joi, martie 28, 2024

Există limite ale libertății de expresie?

În 1859, filosoful englez John Stuart Mill publica ese­ul său Despre libertate, un fel de „biblie“ a li­ber­tății de opinie și de expresie clasice. El susținea că o societate liberă nu trebuie să interzică ex­pri­marea publică nici măcar a opiniilor celor mai șo­cante, mai neobișnuite sau mai excentrice. Ar­gu­men­tul său, de natură utilitaristă, era următorul: da­că, zicea el, opinia respectivă ar fi adevărată, fie și parțial, în pofida absurdității aparente, societatea nu va avea decât de câștigat, așa cum s-a întâmplat de multe ori în istorie. Dar și dacă ar fi falsă, ea tot nu ar trebui interzisă: căci, din confruntarea pe sce­na publică cu falsul, plauzibilitatea adevărului va crește cu fiecare reconfirmare; totodată, teza ade­vă­rată va evita să devină o dogmă osificată, admisă de majoritatea oamenilor numai din conformism și obligație. În concluzie, și în această alternativă so­cietatea va câștiga.

E bine să reflectăm la teoria lui Mill mai ales atunci când, precum în zilele acestea, se discută asupra Le­gii 217/2015, care, în completarea OUG 31/2002, in­terzice „simbolurile fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe“, cât și „promovarea cultului per­soa­nelor vinovate (în urma unor hotărâri jude­că­torești definitive, date de tribunale naționale sau internaționale) de crime de război, crime îm­po­triva umanității și genocid“.

Oare această limitare a libertății de expresie este legitimă în termenii lui Mill? La prima vedere, se pare că nu și că societatea noastră nu este liberală. Există însă o presupoziție ascunsă în raționamentul filosofului pe care trebuie s-o luminăm: ea este ace­ea că toate opiniile – banale sau bizare, rezonabile sau absurde, majoritare sau minoritare – caută în mod onest adevărul și că, în vederea acestei fi­na­lități, ele se supun testării raționale și empirice, pre­zentându-se în „agora“, unde se confruntă în mod autentic prin argumente mai bune sau mai re­le. Dezbaterea publică ar avea un caracter apropiat de aceea din comunitățile științifice: scopul este presupus a fi căutarea adevărului (sau respingerea falsului), astfel încât confruntarea opiniilor între ele prin testare să conducă la confirmarea unora și la infirmarea altora, deci, în timp, la o „selecție na­turală“ a lor – adică fără cenzură externă.

Mill trăia, se vede, într-o lume mai fericită decât a noastră: scria pentru oameni în general liberi, ma­turi psihic, crezând în valori morale puternice, cre­zând în progres și rațiune. Azi lucrurile s-au schim­bat în mare măsură și presupoziția „cercetării ones­te“ a adevărului nu mai este, în unele cazuri bine determinate, valabilă.

Cei avuți în vedere de Legea 217 (fasciștii, rasiștii, le­gionarii, antisemiții, dar și cei, din păcate, neavuți în vedere, precum neocomuniștii, fun­da­mentaliștii islamici) nu vor în fapt să tes­teze teorii „alternative“ şi nici să le dez­ba­tă cu probe, oricât ar pretinde con­tra­riul. Pentru ei, presupoziția „cercetării oneste“ nu mai are validitate, căci scopul lor nu mai este adevărul (dacă ar fi așa, ar fi trebuit de mult să tacă în fața unor infirmări empirice numeroase și cop­le­și­toare), ci dominația cu orice preț a con­științelor. Intenția lor este să-şi repete la nesfârşit tezele, difuzându-le monoton, mai ales cu ajutorul Internetului sau te­leviziunii, și desconsiderând sistematic ori­ce argument contrar: scopul lor nu e să învingă într-o dezbatere rațională, ci, mimând dialogul, să se facă auziţi cât mai insistent, cât mai departe, cât mai obsedant, cât mai masiv. Forța lor stă în însăși repetiția maniacală a unor min­ciuni grosolane şi barbare. Această re­petiție, care împiedică „selecția na­tu­ra­lă“ a teoriilor, ajunge periculoasă, fie şi în momentul când, excedaţi, unii oameni încep să-şi zică: „De acord, nu-i chiar aşa, dar n-o fi chiar totul fals. Poate că adevărul e undeva pe la mijloc!“ Bă­trâ­nul adagio („adevărul e undeva la mij­loc“), în a cărui valabilitate Mill mai credea, a fost însă complet infirmat de ex­cesele criminale ale lumii noastre.

Căci ce mai e de dezbătut, atunci când dovezile empirice, aduse între timp, sunt copleşitoare, cum se întâmplă în cazul camerelor de gazare de la Auschwitz? Ce adevăr „e undeva la mijloc“ între rea­li­tate şi negarea ei nebunească şi insul­tă­toare? O „jumătate de Holocaust“ „un sfert de Gulag“? Ce sens mai are să con­firmi încă o dată, după ce s-au adus munți de dovezi, că a existat Holocaust al evreilor și romilor în România, că Ion Antonescu și guvernul său au fost vi­novați pentru el ori că Legiunea a fost o mișcare fascistă, antisemită și violentă?

În schimb, presupoziția „cercetării ones­te“ a lui Mill se menține (iar Legea 217, ca și OUG 31 recunosc acest lucru), atunci când se pune chestiunea studiului ori a publicării operelor sau biografiei unor autori de valoare culturală, știin­țifică și artistică, care au făcut politică legionară sau orice altfel de politică ne­de­mocratică. În general, intenția epis­te­mi­că, informativă, artistică sau educativă, nu propaganda, este și trebuie prezumată în astfel de cazuri, astfel încât cred cu totul nefondată teama unora că Legea 217 i-ar putea face suspecți pe cei care citesc Cioran, Noica sau Eliade, sau scriu despre ei.

Dar, vor spune alții, astfel de legi nu vor opri propagarea minciunii. De acord, în parte cel puțin. Scopul, pe cât cred, nu es­te însă pura interdicție a opiniilor to­talitare – să le spunem astfel –, ci de­mas­carea principială a pretenției lor min­ci­noase de a face știință, fie și „alter­na­ti­vă“. Refuzându-le presupoziția „cer­ce­tării oneste“, le spunem negatorilor, tri­vializatorilor sau edulcoratorilor siste­matici ai evidențelor istorice, empirice și raționale că demersul lor de a poza în oameni „deschiși dialogului“ și „in­te­re­sați de adevăr“ a eșuat. Le arătăm că știm perfect că ei nu sunt deloc niște „cer­cetători onești“, care doar „pun la în­doială dogmele“ sau așa-zisa „gândire unică“, fiindcă nu ne scapă că ceea ce ei urmăresc sub pretextul dialogului e nu­mai dominația. Și cred că este legitim a răspunde printr-o cenzură limitată unor acțiuni masive de dominație irațională, primejdioase pentru o societate de­mo­cratică și liberă. Cred că acest tratament poate avea totuși un anume efect benefic asupra celorlalți, asupra naivilor și a ce­lor neinformați, dispuși să acorde be­neficiul „cercetării oneste“ celor care n-au nici cel mai mic drept să-l pretindă.

P.S. Au dreptate cei care s-au plâns că Le­gea 217 nu oprește cultul unor mari cri­minali de stat precum Stalin, Mao ori Che Guevara. Nu înseamnă că legea în cauză n-ar fi binevenită, ci numai că se impune de urgență adoptarea unei noi legi care să incrimeze propaganda co­mu­nis­tă, portul în public al însemnelor res­pective și cultul liderilor comuniști, vi­novați de crime împotriva umanității. De­și nu există tribunale internaționale sau naționale care să-i fi condamnat, evi­dența științifică împotriva lor este însă la fel de copleșitoare ca în cazul lui Hitler – ceea ce înseamnă, după mine, că a sfida această evidență se privează și ea de pre­supoziția „cercetării oneste“. Firește, voi mai putea în continuare să-l studiez pe Karl Marx, dar voi fi amendat dacă, în cu­noștință de cauză, umblu în public cu por­tretul criminalului Che pe tricou.

Articol aparut in Revista 22

Distribuie acest articol

51 COMENTARII

  1. Fiind vorba de acelasi articol, postez comentariul scris pentru Revista 22:

    In ianuarie a aparut un articol – „Muzica libertatii e cacofonica” – in care d. Cornea zicea asa: „Intr-o lume libera trebuie sa existe si voci stridente, dezagreabile pentru nu putini, socante. Masura libertatii pu­blice nu o da nici armonia sociala, nici „intelepciunea” sau „res­pon­sa­bi­litatea”; muzica libertatii este adesea cacofonica, iar gustul ei da, nu o data, senzatia de vomă. Dar cine nu intelege asta nu e un om liber.”
    Frumoase si adevarate cuvinte. Si d. Cornea a crezut in ele doar pana cand Parlamentul i-a dat satisfactia de a se interzice ce nu-i place d-sale.
    In ceea ce ma priveste, sunt adeptul libertatii de exprimare asa cum exista ea in democratiile anglo-saxone, unde negarea Holocaustului nu e sanctionata.

  2. Porniti din start cu afirmatia ca anumite opinii sunt gresite si ca atare le refuzati dreptul de a fi discutate in spatiul public… ca doar „se” stie ca sunt gresite! Si-atunci unde se afla acordul dumneavoastra real. cu eseul lui John Stuart Mill?

  3. Adevarul nu poate fi decuplat de latura lui existentiala. Adica pentru a putea vorbi despre adevar avem nevoie si de un exponent al adevarului, adica de un om care il cunoaste.

    Adica e ca in mitul pesterii al lui Platon. Pentru oamenii din pestera care se uita la jocul umbrelor adevarul e unul, pentrul cel care a iesit in afara pesterii adevarul devine factual iar el un exponent al adevarului.

    Comunismul a fost pentru marea majoritate a oamenilor aceasta pestera iar exponentii adevarului au fost disidentii.

    Pentru a putea vorbi de adevar trebuie sa stim cine sunt exponentii adevarului.

  4. Acest text ce promovează -pentru a câta oară?- noua lege a cenzurii nu conţine niciun argument, ci, din păcate, o interpretare ce denaturează filozofia libertăţii a lui Mill, filozofie ce stă la baza democraţiilor liberale europene. Nu există nicio presupoziţie de tipul „toate opiniile caută onest adevărul” in scrierile lui Mill.

    Şi, ca să nu ne mai bălăcim in speculaţii, să-l cităm direct pe filozof*:

    „If the arguments of the present chapter are of any validity, there ought to exist the fullest liberty of professing and discussing, as a matter of ethical conviction, any doctrine, however immoral it may be considered.”

    Mill nu susţine existenţa unui filon moral ce împinge orice individ să caute şi să rostească onest adevărul, ci că, in orice opinie, oricât de negativă sau imorală ne-ar părea, e posibil să există o fărâmă de adevăr care, in conflict cu opinia dominantă, bazată la rândul ei şi pe falsităţi nu numai pe adevăruri, să genereze un soi de filtru moral care să ne îndrume către descoperirea unui adevăr ascuns privirii noastre tocmai de către zidurile unei majorităţi:

    „though the silenced opinion be an error, it may, and very commonly does, contain a
    portion of the truth; and since the general or prevailing opinion on any subject is
    rarely or never the whole truth, it is only by the collision of adverse opinions that
    the remainder of the truth has any chance of being supplied.”

    Or, această lege, in formula ei actuală, nu mai condamnă ceea ce este evident negativ -negarea Holocaustului- ci extinde aria sancţionării la simpli opinenţi ce exprimă idei, concepţii, doctrine presupus fasciste, rasiste, naţionaliste. Doar că o parte din ideile considerate astăzi a fi fasciste erau in interbelic mainstream şi nu erau deloc originale, nu erau nicidecum invenţia unor fascişti sceleraţi, ci, cea mai mare parte a lor provin chiar din epoca victoriană pe care se pare că autorul o idealizează imaginînd-o ca pe o lume a Adevărului in contrast cu lumea noastră, a Minciunii atotputernice:
    „Mill trăia, se vede, într-o lume mai fericită decât a noastră: scria pentru oameni în general liberi, ma­turi psihic, crezând în valori morale puternice, cre­zând în progres și rațiune. Azi lucrurile s-au schim­bat în mare măsură și presupoziția „cercetării ones­te“ a adevărului nu mai este, în unele cazuri bine determinate, valabilă.”
    Cum arăta defapt lumea intelectuală a epocii putem afla investigînd activitatea Clubului Canibalilor**.
    Cu greu se pot extrage din programele fasciste ideile şi concepţiile toxice, cu potenţial devastator pentru Cercul de Căutători ai Adevărului, caracteristice in mod exclusiv partidelor naţional-socialiste ale vremii. In fapt naţionalismul era o constantă politică şi la dreapta şi la stânga. Noi aveam nu unul, ci o puzderie de partide ce purtau cu mândrie termenul ‘Naţional’ in denumire. Chiar şi partidele de stânga, cele democratice, -PNŢ şi PNA de pildă- aveau o doctrină naţionalistă. Singurii internaţionalişti erau comuniştii. Astăzi se consideră fascismul drept o mişcare de extremă dreapta, insă in vremea lui era de extremă stânga, in opoziţie cu liberalii, conservatorii şi naţionaliştii, o mutaţie desprinsă din cercurile stângii, dintre sindicalişti, din pătura săracă a intelectualilor şi studenţilor, din rândul preoţilor cu vederi progresiste. Ce este propriu mişcării fasciste nu poate fi extras nici din ideile naţionaliste nici măcar din cele rasiste care îi bântuiau pe acei tineri crizaţi, ci (1) din concepţiile lor asupra statului -pentru care au dezvoltat un adevărat cult- şi (2) din concepţiile lor asupra economiei, o combinaţie brutală şi simplistă de idei socialiste şi corporatism [la vârful mişcărilor fasciste nu existau nici intelectuali de seamă, nici economişti, nici filozofi ai dreptului, iar aşa-zişii ideologi -precum Nae Ionescu- ce făceau figură de guru nu erau nicidecum in prima linie a ştiinţelor, ci nişte mofluzi preocupaţi mai mult de imaginea lor decât de efectul produs in masă de discursurile lor găunoase, un soi de hipsteri ai epocii obsedaţi de identitate, de diferenţă, de raritate, de excentricitate şi sfidarea autorităţii consacrate, a profesorilor, a mentorilor, a economiştilor de succes].

    Să luăm de pildă concepţia legionarilor asupra proprietăţii. Nu numai că se naţionalizau parţial resursele dar se şi regionalizau ori, aş zice, tribalizau, identificându-se „probleme” pe criterii etno-geografice:
    „Să se alunge samsarii cu biciul de foc al legii din munţii lui Avram Iancu şi să se dea Moţilor în stăpânire de veci, lor şi copiilor lor, toate pădurile şi toţi munţii, ca recompensă din partea întregului neam românesc, pentru luptele pe care le-au dus necontenit întru apărarea românismului.”
    Păi ce facem? o condamnăm pe o anume doamnă politician care a emis următorul deziderat politic pur naţionalist, in spiritul colectivist ce-i anima deopotrivă pe fascişti şi pe comunişti:
    „Daca chiar trebuie sa exploatam aurul de la Rosia Montana, sa o facem spre beneficiul Romaniei, adica a fiecarui cetaten roman si cu mijloace care nu pun in pericol sanatatea noastra si a celor care vin dupa noi. Deci: fara cianuri si statul roman sa fie cel care exploateaza aurul de la Rosia Montana, iar cetatenii sa primeasca anual divindende din exploatarea aurului”

    Să vedem şi cum „rezolvau” legionarii tranzacţiile comerciale cu profit imoral, nemeritat in viziunea lor:
    [statul să ia de urgenţă] „Măsuri de înlăturare a intermediarilor dintre producători şi consumatori, cari trăiesc în acelaş timp în dauna producătorului, a consumatorului şi a comerciantului cinstit.”
    Sună familiar obsesia asta a samsarilor, a speculanţilor diabolici, nu? O fi dispărut oare din societatea odată cu dispariţia mişcării legionare? Câţi rumâni or nutri sentimente negative vizavi de samsarii de pe pieţele agricole? Îi băgăm la puşcărie pentru că au, in mod clar, idei fasciste şi le colportează in târg ori chiar la teve?

    Iar soluţia pentru problema muncitorească [rog a se remarca că oamenii ăştia aveau capul plin de probleme iar ei se imaginau un soi de elevi olimpici ce identificaseră deja soluţiile şi abia aşteptau să le pună in practică]:
    ” Să se legifereze participarea la beneficii care va avea ca efect mărirea producţiei prin stimularea muncii, pe lângă justa remuneraţie a muncitorului.”
    Păi ideile astea circulă de multă vreme prin partea mai socialistă a politicii europene, îndeosebi in Franţa.
    Ce facem, îl arestăm pe Hollande, dacă o mai pune piciorul prin România cea ultrademocrată, pentru promovarea doctrinei economice fasciste?

    Programele astea -aşa primitive cum sunt- au un lucru in comun: Statul. Toate cer statului ceva. Să ia măsuri, să legifereze, să facă şi să dreagă. Aşijderea in zilele noastre. Deunăzi un politician „liberal” era necăjit că investiţiile statului au scăzut sub cele private. Pasămite suntem in criză şi statul trebuie să facă şi mai mult decât de obicei. Cel mai bine ar fi probabil, ca toate investiţiile pe timp de criză să fie făcute de stat. Căci statul ştie cel mai bine şi are pârghiile necesare însănătoşirii economiei, căci statul vede totul şi totodată ţine la cetăţenii săi şi lucrează permanent pentru prosperitatea lor. Viziunea asta -a Statului-dumnezeu- este tipic fascistă. Zic să arestăm parlamentul cu excepţia unui armean, liberal sadea care stă singur intr-un colţ. Nişte fascişti, dom’ne!

    *http://plato.stanford.edu/entries/freedom-speech/
    **http://www.smithsonianmag.com/history/cannibal-club-racism-and-rabble-rousing-victorian-england-180952088/?no-ist

      • @Delia
        Da doamnă, asta vreau să spun: că fasciştii erau la vremea apariţiei lor extrema stângă, nu dreapta. Se distingeau de toate celelalte partide democratice nu prin naţionalism, ci prin socialism pe care de altfel şi l-au atârnat in titulatura politică. [Naţionalismul turbat al fasciştilor se explică prin nevoia de a acumula capital politic intr-o epocă in care toate partidele mainstream erau naţionaliste iar electoratul acestora nu putea fi deviat decât printr-o preluare agresivă a discursului naţionalist şi ducerea acestuia intr-o zonă a superlativului. Fasciştii s-au simţit obligaţi să demonstreze -inclusiv prin acţiuni criminale- că ei sunt cei mai naţionalişti dintre naţionalişti, adevăraţi politicieni patrioţi faţă de vechii politicieni corupţi şi trădători.]

        NsDAp nu este acronim pentrul Partidul Naţional al Fasciştilor Antisemiţi şi Rasişti, ci pentru Partidul Naţional-Socialist al Muncitorilor Germani.

        Mussolini, tătucul fascismului, a fost nu un liberal naţionalist şi antisemit, ci un lider socialist notoriu, membru al Partidului Socialist Italian şi susţinător al Internaţionalei [pînă in 1914].

        Incă ceva: a nu se confunda socialismul cu marxismul. Socialismul precede chiar şi naşterea profetului comunist, rădăcinile sale dezvoltîndu-se in timpul revoluţiei franceze. Furierismul de pildă era deja organizat in anii 1830. O Falange [„Phalanx” in original] furieristă e înfiinţată chiar şi in America in 1843. Chiar şi in ţările române utopismul socialist şi-a găsit adepţi şi, cu mult înaintea apariţiei partidelor socialiste, am avut chiar şi un Falanster, la Scăieni, creat de Teodor Diamant in 1835. Printre legionari s-au aflat destui foşti socialişti şi chiar marxişti [printre cei mai cunoscuţi găsindu-se Petre Ţuţea]. Aşa că e lesne de imaginat filiera ideologică a fascismului interbelic. Înţelegem şi duşmănia ce intervine la un moment dat intre fascişti şi comunişti: se luptau pentru acelaşi public -junele rebel obsedat de progresul omenirii- cu mijloace, marote şi discursuri similare.

      • Citiți „Pentru Legionari”, a lui Corneliu Zelea Codreanu și veți vedea că transpare ca un mistic nationalist de stânga. Nu este cu nimic deosebit de începutul cămășilor brune în Germania- impulsurile socialiste au fost abil captate, neutralizate și apoi înlocuite cu o strategie corporatistă. Cum se explică faptul că într-o țară populată majoritar cu sărmani, nu exista nici un partid al dezmoșteniților ? Legenda vrea să ne facă să credem că tot țăranul desculț și bolnav de pelagră, era liberal sau țărănist până în măduva oaselor și altminteri nu. Nu doar ortodoxia, naționalismul dus la extrem, antisemitismul și xenofobia au atras pe unii. Ura față de străini este între multe altele și un fel de a refuza capitalismul prin reprezentanții lui industriali sau bancari, a nega un sistem perceput drept „un cancer”. O bună parte din evreii veniți în Moldova erau săraci lipiți, nu deosebiți de vecinul lor roman. Originea și dezvoltarea antisemitismului nu pornește de la acest factor etnic „exotic”. „Teoreticienii” antisemitismului și rasismului, xenofobiei, elaborează o caricatură care este suma personajelor urâte de către aderenți: arendașul, holdingul care deține pământul, cârciumarul care îți ia banii din buzunar, bancherul care te execută silit, marele magazin universal care te ruinează prin concurență, proprietarul care îți percepe chiria, etc.

        • Ca tot a readus recent „Adevarul” in discutie subiectul: oare de ce dupa 1948 NICIODATA nu s-au republicat volumele cu documente asupra rascoalei din 1907 editate de Mihail Roller? E vorba de tot dosarul rascoalei (documentele autoritatilor) luat si pus sub cheie de Carol I imediat dupa terminarea rascoalei. Poti comenta cui nu-i convine adevaratul caracter al fazei de inceput „moldovene’ ( Moldova aia cu evreii saraci de care vorbesti) a rascoalei tzaranilor?

          • Mai citiți o data unde spun „holding”. Altfel, nu, erau toți milionari si au venit la Dorohoi sau Bot’șeni din setea de exotic si de aventura.

        • Ce legenda vrea sa ne facă să credem că tot țăranul desculț și bolnav de pelagră (asa, ca la Zaharia Sancu?), era liberal sau țărănist până în măduva oaselor și altminteri nu?
          Cine indrazneste sa zica asa ceva astazi??? Daca il prind, o sa ii scot limba! Cam de 20 de ani nu mai vb nimeni de partidele istorice si pe toate TV ni se spune continuu ca am fost suntem si vom fi toti legionari si altminteri nu.

    • Absolut minunat, comentariul dumneavoastră!
      Nu pot să-mi înfrânez o curiozitate (de care îmi este rușine, data fiind alegerea dumneavoastră de a semna cu un pseudonim) și să vă întreb: cine sunteți dumneavoastră, domnule/doamna EuNuke? Atâta curățenie a gândului, atâta știință a istoriei, mă duce cu gândul la autorul meu preferat care m-a învățat să privesc istoria golită de prejudecăți. Dacă am ghicit nu am pierdut nimic pentru că i-am (v-am?) citit majoritatea cărților. Dar dacă nu?… Dacă ați publicat lucrări de istorie, pentru Dumnezeu!, dati-mi un indiciu.

  5. Ca oricare dintre pilonii democratiei, libertatea de expresie vine la pachet cu responsabilitatea. Hmmm… Cum ar fi sa existe o lege eficienta impotriva iresponsabilitatii? Cati ar plange prin puscarii?…

    Cat despre comunism si fatzetele sale, orice roman ar trebui sa viziteze, macar o data in viata, Memorialul din Sighet. Pe indelete.

    Lipsa de educatie (si de orizont) a maselor usureaza misia politicienilor, de orice fel ar fi ei. Putem incerca sa starpim ignoranta sau putem incerca sa concepem legi care sa-i protejeze pe ignoranti.

  6. Din nou se ridică problema libertății de exprimare și din nou mă simt nevoit să atrag atenția că această problemă este un „zero sum game” – fie o ai, fie nu o ai.
    Raționalizarea cenzurii ideilor extreme, cum sunt fascismul și nazismul, ca o formă de protejare a adevărului este o greșeală în gândire.
    De altfel Sf. Augustin spunea „The truth is like a lion; you don’t have to defend it. Let it loose; it will defend itself.”

      • Comentariu irelevant. Pentru simplificare (pentru evitarea babiloniei), oamenii comunica in engleza pe internet. Chiar nu ati observat amanuntul asta?

        • Pentru evitarea babiloniei, comentatorul a ales sa scrie nu in limba interlocutorilor si a saitului gazda, nici in limba originala, ci intr-o limba terta care in principiu nu are nici o legatura. Nu sunt stupid sa nu imi dau seama ca a facut copy paste de undeva, dar trei cuvinte nu erau asa greu de tradus.

    • Exact! Asa e! Adevarul actioneaza singur daca e lasat in pace.
      La procesele lui Visinescu si Ficior oamenii de pe strada reactioneaza normal. Au informatiile de care au nevoie si raspund cu bun simt: ii injura pe ticalosi. Intelectualii nostri inca nu i-au remarcat pe Visinescu si Ficior. Nu au nimic de zis despre proces, despre eroii de la RmSarat., despre declaratiile martorilor. Cate articole au aparul in 22 sau pe contributors despre ei? Omerta. La Rm Sarat au fost cei din Ministerul de Externe care au facut Actul de la 23 August. Probabil ca pt intelectualii nostri VR Pogoneanu si Camil Demetrescu nu au fost destul de antifascisti.
      Asa ca eu NU ii cred pe cei care se bat azi cu caramida in piept ca sunt vigilenti cu fascismul. Daca le pasa de fascism, cel mai simplu era sa puna in fata publicului modele de oameni care au riscat Curtea Martiala in timpul WW2 ca sa combata fascismul. Ori, intelighentia noastra, ca si presa si politicienii, mai bine mor decat sa vorbeasca despre Maniu, Bratieni sau episcopul I Hossu.

      • intelighentia noastra, ca si presa si politicienii, mai bine mor decat sa vorbeasca despre Maniu, Bratieni sau episcopul I Hossu.

        Intelighentia noastra? Puteti sa-mi dati citeva nume?

        Vedeti?

        • Pai sa va spun cine vorbeste deja: Vladimir Tismaneanu, Ion Stanomir, DP Aligica. Mai vorbesc si episcopii greco-catolici, insa cum si Biserica lor e pe cale de a fi scoasa din istorie (ca si partidele istorice), nu sunt auziti decat de comunitatatea lor.
          Intre cei care ar trebui sa fie interesati de modele credibile de antifascisti, ar putea vorbi si nu o fac sunt: Casa Regala, A Plesu, G Liiceanu, A Cioroianu, T. Baconschi, T. Paleologu (pe bune! macar de Bratieni!), A Papahagi, A. Cornea, RF Alexandru, A. Florian, Aurel Vainer, Mihai Neamtu, Monica Macovei, Cristian Vasile, Tereza Brandusa Palade, Brandusa Armanca, Cristian Campeanu, AFPPR, IICCMER, PNL, MAE, Presedintia, Emil Constantinescu, Zoe Petre, Daniel Barbu (ultimii doi sunt in consiliul IICCMER), Paul Ghitiu, Claudiu Tarziu, Iulian Chifu, Eugen Tomac.
          Solutii exista, daca exista si bunovointa.
          Take heart! Cheer up!

    • Cu tot respectul cuvenit pentru cei 16 ani de inchisoare, demni si fara compromisuri, prin care a trecut prof Aurel Visovan, ramane problema Fratiilor de Cruce (FC) – organizatia de tineret a Miscarii Legionare (ML).
      Prof A Visovan a fost un patriot sincer si si-a asumat sacrificii imense pentru atitudinea lui. Cand a fost arestat, in 1948, avea 22 de ani, deci intre 1936-1941, perioada de glorie a ML, nu fusese activ.
      Nu e vorba ca Aurel Visovan nu a fost un om de mare tarie morala, ci ca FC nu trebuie sa primeasca recunoastere publica atata vreme cat e legata de ML.
      Daca (neo)legionarii ar fi vreodata in stare sa cada de acord asupra crezului lor si daca vreo organizatie reprezentativa a lor ar face o declaratie de onoare, eleganta si sobra, in care sa arate ca FC de dupa 1947 se delimitase de ideologia si crimele ML, atunci ar da o sansa de recunoastere publica rezistentilor anticomunisti. Daca nu, rezistentii anticomunisti din FC vor ramane vesnic patati de asocierea cu sangele varsat de ML pana in 1941.
      PS1: Articolele de presa ale fiului lui Aurel Visovan, preotul Marius Visovan, sunt cu siguranta bine intentionate, dar nu prea au fundament istoric. Din generalizari nedemonstrate si conexiuni fortate se ajunge la concluzii eronate (pe ton cam ridicat). Pr. Marius Visovan ar trebui sa fie mai atent cu orientarea rusofila a blogurilor care ii preiau textele si sa se gandeasca daca tatal sau ar fi multumit de aceasta companie.
      PS2: E de remarcat ca in cazuri ca cel al lui Aurel Visovan (sau IG Ogoranu) cei care se considera maestri in dialogul social ar trebui sa respecte nunatele si proportiile. Nu e onest dpdv intelectual sa ii puna in aceiasi oala cu Codreanu sau H Sima. Si sa arate si ei un pic de omenie fata de niste suferinte imense.

      • Domnule Panalt,

        Nu va cunosc, nici nu stiu daca e numele dv adevarat. Dar va multumesc pentru modul respectuos in care vorbiti despre tatal meu si despre mine.

        In privinta obiectiilor dv , am impresia ca cereti lucruri imposibile – FDC sa condamne istoria veche a Miscarii legionare iar eu sa controlez care bloguri imi preiau articolele si daca sunt sau nu rusofile. M-as bucura sa fiu invitat la TVR sau Euronews dar se pare ca nu am aceasta ocazie.Asa ca ma bucur ca pe ici pe colo ideile mele mai intereseaza pe cineva.Nu am fost niciodata rusofil si cu atat mai putin as putea fi azi. Cred ca e stupid ca un catolic sa fie suspectat de asa ceva.

        In privinta tatalui meu , legile se schimba dar adevarul despre viata lui nu mai poate fi schimbat. A fost legionar, a fost seful Grupului Legionar Maramures, a compus incendiara „Rapsodie a Maramuresului ” – o gasiti pe youtube – militant legionara ( s-a si cerut pedepsa cu moartea la procesul din 1959 cu aceasta acuzatie). A fost chinuit la Pitesti, Gherla, Baia Sprie, Aiud, Jilava, Satu Mare, Sighet…in total 16 ani care i-au ruinat sanatatea. Legionar a trait, legionar a murit.Si-a educat elevii sa fie crestini ferventi cu inalta tinuta morala. Si asa au fost, si in libertate si in inchisori. Cinci dintre ei mai traiesc.

        Cine are autoritatea morala sa decida ca tatal meu nu are dreptul la o placa comemorativa in liceul in care a fost profesor ? Domnul Florian ? Ce merite are dansul pentru natiunea romana ?

        Il anunt si pe dansul si pe toti puternicii zilei ca placa comemorativa va fi pusa din nou la liceul Dragos Voda . Daca nu azi, maine.

        preot prof.Marius Visovan
        Sighetu Marmatiei

        PS. In ceea ce priveste articolul d. Cornea, cred ca e limpede. Tocmai gandirea domniei sale aluneca spre fascism. Sper ca harul lui Dumnezeu il va lumina si va regreta afirmatiile facute.

        • Ok. Dvs stiti mai bine. Crezusem ca tatal Dvs s-a convins de valorile Lumii Libere dupa 16 ani de inchisoare. Spuneti insa ca a murit legionar, deci si-a asumat pana la capat religia politica si crimele ML. Si vreti ca un astfel de crez sa primeasca recunoastere publica….

          • Domnule Panait,

            Nu pot sa va mai felicit pentru tonul respectuos, ca si prima data, Totusi va raspund pentru buna informare a celor ce ne citesc pe acest site.
            Tatal meu Aurel Visovan a fost mereu convins de valorile crestine si nationale romanesti . Pentru ele a luptat si a suferit enorm.In spiritul lor am fost educat eu.
            Daca prin „valorile lumii libere” intelegeti pluralism politic, alegeri libere, presa libera. etc – da, si acestea au fost grav incalcate de comunism deci si pentru ele a luptat Aurel Visovan si generatia lui dar era in joc si ceva mult mai grav. Comunismul urmarea uciderea sufletului romanesc, ruperea legaturii cu Dumnezeu- prin ateismul de stat, lichidarea elitei spirituale, minciuna generalizata, promovarea delatiunii, a urii dintre oameni.
            Si o ultima sugestie. Nu mai aruncati cu atata usurinta expresia „crimele Miscarii Legionare”. Asta au facut procurorii si propagandistii bolsevici care numai de cinste si dragoste pentru adevar nu pot fi suspectati. Asta continua dupa ’89 o serie de analisti superficiali si cu o obiectivitate foarte discutabila. Perioada interbelica trebuie sa faca obiectul unei dezbateri largi si serioase in care meritele si pacatele tuturor partidelor sa fie evaluate in contextul epocii, fara tabu-uri si luand din considerare toate documentele, inclusiv opinia celor care pana acum nu se puteau apara. Daca o asemenea dezbatere va exista atunci se vor vedea si meritele Miscarii Legionare pentru cauza neamului romanesc si uriasa prigoana la care legionarii au fost supusi – cu zeci de mii de arestari abuzive, morti , raniti si torturati si cele cateva cazuri cand unii legionari n-au mai putut suporta si s-au razbunat. Desi „crimele legionare” sunt de 100 de ori mai putine decat cele ale guvernului contra legionarilor fiti sigur domnule Panait ca nici ele nu vor lipsi din aceasta analiza si vor fi apreciate asa cum se cuvine.
            Dar daca le veti scoate mereu din context fara a preciza si cauzele care le-au generat nu veti ajunge la adevar.

            Eu ma opresc aici.Daca doriti sa mai continuam dialogul va rog sa va precizati numele adevarat si calitatea.Asa e cinstit, sa avem o raspundere egala pentru afirmatiile facute.

            preot prof.Marius Visovan

            • … Nu mai aruncati cu atata usurinta expresia “crimele Miscarii Legionare”. Asta au facut procurorii si propagandistii bolsevici …
              … “crimele legionare” sunt de 100 de ori mai putine decat cele ale guvernului contra legionarilor …
              Ati spus tot.
              Multumesc.

            • Raspundeti cum si cui doriti Dvs, insa participantii la discutie care nu isi dau numele respecta regulile si nu sunt necinstiti fata de nimeni. Probabil ca administratorii contributors au dorit sa privilegieze schimbul de idei, indiferent de la cine vin. E ceva uzual pe forumuri.

        • „…incendiara “Rapsodie a Maramuresului ” – o gasiti pe youtube…”
          Parca va si vad acuzat de „propaganda”!
          Ironia suprema ar fi sa fiti arestat si condamnat la inchisoare precum tatal dumneavoastra! Welcome to the Brave New World!
          „…Domnul Florian ? Ce merite are dansul pentru natiunea romana ?…”
          Este, la fel ca si tatal sau, un ideolog. Dmuneavoastra luptati, ironic, impotriva continuitatii aceleiasi ideologii care v-a condamnat tatal…
          Daca n-ar fi trist ar fi chiar amuzanta aceasta continuitate peste o generatie!
          Again, welcome to the Brave New World!

          • iar in clipul incendiar apare si Horia Sima.
            Dar ne consolam: crimele legionare” sunt de 100 de ori mai putine decat cele ale guvernului contra legionarilor.
            Maine, poimanie Parintele Visovan o sa se spuna ca nici nu sunt crime. De fapt, sustine deja ambele variante, ca ar fi pseudocrime (ca foloseste crime intre ghilimele) si ca sunt crme dar mai putine ca ale altora. Bravos!
            Cat despre comunisti catolici, iata:
            http://inliniedreapta.net/papa-francisc-secera-si-ciocanul-legende-si-adevar/

            • Sînt mii de clipuri pe youtube în care apar Stalin, Mao, Lenin, Che, Pol Pot, Troțki, Kaganovici, Beria, Ana Pauker si o mulțime de alți măcelari comuniști. Chiar pe acest site au apărut o mulțime de poze ale acestora. De ce nu ar putea să apară și imaginea lui Horia Sima sau a oricui altcuiva?

              Iar Parintele Visovan e liber să spună exact ce crede de cuviință, fiindcă libertatea de exprimare o are de la Dumnezeu, la fel ca și mîinile și picioarele cu care s-a născut, nu de la vreun institut de propagandă, nici de la vreun partid, guvern sau stat, ba nici măcar de la dvs. Și doar printr-un abuz de putere i s-ar putea restrînge această libertate.

              Felul în care înțeleg ei lumea îi poate face pe unii catolici să pară ușor socialiști sau chiar comuniști. De exemplu, un faimos ziarist american scria într-un articol în care discuta despre corupția inevitabilă a tuturor guvernantilor și despre comportamentul banditesc al absolut tuturor guvernelor:
              „Chiar si cei mai multi crestini cred in stat, desi Isus nu le-a cerut niciodata discipolilor sai sa se implice in politica. Un foarte devotat si inteligent catolic socialist, prieten de-al meu, pretinde ca Isus a legitimizat statul atunci cind a zis „Dati Cezarului ce este al Cezarului, si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”.”

              Da, există unii catolici care pot fi numiți catolici socialiști. Dar de kibutzuri încă nu am auzit prin comunitățile catolice. Și nici de catolici în guvernele comuniste.

            • Doamna Liana,
              Aceeasi rugaminte ca si pentru domnul Panait. Spuneti cine sunteti ca asa e cinstit si apoi putem continua ( poate sunteti chiar domnul…Panait).
              „Crimele legionare” au fost crime. Dar este imoral si ne-stintiific sa nu se spuna cauzele si contextul in care au avut loc. Si sa nu se spuna nimic despre cele de 100 de ori mai numeroase facute contra lor.
              Asa , ca sa ne aflam in treaba putem vorbi despre „crimele lui Stefan cel Mare” (care si-a lichidat adversarii politici) sau „crimele liberalilor” ( care au tras in tarani in 1907)

              Da, in „Rapsodia Maramuresului” este pomenit Horia Sima, Comandantul Miscarii Legionare intre 1940 si 1993.

              PS. De acum nu mai raspund decat celor care isi dau numele si calitatea reala. Dumnezeu sa binecuvanteze pe toti romanii iubitori de adear !

    • Dle Visovan, ma bucur ca scurta, foarte scurta mea trimitere spre un articol ce descrie niste fapte rusinoase a starnit aceste discutii si dvs va multumesc pentru lamuririle aduse.
      Eu doresc sa spun doar atat :toate trebuie judecate in context istoric si cultural si pentru mine acea epoca este, poate sa va para ciudat, epoca siropului sentimental, ce se scurge din romantzele noastre pe care nu le dispretuiesc, dar care reprezinta o mentalitate definitiv apusa dar care pentru mine esta totusi a parintilor si bunicilor mei si deci starneste o anume nostalgie, asa cum filmele „comuniste” de tipul „BD” cu cei mai mari actori romani imi trezesc de asemenea tot un astfel de sentiment dar cu privire insa la tineretea mea si oricum realizarea artistica desigur ca in cotectitudinea lor politica a epocii, mimata insa cu geniu si subtila sau fatisa ironie de acei mari actor,i ma face sa inteleg in ce prapastie de vulgaritate uneori abjecta sunt azi tarati si impinsi romanii.
      PS. Muzica lui Bach, Mozart, Beethoven sau Wagner nu are apus.

  7. „Legiunea a fost o mișcare fascistă, antisemită și violentă”.
    Fascismul este mai bun sau mai rau decat alte forme de guvernare folosite in acest moment? Dam o lege prin care spunem care forme de guvernare sunt acceptabile? :)
    Antisemitismul, o chestiune care tine de alegerea interioara a fiecaruia dintre noi, poate oare sa fie reglementat prin lege? Unii urasc musulmanii, altii vor sa eutanasieze toti cainii. Cat timp respectam legile care tin de siguranta si libertatea individuala o lege impotriva antisemitismului se numeste discriminare pozitiva.
    Ramanem doar cu violenta.. violenta prezenta azi pe glob sub multe forme. In urma cu doar 2 luni, ONU acuza Israelul si gruparile teroriste palestiniene de crime de razboi. Dar daca teroristii palestinieni sunt deja in afara legii, atunci ce facem cu Israelul?.. Condamnam violenta pana la capat, sau ii gasim justificari atunci cand ne convine? Sincer, nici eu nu m-as gandi de 2 ori daca as fi in locul israelienilor si as vedea darele lasate de rachete dinspre Gaza. Dar daca as fi palestinian care a trait o viata intreaga sub ocupatie militara? probabil ca violenta ar fi normalitatea…
    Legi scrise prost aveam deja gramada. Mai nou avem si legi cu dedicatie…

    • PS.Actiunile dar si propaganda care ii poate face pe unii mai slabi de inger sa le comita sunt incriminabile daca incalca codul penal .Si atat, caci avem prevederile necesare in codul penal. In acest sens pot interzice organizatii care prin statutul lor sau o ideologie aplicata, chiar daca neintrodusa explicit in statut, secreta inexorabil violenta .Prin astfel de ideologii eu inteleg ideologia marxist leninista care in mod legic duce la genocid si asta s-a intamplat oriunde s-a incecat aplicarea ei efectiva, indiferent de celelalte elemente circumstantiale cum vrea sa ne faca sa credem cel pe care eu il consider criminal caci a chemat si a instrumentat asaltul fascist facut de mineri asupra Bucurestiului. Deasemeni ideologiile fasciste dar doar cele bazate pe ura de rasa au condus la genocid caci nu stiu daca fara un razboi civil intodeauna fratricid, Franco ar mai fi responsabil de atatea crime de razboi. Dar cred ca dictatura franchista in nici-un caz nu seamana cu cea comunista sau hitlerista. Cu atat ma putin daca ne referim la Salazar.

  8. Si mie mi-a placut enorm cartea lui Mill (editia romaneasca, Humanitas). Cred ca autorul pune punctul pe „i” prin ideea: ” dominația cu orice preț a con­științelor”. O singura corectura as aduce; miscarea legionara (din pacate pentru acei multi tineri, unii chiar de valoare, care-au fost sedusi de acel moment sinistru al istoriei Romaniei, unii platind cu viata lipsa de reflexivitate) nu a fost „violenta” ci criminala.

    • O singura corectura as aduce; miscarea legionara nu a fost “violenta” ci criminala.

      Sigur ca da, iar miscarea comunista anti-crestina si anti-romaneasca a fost parfum de trandafiri.

      • La ce raspundeti dvs. de fapt? La ce argumentati? Genul asta de atitudine am intalnit-o la un senegalez care, pe forumul Le Figaro, unde se discuta despre genocidul armenilor, a venit cu intrebarea „dar cu colonialismul?”. Ideea e, stimate domn, ca nu se ia nimic, nu se scade nimic din recunoasterea crimelor facute de ideologia comunista, recunoscandu-se cele facute de ideologia fascista (legionara, pe meleagurile noastre).

        • Raspund la ideea promovata de articolul de mai sus si de altele din ultima vreme ca statul roman trebuie sa aiba o anumita abordare legala constringatoare si agresiva fata de discutarea si scrierea istoriei miscarii legionare, sa ingradeasca libertatea de exprimare pe tema acesteia, dar sa nu ridice absolut nici o obiectie fata de libertatea de exprimare in chestiunea miscarii comuniste anti-crestine si anti-romanesti, ori in ce priveste promovarea cultului persoanelor vinovate de crime de război, crime împotriva umanității și genocid, daca acestea sint socialiste, comuniste, marxiste, neomarxiste etc.

          Ce zici ca mi se intimpla daca defilez pe strada cu portretul lui Stalin sau al tovarasei Ana? E ilegal? Exista hotărâri judecătorești definitive împotriva criminalilor comunisti? Poate imi spui de ce nu exista, de ce nu s-au constituit tribunale nationale si internationale care sa le discute crimele…

          Nu te obosi, stie toata lumea de ce.

          Dar daca defilez cu portretul lui Codreanu?

          Ce e asa greu de priceput, grămaticule? Tu chiar nu intelegi despre ce discuta aici cei citiva care nu sint impiedicati de cenzura sa se exprime?

          p.s.
          Sigur ca „nu se scade nimic din recunoasterea crimelor facute de ideologia comunista, recunoscandu-se cele facute de ideologia fascista”. Doar ca, trecind peste faptul ca crimele comunistilor nu sint subiect de discutie publica decit accidental si en passant, nu despre asta e vorba in legea discuta aici, ci despre interzicerea cultului DOAR A UNORA si chiar a dezbaterilor despre acestia. Cu comunistii putem sa defilam „la liber”, sa le facem statui, sa botezam bulevarde cu numele lor, sa ii ridicam in slavi sau, asa cum se face deja cu mare intensitate chiar pe acest site, sa ii albim si sa le rescriem istoria.

          Ce e asa greu de priceput, grămaticule?

          • vad in textul postat (de ce ca pseudo-raspuns chiar la textul meu, ramane un mister) ce se-ntelege prin „libertatea de expresie”. In lumea din care vin eu, intre necunoscuti, nu se spune „tu”.

          • @T. Ionescu
            Domnule, nu trebuie sa va enervati. V-ati explicat pe larg si v-ati facut foarte bine inteles.
            Numai ca explicatia dvs la intrebarea de ce legati automat crima fascista de cea comunista, aceasta din urma nefiind aici subiectul discutiei de fata – este circulara:
            o vedeti legata pt ca „interzicerea cultului DOAR A UNORA”.
            Deci va intereseaza numai lipsa de echitate intre cele doua abordari.
            Dar nu acesta era subiectul articolului/ discutiei.
            Desigur, nu este nici o abatere, si cred ca este bine ca discutiile sa se ramifice, insa legatura care o vedeti intre cele doua abordari, oricit ar fi de justificata si importanta, nu este una intrinseca ci operata de dvs. Am spus acestea numai pt precizie/corectitudine.
            Si cred ca este in interesul eficacitatii subiectelor discutate ca unul sa nu interfereze cu celalalt; este fi in detrimentul ambelor.

  9. Pragul de la libertatea de exprimare ca principiu absolut si libertatea de exprimare ca regula cu exceptii este un abis pe langa adauagrea a inca unei exceptii la regula. Cu aceasta lege tocmai am trecut abisul; acumularea de exceptii e floare la ureche.

  10. Epurarea etica, adica cea bazata pe coduri etice, se poate transforma intr-un nou tip de fascism.

    Statele din ce in ce mai decuplate de la realitatile economice ale oamenilor si nereusind sa gaseasca o strategie adaptativa atat la noile realitati tehnologice cat si ale globalizarii si in lipsa unor strategii eficiente privind sanatatea si educatia, ramane doar garantul ordinii.

    Cetateanul este pe de o parte constrans sa contribuie la bunul mers al societatii din punct de vedere material si sa adere la regulile ei fara a-i fi garantata proprietatea privata si dreptul de a alege.

    Oamenii se pot regasi in fata unei ierarhii viciate, mai ales cum este cazul societatii romanesti post comuniste, care incearca sa reglementeze societatea din punct de vedere moral. Ori asta inseamna in esenta o doctrina fascista in forma ei cea mai pura.

    In noul context al globalizarii statele trebuie sa ofere in mod real premizele libertatii si anume posibilitatea reala de aderare si de aderare a cetatenilor sau al anumitor comunitati sau zone care vor sa se autoguverneze, organizeze singure pe de o parte si garantarea proprietatii private pe de alta parte, in urma schimburilor pe piata libera oamenii trebuie sa fie in proprietatea definitiva a bunului pe care il cumpara si sa poata face uz de el in intregime fara sa fie dependenti de producator care de multe ori pastreaza chei de securitate, coduri sursa, patente ajungand intr-o pozitie de dominatie si control.

  11. In Codul Penal Roman actual exista deja o reglementare in care se pot incadra cu usurinta orice manifestari de propaganda antisemita sau nazista (si nu numai):

    Art. 369. Incitarea publicului, prin orice mijloace, la ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

    Ca sa nu mai zic de alte fapte mai grave cum ar fi omorul, genocidul s.a.m.d., care pot fi un rezultat / urmare a propagandei de genul celei de mai sus.

    Eu cred ca legea penala este suficient de acoperitoare in acest moment.

    Pe de alta parte, negarea publica a faptelor deja dovedite din istorie este ilogica. Pentru ca, logic, nu este suficient sa negi un fapt deja demonstrat / dovedit ci trebuie sa argumentezi negatia. Adica sa aduci dovezi contrare clare. Or in cazul Holocaustului acest demers este imposibil.

    Pentru ca publicul sa nu cada in „capcana” negationistilor eu nu cred ca este utila interzicerea negarii ci, mai degraba, o educatie corespunzatoare.

    Interzicerea negarii este echivalenta cu recunoasterea esecului sistemelor educationale actuale. Sau chiar cu admiterea deschisa a faptului ca oamenii nu sunt, generic vorbind, o specie cu adevarat inteligenta.

  12. Si in statul comunist, sau mai ales acolo, legea era de asa natura incit sa protejeze sistemul. Cu toate astea forta motrice a istoriei a distrus intreg esafodajul in citeva zile. Iluzia ca legi restrictive pot opri societatea si membrii ei a se misca natural intr-o anumita directie e iluzorie ca sa nu spun nociv. Istoria a demonstrat asta. Pe de alta parte concret vorbind, pericolul ca legionarismul sau comunismul sa prezinte un real pericol de recrudescenta e efectiv minor. Personal o lege a lustratiei la timpul ei ar fi fost cu mult mai benefica decit aceasta lege inutila. Eu cred ca totul se incadreaza in clasicul mimetism romanesc. Asa sintem si noi ca altii. Cit de mult avem nevoie de leagea asta, nu conteaza, important e sa fim in rindul lumii. Ar trebui in schimb sa dezbatem mai serios implicarea Romaniei in Holocausutul evreilor care este chiar si acum un subiect marginal de dezbatere sau comportamentul armatei in timpul ocupatiei Budapestei in 1919. In final spun ca o lege venind dinspre politruci gen Antonescu nu-mi inspira nici cea mai mica incredere.

  13. Cei avuți în vedere de Legea 217 (fasciștii, rasiștii, le­gionarii, antisemiții, dar și cei, din păcate, neavuți în vedere, precum neocomuniștii, fun­da­mentaliștii islamici) nu vor în fapt să tes­teze teorii „alternative“ şi nici să le dez­ba­tă cu probe, oricât ar pretinde con­tra­riul. Pentru ei, presupoziția „cercetării oneste“ nu mai are validitate, căci scopul lor nu mai este adevărul (dacă ar fi așa, ar fi trebuit de mult să tacă în fața unor infirmări empirice numeroase și cop­le­și­toare), ci dominația cu orice preț a con­științelor. […] Forța lor stă în însăși repetiția maniacală a unor min­ciuni grosolane şi barbare. Această re­petiție, care împiedică „selecția na­tu­ra­lă“ a teoriilor, ajunge periculoasă, fie şi în momentul când, excedaţi, unii oameni încep să-şi zică: „De acord, nu-i chiar aşa, dar n-o fi chiar totul fals. Poate că adevărul e undeva pe la mijloc!“

    Asa o fi, domnu’ autor. Singura problema e ca argumentatia dumneavoastra se poate aplica si altora, de exemplu persoanelor religioase. Ce ne facem, interzicem religia doar pentru ca refuza sa testeze teorii alternative? Pentru ca nu vrea dezbateri cu probe? Pentru ca repeta maniacal niste minciuni grosolane si barbare?

    Vedeti dumneavoastra, din momentul in care acceptati o autoritate care sa decida ce si cum poate fi exprimat, deja ati intrat pe taramul cenzurii. Da, cenzura similara cenzurii comuniste, aia in care un grup de indivizi decidea ce e sau nu e adecvat sa fie manifestat in spatiul public. Sigur, cenzura comunista era rea pentru ca nu batea cu ideile dumneavoastra, in timp ce noua cenzura e buna, pentru ca e fix ceea ce credeti.

  14. In concluzie din punctul meu de vedere

    Dar ceea ce este esential in toata aceasta dezbatere este ca cei care au gandit si aruncat pe piata aceasta lege dubioasa au declansat si trezit in multi romani niste vibratii de care eu nu-i mai credeam in stare dupa prapastia de vulgaritate si criza identitara in care sunt aruncai.

    Eu de exemplu habar nu aveam de existanta eroului anticomunist Aurel Visovan si desigur ca as fi murit fara sa cunosc Rapsodia Maramuresului compusa de acesta si care este doar un cantec patriotic(nu discut literar sau muzical lucrarea) care daca place cuiva si vrea sa-l cante nu vad de ce as fi deranjat.

    Dar pentru o analiza serioasa a miscarii as lua aceste cantece si poezii legionare si le-as analiza in contextul ideologiei legionare si ce i se imputa acesteia asa cum as putea face si cu cea patriotic ceausist-comunista si prin comparatie sa vedem care ar fi nociva si in ce fel.

    Sper insa ca asemenea intamplari sa nu trezeasca nici-o picaura de antisemitism prin faptul ca unii dintre autorii si promotorii ei sunt evrei dar ma intreb oare daca unii evrei au devenit asa cum sunt nostalgici ai ceausismului si poaunescianismului adica niste nostalgiti ai antisemitismului caci incep sa cred ca fara sa-si dea seamarisca sa-l starneasca asa cum cele ce au precedat 1907 l-au starnit la noi pe atunci si noi toti care cu minti lucide, nu vrem sa se intample asta, trebuie sa dezarmam astfel de incercari dar doar din directia bunului simt si a obiectivitatii istorice si nu din directia unora care azi s-ar putea considera si poate pe buna dreptate, potentiale victime pentru viitoare totalitarisme si corectitudini politice aberante si represive.

  15. Exista limitari ale dreptului de.expresie chiar si in democratiile avansate.

    In SUA dreptul la exprimare libera este pus la incercare mai in fiecare zi din motive din.ce in.ce mai.bizare si insolite.

    Am citit mai acum vreo cativa ani de un caz bizar in San Francisco. Vreo cativa naturisti din San Francisco luasera obiceiul sa.defileze ziua in amiaza mare au naturel intr-un parc marginas din oras.

    Politia i-a arestat pentru indecenta in loc public si ei au contestat arestarea in instanta spunand ca nuditatea lor este o forma de discurs public.

    Devreme.ce erau organizati si aveau charter, judecatorul nu putea sa le interzica sa umble nud prin oras. Singura restrictie pe care a putut sa le.puna a fost sa.defileze nud doar noaptea, cand normal nu sunt minori prin preajma…

    • Intr-o tara libertariana (stat libertarian este un oximoron) ar avea dreptul de defileze nuzi pe oriunde… doar ca strazile ar fi private iar dreptul de a defila nud ar depinde de decizia proprietarilor!

      Care le-ar spune, desigur, ca dreptul lor de a se plimba in fundul gol se opreste acolo unde proprietarii strazii spun ca „nu se poate”. Sau altfel spus, „ocoliti, tovarasi, ocoliti”!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Andrei Cornea
Andrei Cornea
Eseist, istoric al artei, clasicist, publicist, filosof. Profesor la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, departamentul de relaţii internaţionale şi studii europene. Colaborator permanent al revistei 22.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro