joi, martie 28, 2024

Un film periculos: „Autobiografia lui Nicolae Ceausescu”

Cine reuseste sa te tina intr-o sala intunecoasa 3 ore (trei!!!) privind defilari comuniste si discursurile lui Nicolae Ceausescu poate fi numit oricum, numai prost nu. E posibil ca Andrei Ujica, cel care a gandit filmul “Autobiografia lui Nicolae Ceausescu”, sa fie elitist sau prea avangardist sau inadecvat pentru publicul romanesc (a fugit din tara acum 30 de ani), dar cu siguranta nu e un regizor prost. Din creierul omului s-a nascut un film demn de categoria “ori…ori”. Ori te omoara, ori te vindeca.

Filmul e ciudat si la prima vedere nu pare altceva decat o succesiune de imagini de arhiva cu Nicolae Ceausescu si nelipsita lui Lenuta, tratata ca un personaj de rangul trei. Privindu-i de peste umar viata ca o vacanta, dictatorul asta bucalat a inceput sa-mi devina simpatic. La inceput, pentru seninatatea cu care a profitat de naivitatea zecilor de mii de aplaudaci care-l iubeau “fierbinte pe tovarasul Presedinte”. Mai catre sfarsit, pentru compasiunea iscata de-un mos slabit si chinuit de sutele de congrese si sedinte la care nu putea sa lipseasca, fiind un profesionist desavarsit in rolul atribuit lui de catre sistem.

De-a lungul celor trei ore nu s-a auzit nicio voce docta care sa-mi explice ca tipul inalt cat turnul Eiffel, care se bate pe umar cu nea Nicu, e generalul de Gaulle si nici cine e tovarasul Parvulescu, nebunul care a avut sange sa-l critice pe Ceausescu la Congresul din 1979. Dar am ramas intepenit in scaun urmarindu-l fascinat pe nea Nicu tinandu-si firea la inmormantarea muma-sii sau biruit fiind de timiditate in fata reginei Marii Britanii.

Fantomele intregului meu neam, deportat de comunisti, au mormait dezaprobator cand, la finalul filmului, aproape ca l-am crezut pe cuvant pe Dictatorul asta infect pe care am fost educat sa-l urasc. Periculos film pentru generatia mea, care facea inca primara in ’89, si cu atat mai periculos pentru cei care faceau in scutece in anul in care mos Nicu a fost impuscat.

Dar pentru trupa nascuta inainte de anii ’80, filmul este si mai periculos. Caci partenerul principal al lui nea Nicu nu e acra Lenuta, ci dulcele popor roman. Poporul ala care il iubeste, il aclama, ii zambeste si mai ales il aplauda. Iar intrebarea pe care Andrei Ujica o pune prin intermediul acestui film va taia scrasnind pe oasele unor amintiri voit uitate: “Cate ore din viata ti-ai petrecut aplaudandu-l pe Ceausescu?”

CANTECUL CARE L-A LASAT PE CEAUSESCU CU GURA CASCATA

E-al dracului filmul lui Ujica, e arta din cel mai ciudat soi. Snobii vor gasi in el fel de fel de subiecte bune de discutat, intelectualii se vor extazia in fata noului gen inventat – cinematograful nonfictional-, moralistii il vor acuza de inconstienta sociala iar nostalgicii Epocii aurite pur si simplu il vor iubi. Lui Ujica nici ca-i pasa: “Eu nu sunt diriginte si nici prof’ de istorie ca sa ma gandesc la toti incultii si nostalgicii care vor vedea filmul. Daca as face asta in timp ce lucrez, ar insemna sa ma autocenzurez, adica sa ajung exact in locul in care voia El sa ne aduca”. (Andrei Ujica a raspuns aici cititorilor Hotnews)

Dar fie inculti, nostalgici sau intelectuali, la filmul lui Ujica nu vom face cunostinta nici cu Dictatorul-banc si nici cu Dictatorul-monstru, ci cu nea Nicu, omul caruia i-am permis sa ne fie muma si ciuma vreme de 25 de ani. Si asta, romani fiind, ori ne va omori, ori ne va vindeca.

Premiera filmului: joi 28 octombrie, ora 18.30, la Sala Palatului (elevii si studentii intra gratuit). Din 29 octombrie in cinematografele din Bucuresti, Cluj si Timisoara.

„AUTOBIOGRAFIA LUI NICOLAE CEAUSESCU”, un trailer de RADU JUDE


Distribuie acest articol

57 COMENTARII

  1. Da. Filmul poate fi periculos pt „generatia (…) care facea inca primara in ’89, si cu atat mai periculos pentru cei care faceau in scutece in anul in care mos Nicu a fost impuscat”. Cauzele le putem gasi in absenta unor termeni de comparatie. Oamenii care, oficial, se numesc profesori de istorie se ocupa cu alte chestiuni. Unii se vantura pe la televuvuzele desi au alte indatoriri scrise in fisa postului de parlamentar. Altii inca numesc „act patriotic” ceea ce s-a petrecut la 23 august. Iar cei mai tineri cred cu adevarat c-a fost revolutie in decembrie ’89. Din grosul populatiei putini stiu ca in iulie 1944 pcr numara vreo cateva mii de membri si simpatizanti in timp ce legionarii erau vreo cateva sute de mii. Desigur ca dupa 23 august legionarii au disparut iar pcr a devenit, brusc, partid de mase largi. Dupa cum la fel de adevarat este ca in anii 6o in rsr s-a introdus televiziunea, alb-negru. Asta in acelasi timp in care in lumea civilizata se trecea la televiziunea color. In anii 8o tot in rsr se introducea, in sfarsit tv color, in timp ce in lumea civilizata se trecea la o tv color superioara calitativ. In anii ‘7o, dupa o criza a resurselor, in aceeasi lume civilizata s-a decis sa se acorde mai multa atentie calitatii mediului. Astfel ca s-a trecut la retehnologizare, eficientizare. In rsr s-a trecut la industrializare. Cu bani imprumutati… Care au creat iluzia unei „ieconomii” duduinde si a unei bunastari aburinde din care s-au tot infruptat fostii tovarasi. Adica actualii domni pensionari…. si exemplele ar putea umple zeci si sute de pagini. De manual. Eventual.
    Cat priveste faza cu Lady Liz. Desigur ca un cizmar calificat la locul de munca avea o „jena” in prezenta celei care zambeste de pe bancnotele care apartin statelor importante din G7.

  2. Sa fim seriosi, Romania a fost intotdeauna cu decenii in urma occidentului. Si Praga a fost capitala comunista si nimeni n-a cutezat sa demoleze centrul istoric. Varsovia a fost capitala comunista si desi distrusa dupa razboi a fost reconstruita dupa planurile originale. Nicio tara comunista n-a fost tembelizata cu „revolutii culturale” asa cum am fost noi. Nicio tara comunista nu a avut doua ore de program tv.

    Care e secretul romanilor de au „reusit” toate astea? Calitatea oamenilor. Ceausescu a fost un simplu om. Nici mai bun, nici mai rau decat sute de politicieni actuali. Nici mai bun, nici mai rau decat milioane de romani. Daca s-ar fi nascut cu 50 de ani mai tarziu ar fi fost un Basescu perfect. Sau invers.

    Iar despre film, nu e deloc periculos. Ne arata ca Ceausescu a fost un om ca oricare altul. Nu el a distrus Romania. Ci romanii. Cei care l-au acceptat tacit sau nu. Cei care au profitat din plin. Cei care s-au complacut intr-un loc caldut.

    Ce a dus la degradarea societatii romanesti in anii comunismului a fost exact calitatea oamenilor. Oportunismul, lacomia, incompetenta si dorinta de parvenire. Au trecut 20 de ani de capitalism si Romania e cea mai corupta si cea mai inapoiata dintre fostele tari socialiste. De ce? Mostenirea grea? Sa fim seriosi. Aceleasi „calitati” care ne-au permis sa adoptam cu atata „succes” si atat de rapid comunismul, ne impiedica sa dezvoltam o societate normala.

    Mesajul filmului e ca orice om mediocru, ajuns sa aiba putere absoluta poate face la fel, imbatat de putere se crede providential ignorand total raul pe care-l face.

    • … app de ultima fraza
      cineva spunea: cea mai mare realizare a prostului este sa-si dea seama ca este.
      desigur ca pt aceasta ii trebuie totusi o umbra de glagorie. ceea ce nu a fost cazul personajului.
      asadar, nu putea ignora ceva despre care habar n-avea c-ar exista.
      pe de alta parte,
      din „calitatilor” enumerate lipseste cel putin una,
      mai precis,
      aceea care are legatura cu capra celui de alaturi, dar si cu caprele celorlalti.

    • Pleci de la premize false pentru a ajunge la concluzii gresite.

      1. Ceausescu nu era om „nici mai bun nici mai rau decat altii”. A fost mai rau. Mult mai rau. Daca era un om ceva mai destept, ceva mai decent… poate nu eram in situatia in care am fost in 89.

      2. Calitatea umana… Pentru informatia ta: cand soviteticii au venit la putere au distrus tot ceea ce insemna calitate umana in tara asta: intelectualii, antreprenorii, taranimea harnica. Acesti au fost inlocuiti cu oameni de cea mai joasa speta. In urma unor astfel de inginerii sociale este chiar un miracol ca in 89 mai existau oameni care mai aveau idealuri precum libertatea. Comunistii sunt direct reponsabili pentru calitatea umana de dinainte de 89 (si de dupa).

      • @Doc:
        1. A fost, din pacate (!), omul potrivit in locul si la momentul potrivit. Ar fi demagogic sa negam.
        2. Dreptatea este intotdeauna de partea invingatorilor ori a majoritatii. Este vorba de majoritatea romanilor care a acceptat situatia de facto, comunismul.
        Punct.

  3. Ori, ori, ori… Caci mai este un „ori”. Ori plictiseste. Pe cineva care era foarte tanar dar nu inconstient in 1989. Care vazuse multe din imaginile astea si le-a mai vazut intre timp, in felurite documentare, romanesti sau straine. Caci sunt toate imagini din arhiva televiziunii. Pe cineva care e suficient de educat ca sa stie ca raul absolut nu exista decat in Biblie dar ca se poate absolutiza in contextul favorabil. Care mai stie ca lumea e fascinata de banalitatea raului. Care a citit sa zicem „Imparatul mustelor” si i-a mai si placut. Care a studiat istoria. Care priveste lumea cu curiozitate si se intreaba continuu „quo vadis, homo sapiens?”. Care intelege suita de lasitati si mici coruptii care au transformat un individ istet, dar rudimentar si needucat, intr-un dictator monstruos.

    Da, documentarul asta m-a plictisit. Am cascat de-a lungul filmului, impunandu-mi sa raman in scaun fiindca profitam de o avantpremiera.

    Am vazut recent un documentar despre Hitler. Tot facut in special din imagini de arhiva (si lui Hitler ii placea sa fie filmat), dar avand interventii (prin istorici si comentarii) de o profunzime si de o prospetime extraordinare. Am adorat acest documentar. Mi-a facut pielea de gaina, m-a facut sa-mi dea lacrimile. Pe scurt, mi-a oferit si informatie si emotii intr-un pachet foarte palatabil. Chiar daca nu se voia arta.

    Documentarul lui Ujica este un reality show cu un cuplu de dictatori asasinati. Bineinteles ca va starni ceva fascinatie. Cum spuneam, banalitatea raului. Plus publicul fidel emisiunilor de telerealitate. Si, in plus, cei care au fost prea ocupati ca sa inteleaga dictatura si pe dictatori.

    Dar nu este, pana la urma, decat un montaj de imagini de arhiva. In care CNC a investit 550.000 RON. Da, situl CNC nu mai contine informatia privind sumele acordate (oare de ce? Nu sunt banii nostri, ai contribuabililor?) dar informatia a ramas pe internet, e suficient sa google up. Nu e mult, daca e vorba de arta. Mult, daca e vorba de un videomontaj.

    Pot sa accept ca pisoarul lui Duchamp este arta. Fiindca a revolutionat felul in care gandim si a deschis noi usi imaginatiei. Dar nu prea pot accepta ca un videomontaj ca acesta este arta. Doar fiindca nu contine singurul lucru care i-ar fi dat profunzime de analiza si capacitate de conceptualizare si contextualizare, am numit comentariile? Imi pare rau, pentru mine nu a functionat. Mi se pare ca cineastii elitisti romani surfeaza valul de simpatie pentru filmul romanesc pentru a ne propune „opere” insipide si negandite, mult prea lungi si in care inovatia consta in lenea intelectuala de a finaliza produsul. Vezi si Aurora lui Cristi Puiu. Si, fiindca aceasta inovatie trebuia sa poarte un nume, i s-a spus arta. Imi pare rau, eu ii spun un eniem mic pisoar aruncat pe o masa.

    Si o intrebare ma face sa zambesc: oare cum arata „scenariul” aceste capodopere?

  4. ‘autobiografia…’ nu este doar un manifest estetic (dupa gustul meu, cel mai original film facut vreodata in ro & o regindire din temelii a ‘filmului-cu-imagini-de-arhiva’), ci si unul etic – in sensul in care absenta comentariului in voice-over (‘fatalitate’ a documentarului, & nu numai!) arata cu degetul inspre o intreaga ‘traditie’ a dublarii moralizator-sforaitoare a imaginilor in scop de propaganda. e o sucire a gitului acestei retorici de mucava & o invitatie de a privi NUMAI IMAGINILE – care, cum stim, spun o mie de cuvinte (intr-un sens mai curind incidental, el pune sub semnul intrebarii insasi practik ‘filmului istoric’)

    ps cei care ‘s-au plictisit’ sint: ori unii care n-au inteles ‘de ce nu are comentarii’ (vezi mai sus), ori altii care ‘stiu tot’ (ce e arta etc) & au raspunsuri la tot (decit k raspunsurile acelea sint banale: arta este ceea ce e DEJA in muzee)…
    ori amindoua :)

    • @als:

      Ujica a avut un proiect intins pe tava – ideea lui Velvet Moraru calchiind „Videogramele”, munca lui Muntean de vizionare a miilor de ore de arhiva, apoi a fost simplu sa se inchida niste saptamani cu cele 200 de ore ‘alese’ si sa le insaileze alaturi de o experta in montaj ca Bunescu. Iacata, arta!

      Acum declara ca vrea sa faca „The Beatles”? Sper ca glumea.

      ORICE se poate face astfel, de catre ORICINE. Si mai bine, mai scurt, mai percutant.

      Desigur, The Beatles ar fi inca si mai ofertant: iarasi scene de multime, nebunie, isterie, spectacol, plus spectacolele muzicale, ce mai, sa desfiintam cu totul regia de film, sa instauram o lume a colajului/montajului de imensa valoare artistica, bazat pe ce exista, ce se poate, ce se gaseste… Succes mondial asigurat. O privire lucida asupra fenomenului Beatles. Wow! Cat noroc ca vor unii sa faca asemenea colaje…

      Este o parazitare a materialului preexistent si, sub o forma sau alta, aceasta „arta” exista de multa vreme. In Franta, CanalPlus face „Zapping” de o vesnicie. Nucleul e acelasi. Niste baieti selecteaza momente graitoare si le dau drumul sa vorbeasca de la sine.

      La Ujica insa e mult de zis… In functie de privitori, efectul produs variaza fantastic.

      In spatele meu, niste pusti comentau: „Pai cred si eu, a avut de unde alege, sunt mii de ore de asa ceva in arhive”. Nu erau impresionati de marea arta a domnului Ujica, pentru ca nici nu aveau de ce sa fie. Pentru ei era important ca au fost scoase de acolo si re-aratate. De aici va izvori succesul filmului, nu din „arta” selectarii/montajului. Continutul preexistent presupune valoarea, care nu e „adaugata”, si continutul nu ii apartine lui Ujica, e doar parazitat de acesta sub pretentia artei.

      Cineva ar putea sa faca si un serial din asta, materiale sunt destule. Si serialul cu pricina ar putea iesi mai bine decat filmul de ieri. Mai rotund si mai complet, si cu mai putine momente de plictiseala. Sa imi justifice si mie cineva lungile clipe in care contemplam imagini indiferente, gen un elicopter inainte de a isi lua zborul, un avion inainte de a ateriza, etc. – toate lasate acolo pentru motive total idiosincratice.

      Timpul nostru e mai pretios decat pare sa creada Ujica, si din pacate nu e singurul care atenteaza astfel la el, cum s-a si zis mai sus.

  5. …Din pacate, nu pot edita comentariul anterior, as fi adaugat si „No Comment” de pe CNN ca exemplu de suite de imagini lasate fara comentarii.

    Dar ambele emisiuni contin imagini mult mai graitoare decat majoritatea celor vazute ieri. Sunt imagini care chiar vorbesc volume. In filmul lui Ujica, sa zicem privirea lui Ceausescu la auzul unei intrebari complicate la o conferinta de presa. Daca tot filmul era astfel, mda… Insa nu poti sa comanzi istoriei sa iti lase pe film suficient de momente de asa valoare. De aceea, „cineastul” nostru „de scoala noua” s-a multumit cu ce a gasit (…Muntean). Ceea ce nu inseamna ca a oferit vreo privire reprezentativa asupra epocii, chiar si din perspectiva oficiala (nici macar aceea totuna cu a lui Ceausescu, cum implica titlul). A fost doar reprezentativa pentru ce s-a pastrat si inca, din acest subset, pentru ce i-a atras atentia lui Titus Muntean. O privire asadar fatal partiala si incompleta. Foarte interesant ar fi de stiut „caietul de sarcini” pe care Ujica l-a stabilit inainte de a il trimite pe Muntean in arhive. Ce sa retina? Am citit doar ca erau mentionate „capetele de caseta”, in speranta vreunei balbe importante, vreunui moment nefericit…

    Oricum, privirea este intrinsec manipulatoare, mai manipulatoare chiar decat un documentar de tip clasic, cu comentariu, gen pe care Ujica il dispretuieste la fel de mult ca pe manele, conform propriilor declaratii.

    Si as mai adauga si ca Muntean, selectionerul direct al orelor pe care le-a vizionat ulterior Ujica ar trebui ridicat la rangul de co-autor. Nu avem nicio garantie ca, daca in arhive ar fi trudit Cristi Puiu, Nae Caranfil, Cristian Mungiu sau Andrei Ujica insusi, filmul ar fi fost acelasi. Exista chiar posibilitatea ca nicio imagine actualmente pe ecran sa nu se mai fi regasit in alternativele sugerate, daca stam sa ne gandim.

    Si atunci?.. Hai, o fi arta, sa zicem, dar… a cui?

    Ca sa nu mai pomenim ca producatorul si cineastul-care-nu-a-pus-piciorul-pe-vreun-platou nu au putut nici macar sa gaseasca numele operatorilor care au filmat imaginile cu pricina. Sau macar sa lase pe generic multumiri acestor nefericiti anonimi din a caror munca a iesit ditamai bucata de arta… revolutionara, si alta nu…

  6. @sindbad: hm, se pare k esti o persoana cu mult ‘inside information’, ceea ce ma face sa banuiesc si o invidie (profesionala) pe masura :P
    diferenta intre ‘no comment’-urile dp euronews sau ‘zapping’-urile dp canal+ & filmul lui ujica este esentiala: cele 2 vor sa informeze, ‘autobiografia…’ nu. este eseu IN & PRIN imagine. sensul imaginilor ‘colate’ este deturnat, propaganda se ineaca in propria retorica & devine fix opusul ei… sint de acord k este un demers ‘la limita’, extrem de subtil & for the happy (informed) few, dar tocmai asta face interesul sau extraordinar. crezi k in vest nu sint oameni care se uita la cnn, canal+ etc? (intrebare retorica!) or, comentatorii AVIZATI n-au facut gafa de a compara filmul cu… ‘no comment’-uri! pt k si-au dat seama k este altceva – CU TOTUL altceva. & s-au extaziat pe masura – & pe buna dreptate.
    ps recomand citirea cu creionul in mina a lui ‘pierre menard, autorul lui quijote’ de borges, a cartilor lui baudrillard, guy debord, paul virilio etc… deh, cinema-ul lui ujica presupune mai mult decit simpla ‘meserie’ – de ex., un bagaj intelectual la zi :)

    • Daca Ujica face filme pentru cei care au citit Baudrillard, Debord si Virilio, de ce scoate publicul cu miile la Sala Palatului si ia bani de la CNC? Oamenii aia s-ar multumi cu o conferinta si un filmulet pe YouTube. Ceilalti il vor intelege gresit sau se vor extazia pe alaturi. De aici sensul articolului sub care comentam. Ca produs artistic, ca ‘arta’ ma incapatanez sa nu ii zic, este prea scump si prea riscant.

      Propaganda se ineaca in propria retorica de multe ori, inclusiv la emisiunile mentionate. Nu aveam nevoie de trei ore pentru o astfel de demonstratie. Iar dimensiunea epocala pe care o promiti cui vrea sa te asculte, descoperirea subgenului de cinema istoric nonfictional, wow, nu s-a petrecut de acum 20 de ani, cu „Videograme”? Dupa parerea mea, acel demers ii e net superior acestuia si Ujica se repeta, regresand.

      Cat despre criticii de dincolo: acestia nu pot, oricum, sa evalueza impactul autohton al acestui film, si aici am avea nevoie de capete limpezi in Romania, dar sunteti toti in pozitie de sluj permanent in raport cu ei de cand voi nu v-ati prins ca se intampla ceva in cinema la noi iar unii dintre ei, da. Acum suflati si in iaurt.

      Si, da, e clar ca filmul nu informeaza, ci exorcizeaza demoni. L-a pornit cu ura simplista si l-a incheiat mirat ca, intelegand cate ceva, aceasta disparuse… Daca ar fi stat in Romania in anii 80 poate ca pornea la drum cu mai mare intelepciune. Stiu, e paradoxal, dar iacata…

      • 1 n-am inteles ‘logica’ dupa care un film de valoare (deci inevitabil for the happy few) ‘n-ar trebui’ finantat de cnc… e genul de film care ramine, sint convins, kit k poate nu este inteles (in romania!) ink de la inceput. repet: mi se pare ilogic sa reprosezi cnc-ului k finanteaza (in fine!) cva de o asemenea valoare (a se vedea si cronicile straine), in skimb sa ni se para ‘normal’ k finanteaza tot felul de rebuturi – de critica SI de public! alea dc nu va deranjeaza?
        2 nu ujica ‘a scos cu miile oamenii’ pt premiera! sint convins k majoritatea au venit de bunavoie, nu i-a adus nimeni cu arcanul. si, kiar si sa-i fi adus, important e k n-au plecat decit cca 0.5 % dintre cei 5000 din timpul proiectiei – iar asta abia dupa 2 ore (e normal, publicul ro nu e obisnuit cu filme ‘fara comentariu’, ha, de 3 ore – deci nu sint ‘de judecat’)
        3 nu mi se pare k ‘videogramele…’ e un film ‘superior’ acestuia; ACESTA este culminarea, zenitul. este absolut hipnotic cap-coada (pe mine secventa lunga cu elicopterul m-a tintuit in scaun k cel mai ‘gripping’ suspans!), mult mai bogat in intrebari & semnificatii & mai subtil (‘videogramele…’ erau mai ‘in yr face’)
        4 ce nevoie au criticii ‘de acolo’ sa evalueze ‘impactul de aici’?! ce relevanta poate avea ‘impactul’ dintr-o tara cu grad de cinefilie un pic peste zero, care se tembelizeaza galopant cu okii beliti in teveu, pt care ‘film’ inseamna telenovela zilnik & nicolaescul traditional samd? romania este o ANTI-reclama absoluta in materie de nivel cinefil! cinefilia aia, sublima & sincrona din romania anilor 60-80, s-a dus (in apus) & a apus…
        5 nu stiu dspr ce critici care ‘fac sluj’ vorbiti, in ce ma priveste (& as mai putea vorbi dspr ink vreo 4-5) am fost primul care am salutat acest asa-zis ‘nou val’ – ba kiar, recent la tiff & in curind intr-un articol care va aparea in ‘film comment’ (revista din sua), le-am dat cu tifla criticilor americani, demonstrindu-le k ei au trebuit sa astepte ‘moartea dlui lazarescu’ k sa constate valoarea lui puiu (eu si cu chirilov, de ex, am vazut-o ink de la ‘marfa si banii’ – dk nu credeti, exista ‘docomente’ :P) asa k mai usor cu insinuarile ‘angro’…

        bottom line: pt mine, ‘autobiografia…’ e un fel de ‘lhooq’ al lui duchamp = un ‘manifest’ cine-narativ sui-generis. un ready-made (nici duchamp nu a ‘pictat’ gioconda, doar i-a pus mustati & cioc), insa muuult mai bogat in sensuri profunde decit gluma lui duchamp… e o lovitura subtila (k aia din ‘kill bill 2’) data ‘filmului istoric’ as we know it. evident, NU-mi fac iluzii k filmul istoric, k gen, va disparea; dar e revigorant sa vezi un astfel de ‘atac’ – intelectual(ist) – dat ‘practicii’ cinematografice dinspre zona reflectiei teoretice asupra ei.

        • 1 n-am inteles ‘logica’ dupa care un film de valoare (deci inevitabil for the happy few) ‘n-ar trebui’ finantat de cnc… e genul de film care ramine, sint convins, kit k poate nu este inteles (in romania!) ink de la inceput. repet: mi se pare ilogic sa reprosezi cnc-ului k finanteaza (in fine!) cva de o asemenea valoare (a se vedea si cronicile straine), in skimb sa ni se para ‘normal’ k finanteaza tot felul de rebuturi – de critica SI de public! alea dc nu va deranjeaza?

          CNC-ul a finantat, practic, tot noul val, cu putine exceptii, mai toate filme for the happy few de aici + critica internationala. Banuiesc ca nu la ele va referiti cu sintagma „rebuturi”? Mai mult, sistemul privilegiaza genul, ceea ce nu mi se pare OK dpdv al publicului care poate doreste si altceva decat filme elitiste. Dar, ca si „Videograme”, acesta este un film care se putea face cu mult mai putini bani si care putea ramane de televiziune, devreme ce era asa de pe fata for „the happy few”. M-a amuzat iesirea ceausista la Sala Palatului, psihanalizabila aproape. Suntem in logica „exorcizarii”, desigur… Ma mir ca n-au dat si cu tamaie la Sala Palatului, pe langa eugenii si sampanie.

          2 nu ujica ‘a scos cu miile oamenii’ pt premiera! sint convins k majoritatea au venit de bunavoie, nu i-a adus nimeni cu arcanul. si, kiar si sa-i fi adus, important e k n-au plecat decit cca 0.5 % dintre cei 5000 din timpul proiectiei – iar asta abia dupa 2 ore (e normal, publicul ro nu e obisnuit cu filme ‘fara comentariu’, ha, de 3 ore – deci nu sint ‘de judecat’)

          Il pozitionati pe Ujica in victima a „populismului” celor de la Voodoo/a lui Cristian Mungiu? Cata suferinta, vorba aia, all the way to the bank… S-au facut incasari si se vor mai face in urma campaniei spectaculoase declansate. Si as fi apreciat mai mult eforturile lui Mungiu de a aduce public in sali daca nu era atat de direct implicat. Dar ma amagesc, probabil ca nu i-ar fi pasat daca nu si incasa. Hotnews aproape ca a fost monopolizat de campania asta, lumea e deja obosita. Pe mine m-ati suspectat pana si de „inside information” cand n-am facut decat sa surfez ca de obicei, nici macar un search n-am dat, peste tot erau interviuri, cronici, pareri, etc.

          3 nu mi se pare k ‘videogramele…’ e un film ‘superior’ acestuia; ACESTA este culminarea, zenitul. este absolut hipnotic cap-coada (pe mine secventa lunga cu elicopterul m-a tintuit in scaun k cel mai ‘gripping’ suspans!), mult mai bogat in intrebari & semnificatii & mai subtil (‘videogramele…’ erau mai ‘in yr face’)

          Elicopterul, hipnotic? Suspans??? Erau doua elicoptere pe un camp si un operator care isi regla zoom-ul sau cine stie, se juca… Zero interes. M-am foit in scaun la filmul asta si mi-am verificat mail-ul de nenumarate ori, si in jurul meu toti faceau la fel. Un pusti istet cu MovieMaker l-ar putea face palatabil in doua ore, fara probleme. „Videogramele”, „in your face”??? Sa-i spuneti si lui Ujica… Ba deloc: „Videogramele” sunt cronologic montate, nu exista comentariu, nu exista balbaieli de montaj, zgomote manipulatoare, muzici adaugate pentru a colora perceptia… Domnule Serban, in „zenitul” de „Autobiografie” (ce cauta „grafie” intr-un titlu film? Hmm? Ca si cand i-ar fi zis „Scrieri de Nicolae Ceausescu”…) autorul pare ca descopera ABC-ul montajului uneori, atat de stangace sunt unele secvente. Facem haine din petice gasite. Compunem propozitii simple fara sa filmam nimic. Spunem: „Ceausescu primea multe flori de ziua lui”. Hai! 5 secunde buchet 1, 5 s buchet 2, 5 s buchet 3, 5s buchet 4. Ajunge? Nu, nu e suficient. 5 s buchet 5, 5 s buchet 6, 5 s buchet 7. Ajunge? Nu, inca vreo doua, sau nu, inca cinci. Asa ajunge? Mda, da o idee. Next! „Comunistii cehi nu erau/pareau adusi cu arcanul la intalniri, la ei era alta atmosfera”. Pentru ca am gasit niste secvente care ii arata stand relaxati in timp ce li se vorbea. Si punem, si punem, si punem, uite aici cum zambeste fata aia, bagam, nenea ala sta tolanit, si aia e buna, oare s-a inteles? Etc. Asa s-au nascut lungimile inutile de care filmul e plin.

          4 ce nevoie au criticii ‘de acolo’ sa evalueze ‘impactul de aici’?!

          Numai la ei va ganditi? Ei n-au, publicul roman are! Pentru publicul roman, parerile criticilor de afara sunt doar vag interesante pe un asemenea subiect. Nu poti decide daca vrei sa iesi din casa si sa stai trei ore la cinema sa vezi arhive ceausiste in functie de ce crede un profesionist al festivalurilor ca Jay Weissberg, care vedea asa ceva prima oara in viata lui. Mult mai relevanta a fost dna Nistor.

          5 nu stiu dspr ce critici care ‘fac sluj’ vorbiti, in ce ma priveste (& as mai putea vorbi dspr ink vreo 4-5) am fost primul care am salutat acest asa-zis ‘nou val’ – ba kiar, recent la tiff & in curind intr-un articol care va aparea in ‘film comment’ (revista din sua), le-am dat cu tifla criticilor americani, demonstrindu-le k ei au trebuit sa astepte ‘moartea dlui lazarescu’ k sa constate valoarea lui puiu (eu si cu chirilov, de ex, am vazut-o ink de la ‘marfa si banii’ – dk nu credeti, exista ‘docomente’ ) asa k mai usor cu insinuarile ‘angro’

          Mda. Eu retin doar reactia avuta ‘la cald’ dupa „432”. Nu pareati ca ii dati vreo sansa la „Palme d’Or”, si v-ati incalzit abia post factum. Sa ne povestiti cat de plina de suspans autentic e si „Aurora”.

          bottom line: pt mine, ‘autobiografia…’ e un fel de ‘lhooq’ al lui duchamp = un ‘manifest’ cine-narativ sui-generis. un ready-made (nici duchamp nu a ‘pictat’ gioconda, doar i-a pus mustati & cioc), insa muuult mai bogat in sensuri profunde decit gluma lui duchamp…

          Mai usor cu pianul pe scari, domnule, v-ati laudat deja pe net ca sunteti prieten cu Ujica, i-ati semnat prezentarile la Cannes, lasati-o incolo cu adularea asta, mai ales in context ceausist, ca ne evocati triste amintiri… Il iubiti. Am inteles, nu e nevoie sa ne desenati. Duchamp nu era un simplu „glumet” si Ujica nu poate pretinde in niciun caz statut comparabil, e in cel mai fericit caz un descendent printre cei multi si nicidecum un revolutionar in arta. Daca insistati pe tema asta nu demonstrati decat ca sunteti un urechist in istoria artei, cum a facut-o si dl Ujica tot invocand „Autobiografia lui Alice B Toklas”.

          e o lovitura subtila (k aia din ‘kill bill 2′) data ‘filmului istoric’ as we know it. evident, NU-mi fac iluzii k filmul istoric, k gen, va disparea; dar e revigorant sa vezi un astfel de ‘atac’ – intelectual(ist) – dat ‘practicii’ cinematografice dinspre zona reflectiei teoretice asupra ei.

          Pai, sa speram ca nu va disparea. Pe vremea lui Cezar nu existau care de reportaj, sa se distreze toti taind fragmente gasite printre ruine. Ce facem, ne limitam la istoria recenta din perspectivele mai degraba oficiale si de preferinta cu scene de masa filmate, ca sa iasa „show”? Haida, de! Mai ganditi-va. Luati creionashul ala si mai conspectati un Baudrillard, sa va improspatati reflexele critice si, daca tot va lansati asa, vizionare…

  7. 1 hai k am trait s-o citesc si pe asta: k ‘sistemul (cnc-ul adik) privilegiaza ‘genul’ (a se citi: filmele noului val)… dvs sinteti treaz cd faceti astfel de afirmatii??? NU dle, ‘sistemul’ (= cnc-ul) NU privilegiaza DELOC noul val, o face pt k n-are incotro – autorii respectivi, din fericire, sint dja premiati in afara, dk n-ar avea premiile alea ar primi un sut in fund, da? cnc-ul privilegiaza, la greu, filmele unor alde nicolaescu, saizescu, carmazan, barna & popovici. la alea dc nu va duceti? dar publicul, a carui soarta o deplingeti – k n-are filme ‘de gen’… pai, sa fak ‘gen’ astia de i-am numit! sa ‘binedispuna’ ASTIA publicul avid de distractie – dc nu o fac, sau o fac atit de prost? macar filmele noului val, asa ocolite de public in ro, sint apreciate in afara; astelalte, ale astorlalti, n-au succes nici afara, nici in tara! ASTEA-S rebuturile!
    2 asa, si care e probl k mungiu vrea sa faca bani din incasari? (las k, din pacate, n-o sa faca…) s-a implicat in lansare & distributie, bravo lui! iar la incasarile pe care o sa le faca filmul, e kiar… filantropie :))
    3 fiecare spectator are suspansul (sau lungimile) pe care le merita. iar scopul artei (aia adevarata!) nu e sa fie ‘palatabila’ nivelului de intelegere al unui ‘pusti istet cu moviemaker’!
    4 dna nistor e ‘relevanta’ pt o anumita categorie de public
    5 ce ‘reactie la cald’ am avut dupa ‘432’?! dupa cum se poate verifik din corespondentele ‘la cald’ trimise de la cannes, reactia a fost de maxima apreciere. n-am ascuns niciodata k ‘moartea dlui lazarescu’ (un film pe care, nu ma-ndoiesc, il considerati ‘slab’…) m-a emotionat mai mult – pt k ma ‘identific’ mai mult cu soarta unui barbat care moare decit m-as putea ‘identifik’ cu cea a unei femei care avorteaza. oricum, cred k NIMENI (mungiu included) nu-i dadea lui ‘432’ vreo sansa la palme d’or… a fost o surpriza inimaginabila pt toti.
    da, sint prieten cu ujica – iarasi, care-i problema? nu il admir pt k sint prieten cu el, mi-e prieten pt k il admir. & n-am de gind sa ma ‘jenez’ cu lucrul asta – sau sa-mi reprim admiratia pt k o sleahta de adepti ai ‘teoriei conspiratiei’ mioritice (aceia care au sustinut k mungiu a luat palme d’or-ul ‘pe k a venit directiva de la ue’, ROFL!) ‘fac atmosfera’… nu sint usor intimidabil
    cit dspr duchamp – in caz k nu sinteti istoric de arta, cred k stiu mai mult dspr istoria avangardelor (duchamp, picabia, picasso, joyce, pound, gertrude stein etc etc) decit dvs. pe probatelea!
    ps cind am spus k ‘filmul istoric va disparea’ ma refeream (evident!) la punerea pe ecran a evenimentelor istorice de DUPA aparitia cinematografului – cind nu mai vad rostul acestora (jucate de actori etc) cita vreme exista, in arhive, ‘the real thing’… mai bine puneti mina si conspectati-l pe deleuze. sau macar pe serge daney. sau cititi eseul lui pasolini la care m-am referit in textul pt ev. zilei. atit pasolini, cit si deleuze, daney & ujica ajung la anumite intuitii teoretice formidabile pornind KIAR de la imaginea in miscare – ceea ce, evident, nu se putea inainte de 1895. este o intreaga filozofie care porneste de la cinema – iar asta este un lucru entuziasmant pt oricine e de parere k cinema-ul nu e (doar) ‘mindless fun’…

    • 1. Da, sunt perfect treaz. Sistemul lucreaza cu o legislatie care privilegiaza noul val, incropita chiar de reprezentantii acestuia, care asigura o intrare automata a regizorilor si caselor de productie cu premii la festivaluri in finantari. Daca un tanar din Romania vrea sa faca un film de gen, poate sa sa isi puna pofta in cui. Ii va fi imposibil, si asta mi se pare o mare tampenie. „Noul val” a avut grija doar de sine, nu si de tinerii care nu le impartasesc dorinta de a lucra pentru festivaluri/critica externa, ci ar prefera, eventual, publicul – autohton si strain. Da, numai „dinozaurii” ar mai putea avea o sansa la film de gen, tot din cauza sistemului „gripat”, cu punctajul pus la cale de „tinerii lupi”. E discutie veche, loc comun, de ce dansati pe langa ea?

      3. „Pustiul istet cu MovieMaker” ar fi facut un film care ar fi placut mai mult si lui Jay Weissberg, asta am vrut sa zic. Si poate ca si Dvs, dar sunteti prea inghetat in admiratie sa admiteti macar posibilitatea respectiva… Sper ca se va gasi cineva sa faca experimentul, sa arunce balastul si comentariile alea muzicale pe care, personal, le gasesc grosolane si indoielnice, si sa slefuiasca diamantul pe care sa il intituleze… „Autobiopicul” lui Nicolae Ceausescu. Desi… la cat de grabit si neechilibrat e tratat ultimul deceniu, ma tem ca niciun veritabil „diamant” nu e posibil.

      5. Prietenia dintre un critic si un cineast este un handicap atunci cand criticul trebuie sa isi faca meseria, dupa premiera cineastului. Nu gasiti? Cu cati cineasti sunt prieteni criticii straini pe care ii admirati atat? Eu va privesc cu suspiciune luarile de pozitie entuziaste din pricina amicitiei inflacarate pe care o trambitati, si cred ca am dreptate.

      M-ar fi interesat mai mult parerea Dvs. in legatura cu dreptul lui Muntean de a fi trecut pe generic in postura mai proeminenta, devreme ce ochiul lui a fost cel caruia ii datoram selectia a mii de ore din arhive, iar privirea lui Ujica n-a fost decat suprapusa peste umarul lui, pentru a nu cerceta decat 200 de ore preselectionate din arhive. Mai ales ca toata lumea se extaziaza sobru la ‘monumentalitatea’ muncii din spate, crezand ca Ujica a facut sapaturile cu pricina. Cand, repet, daca le facea altcineva, riscam sa avem un cu totul alt film, si chiar ca nicio imagine din filmul actual sa nu existe in acela. Dar vad ca ocoliti expert intrebarile care nu va convin.

      Daca tot cunoasteti avangarda, poftiti, explicati-mi si mie in ce fel parafrazeaza Ujica titlul „Autobiografia lui Alice B Toklas” de Stein? Asa hatis pretentios n-am pomenit…

      Si eu nu va doresc vreodata sa discutam arta moderna. Sau, ma rog, pe Dvs. v-ar ajuta cu siguranta, asa ca ar trebui sa v-o doresc, dar nu sunt intr-o dispozitie excesiv de amabila in ce va priveste. Nu va dura, cu siguranta, iar schimbul nostru a fost o metoda amuzanta sa ventilez revolta de dupa vizionarea care a urmat campaniei de presa.

  8. da, nici eu nu doresc sa continui asa-zisul ‘dialog’ (cu pareri beton armat de ambele parti – mai ales a dvs – & cu suspiciunea, din partea mea, k sinteti cineva ‘din lumea filmului’, k atare nu puteti fi obiectiv… asta, apropo de ‘prietenia critici/cineasti’ :P)
    un sfat, totusi: evitati sa mai dati verdicte de tipul ‘sigur lui jay weissberg i-ar fi placut mai mult’ nustiuce. nu stiu dk il cunoasteti pe jay, dar eu il cunosc f bine & stiu ce-i place, da? deci afirmatia dvs n-are nicio acoperire, e doar wishful thinking…
    ps parafraza este EVIDENTA! ati citit cartea gertrudei stein? ma-ndoiesc… pt k, atunci, nu v-ati mai fi mirat dc e parafraza: pt k se numeste ‘autobiografie’ (a lui alice b. toklas), desi e scrisa de gertrude stein! simplu k buna ziua.
    (cit dspr arta moderna, ma faceti sa rid; dk e cineva care o cunoaste inside out, in tara asta – care sa nu fie critic/istoric de arta, evident! -, acela sint eu; si o spun cu maxima responsabilitate & fara autoironie… dar si fara falsa modestie, k nu e cazul)

    • Ati fi fost mult mai credibil daca v-ati fi putut impauna aici ca, inca de acum 20 de ani, sau cati au fost, de la prezentarea in tara a primului film al lui Ujica, „Videograme dintr-o revolutie”, ati salutat „noul tip de cinema istoric”, etc. Sau… nici nu erati critic pe atunci, parca am citit ca vocatia asta v-ati descoperit-o tarziu. Oricum, ati avut destul timp sa il salutati/descoperiti pe Ujica, 20 de ani! Va plimbati suficient pe la festivaluri, etc. Macar de la al doilea film al sau, „Out of the Present”. Tot nimic, desi maniera era aceeasi, gen(i)ul presupus, acelasi. Nici Cannes-ul nu i-a facut cu ochiul… Sau poate taman de aceea?

      Cam oportunista prietenie, poate din ambele parti, domnule Serban, cam recenta si cam grabit insailata, si se vede de departe… Prietenia, ca prietenia, dar opinia criticului care rimeaza prea mult cu ea, ca si cineastul care se grabeste sa o foloseasca drept copy pentru pliantele de la Cannes ma deranjeaza…

      In rest, ma faceti sa cred ca Dvs. nu ati citit cartea lui Gertrude Stein, „Autobiografia lui Alice B Toklas”. Ati fi stiut ca Alice era amanta lui Stein si cartea povesteste mai ales viata lui… Gertrude, autor dar si… personaj principal. Atunci Ujica ar fi trebuit sa isi descrie propria viata, alaturi de si cu ochii pe Ceausescu… concubin…si pretins autobiograf. Nu e cazul, nici macar metaforic. Doar Elena Ceausescu putea sa parafrazeze titlul ala. Dar e dificil, inteleg. Si se apropie ora iesirilor cu prietenii, mai vechi sau mai noi/de conjunctura.

      Nu numai criticii sau istoricii de arta pot cunoaste mult mai bine ca Dvs. arta moderna. Mai ganditi-va…

  9. mda; ma asteptam sa ajungeti la asemenea insinuari, ceea ce inseamna k intuitia mea in ce va priveste a fost corecta…
    fyi:
    1 am vz/admirat ‘videograme…’ ink din 93, cind eram in juriul primei expozitii soros de arta contemporana; acum un an sau doi am prezentat si ‘out of the present’ (pe care-l vazusem cu mult inainte in cadrul unei expozitii curatoriate de virilio la fundatia cartier din paris) la un eveniment organizat de alex. solomon. cum spuneam: am devenit prieten cu ujica pt k il admiram – nu invers! nu vad nimic ‘deranjant’ in asta: rostul unui critic nu e oare sa admire & sa impartaseask ac. admiratie si altora? iar un cineast nu are toate motivele sa se bucure atunci cind un critic, in ipostaza de hermeneut, descifreaza exact intentiile sale? dc sa nu foloseask textele respective pt promovarea filmelor?! ce altceva face un critic literar atunci cind scrie o prefata?
    2 nu doar k am citit cartea lui gertrude stein, dar am si scris dspr ea cu mult inainte sa apara in romaneste (textul este in ‘dietetica lui robinson’, 2006). stiu mult mai multe dspr alice & gertrude decit va inkipuiti – cunosc incl. adresa de la paris a celor doua: 27, rue de fleurus :P
    3 re: arta moderna/contemporana – sint un mare admirator al lui picasso, mondrian, bacon, dubuffet, twombly, matthew barney, dspr care (de asemenea) am scris… in ce-l priveste pe ultimul, stiu pertinamente k am fost primul din romania – k tot observ k va obsedeaza ‘premierele’ :)

  10. 1. Doar le-ati vazut si admirat, asa, in forul Dvs. interior? Nu puteati sa descoperiti cinematograful nonfictional de atunci? Ce v-a retinut? Era prea „in your face”? Mare pacat… Acela era momentul. Nici nu era moneda curenta pe atunci felul acesta de a prezenta imagini fara comentarii in montaj. YouTube e plin de fragmente din ce fac altii montate pe muzici diverse. Primitiv, e drept, dar din acelasi impuls „eseistic”. Orice fan Lady Gaga isi face propria suita de imagini care i se par relevante si le adauga coloana sonora…

    Nu stiam ca rolul criticului este sa se zbenguiasca in prietenii cu toti cineastii pe care ii admira apoi sa isi strige admiratia pe toate canalele aflate la dispozitie, sarind la beregata oricui nu ii place „opera” cu banuieli de invidie profesionala si lipsa de obiectivitate.

    2. Da, si avea doua etaje, patru camere mici, o bucatarie, o baie si un atelier alaturat, atasat casei printr-un mic hol adaugat in 1914. Multumit? :) Totusi, de ce sa se refere la cartea asta? E o prostie…

    3. Nu ma obsedeaza premierele. Si nici nu inteleg de ce prezentati suite de nume de artisti, ca un adolescent pe Facebook. Arta moderna si studiul avangardelor sunt discipline serioase, exista in jurul lor o scena intreaga pe care nu stiu sa o frecventati. Dar nici eu nu le stiu pe toate. Sau, ca sa va imprumut stilul, „nici macar eu nu le stiu pe toate”.

  11. 1. Doar le-ati vazut si admirat, asa, in forul Dvs. interior? Nu puteati sa descoperiti cinematograful nonfictional de atunci? Ce v-a retinut? Era prea “in your face”? Mare pacat… Acela era momentul. Nici nu era moneda curenta pe atunci felul acesta de a prezenta imagini fara comentarii in montaj. YouTube e plin de fragmente din ce fac altii montate pe muzici diverse. Primitiv, e drept, dar din acelasi impuls “eseistic”. Orice fan Lady Gaga isi face propria suita de imagini care i se par relevante si le adauga coloana sonora…

    Nu stiam ca rolul criticului este sa se zbenguiasca in prietenii cu toti cineastii pe care ii admira apoi sa isi strige admiratia pe toate canalele aflate la dispozitie, sarind la beregata oricui nu ii place “opera” cu banuieli de invidie profesionala si lipsa de obiectivitate.

    2. Da, si avea doua etaje, patru camere mici, o bucatarie, o baie si un atelier alaturat, atasat casei printr-un mic hol adaugat in 1914. Multumit? Totusi, de ce sa se refere la cartea asta? E o prostie…

    3. Nu ma obsedeaza premierele. Si nici nu inteleg de ce prezentati suite de nume de artisti, ca un adolescent pe Facebook. Arta moderna si studiul avangardelor sunt discipline serioase, exista in jurul lor o scena intreaga pe care nu stiu sa o frecventati. Dar nici eu nu le stiu pe toate. Sau, ca sa va imprumut stilul, “nici macar eu nu le stiu pe toate”.

  12. domnule draga, vad k o tineti langa cu povestea asta cu prieteniile… fie! aflati, atunci, k – de cind m-am retras din critik de film, revenind la literatura -, nu am mai vazut & scris (admirativ!) DECIT dspr filmele prietenilor!
    mi se pare f frumos & firesc asta; ideea k ar tbui sa ma ‘jenez’ k imi place ceea ce fac, sa ma ‘jenez’ k ii admir este o aberatie fara margini… george banu a scris & scrie dspr marii regizori de teatru (brook, strehler, pintilie, serban etc) fiind, totodata, prieten cu ei. ba, sint artisti care sustin k cel mai bine ii inteleg cei care le stau aproape – interesindu-se ne-mediat de ‘laboratorul’ lor de creatie. ideea asta cu ‘obiectivitatea’ este o gogorita! esti ‘obiectiv’ atunci cind parerea ta coincide cu a majoritatii cunoscatorilor acelui domeniu (expertii care va sa zica), iar verdictul tau este validat de timp. atit.
    (altfel, exemplul cu lady gaga ma depaseste…)
    2 am explicat dc se refera la stein & toklas, nu mai reiau; dk nu intelegeti, it’s YR problem
    3 inainte sa existe FB-ul (care nu ma pasioneaza), a existat ‘chestionarul lui proust’ – la care am raspuns si eu, intr-o revista. e f ‘igienic’ sa-ti listezi preferintele, sa faci ordine intre preferinte, sa selectezi tot timpul… eu i-am spus ‘dietetica’. constat k nu stiti o gramada de lucruri dspr mine, ceea ce nu va impiedik sa va dati cu parerea… tipic romanesc!

    • E adevarat ca va cunosc prea putin viata si opera. Nu stiam nici ca v-ati retras din critica de film si v-ati facut apologet al prietenilor, folosind vechea faima de critic impartial si rece sa ii pacaliti pe necunoscatorii ca mine care va cred „in exercitiul functiunii”. Dar acum, ce e de facut, cati or sti ca sunteti „retras”?

      Buna treaba asta. Sa scrii doar despre ce iti place. Pai nu inseamna ca tot restul, despre care nu scrii, NU ITI PLACE?

      Inseamna ca inca sunteti „activ” si nu v-ati retras!

      Cat despre datoria de a cunoaste un critic care emite o parere cu care nu esti de acord, pardon, de unde vine? Sunteti DOAR un critic, nu? Creatorii merita cunoscuti, criticii traiesc pe langa, mai nou, vad ca doar din admiratia pe care acestia le-o inspira… Sa nu cumva sa ii supere! Exista, din pacate, in mai multe domenii aceasta incapacitatea criticilor de a functiona, de a isi face meseria imuni la pericolul de a pierde „amicitia” artistilor. Iar cand un critic roman trebuie sa se exprime despre un autor sau chiar confrate strain, sa te tii ploconeala! Iar criticilor straini nu le scapa, n-aveti grija. Recent, un faimos critic strain caruia i-am tradus o cronica a unui tanar critic roman despre o lucrare care ii era cunoscuta a ramas cu gura cascata. „Très éloquent et significatif. On dirait que le critique vit encore en régime soviétique, et que l’auteur est un intouchable.” Fiti convins ca pareti la fel, in traducere. Si ca abia asta e, din pacate, „tipic romanesc”.

      Am mai citit ieri o interventie a Dvs. in care aruncati cu laturi in capul publicului romanesc care nu isi merita cineastii, etc. Cu asa critici partiali, hedonisti si capriciosi care sa ii indrume catre operele absconsilor cineasti autohtoni, nu e de mirare ca le e mai usor refuzul. Acum imi dau seama, aveti aere si fasoane de creator si nimic din modestia universitarului/evaluatorului de profesie. Pacat…

  13. ‘ploconeala’ e un cuvint din vocabularul frustrarilor romanesti & exprima un mod rudimentar (bazat pe troc) de a intelege relatia intre 2 oameni care se respecta reciproc…
    cita vreme nu sint platit pt admiratia mea & o fac din pura convingere & placere nu pot fi ‘acuzat’ de nimic! dc as scrie ‘de rau’ dspr niste opere care m-au entuziasmat – doar pt a inkide gura unor clevetitori?! ei vor cleveti mai departe, who cares? ciinii latra, caravana trece…
    in ce ma priveste, am satisfactia k verdictele mele sint absolut identice & sincrone cu cele ale criticilor de afara. este logic pt oricine are habar de logik k problema ‘traficului de influenta’ apare DOAR atunci cind eu (sa zicem) as scrie ca filmul lui ujica este ‘genial’, iar toti ceilalti (incl. criticii straini) ar zice k e ‘o mizerie’ (asta, apropo de ‘pilda’ dvs cu ‘criticul strain’ – care, presupun, nu e critic de film)
    intotdeauna am sustinut k este mai ‘safe’ sa scrii de rau – toti parem mai inteligenti atunci cind strimbam din nas! – & k adevaratul test al ‘nasului’ (fin sau nu) al unui evaluator este atunci cind acesta tbuie sa spuna CE ADMIRA! in ce ma priveste, eu consider k ‘autobiografia…’ este cel mai bun film al lui ujica (celelalte 2 erau doar skitzele pregatitoare); dvs ce admirati? dupa tonul ieremiadelor dvs, tare mi-e teama k gustul va indreapta inspre filme (in cel mai bun caz) mediocre…
    ps sint eu insumi creator, dar va asigur k nu eram modest nici cind nu creasem nimic! :P

    • Ce va pasa de ce ar putea admira un „clevetitor”, de la inaltimea caravanei pe care v-ati cocotat?

      Sunteti platit, bineinteles, in prietenie si influenta. Astea se traduc, pana la urma, si in bani. Orice aplaudac stie asta.

      Sigur ca sunteti permanent in sincronicitate cu critica straina. Asta va garanteaza invitatii ici, colo, etc. Am reprosat eu altceva?

      Situatia din exemplul meu era speciala, dar cu atat mai concludenta, pentru ca era vorba despre niste hibe pe care mai ales criticii autohtoni le puteau sesiza si pe care nu le-au examinat deloc. Critica straina era prost plasata pentru asta si astepta indicii de aici. Care nu au venit. ‘In schimb’ au venit… ghiciti ce? Aplaauzeeee… Ca in „Autobiografie”, da, da… Si „in” si, „dupa”. Traim sub semnul aplauzelor.

      „Critic, deci aplaud!”.

      Sunteti creator? Recitind, vad ca spuneti ca v-ati retras in literatura. Ati publicat ceva? Lasati, nu imi raspundeti, sa nu se spuna ca folositi discutia asta ca prilej de autopromovare. Fac cinste cu un Google si va cumpar si cartea/cartile eventuale. Mi-ati trezit curiozitatea, dar aplauze nu promit nicidecum. Prefer luciditatea. Si drama. Si privirile chiorase.

      La naiba, normal ca nu le prefer, dar mi se par ca vin la pachet cu onestitatea intelectuala si atunci nu imi ramane decat sa le accept cu seninatate.

  14. Domnule Sinbad,

    Va rog eu, ca intre marinari, spuneti-mi de ce v-ati ales asa un pseudonim. Io va spun cinstit, l-am ales cu gandul la Alice B. Toklas dar am vrut sa aiba si ceva daco-roman. Plus ca vreau sa verific daca serviciili mai merg ca pe vremea lui Ceasca. Daca da, atunci nu-mi raspundeti, ca n-o sa pot citi. Daca nu, raspundeti-mi ca o sa mai pot scrie.

    Frumoasa discutie si n-as vrea s-o intrerup. Io doar ce voiam sa beau ceva. Am tastat „bere” de la a bea si am intrat acilea:

    http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=97500&page=4 .

    La postul 70 un domn keepwalking m-a trimis la dvs. (in naivitatea mea am crezut ca domnul face cinste cu-n whisky) iar la 71 un domn revolutionar se ofera sa (va) dea o bere. Io atat voiam sa va rog: pot s-o beau eu pentru dvs. Sa ne traiti si sa ne mai scrieti. Hic!

  15. Domnu’ B. Asescu,

    Eu pricep ca e criza, domnule, dar nici asa, sa ii luati berea omului din fata… Sau nu pe toata! Va dau jumatate de halba, ca aveti un umor „pe cinste” si nu m-as da in laturi sa mai profit…

    (Iata-ma corupt din zbor, taman cand incercam sa ii insuflu interlocutorului meu principiile unei critici obiective si care nu profita miseleste de pe urma comentariilor emise!)

    Retractez, asadar: beti-o Dvs. pe toata si multumiti-i din partea mea domnului C. Ghevara, alt grozav pseudonim… Oare la ce face aluzie? :)

    Insetat, cum numai un marinar poate fi, dar cu demnitatea nestirbita,

    Sindbad

    • ah, deci nu luati mita. ei, atunci drumurile noastre toate … se despart. io iau berea (sa fie primita) si dvs. racoarea ei. ca-mi pare ca v-ati racorit. :)

  16. Ca tot vorbeati de aplauze.

    „Gestul de a aplauda a părut indecent după Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu. Firesc în alte împrejurări, gestul s-a contaminat cu spiritul unui film care demonstrează că dictatura s-a ridicat în aplauze. La congrese, pe şantiere, pe câmpuri, la vizite oficiale, s-a aplaudat masiv şi cu zel. Românii au fost spectatori conştiincioşi la punerea în scenă a propriului destin”

    http://filmreporter.ro/aplaudati-tovarasi-pentru-aceasta-dictatura

  17. iata cum se leaga prietesuguri – miine-poimiine, cine stie, poate ‘traian b.asescu’ (sau ‘keepwalking’, sau ‘che guevara’) ii va scrie o cronik buna tovarasului & pretinului sau ‘sindbad’ dupa un film prost care se va kema ‘wir sind bad’ :P
    ps un singur lucru mai tineam, de fapt, sa adaug: anume k ati comis un fault logic evident atunci cind, ‘denuntind’ prietenia dintre cineastul ujica & (ex)criticul als (de park as fi ascuns-o vreodata! – dimpotriva, ma mindresc cu ea), ati vbit de ‘ploconeli’…
    eu, unul, n-am mai auzit de prieteni care sa se ‘ploconeask’ unul in fata altuia… poate in societatile rurale.
    sau la japonezi :))

  18. Nea Jekyll,

    Pe mine unul m-a pleznit momentul evrika atunci cand am aflat ca satul bunicilor mei este de vreo doi ani conectat la internet broadband. Stiind bine cu cine am copilarit, m-am linistit si mi-am ajustat asteptarile online.

    Si da, prin sat mergea cu ploconeala intre prietenii „de nadejde”.

    • @floreign:

      Cu Dvs. imi interzic sa dialoghez deoarece ma roade invidia primara: in timp ce Dvs. zburdati vesel pe islazurile si imasurile patriei, eu ma (in)dopam in zapuseala orasului cu povesti si alte fictiuni, ca nu mai aveam cu cine sa ma joc…

      @ceilalti

      Poate ca exista niste radacini rurale ale nonfictiunii? Poate ca fictiunea/povestea este un deliciu/viciu urban si de aceea nonfictiunea si verisorul ei, minimalismul/realismul s-au nascut in Romania? Pumnul in fata dat de lumea satului romanesc la o varsta frageda ar putea oare genera o asemenea estetica in ameteala si amintirile de dupa?

      Ar fi interesant un sondaj: cati dintre autorii Noului Val aveau „locuinta de vara” la tara? Exegetii sunt rugati sa mediteze sobru asupra acestui subiect.

  19. Cand un cuvant nu vi se pare folosit in mod adecvat, nu ezitati sa cercetati sensul lui in dictionar:

    dex981. PLOCONE’ALĂ, ploconeli, s.f. Ploconire; lingusire, umilire. – Ploconi + suf. -eală.

    dor2. plocone’ală s. f., g.-d. art. plocon’elii; pl. plocon’eli

    sino3. PLOCONE’ALĂ s. 1. v. reverenta. 2. v. ploconire.

    V-a indus in eroare intelesul lui „plocon”:

    dex981. PLOC’ON, plocoane, s.n. 1. Dar omagial intrând în obligaţiile vasalilor către Poartă sau ale supusilor către curtea domnească sau către stăpânul mosiei; (astăzi, fam.) dar, cadou (făcut adesea pentru un serviciu, o favoare). ◊ Expr. $A

    dor2. ploc’on s. n., pl. ploco’ane

    nodex3. PLOC//’ON ~o’ane n. 1) (în Moldova si în Muntenia medievală) Dar oferit de supusii Porţii Otomane, curţii domnesti sau mosierului. 2) fam. Cadou făcut unei persoane pentru a obţine o favoare sau drept mulţumită pentru un serviciu ◊ @A du

    sino4. PLOC’ON s. v. atentie, cadou, compliment, dar, inchinaciune, jertfa, matanie, ofranda, plecaciune, ploconeala, prinos, reverenta, surpriza, temenea.

    Eu am folosit „ploconeala” in sensul lui principal, acela de „lingusire”.

    ===

    Oare artistii nostri au descoperit filmul non-fictional incapabili fiind de film fictional sau fortati de imprejurarile economice sa presteze pentru festivaluri? Dar, pardon, cum Dvs. nu mai sunteti critic de film, preferand sa va transformati intr-un „harmless” hack, intreb degeaba…

    ===

    In rest, nu ma intelegeti gresit, Ujica mi se pare o figura remarcabila a intelectualitatii romane, mult peste peisajul strict autohton, doar ca „Autobiografia” nu ma intereseaza, e un compromis pe multiple planuri. Il inteleg, a ramas necunoscut si obscur atatia ani, desi descoperise chestia asta non-fictionala, s-o fi saturat. Criticii ca Dvs. il aplaudau discret si atat… Pastrand proportiile, si ca tot va plac paralele cu arta moderna, e ca si cand Duchamp ar fi pictat „Nud coborand scara” ca sa il laude cativa tristi prin expozitii obscure, iar dupa 20 de ani ar fi facut o copie care ar fi avut, in sfarsit, sansa sa fie expusa la Armory Show si sa il faca faimos. Asta e… Acum s-a inscris pe calea deschisa cinematografului romanesc de Noul Val, si bine a facut. Urmeaza circuitul festivalurilor, iar pentru Dvs. al invitatiilor de a conferentia pe tema respectiva. Dar, repet, „Videogramele” erau „the real thing”. Iar un critic roman onest ar scrie o cronica adevarata despre cum se vede din Romania treaba asta cu Ceausescu si ar traduce-o in engleza pentru cei de afara.

    Ma intreb ce ar zice prietenul Dvs. Weissberg daca i s-ar traduce acest dialog. Eu zic ca s-ar mira, cunoscandu-va latura autohtona a fetei. Dumnealui e chiar de meserie…

    Si, pour la bonne bouche, ca tot incercati sa impamanteniti ideea ca toata critica straina e picata pe spate, ieri am facut un search scurt si am gasit imediat si o voce „disidenta”, bag seama ca nu tocmai neimportanta:

    http://www.reuters.com/article/idUSTRE64J0WW20100520

    Si eu zic ca e „a missed opportunity”, ba mai mult, begging for a remake! :)

    • iaca m-am trezit si eu din patima betiei si pot sa zic atat:

      @dl. als: ma bucur ca nu sunteti suparacios. io, deh, impartial ca romanu’, as bea o bere si cu dvs. da filmu’ cand l-om face (sa deie CNC-ul multe beri) as prefera sa-i zicem bad sin ca io sunt mai mult anglo decat saxon.

      @dl. sinbad: cu tot respectul dar io zic sa nu-l amestecam pe duchamp cu filmul lui ujica. pen’ ca vedeti dvs. filmu’ (cu f mare) a fost mereu facut din petice (se cheama montaj) pe cand unii din domnii artisti care fac colaj (au, aici doare!) sunt cam impostori. adica pun pisoaru si-i zic fantana, pun mustati la mona lisa (si nici macar pe original), fronde de pusti cu sprayu-n mana. de ce domne, pen’ ca le e lene sa picteze ca lumea? pai ia sa faca si ei un craniu in perspectiva sa sparie spectatoriu cum a facut ala holbein, plus ca e memento mori, ca toti suntem muritori domnu’ sinbad – ba marinarii mai abitir ca pamantenii. da totusi sa stiti ca mie-mi place „etant donnes”. e, asa, mai explicit.

      ah, pana se deschide bufetul sa va mai zic ca e si filme care face misto de avangardele astea. io am vazut unu „pas sur la bouche” unde se canta (citez din memorie): dada a murit, cub-ismul si-a trait traiu’, cucu-ismul e acum la moda. mai ziceau ei si despre hiper-sferism ca e mai bun ca cubismul (scuzati cacofonia) si mi se pare corect. ca sfera e mai perfecta ca cubul (am comis-o iara).

      a la votre & a l’ebriete!

    • 1 fac efortul de a va raspunde dintr-nu net cafe din lisabona, k ink nu m-am conectat din apartament – asa k sper sa apreciati ;P
      2 pai ‘ploconeala’ este impropriu ales in ambele sensuri, so the same stands true.
      prieteniisi spun adevarurile in fata; cine se supara NU e prieten adevarat… eu asa stiam (iar asta e valabil si in relatia cu ujica!)
      3 eu cred k e taman invers: fictiunea este ‘made in countryland’, iar non-fictiunea e o creatie urbana. dar aceasta distinctie nu are nicio relevanta pt discutia de fata: minimalismul ro (iar ‘autobio lui n.c.’ e CEL MAI minimalist film facut in ro! :)) NU este ‘non-fictional’ – nici pe departe. dupa cum teza mea e k NICI ‘autobio’-ul nu e – oricit de paradoxal ar parea. nefiind o ‘autobiografie’ reala (pt k montajul nu l-a facut ceausescu), inseamna k e fix k la gertude stein/alice b.t. (k tot nu v-a placut analogia). deci e fictiune DINDU-SE drept non-fictiune: un construct romanesc (in sensul de gen literar, nu de popor!). e un film istoric (deci de fictiune) cu personaje reale – primul de ac. fel, din cite cunosc -, de unde originalitatea & importanta absoluta.
      4 si mie mi-a placut (mult) ‘videograme…’, cum am mai spus, dar ala era doar o ‘incercare a marii cu degetul’; ‘autobio’ e aruncarea in acea mare & inotare in larg :P
      5 din pacate, peter brunette (pe care-l cunosteam bine) nu mai e printre noi, a murit la mai putin de o luna dupa cannes, la taormina… peter avea o probl cu filmul ro, in ult. timp. ce regret eu e k un om atit de fin cunoscator al cinema-ului (carti dspr haneke, wong kar-wai etc) ajunsese sa scrie la ‘the hollywood reporter’ = revista cea mai populista (as in ‘bizoniana’) din sua… mare pacat

  20. 1. Nespus.

    2. Nu as fi zis ca nu isi are rostul un pic de linguseala: va permite sa fiti „sincroni” cu opiniile critice ale celor incapabili sa judece continutul operei, si am numit criticii straini, si va situeaza de partea buna a unui artist care gaseste paralelisme intre dictator si… artist. N-as fi zis ca e genul care inghite usor critica, dar daca Dvs. ati incercat si ati supravietuit ca prieten, e bine. Eu pariez ca nu ati incercat, dar vad ca va lansati putin acum, cu discutia despre non-fictional. In plus, sef de catedra fiind, o mica sinecura e oricand valabila pentru yes men, ma gandesc. Daca nu aveti nicio treaba la Karlsruhe in urmatorii cinci ani, imi iau vorba inapoi, imi cer si scuze.

    3. Fictiunea s-a nascut la sat pentru ca orasul s-a inventat tarziu, ca sa zic asa. Dar a supravietuit in oras si s-a sofisticat tot acolo. Astept cu interes opinia lui Ujica despre felul cum ii omorati conceptul de nou gen cinematografic lansat. Daca artistul a zis ca e nonfictiune, si Dvs. decretati acum ca e fictiune care se impauneaza ca ar fi nonfictiune, suntem de acord. Si eu ziceam la fel, iar Ujica zicea altfel. Fiind fictiune care incearca sa fie vanduta de artist criticilor si spectatorilor neavizati drept nonfictiune, avem de a face cu o incercare de a induce in eroare opinia publica cu pretentii intelectualizante si dificil de urmarit. Un act de hacking. Si un fake. Dvs. ati zis-o. Dar si eu, inaintea Dvs. chiar.

    Pai, cum sa nu fie un fake o suita gen: Ceausescu priveste zambind din masina. Multimea aplauda, posomorata. Ceausescu ii face cu mana. Multimea e si mai amarata. Am dat un exemplu aiurea, dar filmul e plin de astfel de combinatii de cadre „furate” din secvente diferite si fara nicio legatura intre ele, in original. Vreau sa zic: secventele cu Ceausescu zambind si facand cu mana pot proveni dintr-o imprejurare in care el se uita catre familia sa, sa zicem, iar cele cu multimea, dintr-o cu totul alta secventa de vizita, in care, sa zicem, in mod real, Ceausescu statea posomorat in masina si contempla multimea tot mai tacuta si mai greu de starnit. S-a creat astfel, prin montaj cinematografic simplist, o noua secventa, care nu a existat niciodata, deci nu se poate pretinde nonfictiune, ci e fictiune, si nu doar fictiune, e chiar… minciuna. Un fals. A luat nastere in capul monteurului sef, ca regizor nu stiu daca e cazul sa ii zic, in efortul de a ne transmite ideea sa „Ceausescu nu vedea ca multimea nu il mai iubea ca altadata”. Daca asta se realiza cu actori, fain, eram cu totii multumiti. Avem un film istoric de fictiune, stim cu ce se mananca, cu popcorn, si cine e responsabil pentru ce vedem pe ecran. Genericul contine totul, explicit. Dar aici, avem o oroare: un film de fictiune in care personajele autentice au fost imbarcate drept actori fara voie, un fel de „Reconstituirea” necrofila. Wow! (Pardon, ma miram si eu de ce am scris.) Iti sta popcornul in gat, in orice caz. Si in acest sens sunt din nou de acord cu autorul articolului care ne-a gazduit polemica, e un film periculos. : )

    Nu as vrea sa fiu in pielea artistului care a facut asta. Caci nonfictiunea abia aici incepe: Ujica a stat acolo, s-a uitat la arhive cu Ceausescu si le-a facut sa joace pe franghia montajului, cum a vrut. Act istoric. Subiect de film. Nu stiu cum a reusit, pe mine m-ar urmari privirea lui Ceausescu… Aoleu, parca am citit ca si pe Ujica! Incepe sa capete sens…

    4 Cu „Videograme”, am descoperit tardiv, si nu voiam sa deschid subiectul, exista ditamai discutia de „authorship”. Puteati sa ma avertizati ca a avut un co-autor, documentarist celebru, Harun Farocki, ceh de origine, care a venit si cu ideea (http://www.farocki-film.de/videg.htm)! Deci, nimeni n-are interes sa sustina ca acolo e radacina noului tip de cinema… Ideea „Videogramelor” e de Farocki, a „Autobiografiei” e de Velvet Moraru dupa Farocki… Ma mai gandesc cat inseamna asta in contextul descoperirii unui nou gen de cinema. Adica, nu ma mai gandesc, nu e meseria mea, sa se gandeasca cine ia bani pentru asa ceva, ca e chiar un subiect serios.

    5 RIP Peter Brunette. „The Hollywood Reporter” nu mi se pare o publicatie bizoniana, ci de specialitate, conform descrierii de aici http://en.wikipedia.org/wiki/The_Hollywood_Reporter. Nu cred ca e citita de oamenii care n-au legatura cu industria. Oricum, o remarca stranie din partea Dvs.: inteleg ca ati scris in „Libertatea”? Si, zau, Brunette avea o problema cu filmul romanesc? Sa fie oare aceeasi pe care o are marea majoritate a publicului din Romania? Ca sa nu il mai pomenesc pe cel din strainatate? Sa catalogati drept „bizoni” oamenii pe chestia asta mi se pare de o aroganta si insensibilitate iesite din comun, pe care le detectez si la Ujica, in stare sa spuna ca ii repugna documentarele de tip „Discovery” la fel de mult ca manelele.

    Dar, hei…

    „Bine ca sunteti voi destepti!”

  21. desi niste amici mi-au scris, intrebindu-ma cum de am ‘rabdare’ cu dvs (eu consider pur & simplu k imi intretin ‘mushkiu’ polemic :P), recunosc k o fac & pt k nu m-am prins care e probl cu dvs… pt k este evident k aveti una! pd o parte sinteti suficient de cultivat sa fi auzit de armory show; pd alta suficient de obtuz pt k, dk astazi armory show ar atirna pe pereti ‘nud coborind o scara’, sa nu-i sesizati noutatea… pd o parte pareti ‘la zi’ cu filmografiile (ujik etc), dar se simte din luarile dvs de pozitie un fel de oftik pe ‘noul val’… pd o parte, in fine, pareti urban, dar pd alta parte dati dovada de conspiratita (boala milenara a poporului ro) & demonstrati un nivel rudimentar (k sa nu zic rural) de intelegere a relatiilor intre oameni = cel care presupune trocul…
    deci (iar acesta KIAR va fi ult. mesaj din partea mea!) :
    1 nu vad care ar fi probl k ujik mi-a propus sa tin un curs la karlsruhe: inseamna k are incredere in gustul, cultura & capacitatea mea de a preda la un nivel de excelenta academik – tot asa cum s-a sfatuit cu mine inainte sa demareze ‘autobiografia…’, avind (k orice creator) dubii legate de concept;
    2 apropo de concept: incercati sa acreditati ideea k… ideea ‘autobiografiei…’ nu a fost a lui ujik, ci a lui velvet moraru. asa e: ideea DE PORNIRE – subiectul adik! deci ideea unui film dspr ceausescu… uau, ce original! cum de nu s-a gindit nimeni pina acum la asa ceva?! e k si cum ati spune k ideea pt ‘moartea dlui lazarescu’ este a jurnalului de actualitati, pt k de acolo a pescuit-o cristi puiu… sa fim seriosi! ideea nu inseamna mare lucru, CONCEPTUL e totul! or, in ‘autobiografie…’, conceptul – care e al lui ujik – face toti banii. (cum spunea un tinar critic, absolvent de filozofie la origine, lucian maier pe numele lui: filmul lui ujik e k un fel de derrida pe ecran :)
    3 ironizati, in +, ideea-forte a conceptului – aceea care-i permite lui ujik, iata, sa lipeask (k momente de legatura) secvente din locuri disparate pt ‘a face sens’ (& scena) in sintaxa filmului… CE NEMAIPOMENIT!, iti vine sa exclami. exact ASTA face noutatea absoluta a demersului lui ujik! ASTA face k filmul sa nu fie documentar (adik ‘non-fictiune’), ci film istoric de fictiune cu personaje reale! bravo, ujik, that’s the spirit; atunci cind l-am criticat, i-am reprosat k intr-o emisiune, probabil nu f atent, a lasat sa treak ideea k filmul ar fi ‘non-fiction’… CUM sa fie ‘non-fiction’ (adik banal documentar), cind originalitatea lui absoluta sta – tocmai – in folosirea imaginilor de arhiva pt a crea o poveste fictionala: ‘cresterea, descresterea & moartea unui dictator’!? nu v-ati prins de lucrul cel mai entuziasmant in leg. cu autobiografia…’ – de aia, zic, nu m-as mira sa nu va fi prins nici de ‘nudul…’ lui duchamp, trimitindu-l pe acesta inapoi la sah :P se pare k nu aveti antene pt intuirea originalitatii; ma rog, nu-i f grav, cita vreme nu sinteti in postura de a da verdicte
    4 da dle, exista publicatii bune & publicatii proaste, asa cum exista public bun (cel din sua, franta, anglia…) & public prost (cel din romania). dk nu tii pasul cu cinema-ul, de ex, ramii ‘prost’ – adik un public slab, ne-upgradat, telenovelizat. bietul peter brunette, desi un critic bun, ajunsese sa scrie intr-o publicatie proasta (se stie k, in sua, criza a lovit naprasnic critik de film…). dar el a-nceput sa aiba ‘un dinte’ impotriva filmului ro fix din 2008 (se poate verifik!); dk as fi adept al sectei ‘conspiratistilor’, k dvs (& 90% din poporul ro), as spune k asta i s-a tras dupa ce tbuia sa fie, dar n-a mai fost, in juriul ‘anonimul’ (= nu l-a mai vrut directoarea fest.)… dar eu nu sint, asa k nu spun

    ps da, scriam la ‘libertatea’, dar cazurile nu sint comparabile: ‘libertatea’ e(ra) cel mai citit ziar din ro, in timp ce ‘thr’ nu e cea mai citita revista de film din sua! (in general vbind, cind scrii intr-o publicatie de specialitate, e mai bine s-o faci in cea mai buna – cum ar fi ‘film comment’, unde am scris & mai scriu si eu) nu stiu dk ma citeau KIAR cititorii ‘libertatii’; dar stiu k am adus la ‘libertatea’ cititorii MEI :P

  22. Multumesc pentru efortul de a ma intelege si plasa, dar cui ii foloseste? N-am urmarit nici sa va intrig, nici sa ma reprezint adecvat polemizand aici in graba. Chiar cred ceea ce scriu, si daca vedeam lucrurile astea scrise de altcineva, nu ma mai oboseam eu, evident! Dar m-a deranjat corul de laudatori declansat de un autor care e si profesor de film si pe care nimeni nu indrazneste sa il discute, constat… Iar lipsa de profesionalism a criticilor romani, nu numai de film, m-a determinat sa ma exprim acum, aici. A fost un factor si intamplarea recenta cu criticul slugarnic, recunosc.

    Ati demonstrat elocvent ca nu ati inteles nimic din ce au insemnat: Armory Show, „Nudul” lui Duchamp, intreaga pozitionare artistica a acestuia, viata sa de jucator de sah. E un subiect fascinant pe care va recomand sa il explorati. E si un punct de pornire obligatoriu in cercetarea artei moderne, in care vreti sa va pozitionati ca aproape-expert.

    Am vazut „The Social Network”. Fincher si Sorkin? Niste manelisti! Pai, daca il facea Ujica, vedeam si noi ceva frumos… Si nu ma refer la interviuri cu Zuckerberg sau fratii Winklevoss sau Saverin, nu, alea-s pentru „Discovery”, alti manelisti ingrozitori. Dar am convingerea ca respectivii si-ar fi pus la dispozitie gratuit arhivele personale, ca vorba aia, au destui bani, si sunt tineri, viata lor e documentata pe video, asa ca Ujica ar fi putut sa aleaga pentru fiecare vreo trei ore importante: aniversarile, serbarile scolare, vacantele… Iar din fragmentele de conversatie, putea sa incropeasca si povestea, cu forfecuta, o propozitie de aici, alta de dincolo… In plus, mai avea si ce filmau ei, cum ii filmau ei pe altii, cum vedeau lumea asadar! Si era suficient sa ne uitam cate trei ore la fiecare personaj, cu bonus, ca gemenii intra la pachet – ce daca se faceau noua ore, cine sta cu ochii pe ceas cand e vorba de arta! – ca sa intelegem cum s-au petrecut lucrurile… Asa, am stat cu sufletul la gura si nici n-am simtit cum a trecut timpul… Nu e corect. Bine ca a venit revolutia asta romaneasca, sa se termine odata cu aceste manipulari grosolane ale istoriei. Vrem adevarul, vrem sa vedem cu ochii nostri cum joaca ei, de fapt, volei!

    Unde mai pui ca au incasat deja 130 de milioane de dolari si n-au cheltuit decat 50 de milioane! Niste profitori, niste manelisti care merita sa dispara. Ca sa il parafrazez pe Ceausescu din filmul lui Ujica, „Sunt cinematografii si cinematografii. Noi, in Romania, construim o cinematografie mai superioara!”

    Daca aceasta era „Autobiografia lui Richard Nixon” de (un prof american cu contributii precedente de autor de filme documentare) discutiile curente in critica americana, ba chiar mondiala, ar fi fost despre alegerile autorului. Devreme ce autorul n-a regizat, ci doar a montat, nu ne ramane decat sa analizam CE anume din miile de ore a ales sa monteze (si aici intervine discutia reducerii miilor de ore la sutele vazute de autor) si CUM a facut-o. Asteptam de la criticii romani sa discute si la noi asta, cu atat mai mult cu cat si confratii straini ar fi interesati sa citeasca asemenea pareri, in loc de nesfarsite extazuri in fata „geniului” autorului . Observati si retorica inlocuirii „falsului geniu”, Dictatorul, cu „adevaratul geniu” care isi gaseste asemanari cu el, Artistul, iar substituirea ritualica s-a petrecut in chiar Sala Palatului, care precis ca s-a speriat de revenirea dictatorului in aceleasi APLAUZE, consfintind revenirea istoriei in matca fireasca… Obscen, intr-adevar.

    Dar cel mai obscen este ceea ce tocmai ati dezvaluit cu seninatate, despre cursul Dvs. de la Karlsruhe. Aici m-ati intristat peste masura, si nici macar nu cred ca v-ati propus… Ati luat locul unuia dintre sutele de tineri si chiar mai putin tineri care iau in serios disciplina academica si care isi irosesc vietile asteptand si visand doar la o asemenea oportunitate, genul care te pune pe orbita… „Ujik” v-a preferat pe Dvs., care nu aveati nici parcursul academic necesar si mai erati si „retras”, pe deasupra, catre „literatura”! Ce conteaza cati aspiranti care traiesc obscuritatea unor vieti de cercetatori sau, mai rau, isi castiga cum pot painea, sunt nedreptatiti de o asemenea optiune? Nu cred ca va dati seama, serios acum… Traiti intr-o lume a poleielii, ati ajuns la un relativ succes usor, ati profitat de un context romanesc favorabil, etc.

    Bravo! Ce sa mai zic…

    „Traiask Ujik!”

    (aplauze)

    (Sindbad shrugs and sails into the sunset)

  23. … & asa s-a aratat pricina: oftik!
    tot romanisme, deh…
    ps ah, si afirmatii/acuze fara acoperire; astea intra tot la ‘ba p’a ma-tii!’ :)

  24. http://www.dilemaveche.ro/sectiune/film/articol/capodopera

    dupa cum se vede, critik romaneask este UNANIMA in a saluta filmul-eveniment al lui ujik (vezi o selectie consistenta pe http://www.liternet.ro), asa k pozitia dvs nu are decit ‘explicatia’ ofticii sau obtuzitatii (= nu va pricepeti).
    sau amindoua :)

    ps afirmatia cum k mi-ar lipsi ‘spiritul’ avangardei este ridicola cita vreme eu, si nu dvs, am crescut intr-o casa cu tablouri de maxy pe pereti… a bon entendeur, etc

  25. Hehe, simpatic, ceva sabiute incrucisate pe contributors.ro si in care nu se spune decat o injuratura de mama, pe la sfasit. Pai de ce n-ati chemat un arbitru, vericule? traian b.asescu plus un pa’arel de tarie ar fi facut prapad.

    Hai sa calculez eu scorul.

    als pleaca cu un handicap de 2 puncte, fiindca noi stim cine este el, dar el nu stie cine suntem noi. als 2-sindbad 0
    ii retragem de la inceput un punct pentru aroganta clar nejustificata. cand n-are argumente, vine cu „eu, carele de la ’77 incoace, cu talianu si frantuzu, de puscau pustile numai ase…”. Autoritatea sursei, cum ar veni si el este sursa. Fiindca, nu-i asa, nimeni in Romanik nu-i sta in fata cand e vorba de suprarealism si urinale. ramane als 1 – sindbad 0.
    ii mai retragem un punct lui als pentru ca persista in aroganta, ba chiar face afirmatii stupide, pe care nu le-ar putea dovedi: „eu si NU DVS am crescut cu cai verzi pe pereti”. Pai de unde stiti asta als draga daca nu-l cunosti pe sindbad? E atat de elemntar ca ar trebui sa-ti retrag doua puncte, dar treaca de la mine. ramane 0 -0.
    ii mai dam doua puncte lui Sindbad fiindca a dezvaluit un dublu conflict de interese: als este prieten de 20 de ani cu „ujik”, deci acesta ar trebui sa se abtina, sau macar sa ne serveasca un mic disclaimer: este adevarat ca sunt prieten cu ujik de 20 de ani, deci luati ceea ce spun cu putina sare, dar eu cred ca…”. Al doilea disclaimer: „este adevarat ca ujik mi-a promis c-o sa manance si gura mea ceva si mi-a oferit sa predau la karlsruhe, deci luati ceea ce spun eu cu putina sare…”. Rezultat partial: als 0 – sindbad 2.
    ii mai dam lui sindbad doua puncte pentru logica, coerenta, argumantatie. pe scurt, inteligenta. si decizia nu a necesitat fotografie, ci doar multa rabdare pana a ajuns si als la linia de sosire. Rezultat als 0 – sindbad 4.
    Ii mai retragem lui als un punct fiindca i se pare „cool” sa nu scrie romaneste. draga telectuale, scrisul texto merge la pustani care scriu pe twitter, nu la voi, geniile. sau o fi vreo noua forma de arta nedescoperita de noi, prostimea?

    Scor final: als minus 1 – sindbad plus 4.

    Stimate als, un sfat: cand il mai vezi pe sindbad prin preajma, treci pe partea cealalta a canalului si calca apa.

  26. deci LOL
    nice try, but SO lame!
    cum e aia, ‘als pleak cu un ‘handicap de 2 pcte’, deci ‘als 2 – sindbad 0’?
    adik avantajul e un… ‘handicap’?!
    k de ‘logik’ nici nu mai are rost sa vbim :)))
    (btw: si paranoicii au ‘coerenta’ :P)
    ps bottom line: sindbad = sache

  27. one more thing: n-am inteles niciodata dc se spune ‘conflict’ de interese…
    nu e niciun ‘conflict’: ar tbui sa se spuna COINCIDENTA de interese!
    or, coincidenta fiind, e totul ok.
    elementar, dk tot vbim de logik :P

  28. @eu: ‘leo’ de la leon, dar era prea lung :P
    @fLoreign: :)
    ps oricum, mi se pare o ‘logik’ cel putin bizara sa ti se reproseze faptul k il cunosti bine pe un autor & opera lui (btw, pe ujik nu-l cunosc ‘de 20 de ani’, ci doar de vreo 2… doar opera lui o cunosc din 93 incoace): in orice lume normala (deci NU cea romaneask, cariata & cangrenata de conspiratita), asta e mai degraba un atu – inseamna k vbesti in cunostinta de cauza

    • N-am nicio legatura cu lumea criticilor de film sau de arta, n-am vazut nici filmul dezbatut, dar (sau poate tocmai de aceea) am savurat dialogul de mai sus, cel putin o buna bucata din el, fara sa stiu nimic despre protagonisti. Am dat astazi intamplator peste articol si intervin pentru ca dupa ultimele mesaje mi se pare ca plutesc in aer niste lucruri pe care imi vine sa le fixez pe ecran.
      Mie mi se pare ca dl als este KO de-a binelea. Un scor e totusi util pentru urmatoarele operatii:
      – i se mai scad cateva puncte pentru mirosul degajat de incercarea cu „coincidenta de interese”;
      – inca vreo doua minusuri pentru pripeala cu care se refera la handicap/avantaj (pentru o mura-n-gura: handicapul respectiv necesita acordarea celor doua puncte in plus, pentru a ajunge la un level playing field) ;
      – mai multe minusuri pentru faza cu tablourile de pe peretii intre care a crescut – halal argument!
      – si da, inca un punct, pentru ca dupa ce anunta solemn ca este „KIAR” ultimul mesaj, revine cu multe altele :)
      In plus, pocirea limbii romane merita mai mult de un punct in minus, cu atat mai mult cu cat, din cate inteleg, dl als a trecut de mult de prima tinerete, iar acest fel de a scrie imi pare tot un fel de ploconeala (in sens de lingusire), de aceasta data la adresa tineretului. Ii preia apucaturile sperand sa fie primit in acest fel in gasca – pe cand el, tineretul, cauta cu insetare un om serios.

      Acestea fiind spuse, tin sa adaug si ca mi-au placut multe din lucrurile scrise de dl als, iar calitatea dialogului ar fi fost imposibila fara calitatea ambelor persoane implicate (in ciuda disconfortului creat de acea scriere a la chat).

      Sa mai scrieti!

  29. Nu stiu daca e periculos, desi, la o adica, cine avea conformatie interioara cit sa-l nostalgeasca pe Ceauescu o facea oricum… Mi s-a parut insa ca era loc de mai bine in lucrul filmului.
    Inegal, intru ingrediente.

  30. […] Contacto Autobiografia de Ceausescu, en MoscofilmsEn Artículos4 mayo, 2016Prensa3 Visualizaciones0 comentariosCon motivo de la presentación de la página alternativa de noticias http://moscovita.org/, y de su sección de cine comunista, Moscofilms , volvemos a presentar aquí, esta vez con subtítulos en castellano, la película rumana sobre el último presidente de la Rumania Socialista, Autobiografía de Ceausescu.No se sabe muy bien cuales eran las intenciones de Andrei Ujica, director de Autobiografía de Ceausescu, cuando realizó la película, en el año 2011. Lo cierto es que Ujica fue un autodeclarado disidente comunista que en 1981 abandonó el pais para establecerse en Alemania Federal, aunque su film no se caracterice ni mucho menos por un exacerbado anticomunismo (y por eso, a pesar de haber tenido una gran aceptación en Europa, en Rumania se ha criticado la película bastante). La autobiografía filmada sobre Ceausescu está lejos de ser un documental típico de propaganda anticomunista como el resto de los que se han hecho hasta ahora. En realidad, como han comentado algunos medios rumanos con amargura, lo que se observa es una evocación de la vida y la Rumania en la que Ceausescu fue Jefe de Estado y lider del Partido Comunista, o como dicen muchos de los diarios oficiales y los voceros del régimen actual, se trata de  “una película peligrosa” […]

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vlad Mixich
Vlad Mixichhttp://www.mixich.ro
Vlad Mixich este jurnalist la Hotnews.ro si corespondent al Deutsche Welle in Romania. Mai scrie pentru Gazeta de Sud si ocazional pentru Esquire si Dilema. Are o licenta in Medicina si una in Psihoterapie Sistemica. A castigat "Premiul Deutsche Welle pentru Tineri Jurnalisti" si Freedom House i-a acordat premiul "Tanarul Jurnalist al Anului". Este Marshall Memorial Fellow si Carter Fellow for Mental Health Journalism.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro