vineri, martie 29, 2024

Flagelul bizantinismului: Despre instituții și contracte

Ein Mann, ein Wort! Altfel spus, o promisiune se ține. Se respectă! Una din principalele achiziții ale democrației liberale este contractul. Cu alte cuvinte, domnia legii. I-a luat Occidentului cel puțin trei sute de ani pentru a ajunge aici. Un acord semnat este sacrosanct. A-l falsifica, juridic vorbind, este o crimă. Am un imens respect pentru Imperiul Bizantin. Am mult mai puțină admirație însă pentru ceea ce descriu drept bizantinism: necinste, duplicitate, intrigi în spatele scenei, manipulări, falsificări și aranjamente indecente.

Cu ani în urmă, am publicat un articol, în trimestrialul Orbis, care se intitula tocmai „Byzantine Rites, Stalinist Follies: The Twilight of Dynastic Communist in Romania”. Era în 1986. A apărut, de asemenea, în germană, în revista Europäische Rundschau, editată de Paul Lendvai la Viena. Traducerea sa românească, realizată de Bogdan C. Iacob, este inclusă în volumul „Fantoma lui Gheorghiu-Dej”, publicat la Humanitas. Din păcate, moravurile bizantine continuă să bântuie sfera publică din România.

Observăm instituții care devin brusc amnezice când vine vorba să-și respecte obligațiile. Procedurile sunt disprețuite. Angajamentele scrise sunt tratate ca hârtie igienică. Totul este fluid, totul poate fi rescris. Înțelegerile contractuale sunt călcate în picioare, angajamentele sunt ignorate, obligațiile juridice sunt considerate nonexistente. Cunosc cel puțin un caz, foarte concret, de asemenea violări scandaloase. Ele trebuie știute. Eu, cel puțin, nu voi tăcea…

Distribuie acest articol

36 COMENTARII

  1. Mda, Europa de azi e cel mai trist exemplu vis a vis de instaurarea bizantinismului ca norma. Nici macar nu se mai incearca salvarea aparentelor.

    Legile devin niste chestii aproximative cand sute de mii de oameni le incalca pe fata. Cazul migrantilor musulmani care trec peste frontierele Europei pentru ca asa vrea muschiu’ lor e cat se poate de relevant. Ba chiar mai marii Europei unite le ard cate una pe cocoasa celor ce incearca sa mai prezerve ceva din domnia legii sau macar aparenta ei. Oricum e penibil ca in aceasta chestiune legea a ajuns sa fie aparata doar de o creatura de teapa lui Orban. Asta spune foarte mult despre halul de decadere al Europei.

    Nici cu tratatele nu stam mult mai bine. Rusia a violat pe fata integritatea unei tari europene (Ukraina) incalcad astfel mai multe tratate internationale. UE si SUA au impus niste sanctiuni destul de firave Rusiei. Iar acum, cand acestea au un efect dincolo de orice asteptari (economia ruseasca e mult mai subreda decat isi putea inchipui oricine) le vedem pe capeteniile Europei scancind ca e pacat sa o pedepsim asa de tare pe biata maica Rusie…

    O a treia (si dupa mine cea mai periculoasa) deviere de la principiile constitutive ale lumii libere e ingradirea libertatii de expresie. Azi ii zice eufemistic „corectitudine politica”. Si aceasta ultima plaga loveste Europa mult mai aspru decat restul lumii civilizate si capata acolo cele mai grotesti forme. Se ajunge chiar la cenzura pe fata a mediei si se inainteaza vguros spre o luma aproape orwelliana.

    Nimic din toate idioteniile astea nu va ramen nepedepsit. Ramane doar de vazut cine o va incasa. Oricum ar fi, daca ceva nu se schimba in viitorul apropiat ceea ce vedem acum e agonia Europei civilizate in timp real. Ce va urma? Nici nu indraznesc sa ma gandesc. In orice caz cei ce suntem adulti azi avem o buna sansa se vedem cu ochii nostrii ce va urma. Vai de cei ce o vor vedea la fata locului…

  2. Din cauza asta nu trebuie sa avem numiri politice la institutii publice, indiferent daca la putere sunt ai nostril sau ai lor. Este un principiu la care, sper, veti adera si dvs.

  3. Profesor Tismaneanu,

    Despre ce contract este de vorba? Stilul dvs. in articolul de mai sus este atat de bizantin incat noi pamanteni habar n-avem despre ce contract e de vorba? Va multumesc anticipat.

    • Textul discuta chestiuni de principiu, dar si situatii reale ce tin de perpertuarea naravurilor pe care le numesc acolo. Daca vi se pare „bizantin” ca stil, atunci cred ca intelegem diferit conceptul :)

      • Profesor Tismaneanu,

        Dvs. ati scris mai sus: Cunosc cel puțin un caz, foarte concret, de asemenea violări scandaloase. Ele trebuie știute. Eu, cel puțin, nu voi tăcea…

        Ceea ce este bizantin este faptul ca spuneti ca cunoasteti un „caz foarte concret,” ca „violari scandaloase” „trebuie stiute” si ca nu veti tacea, dar totusi nu taceti si nu spuneti nimic concret.

      • Domnule profesor, FJ has a point. Fara sa vreau imi aduc aminte de scandalul ala in care Antena 3 tot anunta din jumatate in jumatate de ora ceva gen “urmeaza dezvaluiri senzationale despre FRF” (sau liga profesionista, care o fi fost), ca sa inteleaga cei vizati ca e “pe bune” si sa semneze mai repede ceva contract (cum se face ca tot de „contracte si institutii” era vorba, daca tin bine minte). Eu sper ca e doar o coincidenta nefericita. Acum ca ati deschis subiectul, parerea mea e ca trebuie sa dati si detaliile.

  4. Stimate Dle. Profesor,

    Chiar daca, in principiu sunt total de acord cu Dvs, cu toata consideratia, aveti grija ce sustineti, ca sa nu fiti considerat, azi-maine, „reactionar” :)) :
    „Ein Mann, ein Wort! Altfel spus, o promisiune se ține. Se respectă! […] Cu alte cuvinte, domnia legii. I-a luat Occidentului cel puțin trei sute de ani pentru a ajunge aici. Un acord semnat este sacrosanct. A-l falsifica, juridic vorbind, este o crimă.”
    si
    „Legile devin niste chestii aproximative cand sute de mii de oameni le incalca pe fata.”

    Cateva exemple concrete din noul concept „Ein Mann, ein Wort!” :):
    1. Problema VW are conotatii mult mai mari decat multi isi pot imagina:
    Pt. ca e prima data cand batrana Europa – prin insasi unul dintre motoarele economiei EU/germane – cum e VW – „fenteaza” major la scara globala TOATE normele agreate de toti.
    Asa ca in acest moment, insasi sistemul de management al calitatii propus cu succes de catre Deming in Japonia anilor ’60 si implementat cu „surle si trambite” in Europa anilor ’90 este dovedit a fi falimentar – cata vreme firma VW era certificata dupa toate normele ISO imaginabile si asta NU a impiedicat-o sa faca acele – pana la urma penibile – falsificari ale datelor la motoare…
    Problema e ca in tarile EU – acelasi sistem al calitatii imaginat de Deming in Japonia anilor 60 – a devenit – mai mult sau mai putin fortat – standard „de facto” de la productie la – din pacate – domeniul educational…iar acum probabil NU va mai valora 2 bani…
    2.Unele ziare vestice sustin ca Dna. Merkel era „pe lista scurta” la celebrul Nobel pentru Pace, si ca de aici venea brusca determinare de a primi cu bratele deschise sutele de mii de imigranti ( cu estimari de minim 1% jihadisti)…o decizie care – aproape sigur – o va costa major pe plan politic…desi probabil nu vom cunoaste niciodata cat adevar este in aceste afirmatii…

    Deci cand a fost cu adevarat „Ein Mann, ein Wort!”???
    Adevarul e ca – usor demonstrabil – traim intr-o lume a duplicitatii, pe plan politic, managerial, stiintific, educational etc etc…
    Si poate nu ar strica daca un savant de talia Dvs ar scrie (si) despre asta…;)

    • Din nefericire sistemul duplicitar este prezent si impus cu violenta mediatica in aproape toate aspectele vietii de zi cu zi,de la politicieni ,profesori,firme economice ,justitie pina la acceptarea cu iresponsabilitate a invadatorilor islamisti.Domnul profesor nu va scrie niciodata despre ceea ce i-ati cerut ,nu doreste sa vada nimic din toate acestea.Rationamentul ,traditiile si identitatea nu mai au dreptul de valoare morala .Doar ideologia mai are dreptul la existenta,acea Ideologie care iti spune clar ce sa accepti si ce nu,ratiunea politica.

    • Trăind cam la fel de mult în Germania ca şi în România, cred că pot să fac o comparaţie fundată între cele două sisteme, d-nă(d-le) mmika.
      Afirmaţii de genul „Las’ că nici ei nu sunt mai breji” nu sunt altceva decât grenade fumigene.
      Ba da, în privinţa gradului de corupţie, sunt mai breji, lucru care nu înseamnă deloc că în Germania (sau Franţa, SUA etc.) corupţia ar fi inexistentă. Există aici însă un sistem care luptă împotriva ei, pe când sistemul românesc o favorizează de-a dreptul. Încercaţi dvs. să cereţi în ambele ţări o autorizaţie de construcţie sau să deschideţi o întreprindere şi vă veţi lămuri pe deplin. Nu ştiu ce vă îndreptăţeşte să trageţi concluzia că sistemul managementului calităţii ar fi devenit falimentar prin cazul VW. Faptul că acest sistem nu este infailibil, în special când este vorba de fraudă, era cunoscut încă de la apariţia sa, ceea ce nu-i micşorează însă cu nimic meritele.
      Menţionarea în contextul de mai sus a d-nei Merkel şi a problemei refugiaţilor nu pot decât să o cataloghez la rubrica „libertatea de expresie”. Fac şi eu uz de această libertate folosind în această privinţă calificativul de „hodoronc-tronc”.

    • „Adevarul e ca (…) traim intr-o lume a duplicitatii, pe plan politic, managerial, stiintific, educational etc., etc….” In Romania, de multa vreme – ante- si post-decembrist -, asta este „norma”! Nu si… normal! Poate aici, pe Contributors, sa se declanseze o dezbatere. Si nu numai aici… Poate pe site-ul revistei „22”, dar si pe altele. De oameni carora le mai pasa de aceasta tara, care doresc sa traiasca inca aici, cu adevarat, nu numai sa supravietuiasca!

  5. Vaticanul a initiat inca din anii 800 un razboi rece impotriva orientului.
    Azi se desfasoara ofensiva occidentala in sudul spatiului rasaritean in Grecia si in est in Ukraina.
    Scopul este distrugerea elementelor care diferentiaza estul de vest si instaurarea unui sistem si culturi occidentale integraliste.

    In curind nici urma a diversitatii, o monotonie se va intinde de la Atlantic la Marea Neagra.

    Deja datoriile familiilor din grecia sunt vindute unor firme din occident.
    La rindul lor acestia vor colecta ratele la case si masini sau le vor vinde in licitatie sau le vor lua si pastra pentru viitoare folosinta sau vinzare.

    Afacerea se limiteaza la ait nici vorba de investitie sau dezvoltare.

    Occidentul imaculat pe care il tinem pe un piedestal al perfectiunii nu mai poate organiza si produce ci stie numai sa faca bule de aer, combinatii si alte jmecherii si continuam sa criticam bizantinismul rasaritean pe cale de distrugere.
    In realitate initiatorii revenirii la totalitarism sunt tocmai politicienii occidentali.
    Azi statul poate intra in miezul noptii in case si efectua perchezitii fara martori, fara oridin judecatoresc si cunoste fiecare detaliu din viata oamenilor pe care ii manipuleaza dupa cum doresc.
    Numarul de la curea al unui om poate ajunge la 4 euro.
    Datele unui om pot fi vindute cu 20 de euro.
    Bancile s-au transformat in politie care controleaza tot si poate influienta bursa, comert etc.

    Succes in distrugerea bizantinismului decadent si marire occidentului !

    • „Azi se desfasoara ofensiva occidentala in sudul spatiului rasaritean in Grecia si in est in Ukraina.”
      Oare chiar vorbiţi serios?”

      Occidentul a anexat cumva Crimeea şi a creat aşa zisa „Republică Transnistria”?

      „Azi statul poate intra in miezul noptii in case si efectua perchezitii fara martori, fara oridin judecatoresc si cunoste fiecare detaliu din viata oamenilor pe care ii manipuleaza dupa cum doresc.”

      Chiar nu vedeţi, în această privinţă, nicio diferenţă între occident şi, de exemplu, Rusia sau Turcia? De China să nu mai vorbim.

      „Scopul este distrugerea elementelor care diferentiaza estul de vest si instaurarea unui sistem si culturi occidentale integraliste.”

      Dacă Estul este caracterizat prin totalitarism şi intoleranţă, eu parcă mi-aş dori dispariţia acestor elemente!

      • „Comentariu” este de fapt un postac, pare ca are o buna scoala de propaganda soviet-rusa.
        Raspunsul dvs este util celorlalti cititori, pe postac nu-l atinge.

  6. BIZANTINÍSM, bizantinisme, s.n. Mod de a acţiona în viaţa publică şi particulară prin intrigi, prin subtilităţi inutile sau frivole. – Din fr. byzantinisme.

  7. “Adevarul e ca (…) traim intr-o lume a duplicitatii, pe plan politic, managerial, stiintific, educational etc., etc….” In Romania, de multa vreme – ante- si post-decembrist -, asta este “norma”! Nu si… normal! Poate aici, pe Contributors, sa se declanseze o dezbatere. Si nu numai aici… Poate pe site-ul revistei “22″, dar si pe altele. De oameni carora le mai pasa de aceasta tara, care doresc sa traiasca inca aici, cu adevarat, nu numai sa supravietuiasca!

  8. Faceti un studiu despre cum este „garantata si ocrotita” proprietatea in Romania, veti avea mari surprize legate de modul cum este garantata si ocrotita.

    Total de acord cu articolul, si nu doar la stat ci si in viata particulara. Zilele trecute am semnat (ca proprietar) un contract de inchiriere pentru un imobil si am stipulat in contract ca „plata trebuie facuta pana in data X pentru ca acest contract sa intre in vigoare”. Dupa vreo cinci zile de la data X l-am sunat pe respectivul chirias ca sa il intreb de plata. A fost foarte surprins de telefonul meu, ceva in genul „nu inteleg de ce ma suni, care e problema asteapta si o sa iti primesti banii candva”. Lui nu I-ar fi trecut prin cap ca data X a trecut si poate ar fi oportun sa imi dea un telefon sa explice de ce nu poate plati in data stabilita in contract.

    Cand intervine statul e si mai nasoala treaba, pentru ca statul inseamna putere- iar unii inteleg (gresit) ca inseamna puterea de a face ce vor.

  9. I-am spus unui coleg britanic despre cedarea de catre Marea Britanie a Hong Kong-ului catre China, ca nu am inteles de ce nu au facut decat sa se retraga fara discutii si fara comentarii de acolo, si sa cedeze una dintre cele mai puternice si dinamice economii asiatiice fara lupta. La care colegul a raspuns „We had a contract!”.
    Desi a marcat oficial sfarsitul imperiului colonial britanic, explicatia a fost data cu un aer al celui mai natural lucru din lume care trebuia sa se intample, fara nici un regret, ba chiar cu o mandrie a respectarii unei intelegeri, oricat de dureroasa era aceasta.
    Fara patetisme, fara 7 milioane de suflete supusi britanici si tigru economic asiatic dat de pomana, nimic : „We had a contract!”, adica „Am avut un contract!”. Oare cate dintre contractele la care va referiti au avut valoare mai mare decat Hong Kong ?

    • lucrurile nu au stat chiar asa…..britanici au incercat sa fac tot posibilul sa intazie retrocedarea dar chinezii au spus ca la 1 ian 1987 (parca…..) armata lor va intra in Hong Kong .Referitor la englezi exista o expresie legata de perfidie si Albion………

    • Problema este mai complexa. Britaniciii au incheiat un „contract” dupa ce au lansat doua razboaie fortand guvernul imperial chinez sa accepte desfacerea de opiu produs de East India Company. Este ca si cum ai incheia un contract cu un traficant mexican de droguri dupa ce ti-a pus pistolul la ceafa. Daca aceasta insemna respectul contractelor atunci prefer sa fiu bizantin.
      Ceea ce nu I-ati replicat colegului britanic este ca Margaret Thatcher era hotarata sa nu onoreze contractul si s-a dus la Beijing sa-l convinga pe Deng Xiaoping in acest sens. La sfarsitul intalnirii Deng i-a spus ca indiferent ce cred unii la sfarsitul anului HK va redeveni la China. The Lady was for turning…

  10. „….Cunosc cel puțin un caz, foarte concret, de asemenea violări scandaloase. Ele trebuie știute. Eu, cel puțin, nu voi tăcea…”

    Dle. profesor, aveti vreo rezerva? Va e teama sa spuneti lucrurilor pe nume? Astfel de abuzuri sau „violari scandaloase” cum le numiti nu trebuie doar dezvaluite ci daca este cazul trebuie investigate si luate masurile care se impun. Nespunând lucrurilor pe nume nu faceti altceva decat sa faceti jocul celor care comit abuzurile.

    • „Oamenii care spun lucruri ce se pot zice în puține cuvinte folosind o mulțime de cuvinte sunt capabili de lucruri mult mai rele”. „Dacă tăceai, filozof rămâneai” Acestea sunt limitele acestei mărturisiri. Deocamdată.

  11. Aceasta marota cu ”bizantinism” a fost folosita de Occidentul gelos care si-a descoperit ”barbarismul” in raport cu acesta civilizatie uluitoare. Civilizatie care a ”hranit” Renasterea cat si civilizatia araba medievala . Ulterior iluministii , in special Voltaire , au exarcebat aceasta imagine negativa a Bizantului . Era deranjant sa se vorbeasca de un imperiu crestin si ortodox pe deasupra in aceea epoca ateista . Pot spune ca reactia occidentala este de inteles dar ma doare sufletul cand vad ca si noi romanii, unii din urmasii civilizatiei si culturii bizantine, folosim in majoritatea timpului Bizant in sens peiorativ .
    PS-poate ar fi bine daca am face o comparatie intre migratia actuala asupra Europei cu ceace se intampla acum vreo 1700 de ani,Atunci imparatii din est au avut inteligenta sa ”devieze” valul spre vest……. Daca erau politically correct atunci dl.Tismaneanu nu ar mai fi vorbit de flagelul bizantinismului

  12. Acum câteva luni, și Liviu Dragnea se referea peiorativ la “stilul ăsta bizantin de a vorbi”, promițând că promitea “PSD nu va deveni un partid bizantin” (citate exacte). Pe Dragnea îl suspectez că învățase un cuvânt nou de care era foarte mândru chiar dacă nu prea îl înțelegea. Este paradoxal faptul că ne punem defectele colective pe seama moștenirii bizantine, dacă ne gândim că bizantini înșiși reproșau “neamului vlahilor” tocmai că își încalcă ușor jurămintele și sunt predispuși să trădeze. Cine are curiozitatea să citească scrierile cronicarului Kekaumenos despre vlahii nord-dunăreni.

    Să nu uităm că bizantinii erau cei mai buni diplomați și negociatori, al căror rafinament în arta compromisului era în perfectă antiteză cu atitudinea “hard-headed” a lumii romano-germanice din Occident. Într-o situație de potențial conflict, bizantinul tindea să scoată aur din visterie decât să mobilizeze armata, pentru că războiul nu e “good for business”. Nu știu cum se spune “let’s cut a deal” pe grecește, dar sunt convins bizantinii i-au spus-o din reflex lui Attila, goților, arabilor, cruciaților (care apoi au devastat Constantinopolul), înainte de a se izbi de intoleranța otomanilor.

    Omul bizantin era flexibil și spunea “hai să cădem la o înțelegere”, în timp ce occidentalul era axat pe “acestea sunt condițiile pe care trebuie să le respecți”. Stilul tranzacțional de exercitare a puterii, cel considerat astăzi optim în management, datorează mult viziunii bizantine asupra lumii. Înțeles corect, felul de a fi bizantin înseamnă mai mult decât intrigi de palat și mercantilism.

    • Fiecare se comportă după cum crede el însuși că e bine. Și fiecare îl condamnă pe celălalt că nu se comportă așa cum ar trebui.

        • Este tipic ca un intelectual care ia lumină din Occident să considere că este o cultură superioară celei din care a plecat. Mai ales dacă bagajul intelectual cu care a plecat din România nu era atât de consistent. Și Mircea Eliade a plecat în State, dar nu ne spunea că abia acolo a învățat să mănânce cu furculița. Eliade era prețuit în Occident tocmai pentru că gândea bizantin.

    • io cred ca rominismul a dus bizantinismul pe noi culmi de civilizatie si progres
      o doamna ce zicea ca i din bucuresti,imi spunea odata ca ea nu mai vrea sa circule cu o linie aeriana spre patrie,ptr ca spunea doamna ca „nu te poti intelege cu ei ”
      intreb:Cum adica ?- pai daca ai mai mult de 20 kg la bagajul de mina te pun sa platesti ! zic: dar asta scrie cind platesti biletul !? -Da ,da , zice doamna,da cu altii te poti intelege,le lasi si lor ceva si te lasa !

  13. „Cunosc cel puțin un caz, foarte concret, de asemenea violări scandaloase. Ele trebuie știute. Eu, cel puțin, nu voi tăcea… ”

    In care din filmele cu La Cosa Nostra americanizata apare replica:

    „Nice business you’ve got here. It would be a pity if anything were to happen to it.”

  14. Acum multi ani un germanofil din Buc mi-a completat expresia citata mai sus cu „ein mann ein wort, eine frau ein wörterbuch”. Nu cred ca este valid deca in sensul cantitati de cuvinte rostite nu si in cel al cuvantului respectat.

    Am o intrebare pentru criticii bizantinismului. In contractul Bechtel cine a impus secretizarea clauzelor contractuale, cine nu si-a respectat angajamentele si care este parte care a parasit intelegerea fara a indeplini nici 13% din obligatiile contractuale, incasand insa jumatate din valoarea contractului.
    Moralizatorii de pe toate meridianele nu inteleg ca o companie comerciala va repecta o intelegere (contract) numai atat timp cat exista mecanismele care s-o forteze. Nu exista onoare in business, cum nu exista onoare in politica.

  15. Aș putea da cel puțin câte un exemplu de “necinste, duplicitate, intrigi în spatele scenei, manipulări, falsificări și aranjamente indecente” la Traian Băsescu, pe care mulți intelectuali îl consideră zeul totemic al anticomunismului și expresia vie al atașamentului față de valorile occidentale. Comunismul însuși… nu era câtuși de puțin un concept bizantin.

  16. Nu știu dacă ați avut legături cu satul românesc, cu țăranul autentic, pe care îl mai găsiți prin Maramureșul Istoric și satele izolate din Munții Apuseni, pentru care, încă, vorba e VORBĂ, peste care nu poate trece nici o hârtie.

    Și s-au chinuit de vreo 2000 de ani să-i ia CUVÂNTUL, dar n-au reușit.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro