vineri, martie 29, 2024

Evazionism histrionic: Metanoia lui Victor Ponta? (Actualizat)

Scrisoarea mitomanului galactic către rectorul Universitătii din Bucuresti, profesorul Mircea Dumitru, este un truc lipsit de onestitate, o manevră demagogică utilizată de Victor Ponta pentru a eluda si a camufla marea sa fraudă. In mesajul sau, premierul nu mentionează nici măcar o singură dată cuvantul-cheie, anume plagiat. Acesta este motivul pentru care i s-a cerut in repetate randuri demisia de către oameni diferiti ca optiuni ideologice si politice. Am citit cu atentie articolul bunului meu prieten Radu F. Alexandru si, pour une fois, mi-e teamă că nu vedem lucrurile la fel. Nu cred că Ponta a inceput să aibă scrupule morale. Nu cred in metanoia sa. Dimpotrivă, il văd ca pe un cinic intratabil si incurabil, al cărui unic scop este să supravietuiască și să prospere politic, el si șleahta sa profitocratică. Cu alte cuvinte, pontocratia nu cunoaste epifania. Fara a fi comunist ca ideologie, de fapt fara a fi nimic ca ideologie (in afara unui cronic fripturism), Ponta este unul ca mentalitate. Radu Vancu are dreptate să reaminteasca aici, pe „Contributors”, cuvintele lui Leszek Kolakowski, acel veritabil si admirabil apostat: „Minciuna este sufletul nemuritor al comunismului”. Minciuna este forma existentială a lui Victor Ponta.

In locul căintei–un sentiment pe care nu cred să-l fi cunoscut vreodată–, micul Kim Jong-un, in urmă cu doar cateva luni pe cai mari, pozează in victimă, isi plange de mila, se lamentează pentru vătămarea prestigiului său datorită „politizarii” chestiunii doctoratului. Magnanim din fire, predispus la auto-jertfire, cum il stim, Ponta renuntă la titlul de doctor nu pentru că este unul furat, ci pentru că vrea, pasămite, binele Cetătii. Impostura sa este fara limite. Cred că a făcut acest gest crezand că il poate exploata pentru reclădirea atat de șifonatei sale imagini. S-a inșelat.

Dacă ar fi să definesc comportamentul nesimtit al arendașului Ponta, l-as numi evazionism histrionic. Este un teatru de prost gust, o melodramă inrudită cu sceneta „sinuciderii” lui Adrian Nastase. Dar oricat de vicleană ar fi strategia sa, ea riscă să aibă ceea ce sociologia numeste efecte perverse. Pot interveni asa-numitele consecinte neanticipate si neintentionate.

Plagiatul a revenit astfel in prim-planul dezbaterilor publice, nu mai poate fi ascuns sub covor. Aceiași șmecherie nu tine de doua ori. Adus din nou la apă, ulciorul pontocratic se poate sparge. E bine sa ne amintim inceputul celei de-a doua dezbateri dintre Victor Ponta si Klaus Iohannis, pe B1TV. Atunci cand candidatul ACL i-a vorbit de trecutul său de plagiator (dl Iohannis s-a exprimat elegant), premierul s-a enervat cumplit, si-a pierdut aplombul belicos, a părut si chiar era rătăcit. Mi-a amintit de buimacul Ceaușescu atunci cand s-a trezit huiduit. Din acea clipa, lui Ponta i-a fugit pămantul de sub picioare. Era zăpăcit, haotic, nauc. Pe 16 noiembrie, Klaus Iohannis a castigat alegerile. Cabotinul Ponta continuă să se agate de functie, dar nu mai este decat o umbră palidă a tupeistului veleitar și agresiv de-acum cateva săptămani.

Textul de mai sus este versiunea largita si actualizata a articolului meu aparut azi in editia online a ziarului „Evenimentul Zilei”:

http://www.evz.ro/evazionism-histrionic-noua-mascarada-a-lui-victor-ponta-1.html

Recomandari:

http://www.nature.com/news/romanian-prime-minister-relinquishes-his-phd-1.16583

https://www.contributors.ro/politica-doctrine/putem-da-o-sansa-unui-om-care-a-gresit/

https://www.contributors.ro/politica-doctrine/betia-puterii-auto-divinizarea-arendasului-victor-ponta/

https://www.contributors.ro/politica-doctrine/cinstea-la-romani-plagiatul-lui-ponta-si-amintirea-loviturii-de-stat/

https://www.contributors.ro/reactie-rapida/doctorul-ponta-%c8%99i-doctorul-arafat-o-fabula/

Update. Admiratorul lui Che Guevara si al lui Mao (de fapt un ignorant in ce priveste doctrinele revolutionare si istoria socialismului) nu se dezminte, vrea acum o stanga musculoasa, radicala in optiuni, viguroasa din punct de vedere intelectual. Trepadusul lui Iliescu, Hrebenciuc si Nastase, se declara omul Noii Stangi! Imi semnaleaza un prieten ceea ce-a postat plagiatorul azi pe FB:

„Am citit de mai multe ori și cu mare atenție această opinie a lui Barbu Mateescu! Nu spun că sunt de acord în totalitate (nici măcar că am înțeles toate semnificațiile unui demers atât de complex), dar ceva îmi spune că are dreptate mai mult decât pot eu azi să înțeleg! Este însă încă un mesaj că adevarata reformă a stângii românești nu poate veni doar din interiorul PSD! O să îi rog și invit pe intelectualii de stânga (nu atât de zgomotoși sau agresivi ca cei de dreapta – dar nu mai puțin valoroși) să accepte o contribuție ideologică exterioară la demersul atât de necesar care va avea loc anul viitor! Mă refer nu doar la autorul acestei opinii, Barbu Mateescu, ci la mulți alții care au curajul să-și asume opțiunea ideologică (Ioana Lupea, Costi Rogozanu, Radu Magdin, echipa de la CriticAtac, ș.a.m.d.)! Sper să accepte această solicitare pe care o fac din convingere, pentru că nu putem să trăim mereu într-o societate în care apartenența mimată la „dreapta” este un fel de religie obligatorie promovată de zeloși fanatici și farisei ridicoli! Vă rog să citiți toți postarea lui Barbu Mateescu și spuneți-mi opinia voastră! Mulțumesc!

http://sociollogica.blogspot.ro/2014/12/fals-discurs-la-investire.html

In calitatea mea de „zelos fanatic si fariseu ridicol”, ii sugerez mitomanului galactic sa apeleze de urgenta la serviciile patriarhului marxist-leninist Ion Ianosi, cel atat de admirat de Rogozanu si ceilalti noi Verhovenski de pe CriticAtac (sa nu uitam ca fostul instructor al CC al PMR, umanistul de serviciu al PCR, Ion Ianosi, este si un respectat specialist in Dostoievski). Pacat nu mai sunt printre noi Dan Martian si Radu Florian, ar fi putut forma, impreuna cu Ianosi, un fel de „sfat al inteleptilor” care sa calauzeasca Noua Stanga la ceasul reinventiei pontocratice :) Apoi, cum de i-a uitat pe Adrian-Paul Iliescu, Daniel Barbu, Paul Cernat, Iulia Popovici etc?

Dar, mai cu seama, cum de l-a uitat pe Radu-Calin Cristea, autorul acelui minunat, inaripat, inubliabil portret al megaplagiatorului: „Scriu acest comentariu voios salutând, în fine, apariţia în fruntea Executivului a unui politician tânăr, sănătos la minte şi la trup, în formă şi plin de haz (…) Într-o lume politică plesnind de tensiuni, umori şi discursuri scrâşnite, remarc cu plăcere stilul dezinvolt, aplicat, sportiv al noului Premier ca pe un semn că se poate discuta normal, franc, fără încruntări preţioase despre cele mai incomode teme ale guvernării”.

Si, daca tot vorbim de epifanii, apostazii si metanoia, o intrebare: Sa fie actualul consilier personal al presedintelui-ales Klaus Iohannis aceiasi persoana cu Andrei Muraru, lector doctor la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iasi, deci cel care sustinea in iulie 2012 lovitura de stat, intr-o scrisoare catre Bruxelles intrata in istoria politica a infamiei din Romania ultimelor doua decenii si jumatate? Au facut-o si altii, e drept, inclusiv unii naivi onorabili precum regretatul poet Andrei Bodiu. Dar nu pentru sinecuri, nu ca trambulina politica, nu din foame de functii si influenta. Foame pe care, se pare, este pe cale sa si-o astampere, macar temporar, in noua administratie de la Cotroceni. Pana la noul pas…

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-12866745-ilhl.htm

Distribuie acest articol

38 COMENTARII

  1. Nu sunt un admirator al scriiturii tăioase din motive de formație spirituală. Dar simplul fapt de a opera delicat un asemenea subiect ar fi o eroare de procedură: atitudinile călduțe sunt proba înspăimântătoarei vlăguiri a intelighenției naționale într-o țară dominată de vasalități postmoderne. Lipsește masa critică necesară pentru a iniția o lichidare a „stângii-caviar” într-o țară unde singurul profet care face rating e Caragiale.

    Presupun că există o solidaritate discretă a imposturii care face din sinceritate o formă perversă de autism. Cine să ridice piatra? Intelectualul carpatic nu are chef de dușmani, e interesat până la delir de fani și această dorință de a plăcea îl transformă în pradă a gândirii neaoșe.

    Poate că ar fi nevoie de mai mult decât de fraze răspicate. Într-o casă ce ajunge „peșteră de tâlhari” se predică oricum în pustie…

    • Exact asa: ” … atitudinile călduțe sunt proba înspăimântătoarei vlăguiri a intelighenției naționale într-o țară dominată de vasalități postmoderne”.

      Intelectualul egoist a investit timp in sine insusi, doar pentru a-si satisfice placerea intelectuala si a-si etala abilitatile dobindite. Cind e vorba despre implicare si curaj, intelectualul egoist nu se daruieste cetatii. Din varii motive, cu pretentie de intelepciune, intelectualul egoist proclama superioritatea ratiunii asupra sentimentelor, isi emasculeaza sufletul, ca si cum progresul s-ar implementa cu roboti, nu cu oameni. Egoistii, intelectuali sau nu, sint jalnici in generarea societatii civile.

  2. Aveti toata dreptatea in fata d-lui Radu F Alexandru care este un „impaciuitorist„din fire .Sigur Ponta si-a facut planul sa-l bage rapid in corzi pe K.Johannis care nu pare pregatit pentru o lupta la baioneta la fel ca predescesorul Presedinte-Basescu De la alegeri timpul a trecut si trece in favoarea lui Ponta care incearca disperat rebrenduirea chiar daca nu-l ajuta natura. Ne vom da seama in curand pe ce picior danseaza fiecare din cei doi dar eu am o strangere de inima vazand viteza cameleonului inca PM si lentoarea neamtului..Poate ia niste meditatii rapide zilele astea de la dl Basescu .

    • Este usor de anticipat ca de luni incolo dl Johannis va deveni principala tinta a MEDITATIILOR pe care dl Basescu le va administra cu darnicie la ore de mare audienta si cu limbajul pe care cu totii l-am indragit in acest luminos deceniu.
      Prin urmare dl Presedinte KJ are nevoie mai degraba nevoie de niscai pregatire de lupta anti Basescu , chestie la care Ponta si superexpertul Taricenu sunt singurii care o pot face eficient.

  3. Pai Radu F. Alexandru nu-mi confirma decat ca majoritatea absoluta a politicienilor nostri sunt din aceeasi gloata. Diferentele individuale sunt absolut infinitezimale in comparatie cu spiritul de gasca. Atitudinea lui Alexandru nu arata nici compasiune si nci atitudine crestina. Este pur si simplu gretos, tipic balcanismului nostru idiot care ne face mai degraba sa iertam un psihopat ca Ponta care aproape a reusit sa distruga statul de drept decat sa incetam a-l injura si scuipa pe Patapievici sau pe „batranul fascist” Mihaies. Alexandru este un exemplu al putrefactiei morale a intelectualului roman.

    • Imi veti permite sa vad lucrurile altfel decat Dvs. Ca senator PDL, dl Radu F. Alexandru a sustinut constant si consecvent ICR in perioada Pataievici-Mihaies-Tania Radu. Este un intelectual autentic, ii respect opiniile, chiar si atunci cand nu sunt de acord cu unele dintre ele. Dar, oricum, nu Radu F. Alexandru e subiectul articolului, ci megaplagiatorul. As pretui mentinerea unui ton mai putin incandescent :) Repet, Radu F. Alexandru se bucura de respectul meu.

      • Poate n-am fost destul de explicit in ciuda limbajului dur dar pe care il mentin. Ca sa-ntelegeti ce vreau sa spun va dau acest link despre o stire care dupa mine e abominabila. Tin neaparat sa precizez ca exemplul pe care-l dau aici prin acest link este un argument ce reflecta o logica similara cu cea folosita de mine in cazul Alexandru. Nici nu dau acest exemplu despre Israel cu intentii retorice ascunse. Subiectul articolului dvs. nu este intr-adevar d-nul Alexandru dar contine pozitia acestuia la decizia plagiatorului pe care eu o consider inacceptabila. Referitor la articolul din link, nu cred ca e vreun dubiu ca membrii Tribunalului UE nu sunt intelectuali adevarati, aparatori ai valorilor democratice si statului de drept. Halal intelectuali!

        http://www.nytimes.com/2014/12/18/world/europe/hamas-palestinian-statehood-vote-european-parliament.html?ref=europe&_r=0

        • Nici eu nu sunt de acord cu o indulgenta caritabila pe care de fapt plagiatorul nici macar nu a solicitat-o. Can este vorba de escroci impenitenti, empatia mi se pare deplasata. Plagiatorul isi bate joc de noi in continuare. Pentru moment, a renuntat la ranjetul sau proverbial, dar nu-mi fac griji, il va(re)arbora cat de curand. Este un monument de cinism si e pacat ca oameni de buna calitate sunt dispusi sa-i faca un pe deplin nemeritat credit.

    • ” Atitudinea lui Alexandru nu arata nici compasiune si nci atitudine crestina.”

      Mie mi se pare ca e atitudinea care se apropie cel mai mult de aceste idealuri, dintre cele exprimate pana acum.

      • Avem pareri evident diferite de ce-nseamna „crestin” si doctrina crestina, dar nu dezavuez opinia dvs. Din contra, reprezinta o replica echilibrata la rabufnirea mea de mai sus pe care, repet, o sustin.

  4. Sunt ceva mai tanar decat personajul descris mai sus si imi amintesc de vremea scolii generale, liceului, facultatii, cand era ceva normal sa furi pentru o nota mai buna. Nimeni dintre colegii avuti de-a lungul studiilor nu s-a aratat impotriva practicilor vremii, respectiv copierii temei pentru acasa de la colegii care o aveau, copierea pe perioada testelor (lucrari de control, teze, examene) de la colegi sau din diverse alte surse, atunci cand contextul (supraveghetorul) o permitea. Data fiind experienta mea in scoala, nu cred ca alti elevi sa fi fost mult diferiti. Era, practic, o stare generala de colaborare. Eu iti dau tema la mate, tu la engleza, si toata lumea era fericita.

    Revenind la VV, sunt sigur ca in locul unde dumnealui a invatat se intapla exact ce se intampla la mine in liceu/facultate. La fel se intampla in toata scoala romaneasca. Din aceasta cauza cred ca plagiatul nu e privit de marea majoritate a romanilor ca o fapta grava. Fiecare se simte „cu musca pe caciula”. Asta e generatia mea, generatia lui VV, sigur si generatia actuala (absolventii actuali).

    Am scris asta pentru a arata contextul in care ne aflam.

    • Domnule sau doamna,

      Sunt in categoria care si-a terminat liceul sub comunism, si parte din facultate.

      Intr-adevar la vremea respectiva asta era atitudinea. Insa cine se respecta cu adevarat (si faceam parte din categoria respectiva), nu copia si nu plagia. La vremea respectiva aveam o memorie fotografica si nu avea nici un sens pentru mine sa pregatesc o copiuta. In vreme ce o pregateam deja memoram totul si nu mai aveam nevoie de ea. Era pierdere de timp pentru mine si oricum nu eram de acord cu copiatul din principiu.

      Faptul ca o patura larga copiau la examene in vremea respectiva sau plagiau nu e o scuza in nici un fel atunci, in timpul comunismului, si nu este nici acum.

      • Va contrazic cu copiatul…
        Copiatul era ceva foarte la moda, in special pentru materiile imposibile. Eu, personal, nu puteam sa iau examene ca Materialism Dialectic si Marxism Leninism din anii 1 si 2 de facultate pentru ca nu intelegeam nici o iota din acele manuale. Sigur, si profesorii stiau si erau mai intelegatori, mi-ar place sa cred. Primii doi ani de facultate au fost ingrozitori, apoi din anul 3 cand am incepit materii de specialitate s-au schimbat lucrurile…

        • Domnule Lucky,

          Eu nu am mai apucat sa mai dau astfel de examene, nici in liceu, nici la facultate. Tocmai faceam economie politica la revolutie si cursul a fost anulat.

          Insa tot nu as fi avut nevoie de copiat, chiar si la materiile astea. Cine se respecta, se respecta.

          Principiile intotdeauna au fost principii pentru mine, nu le-am adaptat la situatie.

          • Poate aveti dreptate, nici nu eram constient la acea varsta despre respectul de sine. Stiam ca trebuie sa iau examenul, nu am memorie fotografica, iar creierul meu refuza sa retina ceva ce nu intelege. Oricum, erau niste materii impuse politic, fara legatura cu profesia tehnica pentru care ma pregateam, iar stiintele politice imi repugnau, pur si simplu.

    • am intrebat un vecin(nu in romanica!)care urma sa se opereze daca va face vreun cadou medicului !? ma privit mirat cu jena si mi a spus ca va fi operat in sistemul public
      oare ce sa insemne intelectual autentic ? unul care stie sa relativizeze morala,sa calce pe principii ? si daca imi va aparea comentul ; cum a putut plesu sa accepte un minister in timpul lui iliescu si imediat dupa crimele din 89 ?

    • Chiar daca ar fi oarecum de inteles ca cineva [in cazul de fata Ponta] a copiat in scoala ,cand „s-a facut mare„ nu se vrea in fruntea statului si minim minimorum isi punea macar niste cenusa in cap!

  5. Corect! Nu poți să ierți pe cineva dacă nu recunoaște sincer ceea ce a făcut. Victor Ponta nu a transmis nicio scuză, nu a pronunțat cuvântul plagiat. Întregul spectacol cu „renunț la titlul de doctor” este de altminteri o nouă impostură de tip balcanic. O nouă obrăznicie.

  6. Metanoia sau nu, cert este ca cei care am crezut ca stim toate definitiile politicii am aflat, luni, ca ne-am inselat. Anuntul premierului ca a renuntat la titlul de doctor a picat cand cerneala de pe votul de incredere, de duminica, pentru Guvernul Ponta 4, nici nu avusese timp sa se usuce. Ar trebui sa recunoastem, cred, ca anuntul a luat prin surprindere opozitia, care s-a vazut lasata fara obiectul muncii pentru una din temele predilecte ale discursului critic, plagierea de catre Victor Ponta a lucrarii de doctorat, din 2003. Stratagema sau nu, este limpede ca, prin actul unilateral, premierul si-a luat de pe umeri un balast “eminamente politic”, care nu-l va mai “perturba”, cum a afirmat in notificarea pe care i-a trimis-o rectorului Universitatii Bucuresti. Vor ramane de vazut daca un titlu stiintific poate fi retras, daca analogia cu imposibilitatea dezinventarii a ceea ce s-a inventat va functiona si in acest caz. Pana atunci, flexibilitatea omului politic Ponta ramane un fapt. Ca si in natura si in viata, flexibilitatea reprezinta una dintre cele mai mari resurse de regenerare politica, dar si de inteligenta politica, toti suntem de acord ca inteligenta reflecta capacitatea de adaptare. Nu o putem respinge, fara indoiala, cel mult ne putem intreba de unde vine aceasta flexibilitate la un tanar, cunoscand ca acest segment de varsta se caracterizeaza mai degraba prin incapatanare, indisociabila de ambitie si impetuozitate. Nu am un raspuns, deocamdata, s-ar putea sa vina dintr-o anumita traditie, de pe vremea cand gestionarea celei mai mari eterogenitati, a tranzitiei de dupa Revolutie, a facut necesara formula “politica, arta compromisului”, care a si rodit pe masura. Va impartasesc, intr-o anumita masura, scepticismul, Victor Ponta a actualizat aceasta traditie destul de tarziu. Desi se spune ca nici in al doisprezecelea ceas nu este tarziu, lui Victor Ponta ii lipseste iertarea, pentru a reusi o regenerare de tip Phoenix. Ma refer, evident, la iertarea care ar trebui sa-i inlocuiasca ura fata de Traian Basescu. Cred ca mai este un argument pentru nereusita, absenta autosacrificiului, asa cum pasarea Phoenix isi da foc cuibului, impreuna cu care va arde, pentru a deveni cenusa din care se va renaste.

  7. E fascinant tov. CtrlV! Pina acu’ nu dadea semne ca ideologic, ‘filozofic’ ar avea vreo preferinta. Acuma insa tam-nesam se indreapta dinspre fb spre aurolacii tip CriticAtac! :) Deci a rezolvat cu doctoratul si-acuma, vorba lui Depeche Mode e „Construction Time Again”. Daca tot iese alb ca Afrodita din toate, e timp si pt „curajul să-și asume opțiunea ideologică”.

    Bine, bai desteptule, da’ nu e vorba de curaj si de asumare, e vorba de a intelege si a raspunde logic la unele intrebari la care Stinga n-a reusit in veac sa raspunda. Si de a explica de ce in istorie orice tentativa de socialism/comunism a esuat lamentabil.

    Mai bun ar fi fost curajul de a asuma faptul ca esti un impostor mitoman si un pericol pentru amarita asta de tara.

  8. Articolele au rolul sa ne invete limbi straine, expresii noii si pe alocuri sa ne cultivam daca se lipsete ceva de cititor.
    Atac impotriva unui psd ist sau mai bine zis cel mai bun si cultivat protectorii codominionului.
    Ponta este cel care a facut pe plac Evropei care statea cu ochii atinti si cel care a dat Cesarilor ce era al lor si acesti il perie pe alocuri si il vor tine in puf.
    Prin urmare articolul nu il afecteaza pe cel vizat.
    Istoria trece, la fel si caravana.

  9. bun asa. nastase pregatea predarea stafetei catre extremistii de la criticatac de cel putin 3 ani.

    http://inliniedreapta.net/insemnare/adrian-nastase-pregateste-predarea-stafetei-tinerelor-vlastare/

    acum a spus-o insusi primul ministru, nu e de mirare ca ioana lupea & friends au catalogat deja votantii lui ioahnnis, adica cei impotriva lui ponta, drept „rasisti”

    http://inliniedreapta.net/duda-zilei/duda-zilei-gazeta-de-arta-politica-lumea-uita-cat-de-bine-era-pe-vremea-lui-ceausescu/

    • inteleg ca in de-acum faimoasa emisiune in care vechea mea amica Ioana Lupea i-a avut invitati pe corifeii nou-fardatei stangi bolsevizante, Ernu ar fi vituperat contra „renegatilor”. O fi citit recent pamfletul „Revolutia proletara si renegatul Kautsky” de Lenin :)

      • in aceasi emisiune, Ernu il cita pe Lenin, ca uraste social-democratia. adica, spunea ca nu e social-democrat, ci leninist.

        Vasile Ernu, Critic Atac : „Detest stanga social-democrata pentru ca e tradatoare, ipocrita si a facut jocurile dreptei in Europa si in general.”

        Vladimir Ilyich Lenin: “They [Social-Democrats] are just as much traitors to socialism… They represent that top section of workers who have been bribed by the bourgeoisie…”

        • Hitler ar fi spus ca dintr-un comunist poate face un bun nazist, nidiodata insa dintr-un social-democrat (apud Rauschning). Jacques Doriot, fascistul francez, fusese membru al CC al PCF si deputatul circumscriptiei rosii, St Denis. Mussolini a pornit ca socialst radical. Chiar A. C. Cuza, in junete, era un fel de socialist. Anticapitalismul si antisemitismul unesc cele doua extreme (nu doar ele, dar in primul rand ele). Poenaru a scris ca anticomunismul ar fi echivalentul contemporan al antisemitismului interbelic. S-a suparat cand i-am replicat ca echivalentul contemporan este chiar antisemitismul, adeseori deghizat in anti-sionism. De pilda, la maestrul Karnoouh, aparatorul negationistului Holocaustului, Faurisson. Extremismul functioneaza ca un alfabet: spui a, urmeaza b, si c, si d etc

  10. nu ratati acest articol despre despre tovarasii teroristi, la propriu, ai stangi intelectuale romanesti:

    http://inliniedreapta.net/tovarasii-lui-vasile-ernu-pregateau-un-razboi-civil-in-basarabia-la-ordinul-moscovei/

    ernu, parte din „stanga intelectuala” la care face apel primul ministru, cel prezent pe lista lista lui dughin, cel care colaboreaza cu apropiati ai, insusi, primul minstru. uraa.

    http://inliniedreapta.net/aleksandr-dughin-la-masa-rotunda-cu-guvernul-ponta/

  11. Referitor la actualizarea articolului, am citit discursul plagiatorului. Este de un tupeu si nesimtire fara limite. Daca-l recititi veti observa ca vina e absoluta atribuita vechii conduceri incepand din 1990. Singura vina ce si-o atribuie este o greseala de conceptie a campaniei prezidentiale din 2014. Atat. Nimic mai mult. Nu tu plagiat, nu tu lovitura de stat, nu tu Martea Neagra. Nimic. Se auto-prezinta ca mesia politic al partidului. Omul este clar psihopat si trebuie inlaturat cat mai repede din orice pozitie politica. Are tupeul ordinar sa vorbeasca de crimele savarsite de tatane-sau la mineriade si uita acel „fascist batran” adresat lui Mihaies in exact acelasi spirit cu care Iliescu si Roman ne-au facut neo-legionari si golani. Asta nu mai e cinism ci pur si simplu patologic.

    • Pai micul Verhovenski (ma refer la piromanul politic din „Demonii” lui Dostoievski modelat dupa posedatul Neceaiev), Costel Rogozanu, a spus clar ca i-a aprobat pe mineri. Sa numim sindromul extazul barbariei. Daca ar fi dupa ei, ar urma o epurare de pomina. Este ceva de Khmeri Rosii in aceasta debandada logoreica ce se prezinta ca fiind de stanga, dar de fapt e fascisto-comunista. Nici Ponta, nici Rogo-Erno-Karno-Cisteo nu au nimic de-a face cu stanga democratica. Pentru ei, Leon Blum a fost un renegat. Ce sa mai zic de „social-fascistii”, adica social-democratii germani ori romani? Unde au murit socialistii democratici Iosif Jumanca si Ion Flueras? In temnitele comuniste. Iaar amica mea Ioana Lupea ar merita sa mediteze la destine precum cel al unor Lothar Radaceanu si Stefan Voitec versus cei amintiti mai sus:) Tovarasii de drum ori devin complet tovarasi, ori se duc la drum, spre Sighet…

  12. Ca un cinefil pasionat, aș putea spune că una din tramele predilecte este destrămarea unui personaj. Dar pentru a face impresie, dincolo de măiestria actorului sau actriței, de talentul scenaristului și de harul regizoral, noțiunea presupune un lest, o chilă, un compendium de gravitas, chiar și în cotloanele lui cele mai întunecate. Ori Ponta, în toate derapajele lui, chiar și cele mai maligne, sugerează orice numai profunzimea nu. Destrămarea lui e o cădere de frunză moartă, de structură aproape imaterială.
    În general, nu mă bucur de căderea unui om, cu anumite excepții legate de gravitatea faptelor comise și mai ales de un fel de surfing impunitar pe creasta răului. În cazul lui, atât în momentele în care „se afla pe culme” cât și în acest declin, e aproape imposibil de apreciat esența omului, în afara unei mime- am avut de multe ori senzația că asist la un teatru japonez ( e drept, nu de cea mai bună calitate :)). Renunțarea la titlul „bon pour les portes de l‘Orient” chiar mi se pare relevantă mai curând prin formularea ei, absconderea delictului academic flagrant și în fapt, o epistolă confirmând nimic altceva decât o continuitate. Pentru mine chiar nu mai sînt relevante acum gesturile de căință sau de umilitate. Dacă admitem dreptul la „mântuire”, în spiritul dostoievskian pe care l-ați menționat (deși cu alte conotații :)), omul ar trebui să se regăsească în afara imaginii publice- mantia-balon cu aer cald, destrămată peste noapte și care acum flutură ca un rest de afiș electoral.

  13. Volo,
    Am citit, ca de obicei, cu toata atentia si cu tot interesul, comentariul tau si, fireste, am urmarit asa cum se cuvine opiniile celorlati comentatori. ”Sentinta” voastra fata de spusele mele a fost o vehementa respingere a unui punct de vedere. Nu intentionez, asa cum am si scris in randurile publicate, sa dezvolt subiectul. Adevarul pare covarsitor impotriva lui Victor Ponta – pe care nu am intentionat sa-l ”spal” de niciunul din gravele pacate de care se face vinovat. Am spus doar un lucru: pot sa iau in calcul autencitatea unui moment de cainta. Un moment! Nu anuleaza nimic din trecut si nu-i o ”indulgenta” in alb pentru viitor. Dar cand invoci metanoia ca experienta posibila in existenta unui om, nu cred ca e drept sa excluzi pe vreunul dintre ei de la trairea acestui moment de gratie. Traim perpetuu, ma tem, intr-un timp al ”zgomotului si al furiei” in care, de cele mai multe ori, vendeta este suprema ratiune.

    • frumos raspuns! la ura nu se raspunde cu ura! o extrema nu se combate trecand in extrema opusa, ci ancorand puternic in normalitatea centrului.
      mai exista vreun caz in Romania cand s-a renuntat la doctorat dupa 90? sau a fost revocat? mi se pare un prim pas catre normalitate care nu trebuie nici aplaudat, nici fluierat, ci acceptat asa cum este: un gest spre normal. Fara speculatii ca nu ar fi fost daca se castigau alegerile, etc.
      as merge mai departe si as sugera ca in cazul in care Dl Ponta restituie foloasele materiale necuvenite obtinute in urma doctoratului PLUS 20% atunci sa nu fie nici raspunzator penal de utilizarea acestor foloase.

    • Draga Radu, Faptul ca vedem lucrurile diferit este normal in viata, cum stim bine amandoi. Avem atatea puncte unde suntem pe aceiasi lungime de unda, incat o divergenta pe tema caintei sau necaintei lui Ponta nu este chiar atat de semnificativa. Iti inteleg viziunea, ii recunosc legitimitatea etica. Dar, in acest caz precis, ceea ce se cheam track record ma face teribil de mefient. Inclin, prin urmare, sa-i dau dreptate Tie Serbanescu atunci cand scrie:

      „Se învață ceva din aceste tragedii? Aș! Doar Ponta pretinde că a învățat din propria-i prăbușire electorală – dar ceea ce a învățat e să se prefacă în reformist, luptător anticorupție, om de dialog. Pisicuț. Așa că, pentru a mai schimba subiectul cu tragedia din Siutghiol, Ponta a produs surpriza de a renunța la titlul de doctor în drept (obținut prin plagiat) printr-o scrisoare adresată rectorului Universității. E o recunoaștere implicită dar tardivă a furtului comis acum 11 ani, pe care l-a negat cu înverșunare („e o înscenare a lui Băsescu”) silind mai multe instituții să-l acopere. Fostul ministru al Educației, Liviu Pop a schimbat comisiile, legile și regulamentele în acest sens. Acum Ponta își pune cenușă în cap: „trebuia să fac acest gest mai demult”. Fals! Dacă ar fi câștigat alegerile, nu-l făcea niciodată. Te pomenești că-l apucă o criză mistică și recunoaște c-a fost și ofițer acoperit. Nimic mai înșelător însă decât „sinceritățile” și căințele lui Ponta. A recurs la ele pentru a păcăli electoratul: n-a mers așa, o luăm invers.”

      http://www.curentul.info/bref-tia-serbanescu/8409-ipocrizie

  14. Sunt total de acord cu cele scrise. Ponta nu are scrupule morale. Daca dorea cu adevarat renuntarea la titlul de doctor si spalarea onoarei, solicita o ancheta legala, cu specialisti impartiali, facuta de autoritatea in domeniu. Numai ca Ponta s-a nascut intr-un ceas rau si a avut parte de ursitoare diabolice.
    Redau dintr-un articol de pe Hotnews: „”Nu se poate renunta in acest fel la titlul de doctor, ci cel care i l-a dat poate sa i-l retraga pentru mai multe cauze, inclusiv pentru plagiat. Nu poate sa renunte el la asa ceva, nu renunti tu ca sa scapi de infractiune. Anuntul facut de Victor Ponta [ca renunta la titlul de doctor – n.red.] nu are niciun efect. Doar un efect politic: uita-te cat e de cinstit, renunta el, ca sa termine cu discutia asta”, a declarat pentru HotNews.ro fostul Avocat al Poporului, Gheorghe Iancu.”
    Mincinos, imatur si iresponsabil, in primul rand fata de el insusi, pana la capat. Societatea a dovedit ca are maturitatea necesara si arme potrivite pentru a-l indeparta. Insa, pe plan personal, Ponta trebuie sa se discrediteze si sa se faca de ras pana in ultima lui secunda – asa ii este scris si se vede bine ca el nu poate fi mai puternic decat destinu-i ridicol.

  15. De fapt scrisoarea lui ponta nu are absolut nicio legatura cu vreun soi de recunoastere a fraudei comise, nici macar subliminal. Ba mai mult, deviaza scandalul creat pretinzand ca este un gest facut pentru a salva onarea unor colegi (de fapt a celor care l-au „spalat”). Bomboana pe coliva: da de inteles ca un astfel de titlu ii este la degetul mic si il poate obtine oricand, dar … lasa asta pentru cand (cand?!!!) se va lasa de politica. Adica, vezi doamne, sa nu existe suspiciunea ca va fi favorizat in obtinerea titlului prin pozitia lui de lider maxim. Acest personaj nu poate iesi din minciuna cu niciun chip.
    Cu tot respectul, cred ca D-l Radu F. Alexandru poate sa-si retraga linistit articolul de ieri, pentru ca se adreseaza unui personaj care nu exista – andrisant necunoscut. Acesta nu a renuntat la doctorat fiindca a fraudat. Daca totusi se adreseaza acelui ponta pe care il vedem, ma tem ca i-a dat o mana de ajutor sa creada ca ne-a aburit din nou.

    • Stimate ”Don”, nu sunt deloc convins ca e util sa mai vin cu inca si inca o precizare; o ”clarificare”. Si totusi, din respect pentru cei care imi pronunta numele, fara sa se grabeasca sa adauge in clipa urmatoare si o vorba aspra: randurile mele nu se adreseaza lui Victor Ponta. Nu asupra judecatii lui am incercat sa ma opresc. Consider autorii si cititorii ce frecventeaza Contributors printre cei mai elevati. Lor, doar lor mi-am permis sa le semnalez riscul unei judecati in care verdictul este imparabil si nu tine cont de fiecare clipa in care cazul se imbogateste cu elemente noi. Din toate culpe grave de care Victor Ponta se face vinovat, una mi se pare ca poate fi privita dintr-o perspectiva noua: PLAGIATUL. Are o atitudine noua fata de ea (de culpa). Si-o asuma. De ce o face? E sincer? Ar fi gata sa o repete? etc., etc. Sunt intrebari retorice. Nu stim raspunsul, cu toate ca suntem siguri ca il stim. E cel mai confortabil. Ne da dreptul sa fim necrutatori. Nu sunt ”impaciuitorist”, cum crede unul din cititori. Dar am oroare de erori.

      • Stimate domnule Alexandru, imi cer scuze pentru faptul ca am depasit cumva masura incercand sa sugerez ce ar trebui sa faceti dumneavoastra. Sincer, nu am crezut din primul dumneavoastra articol ca la o astfel de renuntare va asteptati de la acest personaj, pentru a-i mai acorda un minim de incredere. Ca mai toti comentatorii, nu cred ca omul si-a schimbat atitudinea (tactica, sigur este diferita, pentru ca situatia este diferita), iar aceasta renuntare nu este o dovada; mie imi pare doar o noua sfidare, doar pentru ca se simte incoltit. Din pacate am intalnit genul acesta golanesc de prea multe ori pe strada, ca sa mai vad in asta vreun dram de cainta, ci doar o noua eschiva. Asta, in lumea strazii (pe care dumnealui o cunoaste bine, cum reiese si din autobiografia cu care se mandreste) ascunde intotdeauna ceva mai periculos. Este dreptul dumneavoastra sa credeti ca ar fi un pas spasit inapoi, fie el oricat de mic, cred ca il cantariti cu instrumente prea delicate. Va trebui sa ne mai asteptam la multe lovituri inainte sa ajunga la nivelul de obiectivitate pe care il presupuneti.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro