joi, martie 28, 2024

Elemente inedite din planul privind fabricarea de calculatoare şi tehnică de calcul în România (1966-1980)

În opinia lui Nicolae Ceauşescu, valoarea totală a produselor care urmau să fie realizate în România, în domeniul tehnicii de calcul, trebuia să atingă nivelul de 500 de milioane de dolari în anul 1980. Acea valoare a fost stabilită de liderul comunist în primăvara anului 1974, împreună cu Virgil Actarian (ministrul Industriei Construcţiilor de Maşini-Unelte şi Electrotehnicii), Ion Românu (director general al Institutului Central pentru sisteme de conducere cu mijloace de automatizare) şi specialiştii de la Ministerul Construcţiilor de Maşini-Unelte şi Electrotehnicii şi de la Comitetul de Stat al Planificării (care au elaborat planul de dezvoltare în România a producţiei de tehnică de calcul, pentru perioada 1975-1980).

Pentru a se înţelege de unde s-a plecat în proiectul de fabricare pe scară largă a calculatoarelor şi tehnicii de calcul în România, publicăm la sfârşitul materialului de faţă două documente cu caracter inedit, pe care le-am descoperit accidental la Arhivele Naţionale Istorice Centrale. În acest fel, se pot afla de la Nicolae Ceauşescu şi ministrul Virgil Actarian detalii despre modul în care dictatorul român a dorit să fie dezvoltat – greşit, din punct de vedere al alocării de fonduri financiare – un sector cu totul nou al industriei româneşti, în a doua jumătate a anilor ’70.

Surprins de amploarea planului de dezvoltare a sectorului respectiv într-o perioadă foarte scurtă de timp, Emil Bodnăraş a avut două întrebări pentru Nicolae Ceauşescu: „Deci investiţiile pentru aceste trei sisteme nu sunt sensibil prea mari?”; „500 milioane de dolari pe an (valoarea totală a produselor care urmau să fie realizate în România, în domeniul tehnicii de calcul, în 1980 – nota P. Opriş)?”. În mod sintetic, ambele întrebări au legătură cu alergatul după trei iepuri (producţia pentru piaţa internă; producţia pentru export, folosind licenţa franceză cumpărată în anul 1968; producţia realizată în cooperare cu celelalte statele membre ale blocului sovietic), fără să fie prins nici unul.

În cursul discuţiilor pe care le-am purtat cu specialişti care au lucrat în domeniul informaticii, în ultimele două decenii ale Războiului Rece, mi s-a spus, în mod repetat, despre rolul foarte important pe care l-a avut preşedintele Charles de Gaulle în dezvoltarea informaticii în România. Deoarece nici unul dintre aceştia nu cunoştea exact conţinutul declaraţiei şi când anume a rostit-o generalul francez, am apelat la colecţia revistei „Arhivele Totalitarismului”, care apare sub egida Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului (subordonat Academiei Române). Ştiam câteva amănunte despre teza de doctorat pe care doamna Alina Pavelescu a susţinut-o la Institutul de Ştiinţe Politice din Paris (în urmă cu 11 ani) şi am căutat, în colecţia menţionată, un articol al său – care conţine o stenogramă a părţii franceze, privind cea de-a doua rundă a convorbirilor dintre Charles de Gaulle şi Nicolae Ceauşescu (Bucureşti, 15 mai 1968). Acel document ne dezvăluie următoarea situaţie:

Nicolae Ceauşescu: Il y a un bon début de coopération dans le domaine de l’automobile mais ce n’est qu’un début. Il existe d’autres domaines à explorer comme l’électronique, les machines à calculer, dans lesquels les discussions sont en route. Il y a l’énergie nucléaire. La Roumanie s’y intéresse beaucoup et celle voudrait développer ce domaine en coopération avec la France, qui a les connaissances théoriques et pratiques nécessaires”. [I.E. „Există un început bun de cooperare în domeniul auto, dar acesta este doar începutul. Există şi alte domenii de explorat, cum ar fi electronica, maşinile de calcul, în care discuţiile sunt în desfăşurare. Există energia nucleară. România este foarte interesată de aceasta şi ar dori să dezvolte acest domeniu în cooperare cu Franţa, care are cunoştinţele teoretice şi practice necesare”].

Charles de Gaulle: Pour le reste, d’accord pour resserrer les liens avec le Commissariat à l’Energie Atomique, pour informatique. A ce propos, que recherchez-vous? Voulez-vous fabriquer des ordinateurs? Pas d’objection de principe”. [I.E. „Pentru restul, sunt de acord să strângeţi legăturile cu Comisariatul pentru Energie Atomică, pentru informatică. Apropo de aceasta, ce căutaţi? Vreţi să faceţi ordinatoare? Fără obiecţii, în principiu”].

Pentru a afla de unde a pornit povestea cooperării francezo-române în domeniul informaticii, se poate studia fără nici o restricţie stenograma discuţiilor care au avut loc la 26 septembrie 1966, la Bucureşti (document inedit pe care, de asemenea, îl publicăm la sfârşitul articolului nostru). Cu acel prilej, secretarul de stat francez pentru Comerţul Exterior, Charles de Chambrun, i-a informat pe Nicolae Ceauşescu şi Ion Gheorghe Maurer despre intenţia sa de a-l invita în Franţa pe Gheorghe Cioară (ministru al Comerţului Exterior), pentru a vizita „un centru de cercetări electronice, unde facem experienţe şi obţinem rezultate foarte bune”. Prezenţa lui Charles de Chambrun la Bucureşti, în septembrie 1966, a avut, probabil, legătură cu contractul româno-francez încheiat la 6 septembrie 1966, în scopul fabricării în România, sub licenţă franceză, a două modele de autoturisme: Renault 8 şi Renault 12.

Am menţionat aceste detalii deoarece, în şedinţa din 8 aprilie 1974 a Biroului Permanent al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., s-a discutat mai întâi despre vânzarea de autoturisme Dacia 1300 (Renault 12, fabricate la Colibaşi) cu plata în rate, către populaţie, apoi despre modul de dezvoltare în România a producţiei de calculatoare şi tehnică de calcul până în anul 1980, inclusiv. Este vorba despre o simplă coincidenţă istorică, fără conotaţii conspiraţioniste sau ezoterice.

Extrase din stenograma discuţiilor desfăşurate la 26 septembrie 1966, cu prilejul primirii de către Nicolae Ceauşescu şi prim-ministrul Ion Gheorghe Maurer a secretarului de Stat francez pentru Comerţul Exterior, Charles de Chambrun.

STENOGRAMA

discuţiilor avute cu ocazia primirii de către tovarăşii Nicolae Ceauşescu şi Ion Gheorghe Maurer a secretarului de stat pentru comerţul exterior al Franţei, Charles de Chambrun, în ziua de 26 septembrie 1966

La discuţii au mai participat tovarăşii: Gheorghe Cioară, membru al C.C. al P.C.R., ministrul comerţului exterior şi Andrei Păcuraru, membru al C.C. al P.C.R., şeful Direcţiei Treburilor C.C. al P.C.R.

A fost de faţă Jean Louis Pons, ambasadorul Franţei la Bucureşti.

Discuţiile au început la ora 9.00 şi au durat 30 de minute.

Dl. Charles de Chambrun: Sunt foarte impresionat că am putut fi primit de dv. astăzi dimineaţă, înainte de plecarea mea.

Trebuie să vă spun că această scurtă vizită pe care am făcut-o în România m-a interesat foarte mult şi m-a impresionat foarte mult.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Aş vrea să exprim satisfacţia noastră pentru vizita domnului ministru în ţara noastră şi pentru rezultatele cu care s-a încheiat această vizită.

Dl. Charles de Chambrun: Mi-am îngăduit să adresez, din partea guvernului meu, o invitaţie domnului ministru Cioară să viziteze Franţa. În cursul discuţiilor pe care le-am avut aici, am analizat o serie de probleme, care cred că vor putea fi discutate într-un mod foarte util la Paris. Nădăjduiesc să-i înaintez un proiect de program în viitoarele 15 zile. În orice caz, puteţi fi încredinţaţi că guvernul meu doreşte să extindă relaţiile cu România în toate domeniile: tehnic, economic şi cultural.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Noi considerăm că relaţiile dintre ţările noastre până acum se desfăşoară bine; mă refer la relaţiile economice, culturale, ştiinţifice şi politice. Şi sunt, desigur, condiţiuni de a se dezvolta în continuare. Dorinţa aceasta există şi din partea României şi, fiind o dorinţă şi a României şi a Franţei, sigur că nimic nu poate împiedica ca ele să se dezvolte în continuare.

Dl. Charles de Chambrun: Am fost foarte mişcat de sinceritatea discuţiilor avute cu domnul ministru Cioară, în cursul cărora mi-a explicat atât punctele forte cât şi punctele mai slabe ale programelor dv. Aceasta va contribui ca şederea domniei sale în Franţa să fie cât mai utilă.

Tov. I.Gh. Maurer: Este foarte drept şi aşa se va găsi un mijloc de colaborare care va fi adecvat necesităţilor.

Dl. Charles de Chambrun: Din partea noastră vom face totul, deoarece creşterea acestor schimburi este extraordinară, exporturile române au crescut considerabil în Franţa.

Tov. I.Gh. Maurer: Trebuie să vă dăm tocmai mijloacele de a plăti.

Dl. Charles de Chambrun: Poate că noi avem un mic avantaj faţă de dv.: cu ajutorul electronicii, putem foarte uşor vedea dezvoltarea schimburilor comerciale; i-am spus domnului ministru Cioară că cifrele s-au dublat.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Acesta este un avantaj, dar trebuie să ajute şi la dezvoltarea colaborării dintre noi; vrem şi noi să facem socoteala cât importăm şi cât exportăm în Franţa.

Dl. Charles de Chambrun: Vă putem da cifrele foarte uşor.

Tov. I.Gh. Maurer: Aveţi şi industria electrotehnică care se dezvoltă foarte rapid.

Dl. Charles de Chambrun: M-am gândit ca în cadrul proiectului de vizite pe care îl voi prezenta domnului ministru Cioară să includ şi vizitarea unui centru de calcul electronic.

Tov. I.Gh. Maurer: Electronica este unul din punctele noastre slabe şi ne gândim să luăm curs.

Dl. Charles de Chambrun: Trebuie alese anumite domenii unde aplicaţiile sunt mai utile.

Tov. I.Gh. Maurer: Acest lucru este valabil cam în toate domeniile; nu trebuie să te extinzi prea mult.

Dl. Charles de Chambrun: M-am gândit ca domnul ministru Cioară să aibă posibilitatea să viziteze un centru de cercetări electronice, unde facem experienţe şi obţinem rezultate foarte bune.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Acesta este un domeniu unde suntem rămaşi în urmă, dar dorim să mergem ceva mai iute, să recuperăm această rămânere în urmă.

Dl. Charles de Chambrun: Cred că cercetările viitoare nu sunt influenţate în mare măsură de întârziere; important este a cunoaşte care sunt sectoarele neexplorate.

Tov. I.Gh. Maurer: Da, asta contează foarte mult.

Dl. Charles de Chambrun: Domnul preşedinte Maurer vorbeşte excelent franţuzeşte. Sunt bucuros să văd mulţi români care vorbesc franţuzeşte.

Tov. I.Gh. Maurer: Românii s-au format cu cultura franceză. Pentru mine, limba franceză este a doua limbă maternă.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Aţi reuşit să vizitaţi ceva în România?

Dl. Charles de Chambrun: Ieri am fost la Braşov. Sâmbătă am vizitat complexul petrochimic de la Brazi, unde am putut vedea ceea ce s-a realizat până în prezent şi am fost informat despre perspectivele de viitor.

Vizita pe care am făcut-o în România mi-a dat posibilitatea să am o impresie generală asupra ţării dv. Câţiva membri ai familiei mele îmi spusese[ră] cât de frumoasă este regiunea Carpaţilor. Acum m-am convins despre acest lucru.

Tov. I.Gh. Maurer: Numai că la vânătoare nu prea aţi avut noroc.

Dl. Charles de Chambrun: Cred că prima bătaie a fost prea lungă şi vânatul a fost agitat.

[…]

Tov. I.Gh. Maurer: În două zile de vânătoare, am doborât 40 de mistreţi şi un urs.

Dl. Charles de Chambrun: Am constatat că sunt foarte multe ciuperci în locurile unde am fost la vânătoare. I-am spus domnului ministru Cioară care sunt principalele pieţe de desfacere a ciupercilor, mai ales că importul lor este liber. Să nu credeţi că este puţin lucrul acesta: există un gen de ciupercă, pe care am văzut-o la dv., care se consumă în special pe piaţa Marsiliei. Anul trecut, în departamentul meu s-au obţinut 1,5 milioane dolari din vânzarea ciupercilor.

Tov. I.Gh. Maurer: În general, fructele de pădure sunt căutate.

Dl. Charles de Chambrun: După cum se spune că micile pârâuri fac râurile mari, nu trebuie neglijată nici această sursă de venit.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Dar cu ciuperci nu mai plătim noi „Renault”-ul!

Dl. Charles de Chambrun: Totuşi, 1,5 milioane dolari nu este o sumă de lepădat.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Auzi, tovarăşe Cioară, să vinzi în Franţa ciuperci în valoare de 1,5 milioane dolari.

Tov. Gheorghe Cioară: Domnul ministru m-a băgat la apă.

Dl. Charles de Chambrun: Poate n-ar fi rău să vă trimitem un specialist, care să identifice soiurile de ciuperci căutate.

Eu am început să organizez culesul ciupercilor în departamentul meu, deoarece, în esenţă, este un departament cu structură rurală şi am fost obligat să găsesc activităţi complementare. Pe lângă ciupercile de pădure, culegem şi un muşchi vegetal, din care se obţine un fixativ pentru parfumuri. Aceasta ne-a permis deschiderea unei uzine de parfum.

Cred că trebuie să căutăm să folosim toate posibilităţile. O activitate complementară, pentru care nu se întrebuinţează decât 10-15 zile pe an, este un lucru excelent.

Tov. I.Gh. Maurer: Şi noi, dacă am câştiga câteva milioane de dolari din exploatarea fructelor de pădure, ar fi foarte bine.

Dl. Charles de Chambrun: Unul din colaboratorii mei, când stătea la pândă, a observat o ciupercă care se întâlneşte foarte rar şi care francezilor le place foarte mult. Se numeşte „picior de oaie”, pentru că are forma unui picior de oaie.

Totuşi, să nu fiţi îngrijoraţi că am să-l chem pe domnul Cioară în Franţa pentru a discuta numai problema ciupercilor! (ilaritate)

  • Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond C.C. al P.C.R. – Secţia Relaţii Externe, dosar nr. 120/1966, f. 2-5; 7-8.

Extras din stenograma şedinţei din 8 aprilie 1974 a Biroului Permanent al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., în cursul căreia s-a discutat despre valoarea totală a produselor care urmau să fie realizate în România, în domeniul tehnicii de calcul, în anul 1980 (500 de milioane de dolari).

Stenograma şedinţei Biroului Permanent al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. din ziua de 8 aprilie 1974

[Nicolae Ceauşescu:] 5. Notă privind activitatea delegaţiei care a participat la consfătuirea reprezentanţilor părţilor naţionale în Comisia interguvernamentală pentru tehnica de calcul.

Noi am discutat despre acest lucru. Trebuia să se vină cu unele clarificări.

Tov. Virgil Actarian: Noi am examinat după indicaţiile date de tovarăşul Românu împreună şi am propune aici, în primul rând, am propus o serie întreagă de produse care vor fi asimilate şi diversificate în 1976-1980, atât ca unitate centrală cât şi ca unităţi periferice. Este stabilită împreună cu tovarăşii o listă de produse. Ne gândim la vreo 34 de produse ca să fie atât ca unitate centrală cât şi ca unităţi periferice.

A doua problemă esenţială este în legătură cu necesitatea stringentă de a intra în cooperare şi specializare cu ţările socialiste. În această direcţie am gândit un grup de produse. Intrarea noastră şi participarea cu Uniunea Sovietică, cu R.D.G. în realizarea unui calculator de capacitate mai mare, care să ne permită interconectarea cu ţările socialiste pentru a face să schimbăm informaţii atât pe calculatoare centrale cât şi cu alte ţări socialiste, de exemplu Cehoslovacia şi Polonia, este un lucru bun. În acest sens a şi plecat o delegaţie de la noi şi tovarăşu Românu în Uniunea Sovietică şi se discută participarea noastră la aceste calculatoare. Delegaţia este la Moscova.

A treia problemă este în legătură, aşa cum aţi indicat dv., în importul unor maşini din Vest, mai bine zis cu Franţa, cu C.E.I., care realizează calculatoare I.B.M. De fapt şi ţările socialiste vor realiza această interconectare, dar să mergem şi cu Franţa, care merge cu Siemens, Philips şi Shelman pentru a avea legătură cu Vestul.

În afară de aceasta, preliminăm ca datorită unor investiţii să facem centre de majorarea producţiei de elemente de calcul. Noi avem împreună cu C[omitetul de]. S[tat al]. P[lanificării]. în lucru încă două fabrici – întreprinderi de elemente de calcul – la Timişoara şi o întreprindere de echipament în perioada ’76-’80. Aparte de acestea prevedem dezvoltare la toate fabricile existente acum, plus actualele secţii – una de memorie la Timişoara şi una la Cluj – pe care ne gândim să le facem întreprinderi dezvoltate.

Acestea sunt câteva gânduri preliminare în această perioadă.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Vreau să vă lămuresc. După ce au prezentat nota aceea, am avut o discuţie. Apare clar că noi am trecut cam târziu la dezvoltarea acestei producţii, dar mergem destul de slab pentru că acest domeniu nu trebuie comparat cu o creştere de la zero. Ne-am comparat cu Bulgaria, cu câteva ţări, dar rămânem mereu în urmă. Vorbim că trebuie să ne dezvoltăm. Bulgarii spun că participă la integrare, dar creează pentru ei şi nu întreabă pe nimeni. Ne-am gândit să mergem la o dezvoltare mai mare a acestui important sector pentru noi şi din punct de vedere al eficienţei economice. Deci trebuie să mergem la o creştere mai substanţială şi încă din acest an, pentru cincinalul următor. Am spus să ajungem la 500 milioane de dolari în ’80. Pe urmă, să intrăm în cooperare cu ţările socialiste, participând la executarea unor producţii care să-şi poată găsi întrebuinţarea şi la ei. Pentru acest lucru se presupune însă să introducem în producţia noastră şi tipuri pe care le solicită ei, însă fără să renunţăm la producerea altor tipuri, adică este necesar să fim în stare să producem şi pentru tipizarea în cadrul C.A.E.R. dar, în acelaşi timp, şi menţinerea tipizării de standard din ţările capitaliste, deci, să avem vreo trei feluri de producţie, deci să nu ne limităm la tipizarea numai cu ţările socialiste, ci să putem să menţinem această posibilitate de a merge la export dar, în acelaşi timp, să nu menţinem numai tipizarea aceasta a ţărilor capitaliste pentru a merge la cooperare şi cu ţările socialiste. Deci, se impune să avem trei feluri de maşini.

Tov. Emil Bodnăraş: 500 milioane de dolari pe an?

Tov. Nicolae Ceauşescu: Da, la nivelul lui 1980. Ei au prevăzut cam 1 miliard de dolari pe total. Sunt deja multe lucruri comune aşa că practic nu este vorba de a renunţa la totul dacă se apropie unii de alţii.

Tov. Emil Bodnăraş: Deci investiţiile pentru aceste trei sisteme nu sunt sensibil prea mari?

Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu. Se introduce conveierul şi aşa mai departe. Cu participarea aceasta trebuie să avem două sau trei sisteme. De aceea am spus să luăm şi sistemul acesta francez.

Aceasta este problema.

Tov. Gheorghe Rădulescu: Este o dezvoltare bună.

Tov. Virgil Actarian: Gândim separat de toată concepţia aceasta problema unor asemenea calculatoare pe care să le integrăm în nişte instalaţii pentru producerea lor.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Aceasta este problema. De acord? (Da).

  • Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 40/1974, f. 40-43.

Extrase din protocolul şedinţei din 8 aprilie 1974 a Biroului Permanent al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., în cursul căreia s-a discutat despre valoarea totală a produselor care urmau să fie realizate în România, în domeniul tehnicii de calcul, în anul 1980 (500 de milioane de dolari).

PARTIDUL COMUNIST ROMÂN

COMITETUL CENTRAL

PROTOCOL Nr. 2

al şedinţei Biroului Permanent al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. din ziua de 8 aprilie 1974

Au participat tovarăşii Nicolae Ceauşescu, Emil Bodnăraş, Emil Drăgănescu, Marea Mănescu, Gheorghe Pană, Gheorghe Rădulescu, Ilie Verdeţ, Cornel Burtică, Ştefan Andrei.

Au fost invitaţi tovarăşii János Fazekaş, Ion Păţan, Florea Dumitrescu, Ion Avram, Bujor Almăşan, Virgil Actarian, Nicolae Tăbîrcă, Ion Românu.

Şedinţa a început la orele 10.00 şi s-a terminat la orele 12.20.

A prezidat tovarăşul Nicolae Ceauşescu.

În urma discuţiilor, Biroul Permanent al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. a aprobat următoarele:

1. Punctul de vedere referitor la proiectul Convenţiei privind crearea în R.S. România a laboratorului comun pentru fluide şi paste de ciment necesare forajului sondelor de ţiţei şi gaze.

2. Propunerile privind continuarea colaborării româno-franceze în domeniul aplicaţiilor paşnice ale energiei nucleare.

3. Propunerile cuprinse în nota privind activitatea delegaţiei române care a participat la consfătuirea reprezentanţilor părţilor naţionale în Comisia interguvernamentală pentru tehnica de calcul, cu următoarele indicaţii:

– Se vor lua măsuri ca în anul 1980 să se realizeze o producţie pentru tehnica de calcul de 500 milioane dolari.

– O parte a producţiei tehnicii de calcul se va realiza în cooperare cu celelalte ţări socialiste, menţinându-se însă tipurile care se realizează în prezent cu partea franceză.

4. Înfiinţarea Ambasadei Republicii Socialiste România în Republica Liberia.

5. Biroul Permanent al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. a mai hotărât:

a) Propunerile privind reflectarea la unităţile economice a influenţelor din activitatea de export vor fi îmbunătăţite pe baza observaţiilor făcute în şedinţă.

b) […].

c) Proiectul de hotărâre privind vânzarea de autoturisme „Dacia 1300” cu plata în rate către populaţie va fi refăcut pe baza indicaţiilor date în şedinţă.

– Consiliul de Miniştri va prezenta un proiect de decret privind îmbunătăţirea activităţii de asistenţă tehnică şi service pentru autoturismele de oraş de fabricaţie românească. Se va avea în vedere o mai bună organizare şi delimitare teritorială a reţelei de service, desfăşurarea unei activităţi unitare, stabilirea de legături directe şi de relaţii de colaborare între furnizorii de accesorii şi piese de schimb şi reţelele service indiferent de organele cărora le sunt subordonate acestea.

[…]

  • Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 40/1974, f. 2-3.

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Ce este inedit? Sunt aceiasi pitecantropi care ‘faceau totul’: ” Se introduce conveierul şi aşa mai departe.”

  2. Partidul ca partidul unic din acel vremuri dar personalitatea care cred ca a marcat pe multi tineri din aceea vreme este Grigore Moisil;

    „Aşa că începe să meargă prin licee, să stea de vorbă cu copiii fricoşi de matematică, să le explice importanţa informaticii şi noile meserii care se fac din faţa calculatorului. Îşi dă seama, încă din anii ’70, că această nouă inginerie, calculatorul, o să schimbe lumea. Or, studenţii trebuie să se pregătească de revoluţie.”

  3. teribil de amuzant dialogul cu francezul secretar de stat. Se pare ca le secretaire stia que l’Industrie informatique francaise est une merde gonflée… si mult mai de viitor ar fi ciupercile de padure. Un fonfait cu perspectiva ar fi vorbit si de cresterea melcilor si a broastelor.

    Haios e ca marile capacitati intelectuale de nivel mondial romanesti nici nu s-au prins ca fonfaitul ii ia la misto, si s-au batut cu caramida-n piept ca ei au vinat jde de mstreti si un urs!

    Oricum stenograma cu fonfaintul mi se pare cea mai misto reprezentare a ceea ce erau elitele politice si intelectuale romanesti ale acelor ani. Pacat ca murise Caragiale!

  4. Erich Honecker/RDG a tinut 1989 un chip de 1 megabit în mână. Era prea târziu pentru uzina din Dresden/RDG. Statele socialiste erau mult prea mult în urmă cu licențele cumpărate sau furate (RDG) în electronică.

    Electronica de consum a stabilit ritmul enorm de mare (legea: la 18 luni se dublează capacitatea unui chip) în inovație și cercetare. Pietele mari în vest au fost cucerite de electronica de consum din Japonia (Panasonic), Coreea de Sud Samsung), azi China (Huawei).

    Erich Honecker a rămas 1990 fără partidul SED, fără vila din Wandlitz/Berlin, a rămas pur și simplu pe stradă. Nimeni nu l-a mai ajutat. Un pat și adăpost a primit 1990 de la un pastor, a emigrat la Moscova, a murit în Chile.
    Ceaușescu s-a aliat cu Honecker împotriva lui Gorbaciov 1986-1989. Singura revoltă asuprită sângeros, la Timișoara 16.12.1989- 19.12.1989, București 22.12.1989 etc, a dus la prăbușirea naționalcomunismului dâmbovițean, la căderea dictatorului …. ….

    Azi UE a rămas fără tehnologia cloud, fără G5, e în decalaj tehnologic în digitalizare cu ani de zile față de firmele din SUA, China. La Bruexelles/UE se vorbește solemn de mult timp despre necesitatea de inovație, cercetare, investiții europene în tehnologia digitală. Vorbe … …. …..

    Marile concerne americane Google, Microsoft, Amazon, Apple, etc investesc fiecare zeci și sute de miliarde Dolari fiecare an în cercetare, inovație, AI, digitalizare.

    Budgetul de stat pentru cercetare, inovație, digitalizare, AI, la București 2020 …. ….

  5. Se pare ca francezul a intuit bine, industria petrochimica pe care o vizitase nu era de viitor.
    Dovada sta prezentul, industria petochimica romaneasca e ilustra, e superba dar lipseste cu desavarsire, praful si pulberea…
    Numai putin i-a lipsit francezului sa devina profet.A grsit cu foarte putin, nu ciupercile erau viitorul ci capsunii.
    Sute de mii de rumâni si-au gasit adevarata vocatie la culesul capsunilor in Spania ,a pastarnacului in Germania..
    De cesa te chinui sa ai industrii cand ai ciuperci si paduri?
    De ce sa te chinui sa exporti produse industriale cand poti exporta milioane de capsunari?
    Capsunarul e o marfa de export fara concurenta.Nici o tara nu exporta atatia capsunari si nici o tara nu poate prooduce capsunari la calitatea pe care o au capsunarii rumâni.Nativ.

    • De Honecker nu s-a atins nimeni după 1989. A scăpat fără proces și închisoare. „Die Linke (Stânga)” e azi urmașul partidului SED al lui Honecker, cu 20 % în est (Neue Bundesländer). Honecker a executat ordinul de construire a zidului în Belin 1961, a dat ordin să se tragă în oameni la zid.
      Ceaușescu a dat ordin să se tragă în cetățeni în Decembrie 1989. PCR a schimbat numai eticheta după 1989 în FSN/PSD.

      Nimic nou în est?

      • @Kurt – când secretara UTC pentru Cultură, șefa secției Agitație și Propagandă de la Academia de Științe a RDG, ajunge cancelar după reunificare, iar aparatul ei de propagandă folosește sute de postaci de forumuri, inclusiv pe cele de limbă română, e oarecum deplasat să facem anumite comentarii despre faptul că Honecker nu a fost acuzat de nimic.

        Știm, ”Putin are un adversar de neclintit la Berlin”, ca să citez un clasic în viață, iar cele 4 mandate ale doamnei adversar sunt cea mai bună dovadă că nimic n-a clintit-o de-acolo. Nici măcar după ce te-a luat gura pe dinainte și ai anunțat cu aproape un an în avans că AKK va fi succesoarea ei în fruntea CDU. Chiar dacă ulterior ai încercat să o dregi că ”se vor organiza alegeri” :) :)

        • Harald, mignona secretara UTC ex-RDG ajunge cancelar ex-RFG dupa ce Helmuth Kohl o lasa la cirma CDU.
          Recapitulam, pentru cititorii mai putin cititi decit tine, lista cancelarilor (vest)germani, nu chiar de la 1907 toamna, doar dupa 1949:
          – Konrad Adenauer, 1949-1963, CDU
          – Ludwig Erhard, 1963-1966, CDU
          – Kurt Kiesinger, 1966-1969, CDU
          – Willy Brandt, 1969-1974, SPD
          – Helmut Schmidt, 1974-1982, SPD
          – Helmut Khol, 1982-1998, CDU
          – Gerhard Schroder, 1998-2005, SPD
          – secretara UTC, din 2005 incoace, CDU

          Pina acum 8. 5 CDU, 3 SPD.
          51 ani CDU, medie 10 ani/cancelar, 15 ani secretara UTC.
          20 ani SPD, medie 7 ani/cancelar, jumatate cit utecista.

          Honeker mort si ingropat Santiago de Chile, 1994.
          Misto sa te cheme Harald, US citizen, baiat destept, si cu ochelari de cal ideo(i)logici.

          Comunisti rau nemtii astia. Si prosti. Scoala de la Frankfurt. Main, Oder, tot comunisti.

          • @Corson – înainte de a fi mâna dreaptă a lui Kohl, secretara UTC a fost mâna dreaptă a lui Lothar de Maizière, dovedit colaborator Stasi. Iar după ce secretara UTC a ajuns cancelar, vărul lui Lothar, pre numele său Thomas de Maizière, a fost ministru de Interne și ministru al Apărării în guvernele ei.

            P.S. e adevărat că nemții au conceput o mulțime de ideologii criminale, neomarxismul promovat de Școala de la Frankfurt fiind doar cea mai recentă dintre ele. Și e la fel de adevărat că n-ai mai folosit nick-name-ul ăsta de aproape un an :)

            • Unificarea nu se putea face ca o anexarea a estului inapoiat de catre vesticii civilizatori. Practic ca o cucerire. Elitelor estice (de educatie comunista, ca nu era alta) necompromise si cu potential li s-a dat sansa sa arate ca pot. Simplu si corect, politic si uman.
              Helmuth Kohl si-a asigurat locul in istoria germanilor linga Otto von Bismarck. Desi nu cred ca asta l-a motivat, ca nu a fost politician. A fost om politic, asa ca a facut ce trebuia sa faca.

              Cetateanul simplu (clasa muncitoare, deh!) vrea sa aiba un loc de munca sigur, un nivel de trai ridicat, o viata tihnita, copii bucalati, pace, soare, umbrelute, bere rece, crenvusti, etc. Si voteaza cu cei care le asigura asta. A se vedea statistica mea de mai sus. 8 cancelari in 70 de ani. Stupid germans!

              Ca ideologii (criminale), intelectualisme, tutisme, blabla-uri. Ideologiile ii hranesc pe cei goi si ii imbraca pe cei flaminzi. Iar ciinele de drum lung.

      • Pana la Decembrie 1989 Ceausecu a mai tras, cativa ani buni, in fugari pe frontiera sarbeasca.
        Diferenta e ca, frontul fiind mai larg, nu a avut parte de atata mediatizare ca zidul Berlinului.

          • Nu stiu ce varsta aveti, dar pe acolo se putea percepe singura adiere de vand ne-comunist. in Romania inconjurata de state comuniste. Iugoslavia nu era un stat comunist tipic pe modelul satelitilor Moscovei.
            Si totusi, Dunarea nu-i tocmai un parleaz. Nu cred ca exista o evidenta cu numarul mortilor, inecati, impuscati sau si una si alta, pe frontiera sarba.
            S-o mai gasi, poate, evidenta celor arestati, ca nume, dar nu cred ca se gasesc certificatele medico-legale eliberate celor care au avut „norocul” sa fie prinsi si care se tot impiedicau pe scari cu obstinatie pana obosea trupa…

            • Bijelo Dugme, Lepa Brena (Timisoara, 1984, 60 mii oameni, stadionul arhiplin), maratoanele de film de la TV Beograd. As vrea sa fiu mai tinar.
              Da, sirbii au fost altfel tot timpul. Nu neaparat in sens bun si nu intotdeauna in avantajul lor. Am spus sirbii nu din eroare.
              Se poate muri si sarind pirleazul. Am tot respectul pentru cei, putini, care si-au riscat libertatea si chiar viata pentru a evada din „epoca de aur”. Totusi, „mediatizarea” Zidului Berlinului se datoreaza unei tragedii cu un impact mult mai mare. Zidul ala trecea prin inima unui popor, dincolo de diferentele de regim politic. Era o granita intre frati, nu intre popoare.
              Daca spuneati de Prut in loc de Dunare… aar nici macar atunci. Germanii si-au darimat Zidul. Prutul se trece tot cu pasaportul, ca intre doua popoare.

              E pacat ca trebuie sa va explic asta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Petre Opris
Petre Opris
A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie şi Rachete „Ioan Vodă” (Sibiu, 1990) şi Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti (1997). Doctor în istorie (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 2008) şi locotenent-colonel (în rezervă). A lucrat în Ministerul Apărării Naţionale (1990-2002) şi Serviciul de Protecţie şi Pază (2002-2009). Cercetător asociat în cadrul proiectului internaţional „Relations between India and the Soviet Bloc: New Evidence from the Eastern European Archives”, coordonator: prof.dr. Vojtech Mastny, The Parallel History Project on Cooperative Security (PHP), Zürich, 2007-2010. Cercetător în domeniul istoriei Războiului Rece la „Woodrow Wilson International Center for Scholars” (Washington, D.C.), în cadrul Programului de Burse de Cercetare pe Termen Scurt iniţiat de Institutul Cultural Român (România) şi Woodrow Wilson International Center for Scholars (S.U.A.), martie – iunie 2012. Lucrări publicate: „Industria românească de apărare. Documente (1950-1989)” (Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2007), „Criza poloneză de la începutul anilor ’80. Reacţia conducerii Partidului Comunist Român” (Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2008) şi „România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia (1955-1991)” (Editura Militară, Bucureşti, 2008). Co-autor, împreună cu dr. Gavriil Preda, al celor două volume ale lucrării „România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia. Documente (1954-1968)” (Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2008 şi 2009). Fundaţia Culturală „Magazin Istoric” i-a acordat Premiul „Florin Constantiniu” pentru lucrarea „Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România (1946-1989)” (Editura Militară, Bucureşti, 2018), în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Banca Naţională a României (Bucureşti, 24 mai 2019). Apariţii editoriale recente: „Aspecte ale economiei româneşti în timpul Războiului Rece (1946-1991)” (Editura Trei, Bucureşti, 2019) şi „Armată, spionaj şi economie în România (1945-1991)” (Editura Trei, Bucureşti, 2021). În prezent, îndeplineşte funcţia de director adjunct al Institutului Cultural Român de la Varşovia. Opiniile exprimate pe Contributors.ro aparţin autorului şi nu reprezintă poziţia Institutului Cultural Român.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro