joi, martie 28, 2024

Elogiu domnului Marinescu: Despre solitudine si solidaritate in timpuri intunecate

Nu stiu aproape nimic despre cel care a cutezat sa sfideze sambata obscena chermeza revansista organizata de primarul Ontanu. Nu stiu ce profesie are. Nu are o institutie in spate, a venit singur, a clamat acolo, de pe margine, ceea ce mii si mii de romani gandesc. Este tanar, il cheama Dragos Marinescu. Cand jandarmii l-au admonestat, a raspuns calm spunand ca are dreptul sa-si manifeste revolta. A strigat ceea ce trebuia strigat, ca un om liber. Cu o admirabila stapanire de sine, le-a reamintit celor care exultau in momentul canonizarii rapsodului oficial al comunismului dinastic ce-a insemnat cultul lui Ceausescu. Solitudinea sa trebuie acum potentata de solidaritatea noastra. Vocea sa trebuie sa-si afle ecoul in vocile noastre.

Adrian Paunescu s-a prosternat continuu in fata lui Ceausescu, ba chiar si a „delfinului” Nicu Ceausescu. N-a facut-o dezinteresat, ci pentru a obtine avantaje enorme, inclusiv dreptul de a beneficia de propriul cult al pesonalitatii, derivat din acela al despotului paranoic. Subiectul raportului dintre cultul hegemonic si cele subalterne (al Elenei, al lui Nicu, al lui Paunescu), merita dezvoltat. Istoricul Adrian Cioflanca a publicat o scrisoare adresata in 1982 de supremul hagiograf celui pe care il numea „geniu binecuvantat”, „parintele sau bun”, adica „eroului intre eroii neamului”, sociopatul Nicolae Ceausescu, caruia ii oferea tot sprijinul sau, declarandu-si disponibilitatea a deveni „agent al binelui intre oameni”. Nu cunosc o mai nerusinata terfelire, o mai insolenta masluire, o mai sordida slutire a conceptului de Bine:

http://adriancioflanca.blogspot.com/2012/05/propos-de-proslavirea-lui-adrian.html

Exista clipe cand un singur om poate salva rusinea unei intregi colectivitati. Este ceea ce-a facut dl Marinescu. Il asigur de deplinul meu respect pentru actiunea sa. Repet, nu am idee care sunt optiunile sale politice, dar imi sunt clare cele morale, cele civice, deci cele care conteaza fundamental. Atata vreme cat exista astfel de oameni, nu este totul pierdut. Reluind o interogatie a Monicai Lovinescu, intreb si eu: Chiar este totul o apa si-un pamant, adica noroi?

Distribuie acest articol

73 COMENTARII

  1. Cu tot respectul, asta mi se pare instigare.
    Acolo s-au strins niste oameni intr-un anume scop. Nu conteaza ce scop, n-are importanta. Domnul Marinescu a venit acolo ca sa-si afirme pozitia impotriva acelui scop. Daca acolo erau mai multi de „domnul Marinescu” iar scopul ar fi fost ceva mai fierbinte, se putea lasa cu bataie, capete sparte si chestii de genul asta numai pentru ca „domnii Marinescu” au ales sa-si afirme pozitia in acelasi timp si in acelasi loc cu ceilalti.
    Exemplu: luna asta a avut loc la Bucuresti un meci de fotbal intre echipa A si echipa B. Fiecare din aceste echipe a avut locuri diferite de „cantonament”. Daca un suporter al echipei A ar fi venit la „centrul” echipei B si si-ar fi manifestat deschis parerile, s-ar fi ales cu capul spart. Asta s-ar fi numit nebunie, nu curaj. Daca 100 de suporteri A ar fi venit la locul de intilnire al echipei B, s-ar fi lasat cu singe pe asfalt. Asta n-ar fi fost nici nebunie, nici curaj, ci instigare, tulburarea linistii publice, revolta, lupte de strada.
    Si o intrebare: ce ar fi facut politia din Washington intr-un astfel de caz?
    Domnul Marinescu are toata libertatea din lume sa-si manifeste opozitia in acelasi loc dar la un alt moment de timp, nu cind acolo sint strinsi niste oameni pentru ideea exact opusa. Si, daca face o campanie bine pusa la punct, poate am sa-l insotesc si eu pentru ca ideile noastre coincid.

    • Absolut incorect! Libertatea de a-ti exprima opiniile nu tine de timp si de loc si nu poate fi ingradita!
      Omul acela nu venise acolo cu manusi de box si n-am auzit sa se fi repezit la cineva. De unde si pana unde ideea ca ar fi putut sa existe vreun final violent? Aaa… poate din cauza ca „partea cealalta” ar avea inclinatii spre violenta?
      Exemplul cu fotbalul e cel mai prost posibil! Trecand peste faptul ca in exemplu se descrie clar o situatie de nereppectare multipla a legii (si de incapacitate a fortelor de ordine) – ceea ce in sine este ceva ANORMAL – nu luam „suporterii fotbalului” (ma refer la cei violenti) drept „oameni”, astia sunt o turma de maimute care au mancat prea multe frunte fermentate :P

    • Pentru meciul de luna trecuta intre echipele A si B a existat o programare de un an. Daca pe cineva l-ar fi deranjat existenta meciului, ar fi avut timp un an sa se organizeze si sa protesteze. Ar fi putut chiar s-o faca in timpul meciului.

      Referitor la bustul din Gradina Icoanei, nu se stia mare lucru. Poate in anumite cercuri, dar un om care se duce la serviciu, se intoarce acasa, isi scoate copilul la plimbare, se intoarce acasa si lesina pe canapea… informatia lipsea cu desavarsire.

      Mai mult, sustinatorii echipei B nu stiu sa fi primit aprobarea sa ridice o statuite, doar asa sa le faca in ciuda sustinatorilor echipei A. Au avut un loc al lor unde s-au intalnit, au petrecut, au venit maturatorii si i-au facut uitati.

      Bustul ala seamana cu un viol asupra bunului simt si asupra ceea ce ar trebui sa insemne Romania de azi.
      Ma tot intreb de ce nu un bust al lui Alecsandri, Cosbuc, Eminescu?

    • ….comunistii au in cap numai bataia-atit ii duce capul-BATAIA pentru toti cei care nu le sint pe plac…pacat ca a fost singur acest Dragos Marinescu-inaltarea si dezvelirea unei statui pentru adrian paunescu e un bobirnac dat in nasul celor care (chiar) au pierit in 1989.Uitati-va la actualele declaratii „politice” de campanie: „sa stergem pe jos cu ei” , ” sa dispara” ,sa-i aruncam la cos” , „sa-i stergem”-expresii care emana doar din gura a citiva (spera ei) viitori …din pacate situati de aceeasi parte a drumului politic…

    • „AP n-a facut rau nimanui…” Mda! Nu a dat in cap nimanui, din cate stiu. DAR: in 1978, cand faceam parte dintr-un grup coral, am fost in turneu 2 saptamani cu cenaclul flacara in Ardeal. Eram studenti toti, oameni modesti, normali. Serile cantam pe scena, zilele vizitam orasele transilvane. Dupa atatia ani cati au trecut, atatea intamplari si scene de viata, tot nu am uitat ce m-a marcat in acel turneu: Paunescu era primit in judete ca un rege, toti faceau sluj la aparitia lui, de la vladica la opinca. Bardul defila intr-un Mercedez alb de 8 locuri (cine mai vazuse asa ceva printre muritorii de rand?!), incepuse sa fie supraponderal si vezi bine avea nevoie de mai mult spatiu in masina… Dupa ce-si termina de declamat abundent si transpirat (poate, uneori, chiar si inspirat) opera, dupa ce propaganda desantata anestezia sala si spectacolul se incheia, urma in fiecare seara marele chiolhan in care prim-secretarii locului se intreceau sa faca pe plac poetului. Pentru noi, oameni simpli, totul era science fiction: cazarea in cel mai bun hotel local, mancaruri de mult disparute de pe mesele noastre cotidiene, bautura buna curgand valuri, asezonate cu cantari de petrecere (Dumitru Farcasu, Mircea Vintila, Sorin Minghiat, Florian Pittis, Mircea baniciu, Fenix si atatia multi altii)… Era ca la nunta! Dimineata ne strangeam pe la camere, dormeam ziua iar seara o luam de la capat. Fiind o fire mai hiperactiva, dormeam mai pe scurt si preferam sa ies sa vizitez locurile. Prilejuri multe mi s-au oferit sa vad cum masina bardului era umpluta la refuz, la ordinele sefilor comunisti locali, de toate bunatatile. Sa vad apoi cum din camerele ocupate de clica de profitori din jurul lui AP ieseau fetite-tovarase de o noapte… Am primit si bani frumosi in acel turneu. Si am realizat ca adulatia dictatorului sa rasplatea din plin. Sigur ca apoi ne-am intors la viata noastra cenusie, dar aveam acum un nod in gat: stiam pretul cu care se pot vinde constiinte, suflete, oameni… Nu am uitat si nu am iertat. Iata de ce consider ca e o blasfemie sa ridici statuie unui om care a cantat pe cel care ne-a asuprit atata timp, macar cat inca mai suntem in viata si putem depune marturie a ceea ce a insemnat comunismul pentru noi: opulenta unora pe spinarea altora!
      Din 1990 activez in civism, fara politica, din convingere ca trebuiE sa ma purific pentru zgura pe care am tras-o dupa mine inainte de ’89, pentru faptul ca parintii mei au fost sacrificatii nerazbunati ai acelui regim. Imi pare teribil de rau ca nu am putut ajunge la mascarada lui Ontanu, il invidiez pe dl. Marinescu pentru gestul sau si pentru ca nu s-a lasat intimidat. Vreau sa afle ca NU E SINGUR!
      MULTUMESC!
      BRAVO!
      CHAPEAU!

  2. Paunescu a fost si este iubit de romani. Ii puteti sublinia oricit defectele de caracter, slugarnicia fata de Ceausescu, interesele, ideologia comunista etc. Nu va contrazice nimeni, dar nici nu ne impiedica sa-l admiram pe poet si gazetar. Comunistul si versificatorul Adrian Paunescu a fost surclasat de genialul poet si patriotul debordant Adrian Paunescu. Gusturile nu se discuta, si totusi Adrian Paunescu n-a urit pe nimeni si n-a facut nimanui rau, nici chiar prin linguselile sale fata de dictator.

    Puteti sa ne acuzati cit vreti de simpatii comuniste. Sint bineinteles false. De asemenea, daca va inchipuiti ca cineva din tara asta citea sau citeste cu placere osanalele dezgustatoare, va inselati 100%

    • nu a fost si nu este iubit de romani, ci doar de unii dintre ei.
      trebuie intr-adevar sa disociem omul paunescu (o rusine) de poetul paunescu….problema e ca poetul nu e nici pe departe atat de bun pe cat se clameaza acum. posteritatea o va demonstra, va redeveni treptat ceea ce este de fapt, un poet minor.

      • De ce ma intrebati? Am dovedit ca pot sa-l critic corect pe Adrian Paunescu, o personaliate pe care o admir sincer, desi era dificil de suportat patronajul sau plin de vitalitate, asupra tuturor.

        Daca totusi sinteti tinar si doriti sa va informati, incepeti cu poezia.

        Undeva pe internet trebuie sa gasiti din destainuirile sale, sau din destainuirile altora despre poet. Veti afla ca, profitind de hulitele sale relatii de partid, a ajutat multi romani talentati, profesionisti, bolnavi sau aflati la ananghie. Revista „Flacara” contine o parte din campaniile sale in favoarea unor doctori, scriitori, oameni de stiinta etc. Revista „Flacara” era o oaza de indrazneala, de bun sim, de informatie si de cultura mare, intr-o presa intoxicata. Prima pagina cu prostii comuniste era un tribut pe care-l intelegeam toti, insa revista avea saptaminal zeci de pagini, nici nu luam in seama ca ea exista.

        Cenaclul „Flacara” cucerea tinerii prin pasiune, sinceritate, traditie si patriotism. Comunistii il acuzau exact de opusul a ceea ce crede d-ul Tismaneanu: cenaclul era privit ca un exemplu prost, desmat capitalist inspirat din cultura vestica. De mai multe ori cenaclul a fost aproape interzis pina cind a fost interzis definitiv.

        • Va multumesc pentru interventii. Totusi, pe ce va bazati cand afirmati ca Cenaclul Flacara a fost de cateva ori la un pas de interzicere? Memoriile lui Dumitru Popescu-Dumnezeu vorbesc despre exclentele relatii cu Paunescu, inainte si dupa 1989. Revista „Totusi iubiorea” a fost o platforma persistenta si insistenta pentru reabilitarea fatisa a fostilor demnitari comunisti, inclusiv a celor condamnati pentru sustinerea ordinelor lui Ceausescu de reprimare a protestatarilor pasnici. Adrian Paunescu a fost un purtator de cuvant vehement al negationismului istoric in ceea ce priveste natura ciminala a sistemului comunist. Cenaclul de Luni condus de N. Manolescu chiar a fost oprit din ordinul Centrului Universitar de Partid.

          • Am cautat repede surse pe internet, fara succes. Din pacate nu sint in stare sa-mi sustin documentat afirmatiile. Fiind tinar in acea perioada, eram cititor al revistei Flacar si ascultator al Europei Libere. Insa eram si primitor-distribuitor de zvonuri si bancuri soptite din mediul politic, ca toata lumea.

            Dar n-am nici o indoiala ca cenaclul era digerat greu de conducerea comunista, in primul rind datorita succesului si renumelui poetului. Gelozia cuplului prezidential nu e un secret. Simbolic pentru informatiile ce le detineam atunci (va rog nu ma intrebati de unde caci sint doar un simplu martor al comunismului) este o scurta discutie cu un unchi (fie-i tarina usoara), securist cu grade mari, care nu ma simpatiza. L-am intrebat de Paunescu, cenaclu si zvonuri. Mi-a raspuns cu ura la adresa poetului si cenaclului. Mi-a spus ca ar trebui, si chiar va fi interzis, ceea ce mi-a produs o durere surda. N-am avut curajul, si nici nu era cazul sa-l contrazic pe unchiul meu, mai ales pe subiecte semi-politice.

            Cit priveste natura ciminala a sistemului comunist si negarea acestuia de catre poet, aveti dreptate. Bineinteles, aceasta negare nu-i face vreo cinste lui Adrian Paunescu. Probabil mega-orgoliul l-a impiedicat sa accepte ca s-a complacut atitia ani in slugarnicie.

    • Deranjant este ca epigonii celor care au navalit cu tancurile rosii in Romania ne invatau cum se iubeste tara, cum se construieste mitul , ba au avut artisti printre ei, precum cazul acestui Paunescu, care zicea „vrute si nevrute” (citat din Parvulescu), in ton de bas, savurate pe deplin de pretentiosii cu bacaulaureat+facultate tehnica intr-o miscare socialista hippy. Oameni buni, nu cu declaratii patetice, patriotarde pe zdranganit de chitara se slujeste tara si poporul ! Intr-o perioada extrem de grea, pozitia acestui pretins intelectual a fost de sluj declarat in fata „mitologicului” Conducator. Presul din fata usii nu poate fi genial si nici durabil. Doar plin de praf pana cand locatarul mai tanar se hotaraste sa faca curatenie.

      • Pina la urma de ce va deranjeaza miscarea socialista „hippy”? Erau mai bune miscarile oficiale, Daciada, Cintarea Romaniei, etc. ?? Generatia de „tehnocrati” pe care o ridiculizati nu prea avea studii universitare. Generatia aceea de tineri a „copt” la foc mic revolutia, si tot generatia aceea a adus si inca aduce bani frumosi, vinzindu-si puterea de munca unde e nevoie.

        Mi-ar placea sa laud meritele deosebite ale studentilor (printre care ma numaram) sau ale intelectualilor la revolutie. Insa adevarul e ca muncitorii din orasele industrializate au fost combustibilul si puterea revolutiei. Ma inclin cu respect in fata adevarului, si nu pot aloca merite deosebite intelectualilor, tehnici sau atehnici. Cu parere de rau, intelectualii romani inca nu sintem „copti” suficient. Nu sintem in stare sa trecem peste diferente, sa determinam miscari culturale sau politice, etc. Sintem valorosi, fiecare pentru el insusi, eventual recunoastem valoarea altuia cu jumatate de gura, cu virgula si „dar …” dupa. Care mai de care e mai neinteles si cu fasoane mai exotice.

        P.S. De fapt oamenii multi n-or sa ne urmeze niciodata. Pentru ca sintem egoisti si lasi. Dar ne complacem in aura falsa de intelepciune, ca sa evitam angajarea si responsabilitatea sociala.

        • Egoismul si lasitatea nu tin de statut social sau de pregatirea sau de profesia persoanei.
          Tine numai si numai de caracterul acelei persoane.

          Pot sa presupun insa ca o persoana mai educata, cu o buna pregatire profesionala poate intelege repede cum si cand este cazul sa intervina intr-o disputa si cum sa se pozitioneze eficient.

          Neimplicarea poate sa insemne comoditate si/sau necuprinderea situatiei.

          Cred in implicarea intelectualilor si in afirmarea unor pozitii clare de catre acestia.

          Inclusiv alegerile Presidentiale din 2009 au reprezentat o anume pozitionare a intelectualitatii din RO si din afara RO.

          Nimeni nu este perfect, dar a distinge intre rau si bine si a identifica calea spre luminita de la capatul tunelului tine totusi de o anume capacitate intelectuala, iar persistenta pe aceea cale are nevoie de un anume caracter mai ales cand ai fost/esti supus unor tiruri permanente cu „laturi”. Tot ce am spus in acest paragraf nu are nici o legatura cu egoismul sau cu lasitatea.

  3. Domnule Tismaneanu,
    Mi-am facut doar datoria de cetatean. De ce profitati insa de actiunea mea ca sa il admonestati pe Dl Claudiu Craciun? Domnia sa habar n-avea de inaugurarea bustului Porcului National, de unde vreti sa fi protestat? Poate ar fi fost mai bine ca Presedintele Romaniei, dl Traian Basescu, cel care pretinde ca a condamnat comunismul, sa-si fi exprimat indignarea. De ce nu ati abordat si acest aspect?
    Dragos Marinescu

    • Regret ca postarea mea vi se pare partizana. Presedintele Traian Basescu chiar a condamnat comunismul. Raportul pe baza caruia a fost condamnat regimul criminal si ilegitim se refera in chip limpede si ne-echivoc la rolul nefast al lui Paunescu prin promovarea cultului personalitatii si prin manipularile organizate in cadrul Cenaclului Flacara. Daca multe din propunerile asumate nu au devenit realitate este o culpa a intregii elite politice romanesti. Voi elimina referinta la dl Claudiu Craciun. Era o intrebare fireasca, tinand cont de moment, dar nu vreau sa las impresia ca „profit” de actiunea Dvs. Respectul meu pentru gestul Dvs ramane acelasi, indiferent de posibile divergente pe varii teme politice.

      • Intr-adevar Traian Basescu a condamnat comunismul, dar la moartea lui Adrian Paunescu s-a grabit cu un buchet de flori! Ma intreb si eu cand o fi fost sincer. Dar mai bine nu ma intreb, pentru ca stiu.

        • L-a condamnat formal, ca dadea bine….
          Altfel, aveti dreptate…
          Nu stiu ce-ar chiar mai spune Dl Tismaneanu, ca vad ca nu mai comenteaza…..

        • deci tovarasul basescu i a dus flori porcului.aaaa,acum intzeleg:ptr ca e bun creshtin si ruminii apreciaza asta
          bravo d nule Marinescu,celui care a protestat!
          cam asha a fost si la rivolutzia intregului nostu popor.atunci vorbea tovarasu iliescu nu tovarasu ontanu,ha ha ha.iar vagabonzii,ca Marinescu, erau impushcatzi nu amendatzi.de atunci s a schimbat ceva la romanica,ha ha

      • Domnule Tismăneanu,
        Vă mulţumesc pentru cuvintele pe care mi le-aţi adresat şi la care nu aş fi răspuns în public dacă nu aş fi constatat stupefiat că numele meu a fost uzurpat de cineva care v-a scris în această dimineaţă şi căruia, în necunoştinţă de cauză, i-aţi şi răspuns. Procedeul acestei persoane mi se pare revoltător şi descalificant pentru cel care îl practică, indiferent de intenţiile sale. Astfel, repudiez în totalitate cele scrise de cel ce semnează în mod nelegitim cu numele meu şi care îşi arogă acţiunile mele. Comunicarea electronică are, nu-i aşa, neajunsurile sale, constat acest fapt cu tristeţe.
        Profit de această ocazie pentru a mulţumi acelor cetăţeni care, fără a se solidariza cu fondul protestului meu, au apărat dreptul meu la opinie şi şi-au manifestat dezacordul faţă de intenţia Poliţiei de a mă îndepărta cu forţa de la acel eveniment reprobabil.
        Vă rog să primiţi salutările mele.
        Dragoş Marinescu

          • Domnule Tismaneanu,
            Constat cu tristete ca discutati cu Dv insiva prin clone. Este adevarat ce ati spus, utilizandu-mi numele, ca „uzurparea identitatii este revoltatoare si descalificanta pentru cel care o practica” si „comunicarea electronica are neajunsurile sale”.
            De ce am ajuns la concluzia asta? Nu ati avut o minima incercare de a transa identitatea mea de a celuilalt Dragos Marinescu, l-ati ales, pur si simplu, pe acel Dragos Marinescu care va convine. Un Dragos Marinescu fabricat. Un Dragos Marinescu care scrie folosind cratime, pentru a demonstra – nu-i asa? – ca nu are nici o legatura cu Dl Tismaneanu, chiar daca stilurile domnilor Tismaneanu si „Marinescu cel Bun” se suprapun.
            Va intreb acum: cat cinism poate sa zaca in cineva care in mod oficial lauda actiunile cuiva, pentru ca, in subsidiar, sa incerce sa-i denigreze interventia cu clone? De unde ati invatat tehnicile acestea de manipulare? Oare de aici sa provina tendinta Dv de a condamna comunismul si securitatea, avand in acelasi timp origini comunistoide si tendinte de actiuni securistice? Nu am nevoie de laudele Dv, daca doriti sa ma contactati, pentru o discutie barbateasca, puteti utiliza adresa mea de e-mail – [email protected]

            Nota Editorului: Acest IP este din Iasi. Vom face plangere la Politia din Iasi pentru identificarea celui ce isi aroga identitatea falsa.

            • Habar nu am despre ce vorbiti. Din acest moment nu voi mai raspunde la niciun mesaj. Il rog pe adminstratorul acestui portal sa lamureasca lucrurile. No good deed goes unpunished.

        • Domnule Marinescu, mi-am exprimat pe In Linie Dreapta, mi-l exprim si aici, respectul deosebit pe care il am fata de dumneavostra si fata de protestul pe care l-ati initiat sambata. Nu aveti de ce multumi celor care au intervenit pentru a stopa abuzurile „militiei” lui Ontanu. A fost un gest de solidaritate normala, pe care, daca nu l-am fi facut, am fi fost aidoma „aplaudacilor”, ce se inchinau sambata, nu vitelului de aur, ci porcului de bronz.
          Inca o data TOT RESPECTUL!

    • Domnule Andrieş,

      Mai întâi, mulţumiri pentru sprijinul primit în timpul dezvelirii bustului lui Adsrian Păunescu.
      După cum am mai scris, comentariul de mai sus care face referire la d-l Claudiu Crăciun nu îmi aparţine, a fost semnat cu numele meu de o altă persoană. Mă disociez complet de cele scrise de impostorul respectiv.

      Cu urări de bine,
      Dragoş Marinescu

      • Dragos, e clar ca primul Dragos Marinescu era impostorul, cine te cunoaste iti regaseste stilul in mesajul de mai sus si in precedentul. Felicitari pentru atitudine, Paunescu a facut enorm de mult rau. Nici nu imi vine sa ii spun Porc, iubesc porcii, mai precis anumite parti din ei :).

        Povestea ca poezia i-a contrabalansat curilingusul, nu se sustine.
        Citi i-au stiut poezia ca asa au simtit ei, citi i-ar fi stiut-o daca nu o promova desantzat prin Cenaclu sau nu era bufonul Regelui? Asa ca daca dam la o parte acest public nemeritat si oarecum captiv care nu avea la ce sa se uite pe net sau la TV, cu ce mai ramine ? Cu praful de pe toba si o balanta negativa. Baga-i un grafitti peste o luna ca doar nu or sa puna garda la bust :). Dar asta probabil ca nu e doar de amenda, tu ar trebui sa stii mai bine ca mine.

        „In lumea asta nula,
        Satula de istetzi,
        Eshti ca o Libelula
        Ce zboara printre fletzi.”

        Citat din Dragos Marinescu, poezii nepublicate 1985.

        Brava. Ca bine le ziceai.

      • Am aflat de reactiaDvs. la -ce oroare- dezvelirea bustului lui A. Paunescu, citind Hotnews;va felicit pentru atitudinea Dvs. si va invidiez;va multumesc, regret sincer ca nu am fost si eu alaturi de Dvs.
        Cu deosebita stima, St. Michiu

      • Deh, daca n-am apucat sa-l scuip cand era in viata, macar sa-i scuip bustul! Ca arabii care dau cu pantoful in statuia lui Saddam…

  4. Cine este Claudiu Craciun, ca sa pot sa am o imagine mai clara.
    Oricum daca eram dl. Marinescu as fi incercat sa am un raspuns mai ponderat.

  5. Adrian Paunescu este si ramane o mare personalitate a romaniei…a trait intr-o anumita perioada istorica …intunecata as zice. ca orice om in viata a avut si urcusuri si coborasuri …cu totii gresim in viatza..important este ce lasi in urma ta …multumim primarului Ontanu ca prin acest mic bust..amplasat in parc..Paunescu nu va fi uitat de viitoarele generatii care poate vor avea curiozitatea sa-i citeasca poeziile si opera artistica …si sa constate ca Paunescu si-a iubit cu disperare tara..
    Nu sunt de acord cu acest cetatean Marinescu….cu circul care l-a facut..cu acesta ocazie…cred ca acesta a dorit mai degraba..sa loveasca in Ontanu….in initiativa luata de primar…bine a facut politia ca l-a legitimat..sa aflam si noi cu acesta ocazie cum il cheama….in orice caz locul/evenimentul a fost..plin de instigatori….care asteptau o scanteie…..este clar ca totul este o cacialma politica…primarul ontanu ar fi trebuit sa amplaseze acest bust al lui paunescu anul trecut…nu acum in acesta perioada..tulbure..de alegeri…

    • Ontanule, lasa postatul pe forumuri si termina parcarile alea dintre blocuri de te lauzi de 3 mandate ca le faci si asfalteaza strazile. Cum ai scris „romania” si folosirea cu obstinatie a punctelor de suspensie m-au cam lamurit cate clase ai . Nu te mai chinui ca oricum tot o napasta traseista vei ramane pt acest sector. Sper sa fii istorie in curand!

  6. Romania Libera
    5 noiembrie 2010
    „Preşedintele Traian Băsescu a afirmat vineri, când a depus un buchet de flori la Uniunea Scriitorilor, că deşi a avut opinii politice „total diferite” cu Adrian Păunescu, s-a regăsit în poezia acestuia. „Am fost doi oameni care am avut opinii politice total diferite, însă în poezia lui Păunescu m-am regăsit, ca de altfel mulţi dintre noi”, a spus preşedintele.”

    • Si ce asta il face pe Paunescu mai digerabil, ca a spus Basescu ca se regasea in poezeaele lui?
      Il face doar pe Basescu mai putin cultivat. Si sincer avand in vedere ca jumate din cunoscuti mei din .ro n-au auzit macar de Machedonschi nu imi spune decat ca invatamanul din .ro la materile umaniste e zero.

  7. Am trăit vremurile cenaclului Flacăra şi ascultând interviul luat primarului Onţanu am avut senzaţia acută a unei întoarceri în timp….. o cumplită senzaţie de greaţă.
    Respectul unanim al meu şi al numeroasei mele familii, domnule Marinescu!
    Vai ţie, popor român…

  8. Ce mă deranjează pe mine în toată povestea asta este tocmai dimensiunea politică. Dacă fan-club-ul lui Păunescu i-ar fi ridicat statuie, dacă Uniunea Scriitorilor din România ar fi iniţiat, măcar, această acţiune, dacă nişte oameni care apreciază poezia de dragul poeziei (şi este irelevant aici cum considerăm noi poezia lui Păunescu – bună sau nu) ar fi solicitat un bust, atunci da – nu aş fi avut nimic împotrivă. Dar când, în campanie electorală, un grup politic iniţiază mişcarea asta pentru a capitaliza de pe urma variilor nostalgisme, când îl văd pe Onţanu citând din critica literară despre Păunescu, atunci mi se face o scârbă teribilă. Atunci mă gândesc că oamenii ăştia au devenit complici morali cu toate mizeriile lui Păunescu, de la cultul peersonalităţii până la scoaterea neveste-sii basma curată, prin influenţă politică, în accidentul în care ea a ucis o persoană.

    Îmi pare rău că nu am ştiut de eveniment, că aş fi participat şi eu.

  9. Am asistat pe vremuri la unul din spectacolele organizate de Paunescu(bilete distribuite obligatoriu de liceu/bineinteles spectacolul se tinea in noaptea Invierii).Ne-a incuiat usile pe la orele 23.00h ca sa nu putem pleca chiar in momentele cand el elogia pe ”tovarasu” si tarisoara iubita si sublima in care traiam.
    Nu ii contest talentul dar dupa parerea mea parcul Icoanei (poate cel mai vechi din Bucuresti) nu merita asa ceva.Avem atatea personalitati de elogiat si d.l Ontanu l-a instalat pe acest bard ceausist pana in maduva?A intrebat pe cineva d.l Ontanu?S-a sfatuit cu cetatenii?
    Nu!A procedat ca si cu parcul Obor.
    Vineri a trimis niste scrisori in care intreba daca suntem de acord sa-si faca primaria in parc si luni a bagat escavatoarele.
    Puteau sa-i puna statuia in curtea casei, pe Dionisie Lupu.
    Mergeam des in parcul Icoanei.
    O sa ocolesc intrarea unde troneaza el.

  10. Mie elogiu mi se pare cam mult spus, poate aprecieri…
    Altfel, se face acelasi lucru, difera doar peroana si faptele – deseori relative din punct de vedere istoric. Impulsul spre elogiere are aceesi sursa si intentie si nu cred ca este o fapta buna nici atunci cind se lauda ceva bun. Aprecierea exprimata este suficienta, elogiul devine usor proslavire si noi oamenii nu suntem chiar asa grozavi cum ne credem si cum ne spunem unii altora ca suntem… Avem fiecare slabiciunile si lipsurile noastre.
    Spre normalitate vom merge probabil când vom renunta si la elogii…
    In ceea ce priveste gestul d-lui Dragos nu mi se pare unul eroic, doar indraznet. Intr-o lume a relativitatii putem accepta talentul de poet peste sau dincolo de scaparile de caracter. Doar sa fim atenti care pina unde merge. Unii se marginesc la acest lucru si nu cred ca este o problema majora ca il omagiaza. La fel este ca si cu parada homosexualilor, au drepul sa se exprime chiar daca apucaturile lor sunt „pe invers” decit a oamenilor sanatosi si normali.
    Discernamintul intern al oamenilor trebuie dezvoltat, cu legile si in contextul actual de disolutie a moralei, nu se pot impune norme in domenii sensibile legate de libertatea individului, atita timp cit nu afecteaza direct pe altul. Sa dezvoltam discernamintul, atentia si selectivitatea, altfel indemnam la ura si polarizare sociala antagonista, nu constructiva.

    • @exx:
      Nu-l mai supara pe dom’ profesor cu intrebari incomode, nu vezi ca e ocupat cu Claudiu Craciun? Du-te si joaca-te in alta parte! ;)
      In alta ordine de idei, meseria face ca l-am cunoscut pe dl. Dragos Marinescu pe vremea cand era director juridic la o institutie financiara nebancara si pot sa spun ca sunt placut impresionat de implicarea dumnealui intr-o asemenea actiune, venind de la cineva dintr-un mediu care nu are nicio legatura cu politica sau activismul. Bravo!

  11. Felicitari D-le Marinescu, sinteti un om de mare calitate.
    Ontanu citea ca prostu’ un comentariu literar din care nu intelegea nimic, va rog sa urmariti pasivitatea discursului imbibat de termeni straini D-lui Ontanu.
    Politia locala trebuie scoasa de sub tutela primariilor, a devenit un pericol public pentru cetateni.Mai ales in campanie electorala acesti politisti sint folositi in scop electoral si este profund incorect.

  12. UNPR (Ontanu) este pentru „stabilitate”, iar stabilitatea este a fi alaturi de PUTERE (opozitia este „rea”). Sint multi nostalgici! In epoca de „restauratie” pe care incepem sa o traim oricine poate pune orice bust oriunde atita timp cit elogiatul nu este antisemit! (exceptie ungurul de ieri cu cenusa care dupa spusele unora are busturi si nume de strazi).
    Jandarmii isi fac treaba numai pentru putere, indiferent cine este. Romania NU are institutii numite „politie si jandarmerie”. Are niste angajati care asculta ordinele emise de putere.

  13. Domnule profesor,
    Avand in vedere expertiza dumneavoastra in privinta regimurilor totalitare, va propun lansarea unei analize (discutii) pe tema ascensiunii in Europa (cel putin) a partidelor extremiste, atat de stanga cat si de dreapta. Care sunt explicatiile ca dupa cunoasterea destul de detaliata de ceea ce a reprezentat atat comunismul cat si nazismul si fascismul, totusi aceste doctrine mai au priza la public? In unele tari, la alegeri au ajuns aproape de 20 % ceea ce este foarte mult. Nu cred ca este vorba de nostalgii, ci de insatisfactiile generate de politicile atat social democrate cat si liberale. In speranta ca veti accepta o astfel de discutie, va multumesc anticipat.

  14. Degeaba s-au chinuit militienii locali ai lui Ontanu sa-l ascunda cu duba pe protestatar.
    Cel mai elocvent protest l-a formulat autorul statuii: -la „imortalizat” pe Patrian Daunescu in postura de deghizament pe care si-a luat-o dupa lovilutie ca sa se ascunda de scuipatii „admiratorilor” de la Ambasada SUA: si-a lasat barba…!!!!

    • Da, imi amintesc cum voia lumea sa-l linseze la Inter in 24 dec. (parca!), si eu, in naivitatea mea, strigam la oamenii care-l umplusera de scuipat si cautau sa-l smulga din mainile celor care-l tarau pe sus sa-l scape: „Oameni buni, nu-l omorati, lasati-l ca o sa fie judecat! Nu va faceti pacat..!”
      O, sfanta naivitate!

  15. Daca regimul Traian Basescu ar fi avut respect pentru dreptul la protest public si la libera exprimare, si daca propagandistii acestui regim nu i-ar fi luat apararea atunci cand a facut exact acelasi tip de abuzuri, cu aceeasi politisti si jandarmi precum cei din imagine, poate ca aceste drepturi ar fi devenit in cei 8 ani deja o normalitate.Daca ar fi facut dosare penala unor politisti care au aparat in mod abuziv Puterea, adica pe El si pe Ei, astazi alta era situatia. Nu ma astept de la comunisti (Ontanu a fost activist de partid-PCR la organizatia sector 2) sau de la neocomunisti sa inteleaga asa ceva si sa actioneze in consecinta, dar de la Basescu si de la PDL am avut astfel de asteptari si speram ca intelectualii care ii sustin sa o faca cu spirit critic, nu sa se transforme in propagandisti. Din pacate constatam ca puterea, oricare ar fi ea, tinde sa se comporte abuziv, iar libertatea si democratia trebuie aparate in fiecare zi. Cand vom intelege asta sunt sigur ca ne vom simti mai bine.

      • M-am saturat de votul exclusiv negativ. De fiecare data ne bucuram ca am scapat de „vechiul”, iar la scurt timp constatam ca de fapt nimic nu s-a schimbat. Deci, vin la vot, nu-l votez pe Ontanu, dar pe cine sa votez si de ce? Vedeti, nu e chiar asa simplu pentru mine! Dar, indiferent de optiunile politice sau administrative, cred ca libertatea si democratia trebuiesc aparate chiar si atunci cand nu ne convine.

    • @Vlad Ionescu:
      Domnule, cata dreptate ai. Dar unii incep sa vada acest lucru doar atunci cand ajung ei in situatia de a fi imbarcati de politie sau de jandarmerie pentru ca isi exercita dreptul la libera exprimare.

  16. Esecul acestei tentative, domnule Vladimir Tismaneanu, de a turna emotie politica intr-un eveniment eminamente cultural este garantat suta la suta. Probabil ca o anumita patima politica “orbitoare”, cum ar spune Mircea Cartarescu, va impiedica sa observati ca in democratie actele relativ izolate nu mai au spectacularitatea celor din totalitarisme. Dimpotriva, in democratie libertatea protestelor de masa, pe probleme sociale (locuri de munca, salarii, pensii, sanatate, locuinte etc.), precum cele din ianuarie-februarie, au relevanta reprezentativa dupa care jinduiti, dar nu pe aceste teme, evident, pentru ca in cazul amintit v-ati straduit din rasputeri sa le minimalizati, prin demonizare, ceea ce va lumineaza, fara sa vreti (si poate fara sa stiti), pozitia politica laterala (sper sa apreciati eleganta termenului) impotriva curentului social majoritar.

    De aceea, domnule Vladimir Tismaneanu, hiperbolizarea unui act marunt si obisnuit in democratie, ca cel caruia ii faceti un “elogiu” disproportionat, este penibila si decredibilizanta. Nu neg ca l-ati citit pe Gustave Le Bon si a sa “Psihologie a multimilor”, dar schema dupa care va forjati mesajul prozelitoid este una revoluta, pentru ca realmente vine din “timpuri intunecate”, cand popoarele est-europene, fara lectia revolutiilor din ’89 si a capitalismului dezumanizant-umilitor care le-a urmat, erau nevaccinate la pandemiile manipulatorii, reactionand ca niste turme la “stimulii” politici ai falsilor profeti. Astazi, a devenit un fapt banal sa constatam ca pe cat de neincoronati pe atat de mincinosi s-au dovedit toti pretinsii “regi” ai anticomunismului. Cineva spunea ca instigati, eu as spune ca prin obstinatia de a va impune un discurs politic anacronic si golit de orice obiectiv social subminati, de fapt, democratia. Nu de “revolutii culturale” avem nevoie, la care indemnati subtextual, ci de revolutii economice si sociale, care sa ne genereze crestere si un trai mai bun pentru toti. Spiritul lui Mao nu trebuie reinviat. A bon entendeur, salut!

      • Nu citesc Critic Atac, mesajul meu v-a fost adresat ca o dedicatie speciala, din prietenie si apreciere intelectuala, pentru a va renova discursul politic, avand in vedere ca multimile din ziua de azi sunt sume de individualitati si personalitati puternice, care nu mai iau pe nerumegate nicio poveste (si mai ales pe cele care din start se vad ca vor sa produca „efecte speciale”). Va astept in iunie-iulie, dupa cum ati promis, pentru o discutie face to face si o propunere de proiect A bon entendeur, salut!

  17. De multa vreme nu m-a mai incercat asa o senzatie de greata, la propriu. Bustul lui Paunescu in parcul Icoanei! La baza soclului ar trebui pusa zi de zi o chestie, o ceva, pe care sa scrie RUSINE. Rusine sa ne fie la toti bucurestenii de bun simt care inghitim asa ceva.

  18. „Si uneori la focul mic
    In casa lor sarmana
    Isus induiosat un pic
    Coboara din icoana”

    Profesoara o viata intreaga si sotie de preot, la peste 80 de ani, mama stia pe dinafara si recita adesea, cu lacrimi in ochi, poezia „Colind” de Adrian Paunescu, din care am reprodus mai sus o strofa. Cred ca exista mult nefiresc, multa nedreptate si multa ignoranta in protestul Dlui. Dragos Marinescu si in elogiul pe care Dl. Tismaneanu i-l aduce Dlui. Marinescu.

  19. As putea spune ca A. Paunescu a publicat in contemporaneitate cu Nichita Stanescu, cu Marin Sorescu, cu Miron Radu Paraschivescu, cu Traian Cosovei, cu (mare parte din opera lui) Gelu Naum si cu vreo alti 20 de poeti adevarati ai Romaniei, carora – in ciuda unor concesii facute regimului comunist – as fi mandra sa le vad busturile pentru contributia fantastica la istoria culturii noastre, artisti fata de care, Adrian Paunescu, smerita fie-mi opinia, nu e decat un ingenios autor de romantze.

    Dar nu calitatea rimelor paunestiene ma face sa-i dau dreptate dlui Marinescu, ci functiunea social-politica a cenaclurilor Flacara, o functiune pe deplin realizata si careia eu cred ca ii datoram o mare parte a nenorocirii morale si sociale pe care o traim azi, in 2012. Asa cum observa cineva (dl. academician Eugen Simion pare-mi-se) A. Paunescu a fost un „interesant” activist politic, nu doar un „poet”.

    Cenaclurile Flacara se adresau tinerimii din acea vreme cu scopul vizibil de a dilua intensitatea intrebarilor politice, dorintei de libertate tipice varstei. Si au folosit, in mod perfect constient si bine organizat doua metode: cea a supapei de siguranta si cea a tzapului ispasitor. Prima merge asa: avem niste tineri artisti care simt ca lucrurile nu merg bine in tara lor. Le analizam discursul, alegem „graul de neghina” adicatelea neghina fiind ceea ce deranja familia Ceausescu, lasam graul si le dam voie sa tzipe ca imparatul e gol, doar ca nu mai e vorba despre imparat, ci de vice-prim-ministru, si oricum nu e gol, dar poarta pantaloni scurtzi… . Ii platim pe cei mai naivi care accepta sa arunce doar „graul”, le oferim audienta, ii pomovam, si-i distantam de cei carora „neghina” si „imparatul” li se par mai interesante. Cu ocazia aceasta poetii graului devin bogati si un pic vinovati, iar cei ai neghinei necunoscuti, amari si muritori de foame.

    Metoda a doua e si mai simpla. Cum bine stim din istorie, de situatia noastra in lume sunt vinovati cumanii, hunii, tatarii, leshii, turcii, ungurii si alte „lifte” . Cum situatia prezenta (in anii 70) tot nu parea sa fie mai buna, facem repede o sinecdoca eleganta (ca doar suntem poeti), pe care – la alegere – o putem dubla si de un paralelism sintactic de buzunar si asa decidem ca e mult mai interesant sa ne emotionam de bietul Avram Iancu, Horia, Closca si alti Brancoveni decat sa privim spre Cotroceni, Primaverii si alte asemenea cabane de vanatoare.

    Asa incat, pe de o parte, dramaticul nostru domn Paunescu izbutea sa faramitzeze o intreaga generatie de intelectuali romani in timp ce, pe de alta, entuziasma publicul adolescent avid de farimituri de adevaruri si de identitate nationala. Ca a avut talent este fara indoiala. Un talent fantastic care i-ar fi adus – bunaoara – milioane (in orice valuta poftiti) in industria de wrestling pentru geniul aproape avant la lettre in showbiz. Indraznesc sa cred ca A. Paunescu a adus familiei Ceausescu servicii pe care Securitatea niciodata n-a izbutit sa le faca macar intrezarite.

    Cand in fine Romania s-a rasculat, atata cata s-a rasculat, roadele muncii fara de preget ale dlui Paunescu s-au facut simtite. Nu a existat o sociatate de romani ganditori care sa produca o ideologie, nu s-au putut face simtite grupuri coerente de intelectuali (da, si politicienii sunt intelectuali, ba chiar si economistii si inginerii, in ciuda zvonurilor destabilizatoare) care sa activeze instantaneu, care sa creeze un drum pentru o democratie romaneasca. In fond, in 1989, romanii s-au vazut prinsi intre masele de tineri de 15-19 ani, entuzasti dar fara vreun plan de actiune si resturile imbatranite ale partidelor istorice. In spatiul de mijloc ramanand „vidul de putere” iliescian.

    Categoric A. Paunescu a fost o personalitate, cand ma uit in jurul meu recunosc amprenta acestei personalitati in fiecare casa cu geamurile batute in leatzuri, in fiecare plagiat ministerial, ca si in nepasarea superba a clasei politice fata de orice fel de ideal. Si tocmai de aceea, tocmai fiindca A. Paunescu a fost o personalitate, ii strang mana dlui Marinescu si nu regret decat ca nu m-am nimerit prin acel parc la momentul potrivit.

  20. Nu sunt cinic deloc. Poate ironic. Aduc si eu un omagiu domnului Marinescu cu o poezie a vierului poet cu „bust dezvelit” .Poezia se numeste modest „Va Multumesc”.

    „Întreg, al dumneavoastră, aşa mă simt din nou
    Că de minciuni şi falsuri fiinţa mi-e sătulă,
    Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
    Renaşte-n mine însumi şi ultima celulă.

    Parcă trăiam exilul himeric în pustiu
    Şi fapta dumneavoastră avu deodată-n mine
    Efectul formidabil al unui trăznet viu
    Lovind în ce e putred ca-n rest să facă bine.

    Sunteţi atât de tînăr şi-atât de curajos,
    Aţi deşteptat întreagă speranţa românească,
    V-au dat strălimpezime durerile de jos
    Şi-aţi doborât minciuna ca pe-o cumplită mască.

    Necazuri sunt destule, în viaţa tuturor,
    Şi fiecare-şi vede întâi pe ale sale,
    Dar oamenii suportă necazul mai uşor
    Când adevărul totuşi e cea mai dreaptă cale.

    Acest popor doreşte întregul adevăr
    Şi-acum când grea e iarna şi iarăşi sunt probleme
    Nevoie e de oameni, «nu de justificări»,
    Şi, dacă va fi astfel, n-avem de ce ne teme.

    Vă văd apoteotic, ca pe un Voievod,
    Ce ştie să aplece urechea spre Ion Roată,
    Şi se-adresează ţării în cel mai simplu mod
    Ca-n ‘72, ţin minte: «Acum ori niciodată!»

    De-aici, din umilinţa la care sunt constrâns,
    Chiar dacă nu am dreptul propriei mele arte,
    Bolnav, hulit şi singur, cu ochii arşi de plâns
    Am să vă fiu ostaşul cinstit până la moarte.

    Februarie patetic! Vrem veşti, nu vrem poveşti,
    Şi aşteptăm ca Geniul acestei patrii bune
    Să-nceapă primăvara conştiinţei româneşti
    Şi tot ce e valoare în juru-i să adune.

    Ce radicalitate în felul omenesc
    De-a spune adevărul, de-a-l transforma în torţă,
    Ce, de va fi nevoie, din morţi să mă trezesc,
    De m-aţi chema vreodată, mai am în mine forţă.

    În vremurile grele pe care le trăim
    Când o planetă-ntreagă se plânge că o doare,
    Dezamorsând minciuna, Eroule sublim,
    Sunteţi Bărbatul Ţării şi Unica Salvare.

    Noi, să vă fie bine, oriunde-am fi, veghem,
    Dar vă rugăm sfielnic să fiţi cu luare-aminte
    Să nu-nnoiţi doar oameni, ci şi acest sistem
    Care prin sine însuşi falsifică şi minte.

    Amprenta dumneavoastră să tuteleze, ea,
    Nu nişte reparaţii la vise iluzorii,
    Ci radicalizarea lăuntrică şi grea,
    Sub semnul Competenţei, Iubirii şi Valorii.

    Să vină primăvara conştiinţei româneşti,
    Renaşterea naturii, speranţei şi a muncii,
    Exemplu de-nnoire pornind din Bucureşti:
    Un neam care-şi iubeşte şi pe bătrâni, şi pruncii.

    Îndoliat de rele, acum mă nasc din nou,
    Slujindu-mi cu credinţă, după putere, ţara,
    Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
    Din Geniul dumneavoastră, ca un fertil ecou,

    Să vină Adevărul, să vină Primăvara.”

    Adrian Păunescu 7-8 februarie 1986

  21. Paunescu este nul ca poet.
    Faca aceasta precizare pentru ca vad ca exista inca disocierea viata-vs.-opera, astfel incit oameni care ii identifica fara echivoc „optiunile politice” (casa numim asha lingatoriile galopante) se pot uneori lasa inselati si atmite, fie si doar pentru un argument, ca melodrama kitsch e „poezie”, ca A.P. a avut „talent”.

    A fost o persoana de un narcisism galopant, care si-a tratat infiorator partenerele de viata, familia, prietenii, apropiatii.
    Cum poate cineva de acest calibru sa aiba talent, sa spuna ceva autentic?
    Ba chiar in discursu’ lui Ontanu a mai aparut si numele lui Nichita Stanescu!!!

    Va multumesc, domnule Dragos Marinescu. Ati reprezentat si vocea mea.
    Nu, nu locuiesc in sect. 2, si nici in Bucureshti :-)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro