasu-plansu, ce mai!

  15. S-o ignoram?
    „Senatoarea UNPR Florina Jipa a avut, miercuri, o reacţie nervoasă, în faţa jurnaliştilor care au întrebat-o despre votul de respingere a cererii DNA privind arestarea lui Dan Şova, ea afirmând că decizia se ia cu ”jumătate plus unu”, şi adăugând: ”Mai lăsaţi-mă cu Constituţia!”.”

  16. Vai ce rautate ca nu exista implicarea politicului in educatie! Ba exista, cu asupra masura.
    De ce credeti ca au modificat Legea Funeriu care interzicea persoanelor cu functii alese sau numite sa aiba functii de conducere? Vor sa controleze TOT.

    Pentru ei exista pozitii libere in statul de functiuni. Cum gradele de conf. si prof. se dau de catre universitati, cine verifica minciunile din CV si din Lista de lucrari? Oameni care n-au scris vreun eseu ide 3 pagini n viata lor sunt autori de nenumarate BDI-uri, ba chiar si-au cumparat si „sclavi” care ii iau coautori la cite un ISI(S!) (ca sint la moda!)

    Baleiati site-urile universitatilor/cdre didactice si ii veti vedea pe consilierul lui Iohannis, Dan Mihalache; pe consilierul lui VV Ponta, Cristian Socol, pe superliberalul Eugen Nicolaescu, pe pupila lui Dan Voiculescu (Dom’ Profesor), Daniela Popa, ca sa nu mai amintim de fosti parlamentari, consilieri etc. ce paraziteaza pur si simplu invatamintul superior. Pina si Udrea si Ponta au predat la universitate!

    Invatamintul preuniversitar este plin de „inspectori de specialitate”, directori si alti birocrati, membri de partid(e).

    Comisia de atestare a titlurilor academice a fost schimbata de celebru ministru Liviu Pop si umpluta de „oameni de incredere.”

    Actualul ministru al educatiei este pus ca a fost om de baza in 2012 in decapitarea comisiei de mai sus, ba mai mult, ca membru prin Consiliul Rectorilor aproba cu entuziasm toate aberatiile emise de politrucii din invatamint.

    Dar copiii de politruci? Nu-i invata Andre Hrebenciuc pe tinerii de la ASE evaziunea fiscala? Si ii invata din EXPERIENTA PRACTICA, nu din carti!

    Da, ne sufoca acesti politruci si este cam greu sa nu-i bagam in seama. Si cum este in universitati, asa este mai peste tot.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sebastian Lazaroiu
Sebastian Lazaroiu
Sebastian Lazaroiu este nascut in 1970. Este de profesie sociolog. A lucrat in domeniul sondajelor de opinie la CURS (1997-1999, 2002-2007) si CSOP (1999-2001). A participat in calitate de consultant politic la campanii electorale din 1996 pana in 2009.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro