marți, martie 19, 2024

Generalul Vlad, negationismul securist si cancerul sufletelor

Traim oare, la cinci ani de la condamnarea dictaturii comuniste, ora negationismului desantat? Au ajuns fostii magnati ai Securitatii, slugile lui Ceausescu, personaje neindoios abjecte si crapuloase, sa dea certificate de buna purtare si sa ne invete istoria recenta a Romaniei, a Europei de Est si chiar a lumii, sub ochii ingaduitori ori de-a dreptul complici ai unor cunoscuti profesori universitari? S-a evaporat complet capacitatea noastra de indignare in raport cu crimele impotriva umanitatii? Trece memoria colectiva printr-o perioada de atrofie? Este amnezia contagioasa? Traim in zodia abuliei morale? Este totul o apa si-un pamant, adica, vorba Monicai Lovinescu, noroi?

Exceptional articolul lui Cristian Ghinea aparut pe “Contributors”. Este o palma morala data ultimului sef al Securitatii, fostul general Iulian Vlad care, in loc sa taca spasit, isi permite sa cante osanale fostilor delatori. Mi-a amintit de faimoasa scrisoare trimisa de Adam Michnik, din inchisoare, ministrului comunist de interne, generalul Kiszczak. Acesta ii propusese lui Michnik sa renunte la lupta sa si sa plece pe Coasta de Azur. Disidentul i-a respins oferta si i-a explicat de ce, fiind un politist comunist, nu-l poate intelege: “Pentru ca eu sunt un om, iar tu esti un porc”. Tot asa cum Plesita si Vlad nu aveau cum sa-i inteleaga pe Paul Goma, pe Dan Petrescu, pe Doina Cornea ori pe Radu Filipescu.

Era in iunie 2008, ma pregateam sa plec la Sighet, la Scoala de Vara organizata de Muzeul Memorial. Ma plimbam in Parcul Herastrau (eram impreuna cu fiul meu Adam si cu Bogdan Iacob), l-am zarit pe o banca pe tortionarul Enoiu (ii stiam bine figura din filmul lui Alexandru Solomon despre “Marele jaf”). M-am gandit ca ar merita sa ma apropii de el si sa-i spun ce cred despre el si camarazii sai de faradelegi. N-am facut-o, o regret si azi. Intre timp, Enoiu a murit, fara remuscari si fara sa fie deranjat de justitie, in pofida repetatelor demersuri ale IICCMER. Iulian Vlad da lectii de “atitudine civica”. Fostul sau sef de cabinet, generalul SRI in rezerva Aurel Rogojan, isi publica infamiile si elucubratiile, inclusiv imundele atacuri impotriva lui H.-R. Patapievici si a altor intelectuali publici, la editura Compania (condusa de prea-putin curatul Romosan, implicat el insusi in delatiuni), in “Tricolorul” vadimist si in ex-Cotidianul. Mirosul este fetid, multi oameni onorabili considera ca nu merita sa te ocupi de aceste mizerii, ca te injosesti prin simpla lor pomenire. Eu cred ca se inseala. Daca acestor indivizi nu li se da riposta, ei devin si mai impertinenti.

Cum sa privesti imperturbabil prezenta lui Iulian Vlad la Cluj, la lansarea masluirilor si nascocirilor semnate de fostul sau valet Rogojan si cum sa nu te intrebi pe ce lume traim cand, ecou penibil al acestui exercitiu manipulativ de ultima speta, criticul literar Valentin Protopopescu scrie negru pe alb in revista „Cultura” condusa de Augustin Buzura: “Dintre toate capitolele, m-a interesat sub specia unei anumite urgente cel referitor la biografia lui Vladimir Tismaneanu si a lui Dionis Patapievici, tatal actualului presedinte al ICR, H.-R. Patapievici; de asemenea, si cel despre relatiile dintre grupul de intelectuali paltiniseni si Intelligence Service.” Si, in continuare, pe acelasi ton cocardier-peremist: „Ei bine, da, Aurel I. Rogojan este un patriot într-o epoca a relaxarii si confuziei identitare, în care ideea de celebrare a virtutilor nationale pare nu numai desueta, ci de-a dreptul reactionara. Din acest punct de vedere, probabil ca ardelenismul sau superior are un cuvant greu de spus în balanta acestei optiuni personale.” Marturisesc ca nu vad vreo diferenta intre ce si cum scrie dl Protopopescu si „capodoperele” de-odinioara ale „jurnalistei in tenisi”, Angela Bacescu, la revista huliganica, antifrastic numita „Europa”. Insinuari ordinare, atacuri la persoana, calomnii, acuzatii genetice, iata recuzita pe care, regret sa o constat, a ajuns sa o tolereze, ba chiar sa o si incurajeze, revista „Cultura”. Patriotismul lui Rogojan si Vlad, domnule Protopopescu? Poate ii intrebati pe Paul Goma, Doina Cornea, Ion Vianu, Radu Filipescu, Gabriel Andreescu, Dorin Tudoran, Carl Gibson, Dan Petrescu, Herta Muller, William Totok, Helmuth Frauendorfer, Geza Szocs si pe alti disidenti cum vad ei lucrurile. „Ardelenism superior”? Se rasucesc Iuliu Maniu, Corneliu Coposu, Ioan Barbus, Lucian Blaga, Nicolae Margineanu, D. D. Rosca, Liviu Rusu, Ion Negoitescu, Ovidiu Cotrus, I.D. Sirbu, Mircea Zaciu si Marian Papahagi in mormant.

Prin urmare, Iulian Vlad nu si-a sfarsit misiunea, este in continuare, la 80 de ani, un combatant zelos in ceea ce el numeste “razboiul nevazut”. Impotriva cui? A aliatilor Romaniei din NATO si UE? A intelectualilor fideli liberalismului civic, antifascist si anticomunist? In favoarea cui lupta generalul Vlad, numit obsecvios de gazdele sale “ministru”? Ministru la care minister, domnilor? La Departamentul Securitatii Statului, o institutie vinovata de uciderea si intemnitarea atator oameni nevinovati, de terorizarea unei intregi tari. “Evenimentul” a avut la Biblioteca Centrala Universitara din Cluj. Au fost prezenti profesorii Vasile Puscas, fost ministru consilier al Ambasadei Romaniei la Washington, fost ministru PSD al integrarii europene, director al Institutului de Relatii Internationale al Universitatii Babes-Bolyai si Doru Radosav, directorul BCU din Cluj. Ma intreb ce are de spus profesorul Andrei Marga, rectorul UBB, ce spun cadrele didactice si studentii despre acest eveniment care se situeaza pe linia revizionismului istoric cel mai agresiv, menit sa prezinte regimul lui Ceausescu drept unul patriotic si chiar eroic. In aceasta legenda, Securitatea apare drept scutul independentei nationale, o institutie dedicata cu trup si suflet apararii unor valori periclitate de eternele conspiratii externe. Fara Securitate, ar fi fost vai si amar, s-ar fi destramat tara, pierea neamul, veneticii puneau mana pe putere. Noroc cu Ceausescu, „baciul national”, cum il numea Popescu-Dumnezeu, si cu vechilii sai securisti. Iar Augustin Buzura, din motive doar de el stiute, patroneaza asemenea ignominii.

Ce simt oare acesti intelectuali, ce simt redactorii si colaboratorii revistei „Cultura”, ascultandu-l pe Iulian Vlad elogiind turnatorii, simbolul a ceea ce un istoric francez numea cancerul sufletelor: “Doresc să elogiez contribuţia la fel de preţioasă a combatanţilor indirecţi, cetăţeni demni şi mândri ai acestor locuri, fără ale căror acte patriotice benevole niciun serviciu de informaţii naţionale nu şi-ar fi putut duce la îndeplinire misiunea sa”. Fie-mi ingaduit sa-l citez pe N. Steinhardt: “Eu am oroare de oamenii lipsiti de caracter, de codosi, de delatori, informatori, care sunt cei mai lipsiti de caracter. Am avut mare dezamagire in viata mea, fiind ‘turnat’, tradat de cunoscuti, prieteni. Cea mai sinistra categorie de oameni, adevarati denaturati, monstri, este aceea a turnatorilor de profesie, ciripitorii, informatorii, care nu merita decat dispret, desconsiderare, scuipati. Rau face regimul ca incurajeaza in intreprinderi aceasta oribila categorie de oameni declasati, verosi, cretini in general, lipsiti de bun-simt si de constiinta, mai ales care-si vand rudele, prietenii, cunoscutii. Niciodata un regim politic nu are lunga durata, nu are un fundament solid, daca se sprijina pe delatiune, para, lipsa de caracter, tradare. Trebuie sa se cultive increderea in oameni, nu neincrederea, entuziasmul, nu frica, onoarea, nu dezonoarea.”

Este o minciuna sfruntata ca generalul Vlad (ori fostul sau subordonat, Rogojan) afla acum lucruri “senzationale” despre mine. Iulian Vlad si uneltele sale s-au ocupat sistematic de mine in anii 80. Incepand din 14 iulie 1983, impotriva mea a fost declansata o actiune a Securitatii in Statele Unite (dosar de actiune informativa sub numele conspirativ “Cain”, Indicativul 0225/F-8). In anul 2006, in timpul activitatii Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste din Romania, am solicitat CNSAS toate documentele legate de mine. Colegiul CNSAS le-a analizat si a decis in unanimitate ca nu am colaborat in niciun fel cu Securitatea. Dimpotriva, reiese din dosar, am fost tinta permanenta a unor actiuni de calomniere, dezinformare si compromitere. Transmisiunile mele la “Europa Libera”, activitatea in exilul democratic, prezenta publicistica in influente ziare si reviste din Vest, erau tot atatea ratiuni pentru a fi “neutralizat”. Aceste actiuni de terorizare a mea si a familiei mele din tara au fost efectuate din initiativa si cu acordul capilor mafiei securiste (Iulian Vlad, Nicolae Plesita, Aristotel Stamatoiu). Iata un exemplu dintre multe altele. Pe data de 9 august 1983,o nota strict secreta a fost prezentata “tovarasului general lt. N. Plesita”. Nota se incheie cu cuvintele rau-prevestitoare: “Avand in vedere activitatea dusmanoasa desfasurata, Tismaneanu Vladimir va fi lucrat prin actiune informativa individuala, in scopul contracararii actiunilor sale ostile”.

http://ligaoamenilordeculturabontideni.blogspot.com/2011/12/securistii-vor-iertare.html

http://tismaneanu.wordpress.com/2011/12/09/etica-neuitarii-infernul-numit-gulag/

http://tismaneanu.wordpress.com/2011/12/10/adevarul-nu-poate-fi-siluit-cum-vor-intra-iulian-vlad-si-ion-iliescu-in-istorie/

Distribuie acest articol

114 COMENTARII

  1. Stimate Domnule Tismaneanu,

    De multe ori adunam in suflet lucruri care cumva ne tin pe loc.
    Mi s-a intamplat sa ma intreb cine si de ce se arunca unii asupra unora sau altora sau de ce. Insa cuvintele lor spun multe:

    „Avand in vedere activitatea dusmanoasa desfasurata, Tismaneanu Vladimir va fi lucrat prin actiune informativa individuala, in scopul contracararii actiunilor sale ostile”. (probabil nu se asteptau ca vreodata cuvintele insirate pe hartie sa fie vazute de victima. Grea trebuie sa fie democratia pentru dumnealor.

    Tot la fel de meschina mi se parea aparatia permanenta a domnului, asa zis istoric, Alex Stoenescu. Vad ca lucrurile au fost lamurite public si aparitiile publice – lansari de carte, TV Realitatea, au incetat…

    Atitudinea deschisa, de condamnare publica, a celor care au fost si a celor care s-au implicat in mizeriile turnatoriei, aduce mult bine in jurul nostru, asa cred. Sigur aduce si intrebari multe, dar si putina curatenie.

    Ciudat este ca nu mai termina acesti oameni, au mereu bateriile incarcate, de unii de altii.
    Raspunsurile nu pot sa fie decat pe masura – numai asa inteleg ei.

    Numai bine intr-un decembrie senin!
    (oare de ce seamana asa de mult acest Decembrie cu cel din 1989?)

    • Aveti dreptate, in viziunea autorilor lor, aceste note, directive si ordine interne ale Securitatii n-ar fi trebuit sa ajunga niciodata in posesia victimelor. Securistii se credeau etern la putere, erau convinsi ca lor le apartin atat pamantul cat si cerul. Cine spune ca nu s-a intreprins nimic din 2006 incoace in directia condamnarii concrete a comunismului ignora deschiderea arhivelor nationale (inclusiv a Arhivei Centrale a CC al PCR) si transferul a circa 1,7 milioane de dosare catre CNSAS. Intre acestea, dosarul meu. M-am abtinut sa-l fac public, dar impertinenta unora ca Rogojan, Vlad, familia Postelnicu, Merce, editorul lor favorit Petru Romosan, protectorul acestuia, Cornel Nistorescu, nemavorbind de Vadimi si ai lui, m-a convins ca nu am motive sa pastrez discretia. Retinerea mea provine din faptul ca dosarul include multe date personale despre mama si surorile mele, informatii care vorbesc despre biografii private. Sunt multe documente acolo, in dosarul meu, care insumeaza sute de pagini, de-a dreptul senzationale. Telegrame ultra-secrete despre conferinte la Wilson Center, limbaje antisemite codificate, delatiuni comise de fosti profesori ai mei ori de fosti colegi de scoala (actualul „Jean Monnet”) si de facultate. Multe texte sunt agramate, dar ele raman elocvente pentru nivelul mental si pulsiunile ataviste, xenofobe, virulent anti-occidentale ale securistilor si ale patronilor lordin aparatul de partid. Este de retinut faptul ca Aurel Rogojan a continuat sa lucreze in SRI, s-a pensionat ca general SRI in rezerva. Ma intreb ce gandeste dl George Maior despre aceste actiuni negationiste si nemaipomenitul tupeu al ex-securistilor. Ganduri bune.

      • Domnule Tismaneanu,

        Oberv cu regret ca in istoria recenta a României din 1948 pânâ in prezent nu exista de fapt nici o discontinuitate,comunistii si uneltele lor securiste au ramas la putere.
        Cine dicteaza in economia acestei tari in prezent? TOT EI…
        Din punct de vedere politic elemente comunisto-securiste au penetrat in toate partidele,au reusit subminarea partidelor istorice,au creat noi partide,ei dicteaza regulile economice/politice.
        Ocidentul prin deschiderea din ’89 a avut nevoie de piete,morala nu exista,nu au reusit,nu au vrut sa impuna abtinerea acestor elemente in jocul politic.
        Sa nu ne mire atunci ca generali ca Plesita sau Vlad au tupeul sa apara si sa apere sistemul pe care l-au servit cu atata zel.
        Cat despre dosare,este praf in ochii vulgului.
        Priviti la domnul Voiculescu care are tupeul sa conteste dosarul,dacâ ar fi numai dânsul…

    • Am scris in repetate randuri ca fara claritate morala ne pierdem in labirintul diverselor rationalizari specioase si al mistificarilor de tip sofist. Sunt asadar de acord cu ce spuneti. Scriam astfel in „Cotidianul” in august 2006, deci in perioada redactarii Raportului Final (pe vremea cand „Cotidianul” era un ziar respectat): „Ne intalnim cu prabusiri etice la oameni pe care i-am respectat. Dar nu toata lumea a colaborat, nu toata lumea a crezut in eternitatea sistemului. Pentru mine, mai presus de orice altceva, delatiunea este o forma de sordida indecenta. Te bagi in viata altcuiva si raportezi despre aceasta persoana fara nici un drept. Semnarea angajamentului de informator este un pacat moral, iar a nu vorbi deschis despre acest lucru nu face decit sa agraveze lucrurile.”

      http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Politica/40983/Nevoia-de-claritate-morala.html

      Ganduri bune.

  2. de aceea a ajuns si vadim ce este. ca cei imbalati de el nu i-au dat replica la timpul cuvenit. e ca si cum, atunci cand ai probleme cu instalatia din baie , lasi mizeria sa iti inunde casa , pentru ca te murdaresti pe maini de-ncerci sa o desfunzi.

  3. Datorita lui Iliescu si camarilei lui care au dat lovitura de stat din dec.’89 si care nu au schimbat nimic,din contra au perpetuat pe vechii activisti ,securisti si uneltele lor,si societatea romaneasca a fost pervertita de acestia in conformitate cu interesele lor sub masca democratiei dambovitene.Faptul ca societatea civila nu a reactionat la aceste manifestari se datoreaza si acelei penetrari perfide a tuturor asociatilor si partidelor de catre oamenii alesi ai comunistilor si securistilor,pentru a contracara orice manifestare de democratizare reala a tarii. Mentinerea starii de ignoranta ,cat si o agresiva campanie de dezinformare prin toate mijloacele media pe care le au la dispozitie,au facut populatia sa nu mai deosebeasca adevarul de minciuna si a condus la adancirea dezbinarii acestora(divide et impera). Faptul ca cei ce incearca sa aduca adevarul la cunostiinta maselor este estompat se datoreaza acestor abile dezinformari care creiaza confuzii si care diminueaza imporatnta realitatilor in ocii oamenilor. Consider ca este necesar ca acei putini intelectuali cu coloana verticala si patrioti reali sa dea dovada de o mai mare tenacitate si agresivitate in exprimarea lor,pentru a contracara actiunile acelor nostalgici. Va admir pentru faptul ca in ciuda oprelistelor ,continuati sa spuneti lucrurilor pe nume si incercati sa nu se uite acele adevaruri care nu sant dorite de nomenclaturisti,spre dreapta informare a maselor.

  4. E trist, insa aveti dreptate cand spuneti ca au ajuns astfel de personaje ca si generalul Vlad sa ne mai bantuie.
    Solutia, din punctul meu de vedere, e simpla. Sa condamnam si exponentii fostului regim nu doar comunismul ca si concept (asa cum s-a intamplat in Parlament)
    Nu vreau sa impart vine, insa fiind relativ tanar (25 de ani) privesc lucrurile detasat, considerand ca persoanele care au trait acele vremuri (peste 45 de ani), inca nu au puterea/curajul (dupa aproape un sfert de secol) sa ii condamne pe fostii tortionari. Oare chiar asa de puternica sa fi fost oprimarea regimului incat ea sa fie intiparita inclusiv in zilele acestea in societate?

  5. Exista citeva locuri comune strecurate insistent pe ici, pe colo (si cam peste tot), ce dau apa la moara indivizilor de teapa lui Iulian Vlad si Plesita. Cel mai frecvent ar fi un faimos citat din Evanghelie „Nu judeca sa nu fii judecat. Caci masura cu care vei judeca cu aceea vei fi judecat.” De obicei se pune doar prima parte ceea ce indeamna la o confuzie morala catastrofala. Chiar si asa se poate replica usor prin „judec fiindca vreau sa fiu si eu judecat.” Daca examinam ambele fraze respingerea devine si mai simpla: „sint o frintura din inteligenta divina ce mi-a fost data tocmai ca sa o folosesc, altfel jignesc divinitatea”. Pe undeva de aici provin atitudinile multora „lasa-i in plata Domnului” de care se dezbara Cristian Ghinea in articolul sau. Cred ca oricine isi poate da seama cine colporteaza acest gen de asa-zisa „iertare crestina”.

    Pe de alta parte Machiavelli a spus-o verde: „In politica nu poate fi aplicat principiul crestin „intoarce si obrazul celalalt” deoarece astfel ii vei permite celui rau sa faca si mai mult rau.” Citatul fiind din memorie este aproximativ in forma dar corect in esenta.

    • Asta seara , la un post de televiziune , este invitat …DIN NOU…
      ministrul de externe al lui Ceausescu- Stefan Andrei.
      Omul acesta are un tupeu nemasurat si chiar daca azi vorbeste
      la Antena 3 , las ca e chemat in mod curent sa si dea cu parerea
      si pe la Romania Libera si pe la B1 (…OTV nici nu merita mentionat…)
      *
      Problema e ca in zilele de foc 16, 17, 20, 21 decembrie 1989
      s-au tinut mai multe sedinte ale CC pentru a se stabili ”măsurili”
      de luat contra agenturilor (dictatorul Ceasca , viclean , ii chema la
      ”consultari” inainte de a lua o masura decisiva , cum ar fi un macel…
      … alte genii carpatine au renuntat pe parcurs chiar si la simularea
      vreunei consultari…)

      In fine problema e ca in 2 sau 3 stenograme Stefan Andrei
      se desprinde din gloata de yesmeni bolsevici fiind nominalizat cu afirmatii
      de tipul ”Sigur ca luptam, Tovarase !” sau ”Sigur ca trebuie sa tragem, Tovarase ”
      Problema e ca Stefan Andrei e astfel un ucigas dovedit.
      *
      Iulian Vlad s-a eschivat in toti acesti ….22 de ani…sa iasa in public si sa-si
      dea cu parerea. Mi se par deci excesive afirmatiile categorice cum ca
      batranul acesta …inca ne-ar bantui…
      *
      Sa fim clari – nu sunt de acord cu afirmatia lui despre patriotismul informatorilor.
      Dar, dintr-un punct de vedere trebuie tinut seama ca macar omul este consecvent
      ….nu ca Ciorbea …ca sa dau un exemplu agreabil…nu exemplul suprem…nu ca Ciorbea care a zis odata ca pana la 30 de ani a luptat sa construiasca comunismul si duupa 30 ca sa-l demoleze…
      *
      Ei bine, daca recitit stenogramele alea ….in speciala aia …cred ca
      pe 17 decembrie dimineata , inainte de marele macel de la Timisoara
      ….stenograma in care Milea , Postelnicu si Vlad erau infierati de Niculae,
      ….daca cititi fara prejudecati acea stenograma va trebui sa acceptati ca cei 3
      au incercat sa opreasca crima….cel mai tare , odiosul Postelnicu…a indraznit
      chiar o afirmatie de genul…in nici un regulament nu scrie ca putem trage in POPOR…
      ….OAU ! Postelnicu ii spunea lui Ceausescu ca la Timisoara nu sunt elemente turbulente…
      ci chiar poporul…
      *
      In ceea ce priveste implicarea Securitatii lui Vlad in Evenimente ….ca sa spun…
      …au fost 3 securisti care i-au interogat contondent pe unii dintre revolutionarii
      dusi la Jilava….in noaptea de 21-22….dar nu am auzit ca vreun baiat cu ochii bleu
      sa fi folosit armele
      Am insa o banuiala ca au utilizat din plin alte mijloace ”specifice” pentru a organiza
      pe 22 dinimeata coloanele ”spontane” pornite concomitent din toate cartierele Bucurestiului…astfel de coloane nu se pot forma de la sine in Bucuresti
      oricat de mare ar fi indignarea lui Miica…asa cum bine se observa

  6. Ar fi un gest de ipocrizie sa ma mire atitudinea unor I. Vlad, Rogojan, Plesita. Nici macar Vasile Puscas.
    Dar scriitorul Buzura, rectorul Marga?! Poate nici ei, cunoscind cite ceva despre fiecare.
    Dar intelectualitatea disidenta dece tace? Ordinarii astia profita tocmai dece nu aveam voie pe timpul tiraniei lor: dreptul la opinie. Si li se poate inchide gura in cel mai democratic mod.

  7. Am avut rabdarea sa-l ascult pe securistul octogenar pana la capat. Discursul sau este identic ca forma si stil cu discursurile lui Ceausescu. Intamplator am ascultat acum o luna un discurs al lui Ceausescu adresat jucatorilor echipei Steaua Bucuresti, castigatoarea a Cupei Campionilor in 1986. Am auzit aceleasi cuvinte lemnoase ” inalta pretuire” sau „nu precupetim niciun efort”. Comunismul a creat oameni ai sistemului dupa chipul si asemanarea sefului suprem. Daca si acum, dupa 20 de ani, acest om se exprima la fel, daca si acum modul sau de gandire e complet neschimbat insemna ca noi, oamnenii liberi, n-am facut nimic sa-i schimbam. S-a vorbit enorm despre revolutie si despre implicarea sau neimplicare securitatii in acele zile. Unde a fost generalul Vlad ? De ce nu a iesit sa explice cum au stat lucrurile cu adevarat ? Istoria nu iarta si adevarul izbandeste mereu.

  8. De vre-o douzeci de ani astept dela Iulian Vlad destainuiri asupra „revolutiei”, despre rolul jucat de el si de institutia pe care a condus-o, despre cele intamplate in noaptea 21/22 dec., cand Secu” a basculat” impotriva lui Ceausescu , despre intamplarile lui personale, cum din colaborator al gen.Gusa in 22, alaturi de care a petrecut toata ziua la televiziune, coordonand trupele de securitate, s-a trezit arestat in 23 si condamnat la puscarie ( tin minte si acum felul in care Brucan il acuza ca a incercat sa-i pacaleasca, pe el si pe Iliescu), insfarsit, marturisirile unui octogenar, aflat in pragul „marii treceri” adresate posteritatii. Se vede insa ca „naravul din fire n-are lecuire”, ca oamenii astia sunt iremediabil stricati, incapabili de un gand sau de o fapta buna sau macar cinstita.
    Nu va mai necajiti pentru calomniile imunde cu care va improsca, pe Dvoastra si pe alti oameni pe care-i stimam si-i pretuim pentr tot ce fac pentru triumful adevarului, dreptatii si libertatii in Romania si in lume. Sunt mult mai multi cei care va aproba, va cred si va iubesc !

  9. Domnule Tismaneanu,

    imi pare rau, dar ceea ce a purtat numele de „condamnare a dictaturii comuniste” nu prea a avut consecinte semnificative. Sunt mai multe motive pentru care s’a intamplat asta:

    1. Puterea politica a folosit in mod ipocrit acest prilej doar pentru a lovi in inamicii politici. Tot mai mult tind sa cred ca Ion Iliescu a fost o tinta falsa. Nu imi este simpatic personajul sub nici o forma. Am fost asemeni multor altor colegi ai mei in Piata Universitatii si spre deosebire de multi alti cetateni ai Romaniei nu voi uita usor acest personaj. Dar Ion Iliescu nu a fost regimul comunist. Nu numai el. Pentru a nu mai spune ca multi din urmasii colegilor de partid ai lui Ion Iliescu populeaza scena politica la noi.

    2. Condamnarea nu a avut o consecinta directa asupra victimelor. Cand un stat recunoaste ca s’au petrecut abuzuri el incearca sa corecteze sau sa compenseze aceste abuzuri dar la noi toate iesirile primului ministru, procurorului general si a altor sefi de institutii implicate au fost tocmai impotriva. Este o farsa uriasa povestea asta a despagubirilor. Statul te baga in inchisoare, iti ia casa, iti baga si familia in inchisoare, te da afara din examenul de admitele la facultate, te urmareste apoi 40 de ani cu informatori, cu microfoane, cu telefoane ascultate, te sileste sa iti schimbi serviciul de nenumarate ori, sa te muti in alte orase ca sa iti pierzi urma, iti iei orice gand de la vre’o pozitie profesionala mai stabila si poate mai buna, te ameninta mai direct mai indirect, si cate si mai cate… si acum dupa o revolutie si o candamnare cu tam-tam… cand te gandeai ca totusi ai fi putut sa primesti ceva pentru casa parinteasca, pentru abuzurile si presiunea pe care le’ai indurat… cand apar si legi care te’ar indreptati sa speri asa ceva… nu, nu se poate. Functionarii amana de mai bine de 10 ani dosarele, procurorii se ingrijoreaza de finantele statului, judecatorii tind sa colaboreze cu puterea, iar guvernul iti micsoreaza pensia dupa tot felul de calcule rau intentionate. Si ajungi la o varsta cand sau la o sanatate la care parca nu iti mai permiti sa o iei de la inceput…

    3. Da, aveti dreptate. Capacitatea noastra de indignare s’a evaporat in fata realitatii de zi cu zi din Romania de azi. Din nefericire actiunile dictaturii comuniste par pe zi ce trece mai putin relevante in fata prezentului care tinde sa ne distruga la propriu vietile. Este o chestiune de supravietuire si nu de lipsa de simt civic. Exista genratii care au trrecut prin cel putin trei crize economice serioase: anii 80, anii 90, ci cea actuala… pentru a nu pe pune la socoteala pe cele mai vechi. Oare va studia cineva efectul pe care l’a avut asupra societatii aceste crize si rolul puterii politice in descurajarea populatiei…

    4. Vorbiti de profesori universitari care gireaza astfel de intreprinderi abjecte ? Iarasi aveti dreptate, dar oare nu stiti dumneavoastra ca sistemul universitar din Romania este in intregime clientelar si nimic nu ne ingaduie sa speram ca se va schimba prea curand. De ce oare nimeni din universitarii straini nu spune deschis asta ? De ce toti colaboreaza mai departe cu institutii corupte si nu pe spune nimeni acestor parveniti „Paşol na turbinca!” ? Nu mai vorbesc despre institutiile Europene care au evaluat glorios (si venal dealtfel) reformele facute. De ce nu le spune nimeni ca totul este o farsa si ca defapt totul se duce de rapa ? Inca de pe vremea lui Emil Constantinescu lucrurile o luasera la vale. Cineva s’ar fi gandit ca ei ar fi cei chemati a reforma macar ograda proprie… universitatea, dar nu a fost sa fie. Bagati de seama doctratele… ce sa mai spun… mai mare jalea.

    5. Nationalism desantat… dar uitati’va putin la eforturile puterii actuale de a se folosi de acest nationalism trivial, incult, popular, exact genul de nationalism propagat de regimul comunist. La urma urmei ei atunci au fost educati. De cand cu criza s’a dat drumul de la ocarmuire la nationalism sub indemnul direct, jovial si martial al presedintelui. Este evident ca incearsa sa seduca o parte a electoratului care inca mai asculta slagarele lui Paunescu, si nu sunt putin.

    6 Problema cu societatea civila si spiritul civic este ca nu stim ce au in minte cetatenii… societatea civila nu are culoare politica, poate fi la urma urmei si national-comunista. Sunt credinte adanc implantate in sufletul romanilor de un regim de care mai toti au beneficiat pana la un punct. Nimic, dar chiar nimic nu a miscat aceste credinte ci dimpotriva. (Daunazi la Cercul Militar am gasit o fauna pe care nu o mai intalnisem de mult… doar ca au adoptat o noua limba de lemn, de data asta pro-occidentala, dar atat)

    si cate si mai cate… dar viata e prea scurta sa ne facem sange rau

    • Subsecretarul de stat Remus Virgil Baciu…
      cine mai e pe acolo… ? oameni care au facut o scoala de informatii dupa ce au facut ceva cu numele de „scoala” la Spiru Haret si ceva drept inainte de 89… halal… Astia !? Acesti oameni sunt in guvern ca secretari de stat… Asta este statul nostru in care unul dat afara pentru trafic de influneta este „recompensat” cu un loc in care spaga e la ea acasa. Ma intreb de ce nu au un birou numit „Spaga: cu orar cu publicul cu tot.
      Acesti oameni lucreaza la rezolvarea abuzurilor produse de comunisti. Abuzuri… adica distrugerea sistematica a unei societati pentru a face loc noilor veniti. Acum ia ghiciti cine ii numeste pe acesti oameni in posturile lor :-)

  10. De ce va mira ce s-a intamplat la Cluj? Sa-l luam pe Marga bunaoara. Cat a fost rector sau presedinte al Universitatii, s-a comportat ca un mic Ceausescu: cultul personalitatii, limbaj de lemn, trepadusi de jur imprejur, informatori in toate facultatile, amenintari si lovituri sub centura, demascari in documentele rectorale cu circulatie interna etc. Si poate cel mai grav, o totala decuplare de la realitate.

  11. Lucrul surprinzător la Vlad, ca şi la ceilalţi moguli securişti, e că … nu are deloc aerului unui om inteligent !

    Un loc comun îi suspectează pe aceşti oameni de inteligenţă – dar realitatea îl contrazice. Nici Ceauşescu nu era inteligent.

    De unde le vine, atunci, eficacitatea ?

    • De la monstruoasele si perversele retete inventate si implementate de primii bolsevici (Lenin & Comp.) care posedau o certa inteligenta diabolica. Ceausescu si gasca erau doar niste tzaranoi (atentie – NU tzarani) vicleni si fara scrupule ce le-au aplicat consecvent in continuare. Dar fibra poporului roman fusese deja frinta – vezi cit de usor ne-au manipulat Iliescu impreuna cu aceeasi gasca ceausista. Mai avem noi o lipsa, perfect sintetizata de Titu Maiorescu: „Nu de inteligente duce lipsa Romania ci de caractere”.

  12. Acum cîteva zile au dat la televizor o discuţie dintre soţia lui Postelnicu şi o jurnalistă. Pe mine m-a amuzat mirarea doamnei Postelnicu … ce vă pasă dumneavoastră de asta. Asta fiind implicarea României în acţiunile teroriste ale lui Carlos Şacalu. Iar în încheiere, a adăugat. Să ştiţi că de mine nu treceţi. Ar fi interesant să vă uitaţi şi la emisiunea în care Emil Hurezeanu îl spală pe Corneliu Mănescu şi pe Gheorghe Maurer (a fost dată pe Money Channel, dar la cîte emisiuni au ei, cred că va fi reluată cît de curînd), cu ajutorul lui Mircea Maliţa, care şi-a publicat şi el o carte de amintiri. Hotărît lucru, Maliţa nu e Vlad sau Rogojinaru, dar totuşi Mănescu şi Maurer?! Dintre toţi?! The horror …

  13. Domnule Tismăneanu,
    Pentru combatantul de azi și mâine, arma lui cea mai puternică, uzuală, potențială, eficace sau chiar fatală, cu bătaie lungă și efecte de mult statornicite, a fost și va fi șantajul. Mă refer la șantajul ca dependență (de sistemul șantajist), prin condiționarea combatanților (sub presiunea divulgării informațiilor compromițătoare) pentru a se conforma dispozițiilor primite.
    Terenul marcat, filajul și șantajul au constituit- după 1990- fundația și treptele ascensiunii combatanților, în calitatea specială de profitori ai tranziției, inclusiv după pensionare (pensii de serviciu și eventual alte taxe de viciu).
    Când un fost securist scoate capul din culise, își anunță prezența memorabilă și își exprimă gânduri colective, primul meu impuls este să mă întreb dacă nu cumva protestează și amenință, cu subînțelesuri șantajiste, împotriva procesului de ardere a pensiilor lor speciale (numai pensiile de serviciu ale magistraților au rămas în picioare, intacte, după decizia CCR de anul trecut). Unele instanțe judecătorești au dispus reacordarea pensiilor de serviciu (în locul celor tăiate prin recalculare după principiul contributivității), în favoarea diverselor categorii de persoane afectate și plângăcioase (senatori, deputați, militari, polițiști). Această cale judiciară nu are finalitate la fel de sigură și general valabilă precum redobândirea pensiilor nesimțite într-o altă conjunctură parlamentară, printr-o altă metodă de calcul (după abrogarea recalculării) și prin adoptarea altei legi, nou-nouță, pentru pensionarul combatant vechi… ca nou. În traducere de „consemn”: „Aveți grijă cum ne tratați, nu semnalăm doar că existăm, ci chiar suntem mai răi decât militarii protestatari după recalculare, fiecare după posibilități, muniție și practici șantajiste de război pe timp de pace! Suntem în așteptarea recunoștinței, ori pe cale tristă, ori directă, uselistă.

  14. Domnule Tismaneanu,
    Chiar sunteti naiv? Dupa atatia ani de studiu al comunismului, nu ati inteles ca ii doare pe criminalii astia in cot de rapoarte prezidentiale sau de articole revoltate? Pai Plesita, Enoiu, Stanica, Vlad, Iliescu ar fi trebuit demult trimisi in instanta pentru N capete de acuzare: santaj, vatamare corporala, instigare la omor etc., etc. Chiar sa nu fie un singur procuror incoruptibil si entuziast in Romania care sa se ocupe de astfel de cazuri? (Ca de alde Voinea, ne-am lamurit!). Daca ar muri linistiti acesti sacali, rontaindu-si pensiile astronomice, parca ar mai fi cum ar fi, dar mai vin si dau si lectii la televizor, in timp ce victimele lor mor in saracie si nestiute de nimeni….

    PS: Bine ca nu i-ati zis ceva lui Enoiu. Poate-l ajutati si pe el la o carte, ca pe Iliescu :)
    (Stiu ca ma repet, dar deh, am si eu obsesie: aceea ca nu trebuia sub nicio forma sa ii dati girul batranului bolsevic contribuind la cartea ”Marele Soc”).

    • „Crimele epocii comuniste, precum cele ale fascistilor, nu au fost „accidente naturale”, ci au avut intotdeauna faptuitori concreti si identificabili. Fostul colonel de Securitate, unul dintre anchetatorii cei mai temuti din crunta perioada stalinista, Gheorghe Enoiu ar putea sa fie in fine tras la raspundere penala pentru nelegiuirile pe care le-a comis (chiar si din perspectiva „legislatiei” epocii).
      Trecerea anilor nu schimba datele problemei: crimele impotriva umanitatii raman imprescriptibile. Varsta unora dintre asasini nu este o circumstanta atenuanta si, in fond, prea putin le-a pasat lor de batranetea unor Iuliu Maniu ori Dinu Bratianu. Maurice Papon a fost judecat in Franta in pofida diverselor petitii ce invocau varsta inaintata pentru incetarea procesului impotriva acestui sustinator activ al politicii exterministe impotriva evreilor.”

      http://www.evz.ro/detalii/stiri/vladimir-tismaneanu-moartea-se-numeste-enoiu-456961.html

      Aceste lucruri i le-as fi spus lui Enoiu. In rest, ma intreb daca veti izbuti vreodata sa depasiti unele idiosincrasii ori, cum le numiti Dvs, obsesii. Ganduri bune.

  15. Dar exista si negationisti ai comunismului, printre cei care l-au propagat intens. Ei insa se numesc disidenti! „S-a evaporat complet capacitatea noastra de indignare” fata de crimele comise de cominternisti, acesti satrapi ai lui Stalin si a unor interese oculte care ies acum la iveala!? Oare e suficient sa fim „disidenti” ca sa nu mai avem nici o raspundere!? Cand din Est, cand din Vest, ieri a venit tata si ne spunea cat de monstruos este capitalismul! Si, cum spunea o poetesa: Tie-ti vorbesc America!, ne invata „ura” fata de tot si toate. Acum, din Vest, vine fiul si ne spune cat de monstruos este comunismul! Vinovat insa nu este nici tatal, nici fiul, ci evident, romanii, aborigenii care i-au primit! Fata de securitatea lui Nicolski, cea a lui Ceausescu a foat joaca de copii. Rusine!

    • Bine punctat! Ma mir ca au si postat ce ai scris. De cate ori am scris ceva oarecum in opozitie cu cele propovaduite de Dl Tismaneanu opiniile mele nu au aparut pe acest site. Ma intreb daca Dl Tismaneanu stie acest lucru sau chiar dansul este cel care apasa „delete” atunci cand nu-i place ce scriu unii dintre cititorii lui fideli.

      • Ma mir si eu ca i-a dat drumul! Cand am scris despre „Omagiul” inchinat lui Mihai Sora, altminteri un intelectual stimabil, dar caracter ‘cominternist”, am fost cenzurat. Insa altceva mi se pare interesant! Felul in care sunt manipulate faptele. Se vede ca ele nu au decat o functie decorativa, in opera Domnului Tismaneanu, cum aveau si in opera inaintasilor sai, din Scanteia anilor `50, faptele burgheziei reactionare, cum spuneau cei de atunci. De fapt, decorul ascunde si pune in lumina, in acelasi timp, o intentie de dominatie si manipulare, asemanatoare cu cea a inaintasilor sai din anii `50. Nu mai inseala decat pe naivi si pe scriitorii/intelectualii veleitari, de care este plina Romania. Nu intru in amanunte, poate o sa o fac altadata, intr-un alt cadru.

  16. Domnule Tismaneanu,

    Inversunarea dvs. fata de nenorocirile aduse de comunism in aceasta lume e in principiu corecta, justificata. La o privire atenta insa inversunarea dvs. fata de aceasta oranduire, exprimata prin atatea sute (mii?) de articole apare drept ceva „superflu” anormal, disproportionat, daca privim istoria omenirii in ansamblul ei. Altfel spus, faceti prea mult caz despre un fenomen (comunismul), care la scara istoriei este perfect banal, nu aduce nimic nou sub soare. Voi incerca mai jos sa imi explic nedumerirea si afirmatia pe care tocmai am facut-o despre comunism, cum ca ar fi ceva banal.

    Se stie ce au insemnat faraonii si imparatii in sclavagism. Erau, ca regula, niste tirani pefect comparabili ca monstruozitate cu liderii si nomenclatura comunista pe care ii combateti cu atat de multa vigoare. Se stie ce au insemnat monarhii si nobilimea in feudalism (alti tirani la fel de rai, cu foarte mici exceptii). La fel se stie ce a insemnat colonialismul ca germen al capitalismului (vezi modul in care Spania, Portugalia, Marea Britanie, si alte puteri, care acum dau lectii de democratie tuturor, au exploatat si/sau distrus, cu o cruzime perfect echivalenta cu cea cu care URSS a creat si condus blocul comunist, o gramada de civilizatii bastinase din lumea mare, a caror unica nesansa a fost treapta inferioara de civilizatie pe care se aflau la impactul cu „rasa alba”. Se stie cum capitalismul proferat peste tot si imbratisat, ca valoare incontestabila, de catre statul in care v-ati implinit profesional ca istoric (si deci la a carui cultura si valori aderati intr-un fel sau altul), – da, ati ghicit, e vorba de Statele Unite – isi are radacinile acapararea continentului Nord american si exterminarea aproape completa a rasei rosii, fapta istorica ce nu e cu nimic mai prejos decat rana produsa de Gulagul sovietic sau, daca vreti, de Holocaust.

    Cu alte cuvinte, domnule Tismaneanu, comunismul nu e decat o alta pagina neagra din cartea cu pagini negre , pline de suferinta, care este istoria omenirii. Nimic nou sub soare. Si atunci de ce atata inversunare?

    • Nu sunt de acord cu aceasta banalizare a totalitarismelor. Secolul al XX-lea a fost unic prin violenta exterminatoare. Sigur, putem discuta si despre razboiul Troiei, despre distrugerea Cartaginei, ba chiar si despre scufundarea Atlantidei. Dar acestea au fost catastrofe istorice in care ideologia nu juca un rol crucial. Veacul trecut a fost unul al ideologiilor salvationiste, al religiilor seculare care pretindeau ca pot izbavi umanitatea prin purificari sociale sau rasiale. In rest, scriu pe teme in care am expertiza, prefer sa nu ma exprim public in chestiuni pe care nu le-am studiat temeinic. Observati ca ma abtin sa ma pronunt pe tema viitorului euro, desi va incredintez ca ma preocupa in cel mai inalt grad. Platforma „Contributors” va ofera articole excelente pe teme foarte diverse. Nimeni nu va suferi, nici Dvs nici eu, daca le veti ocoli pe ale mele, bune sau rele, interesante ori plicticoase. Ganduri bune.

      • totusi salazar si franco au murit de cauze naturale nu prin ceva inchisori. sau in fata plutonului.

        sau ceea ce s-a intamplat in congo in perioada 1960-67 este ceva destul de contemporan.

        ceea ce spune colegul de discutie mai sus e valabil:

        ‘Cu alte cuvinte, domnule Tismaneanu, comunismul nu e decat o alta pagina neagra din cartea cu pagini negre , pline de suferinta, care este istoria omenirii. Nimic nou sub soare.”

        cu bine.

      • Domnule Tismaneanu,

        Dintru-nceput va spun ca nu intentionez sa va ocolesc articolele. Atat stilul scrierii dvs. cat si valoarea adaugata pe care o aduce informatia consistenta pe care o regasesc in aceste articole raman atuuri de necontestat pentru a continua sa va citesc. Obiectia (sau mai degraba nedumerirea mea) se referea exclusiv la anumite accente inchizitoriale pe care tonul articolelor dvs. le ia. Episodul povestit de dvs. cu intalnirea unui fost demnitar comunist intr-un parc si cu impulsul de a merge sa ii bateti obrazul e un exemplu de viata care reflecta agresivitatea unor articole ale dvs. De la un istoric de anvergura ma astept la o atitudine mai rece, mai obiectiva, nu la „manie proletara” ca sa folosesc un termen familiar specializarii dvs. De la istorici oamenii trebuie sa preia informatie corect redata si interpretata. Atitudinea subiectiva trebuie sa o formeze publicul in forul sau interior, iar istoricul trebuie sa lase publicul sa isi formeze singur aceasta atitudine.

        Terminand aceasta mica polemica, va incredintez ca nu ma pot lasa convis de exemplele antitetice si nici de mare parte din contraargumentele dvs. Razboiul Troiei, distrugerea Catarginei si scufundarea Atlantidei fie sunt exemple voit date in cheie minora (deci „pro domo”) fie n-au legatura cu subiectul. Doua confruntari cvasi-tribale si mitul unei catastrofe cu cauze naturale nu au legatura cu suferinta omenirii de-a lungul secolelor si oranduirilor, mereu aceeasi cu cea adusa de ideologiile sec. XX. Ideologiile nu sunt ceva aparte, ele au luat locul altor gandiri politice/ religioase cu consecinte poate mai putin intense dar mult mai indelungate de-a lungul istoriei. Suferinta umana este in esenta aceeiasi. Nu o putem cantari precum bananele ca sa spunem ca in sec XX „au fost mai multe kilograme/tone”

  17. Se vorbeste de HOLOCAUST si nici un cuvant de GULAGUL COMUNIST.

    RAU facut de Ion ILIESCU NATIUNII este mult mai mare decat cei 45 de ani de COMUNISM in ROMANIA

  18. D-le Tismaneanu
    Ar trebui sa reiterati ca toate aceste actiuni sunt parte din lupta securistilor pt cauza ..aservirea economica Rusiei
    Trebuie amintit de misiunea lui Magureanu ,racolarea lui ilici , SOV,generalilor si altor cozi de topor…

  19. Domnule Vladimir Tismaneanu,

    Din cele, din cate am inteles, cca. 1500 de volume tiparite ale Raportului coordonat de dvs., am cumparat un exemplar. L-am cumparat fiindca ma ocup de momentul Decembrie 1989. La o privire generala, Raportul m-a dezamagit, el nereusind sa surprinda monstruozitatea sistemului comunist in dimensiunea sa VIE. M-a dezamagit in particular tratarea momentului respectiv. Dar nu asupra acestei chestiuni vreau sa refer.
    Contributia generalului Iulian Vlad, a generalului Aristotel Stamatoiu si, in 1989, locotenent-colonelului Aurel Rogojan la inlaturarea lui Nicolae Ceausescu si, mai general, a sistemului comunist din Romania – si nu numai – este apropape necunoscuta. Fara a intra aici in detalii – o voi face cu alta ocazie -, Nicolae Ceausescu a fost inlaturat in decembrie 1989 din fruntea partidului si statului comunist roman prin actiunea celor trei, actiune inceputa undeva prin 1983-1984.In sensul acestei contributii trebuie analizate spusele dlui Iulian Vlad la Cluj-Napoca, respectiv parti semnificative din cartea dlui general Aurel Rogojan.
    In ceea ce priveste Securitatea – sau, mai precis, Departamentul Securitatii Statului – din ultimii ani de existenta a ei este necesara o distinctie clara intre rolul ei legal si chiar constitutional de aparatoare a statului comunist si, respectiv, de aparatoare a interesului national. O astfel de distinctie este insa imposibil de realizat prin metodele uzuale de analiza. O asemenea analiza nu poate fi realizata decat prin deslusirea momentului Decembrie 1989.
    Altfel, ma surprinde lipsa de obiectivitate in reflectiile dvs. Valoarea lor, consistenta lor scad dramatic pe masura ce va contrapuneti Securitatii ca persoana. Sunteti, in ceea ce scrieti, parte interesata. Nu va neg aceasta optiune, dar nu asteptati in acest caz o aliniere la reflectiile dvs., cel putin din partea mea.
    V-as putea remite cumva lucrarea pe care am scris-o referitoare la momentul Decembrie 1989 „Inlaturarea lui Ceausescu, asa cum va fi fost”. Dupa lectura veti avea poate o alta intelegere a spuselor dlui Iulian Vlad de la Cluj-Napoca.
    Al dvs., Valeriu Mangu

    • Va multumesc pentru mesaj. Va incredintez ca nu astept alineirea nimanui. N-am deschis o „lista de adeziuni” :) Dar veti intelege, sper, revolta morala a celor care scriu despre nerusinarea acestor indivizi. Iulian Vlad a facut cariera in aparatul de represiune, Securitatea a fost o institutie represiva,”scutul si sabia” dictaturii comuniste. La fel ca si KGB-ul, ca si Stasi etc Propun o perspectiva critica legata de negationismul securist.

      Imi puteti trimite lucrarea Dvs pe numele meu, la adresa universitatii unde predau, University of Maryland, Department of Government and Politics, Tydings Hall, College Park, MD 20742, USA.
      Ganduri bune.

      • Domnule profesor Vladimir Tismaneanu,

        Nimeni nu poate, sper, sa nege – il includ aici si pe dl. Iulian Vlad – ororile suferite de zeci, sute de mii, poate milioane de romani in „obsedantul deceniu”. De asemenea nu poate fi negat faptul ca dl. Iulian Vlad a ajuns general-colonel, ministru secretar de stat si, respectiv, sef al Departamentului Securitatii Statului in sistemul comunist. Dar in ceea ce priveste Securitatea anilor 1984 – 1989 ne confruntam cu un paradox, destul de bine ilustrat prin cazul dramatic al lui Gheorghe Trosca, chemat sa apere sediul M.Ap.N., pentru a fi apoi prezentat drept terorist.
        Ma gandesc, domnule profesor, cam cum ar reactiona un criminal care este trimis pe front sa lupte contra inamicului, atragandu-i-se insa atentia ca in cazul in care isi pierde viata nu va fi declarat erou si nici familia nu va primi nici un fel de ajutor.
        Dar noi – noi cum sa tratam un criminal dovedit, condamnat s.a. care, de pilda, sare il lac pentru a salva viata unui copil dar moare inecat? Vreau sa va semnalez, domnule profesor, ca ne confruntam in privinta momentului Decembrie 1989 cu un paradox in ceea ce priveste Securitatea. Eu am strans suficiente dovezi ca momentul Decembrie 1989 este opera in mod fundamental a celor trei nominalizati mai sus, planul acestora suferind intorsatura pe care o cunoastem. Cu ingaduinta dvs. voi face cateva destainuiri aici inedite.
        Nota. Am urmarit intre timp primele 7 minute ale discursului dlui Iulian Vlad. Intr-adevar, discursul este axat, ca si cartea dlui general Rogojan, al carui continutr il cunosc, in mod fundamental pe momentul Decembrie 1989.
        Am retinut adresa.
        Al dvs., Valeriu Mangu

      • Domnule Tismaneanu, multa lume e revoltata ca securisti malefici sint si astazi asimilati in mod oficial ca patrioti de catre mai toate fortele politice.
        Ce putem intelege noi, oamenii obisnuiti, despre justitia din tara asta la mai bine de douazeci de ani de la caderea comunismului si dupa toate reformele cu trimbite, daca nu ca e inca foarte departe de ce ar trebui sa fie? Instapinirea coruptiei nu e deloc intimplatoare, fiindca aceasta a venit prin comunisti, la pachet cu securismul: se pare ca erau totusi sute de mii daca nu chiar milioane de delatori, informatori, securisti, caci altfel nu se poate explica inertia asta extraordinara, chiar reaua-vointa privitoare la infaptuirea dreptatii in aceasta tara. Securistii sint primii care vor trebui judecati la un proces al comunismului care, fireste, va trebui facut – vor urma delatorii, de la cei mai mari, la cei mici: cred insa ca securistii ar trebui judecati chiar batrini sau morti. Trebuie sa scapam odata si-odata de plaga asta. Pentru informatorii notorii, s-ar putea lua ca model lista scurta a unora dintre cei mai scirbosi – vezi articolul lui Neculai-Constantin Munteanu din revista 22:
        http://www.revista22.ro/articol-12004.html.

        In rest, eu inca si astazi mai astept scuze la fiecare luare de cuvint cu vreun prilej mai important, de la fiecare politician roman de stinga, dar mai ales de la absolventii de Stefan Gheorghiu, adica de la cei care s-au ocupat si inca se ocupa fara prea multe scrupule de spalarea pe creier a compatriotilor lor: caci, cu parere de rau, la noi, stinga a insemnat si inseamna comunism, indoctrinare, promisiuni, ura, utopie si multa, foarte multa prostie ideologica.

        • Va asigur ca impartasesc sentimentele Dvs. Nu este catusi de putin normal ca fostii ofiteri de securitate sa beneficieze de pensii exorbitante. Nu este catusi de putin normal ca tot ei sa fie cei care ne invata ce a fost de fapt istoria reala a Romaniei, o istorie pe care o contrafac, o falsifica in chip cinic, spre a-si impodobi trecutul si spre a-si convinge familiile ca au fost de fapt „ostasi in sjlujba neamului si tarii”, nu instrumente docile ale unui regim ilegitim si criminal. Nu este catusi de putin normal ca acesti indivizi sa se pretinda adevaratii revolutionari si sa nege sacrificiile a mii de romani in decembrie 1989. Revolutiile din 1989, car5e au demolat Blocul Sovietic (din care, orice-ar spune nostalgicii lui Ceausescu, Romania facea parte, chiar daca uneori ceva mai recalcitrant) au fost expresia nazuintei spre statul de drept, au insemnat respingerea sistemului in care legalitatea era doar o fictiune propagandistica. Cat priveste benevolenta acestor ofiteri, este oare nevoie sa amintesc modul bestial in care a fost ucis inginerul Gheorghe Ursu? Nu in timpul lui Teohari Georgescu, Draghici, Pantiusa si Nicolschi, ci in vremea lui Postelnicu, Vlad si Stamatoiu. Nu si-au pornit cu totii carierele in vremea Securitatii lui Dej, toti acesti Vlad, Plesita, Mois, Macri etc? Ganduri bune.

  20. Domnule Tismaneanu,

    Va multumesc pentru ca ati asternut in scris ginduri si emotii pe si eu le impartasesc in legatura cu acest subiect. Este absolut abject ce se intimpla in Romania relativ la relatia cu securistii. Teoria mea este ca poporul nostru si-a pierdut totalmente simtul intransigentei si asta explica atitudinea indiferenta daca nu chiar de vaga simpatie (cel putin pentru o parte a oamenilor) in legatura cu orori de genul celor facute de securisti, de comunisti si, de vreo 20 de ani incoace, de corupti. Sigur, se mai miriie pe ici pe colo dar majoritatea coplesitoare nu da doua parale pe eforturile admirabile facute de dv si de altii ca dv (ma gindesc la memorialul de la Sighet, de exemplu) pentru a descrie cumplitele fapte ale comunistilor si securistilor.

    Sper din toata inima ca nu va lasati descurajat de aceasta indiferenta si ca veti continua sa puneti la fel de mult suflet in ceea ce faceti; dv luptati lupta cea dreapta.

    Laur

  21. Domnule Tismaneanu,
    Observ inversunarea dv. asupra a tot ceea ce este romanesc in aceasta tara si nu este de sorginte evreiasca. Uitati ca evreii sunt cei ce au inventat comunismul pe care l-au exportat ulterior in lume. De asemenea prin CHIBUTURI comunismul intr-o forma pura estre cultivat si aplicat in Israel. Uitati sa vorbiti de adevarul nerostit inca ce arata ca SECURITATEA din Romania a fost condusa de colonei si generali evrei, coordonati politic de catre activisti de partid evrei ce detineau inalte functii in CC al PCR. Abia dupa anii 70 securitatea a fost condusa de catre intelectualii romani. Nu uitati ca cele mai odioas crime impotriva oponentilor regimului comunist s-au infaptuit in anii 47-60 cand PCR si securitatea erau conduse de catre evreii cominternisti. Dumneata ii cunosti pe toti cei ce au condus Romania la inceputul regimului popular si ne tot povestesti de ei. Generatia tanara de azi a auzit de ei numai din manualele de istorie sau nu stie nimic de aceste personaje pe care le tot evoci in serialele dumneata.
    Generalul VLAD IULIAN a fost este si va fi un mare PATRIOT roman care a reusit sa evite un razboi intre MApN si trupele de securitate in anul 1989. Probabil ca dumneata si celor de o teapa cu dumneata v-ar fi placut un macel in Romania, in urma caruia sa reveniti voi la putere. Si din cauza generalului VLAD IULIAN asa ceva nu s-a intamplat. Din acest motic intelectualii de etnie romana enumerati de dv. au fost prezenti cu deferentas si respect alaturi de generalul IULIAN VLAD. Sigur dumneata esti depasit de realitatile romanaesti pentru ca nu poti gandi ca un roman, nefiind , de fapt roman. Sa nu crezi ca am ceva cu poporul evreu pe care il stimez. Am ceva cu delatori de teapa dv.

  22. mi-am cerut dosarul in urma cu vreo 17 ani si in fine l-am primit in 2010, bine pigulit de contributiile unor ticalosi din diverse timpuri si locuri care inca fac rele in institutii si trebuie sa iasa la pensie.
    protejarea delatorilor se cheama interes national.
    inainte de 89 sesizasem ca securistii pentru a intocmi note fidele recurgeau la inregistrari cu tehnica timpului.casetele se adunau la dosar, ascultarea nu dura, dar transcrierea cerea un timp mai lung pe care „scriitorii” nu-l mai aveau de prin 15.11.1987. Asa au ramas casetele netranscrise si sub presiunea centrului prin 2006 s-au apucat aceeiasi ticalosi sa transcrie discutii din 1989, transcrieri in care la repezeala scapa notiuni despre institutii europene din 2006. Apoi facaturile au fost trimise centrului care in fine m-a pus in fata elucubratiilor. pentru ca inca sunt vreo 50000 de dosare la sri nepredate cnsas -ului, probabil ca baietii mai au de scris lucruri pentru care banii au fost luati de-acum 22 de ani, basca privatizari, jafuri, demnitati.

  23. @ Valeriu Mangu

    Domnule Valeriu Mangu,

    Am citit cartea domniei voastre „Inlaturarea lui Ceausescu, asa cum va fi fost” (am imprumutat-o de la un prieten) si va asigur ca am ramas uimit de rigurozitatea logica a celor afirmate. Felicitari!
    Am mai aflat despre Dvs (cautandu-va numele pe internet) ca sunteti de profesie matematician si, mare surpriza, un adevarat revolutionar in materie de drept constitutional. Again, felicitari!
    Dar nu motivele de mai sus va adresez acest mesaj.
    In textul Dvs de mai sus ati facut o afirmatie, iat-o:
    „… Nicolae Ceausescu a fost inlaturat in decembrie 1989 din fruntea partidului si statului comunist roman prin actiunea celor trei, actiune inceputa undeva prin 1983-1984”
    Dupa cunostintele mele, este pentru prima data cind cineva afirma asa ceva care coincide aproape exact cu ceea ce cred si STIU si eu.
    Pentru a nu deranja generoasa noastra gazda cu un subiect care nu face obiectul articolului, daca sunteti de acord va invit la un dialog direct pe tema afirmatiei de mai sus. Ma gasiti la adresa electronica: [email protected]
    Cu stima,
    Constantin Dobre

    • Domnule Constantin Dobre,

      Va multumesc respectuos pentru cuvintele frumoase, care inseamna mult pentru mine, mai ales in conditiile in care ele vin de la cineva care, cel putin dupa nume, nu are rezonanta in spatiul public. In aceasta directie arat ca pe mine ma intereseaza ca cele continute in carte sa fie cunoscute de TOATA LUMEA si din acest motiv am oferit cartea nu numai unor persoane cunoscute publiciului, ci si concetatenilor fara o asemenea proiectie.
      Va voi lasa la adresa respectiva o serie de elemente de contact in cursul zilei de maine – spre rusinea mea trebuie sa apelez la baiatul meu cel mic pentru a trimite un e-mail!!
      Al dvs., Valeriu Mangu

  24. am omis sa pun intrebarea .
    oare vlad asta pe carea securimea de la cluj il cultiva,
    este inca seful diviziei de transcriitori in sediile actuale ale sri
    la cele 50000 de dosare unde nu s-a realizat planul comunist de delatiuni ?
    iar seful asta de polistiren de la sri nu-i de la cluj ?

  25. Felicitari!
    De ce nu vorbiti si de pupila generalului vlad, subofiterul cozmin gusa! Preferati sa ne facem ca nu exista? Nu credeti si datorita unora ca el generalii astia au inviat dupa atata amar de vreme? Cine credeti ca a aranjat preZenta lui la realitatea?

  26. Nu prea am timp sa vad despre ce lansare de carte este vorba, dar banuiesc ca e re-lansarea „antologiei” de articole publicate de rogojan in fitzuicile vadimiste, pe care am rasfoit-o si eu acum cateva luni – la pretzul enorm de – parca – 500 mii lei nu merita cumparata, cat despre „dezvaluiri”, haida-de!. Ca MI-6, ca orice alt serviciu mare din lume, culegea informatzii despre Romania era o traditzie (vezi „Trilogia balcanica” si British Council in anii 39-40, sau Ivor Porter) si faptul ca isi specializa analisti pe „problema” e banal – Dennis Deletant-Caracostea e cunoscut ca un cal breaz si ma mir ca nu a recunoscut vreodata „analicitatea” sa, asa cum au facut-o, chiar voalat, Funderburk si amicu’ Larry W. Ma distreaza aberatzia cu trio-ul subversiv vlad-stamatoiu-rogojan, unul mai sarac intelectualiceste decat altul – „stagiritul’ de la CIE era ceva mai vioi la minte. Pe langa ei, enoiu era super-inteligent, o fi facut el multe lucruri criminale, dar in afacerea „banda Ioanid” a fost un politzist-forensic de prima clasa. In toata „cariera” sa, vlad a fost doar un birocrat lingau jalnic, singura sa „activitate” concreta fiind torturarea tzaranilor pe cand era locotenent secu in anii 50. Alta este insa vina lui vlad: nu are curaj nici la 80 de ani sa ne spuna cum a apasat el, impreuna cu gusa, in dupa-amiaza de 22 decembrie 89, pe „butonul” ZZZ, declansand nebunia cu „teroristii”. Evident ca a facut-o ca sa-si scape pielea dar si ca sa salveze mafia securisto-pecerista „natzionala”. Si a reusit – pe 25 decembrie, dupa ce au scapat de ceausescu, s-a produs „pactul” blestemat intre securistii fosti ai lui ceausescu si kaghebistii lui iliescu, pact care a chinuit si chinuie inca Romania si acum. E drept ca dupa deschiderea granitzelor in 26 decembrie pentru ca „profesionistii” ZZZ ne-increzatori in „pact” sa poata pleca, brucan l-a convins pe iliescu pe 29 sa-l aresteze pe vlad, dar totul a fost de forma, chiar daca a stat cateva luni in conditzii decente la Jilava. De retinut ca pastrarea lui rogojan in SRI pe posturi importante pana a scapat Basescu de el se datoreaza tot „pactului”, un fel de garantzie pentru de-alde vlad si stamatoiu. BTW, ar fi interesant de stiut cine ii ajuta de 20 de ani financiar pe astia doi, s-ar reconstitui retzeaua beneficiarilor „banilor lui ceausescu”.
    Pacat ca mai sunt atatzia romani care nu stiu cat rau au facut Romaniei indivizi ca vlad, stamatoiu sau rogojan.

    • Multumesc pentru acesta densa si informata interventie. Cartea lui Rogojanu a fost publicata (surprise, surprise!) la editura „Compania” a imaculatului Romosan, micul Rembo, vorba lui Bleen. Cat priveste nivelul intelectual al unor Tanase Evghenie, Neagu Cosma, Iulian Vlad, Vasile Gheorghe si „stagiritul” Stamatoiu, ei erau (iertati-mi cliseul) produse tipice ale contra-selectiei din sistem. Nu ca Pantiusa, Goncearuk, Gavriliuc, Negrea si Dulgheru ar fi fost niste lumini :) Cand Adriana Georgescu scria despre aspectul de sobolan al lui Nicolschi surprindea de fapt psihologia acestor creaturi ale subteranei teroriste a regimului. Ceea ce m-a socat, recunosc, este ca BCU din Cluj, un loc unde ar trebui sa fie cultivate valorile spiritului, si-a pus cladirea la dispozitia trogloditismului negationist al securistilor nepocaiti. Eu inteleg ca profesorul Marga e ocupat cu scrierea de editoriale la fituica online patronata de Nistorescu, dar chiar nu stia de aceasta obraznicie? Si daca stia, de ce a tolerat-o? De ce nu a protestat?

      • „Cartea lui Rogojanu a fost publicata (surprise, surprise!) la editura “Compania” a imaculatului Romosan, micul Rembo, vorba lui Bleen.”.

        Vladimir, Romosan e chiar imaculat. S-a judecat cu CNSAS si in final a cistigat printr-o hotarare definitiva in justitie!

        Sper, spre binele tau, sa nu-ti ceara socoteala in justitie pentru felul in care l-ai balacarit public in „Evenimentul zilei”!

        Putina prudenta, cred ca nu ti-ar strica. Parerea mea.

  27. O intimplare legata de gen. Iulian Vlad:

    In 1988 eram asistent de geofizica la Univ. „Al.I.Cuza” Iasi cu o vechime de 7 ani. Cariera mea universitara era practic blocata pentru ca nu aveam doctoratul. Ultimul concurs de admitere la doctorat in geofizica fusese organizat in 1980.Si iata ca, dupa o asteptare care parea ca nu se va sfirsi vreodata, in decembrie 1988 se organizeaza un nou concurs de admitere la doctorat in geofizica. Au fost alocate doua locuri, teoretic gindite pentru doi tineri asistenti, unul de la Universitatea Bucuresti si unul de la Universitatea Iasi. Dar la concurs s-a inscris si un al treilea concurent: tinarul inginer Adrian Vlad (fiul generalului Vlad). Adrian lucra de citiva ani ca inginer geofizician la Intreprinderea de Prospectiuni Geologice si Geofizice din str. Coralilor nr. 24 (cartierul Damaroaia). Nu avea nici o activitate stiintifica, nici un articol publicat si, teoretic, nici un interes in a obtine titlul de doctor in geofizica. Candidatul de la Bucuresti era indreptatit sa concureze prin activitatea depusa si rezultatele obtinute, chiar daca, intimplator, era si el fiul unui general de la Militia Capitalei. Indrumatorul meu de doctorat mi-a dat telefon cu o seara inainte de concurs sa ma avertizeze ca, daca indraznesc sa vin in Bucuresti sa concurez cu ing. Adrian Vlad, tatal lui ma va aresta de la Gara de Nord!! Nu am fost arestat, totusi, m-am prezentat la concurs, impresia mea a fost ca am avut o prestatie buna si am asteptat increzator rezultatul final. Comisia de doctorat a hotarit ca cei doi candidati din Bucuresti sa fie acceptati cu media 9.90, iar concurentul de la Iasi (adica eu) sa piarda concursul cu media 9.85.

    Dezolat, m-am intors la Iasi. Peste un an, in decembrie 1989, Adrian Vlad a avut, in intreprinderea lui, soarta lui (alt Adrian) Paunescu la gardul Consulatului American. Fostii lui colegi mi-au povestit ca, intre timp, a ajuns un agent imobiliar cu oarecare succes.
    Pe 15 februarie 2008 eu am devenit primul roman full profesor de geofizica din SUA (sunt acum la City University of New York).

    • Extrem de interesant ce scrieti. Am fost coleg de facultate la sociologie (era mai mic) cu Vlad Macri, fiul generalului securist Emil Macri. Era un baiat civilizat, nu avea aspiratii de doctorantura. In scoala, la actualul „Jean Monnet” (pe atunci Liceul 24) am fost coleg cu fiul generalului N. Doicaru, tot Vladimir. Ulterior, acesta si-a dat doctoratul, din cate tin minte, la Academia Militara in fizica laserilor. A si scos o carte in colaborare cu Nicolae N. Ceausescu, adica Nicu. Au primit Premiul Academiei RSR. Va multumesc pentru comentariu.

  28. Domnule profesor Vladimir Tismaneanu,

    In primul rand o informatie de natura biografica privindu-l pe dl. Iulian Vlad.
    In timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial tatal domniei sale, care nu a fost militar de cariera, a cazut prizonier la sovietici. A fost eliberat din prizonierat la sfarsitul anului 1946, cand fiul sau avea asadar 15 ani. Ma gandesc ce sentimente vizavi de sovietici, fata de comunisti, in general, il vor stapanit pe seful Securitatii romane de mai tarziu asteptandu-si tatal sa se intoarca acasa. Ma gandesc la acest lucru amintindu-mi de istorisirile mamei care si-a asteptat tatal – asadar pe bunicul meu din partea ei -ani de-a randul, in zadar, impreuna cu bunica si unchii mei, sa se intoarca din razboi.
    I-a iubit ori i-a urat seful de mai tarziu al Securitatii romane pe sovietici, a iubit sau nu sistemul pe care acestia l-au impus in tara noastra?
    Ma mai gandesc daca seful de mai tarziu al Securitatii romane nu cumva si-a pus atunci in cap, copil fiind, sa ajunga sa distruga sistemul care i-a inrobit tatal, asa cum eu, la aceeasi varsta, mi-am pus in cap sa ajung ministru de Externe al tarii, pentru a-i urma, peste ani, lui George Macovescu, si el absolvent al Colegiului National „Sf. Sava”.
    N-avem de unde sa stim, dar traume de genul celei traite de tanarul Iulian Vlad pot cateodata sa determine in mod fundamental destinul unui om.
    Pot spune cu siguranta insa cum arata in 22 decembrie 1989, in jur de ora 12, conducerea statului roman comunist, in cadrul caruia dl. Iulian Vlad avea sarcina legala si chiar constitutionala sa-l apere:
    1) Seful statului si comandant suprem al Armatei – asadar Nicolae Ceausescu – se gasea in elicopterul condus de Vasile Malutan zburand spre niciunde;
    2) Ministrul Apararii Nationale Vasile Milea se zbatea intre viata si moarte;
    3) Prim-adjunctul acestuia Victor Atanase Stanculescu parcurgea pe jos, tragand dupa el un picior pus in ghips, drumul dintre sediul fostului C.C. al P.C.R. si ministerul Industriei Alimentare din P-ta Walter Maracineanu;
    4) Generalul Marin Neagoe, seful Directiei a V-a a Securitatii, responsabil (si) cu paza sefului statului, sta ascuns, inchis pe dinauntru, in buncarul de la subsolul sediului fostului C.C. al P.C.R.;
    5) Seful Marelui Stat Major al Armatei, generalul Stefan Gusa, celalt prim-adjunct al ministrului Apararii Nationale, se afla deasupra tarii, venind cu avionul catre Bucuresti de la Timisoara;
    6) Ministrul de Interne Tudor Postelnicu sta ascuns impreuna cu vice-prim-ministrul Ion Dinca intr-o camera a C.C.-ului, de frica celor care invadasera respectiva cladire;
    7) Ion Coman si Constantin Olteanu, secretari ai C.C. al P.C.R. cu experienta militara erau pe undeva prin tara – unul la Timisoara, celalt la Iasi;
    8) Generalul Victor Neculicioiu, seful U.M. 0110 „Anti KGB”, responsabil (si) cu urmarirea „turistilor sovietici” se gasea izolat, inca din 14 decembrie 1989, la Iasi;
    9) Mai multi functionari ai Cabinetului 1 stateau ascunsi pe la cunoscuti;
    10) Colonelul Goran, seful ad-interim al Securitatii Bucuresti, statea ascuns la parintii soferului sau;
    11) Generalul-maior Stefan Alexie, secretar de stat in MI si adjunct al sefului Departamentului Securitatii Statului, se afla in cabinelul sau cu perfuzia in vene si cu punga de perfuzie agatata intr-un cuier-pom;
    12) Palatul din Primaverii era deja parasit, inca din 17 decembrie 1989, de personalul care asigura diverse servicii;
    13) Cladirile Radioului si Televiziunii erau invadate de massa;
    14) Seful Inspectoratului General al Militiei general Constantin Nuta se pregatea sa fuga, impreuna cu adjunctul sau generalul Velicu Mihale, in Iugoslavia.
    In raport cu toate acestea – dar si cu altele – se poate spune, domnule profesor, ca dl. Iulian Vlad a facut posibil ca statul comunist sa fie decapitat si predat massei? Se poate spune ca sub sefia sa Securitatea a ingaduit – daca nu cumva a contribuit la – prabusirea statului comunist?
    Al dvs., Valeriu Mangu

    • Nu pot intra in detalii, nu stapanesc suficient informatiile legate despre ceea ce faceau X si Y in acele zile. Sunt gata sa admit ca ca tot ce scrieti este verificat. Oricum, ce pot spune este ca, la varsta de 16 ani, Wojciech Jaurzelski facea el insusi, nu tatal sau, munca fortata in minele din Karaganda. L-a impiedicat acest lucru sa faca o cariera excelenta (din punctul sau de vedere) in „Polonia populara”? L-a impiedicat sa ordone focul impotriva grevistilor de la Gdansk in decembrie 1980? L-a impiedicat sa proclame Legea Martiala in decembrie 1981?

      Sentimentenle, atasamentele si emotiile personale sunt interesante, desigur, daca scriem biografii. Oricum, este bine sa ne ferim de hagiografii. In plan istoric, trairile personale, greu verificabile, trebuie judecate in lumina actiunilor acestor personaje. Cand Securitatea punea la cale actiuni de descurajare terorista de genul „Fiii lui Avram Iancu”, Iulian Vlad participa direct la aceste miselii. Cand se organizau atentate impotriva vocilor celor mai respectate ale exilului democratic, Iulian Vlad era un programator al acestor miselii. Nu neg ca ajunsese si el, la mijlocul anilor 80, la concluzia ca Nicolae Ceausescu devenise un balast stanjenitor pentru toata lumea, in Romania si in exterior. Era seful garzii pretoriene. In disperare de cauza, mai inteligent decat multi dintre cei pe care ii amintiti, a ajuns sa joace dublu, incercand sa-si salveze pielea.

      De-a lungul anilor, am stat de vorba cu multi fosti disidenti. Niciunul, dar absolut nicunul, nu mi-a spus ca ar fi simtit vreo adiere de intelegere, o clipire din ochi care sa indice o minima complicitate, din partea securistilor care ii interogau, subordonatii directi ai lui Iulian Vlad. Romantizarea fostului sef al Securitatii este de nesustinut factual, un basm politic, si detestabila moral. Se tremura de frig, dar si de frica in Romania acelor ani, spre a relua titlul unui eseu al lui Dorin Tudoran. Se tremura de Securitate. Se tremura de groaza si de greata. Revolutia Romana nu-i datoreaza nimic generalului Iulian Vlad. Democratia romaneasca de azi nu datoreaza nimic Securitatii. Dimpotriva.

      • Domnule profesor Vladimir Tismaneanu,

        1) Veti fi surprins, poate, sa aflati ca revolta de la Brasov din 15 noiembrie 1987 a fost opera Securitatii, recte a dlui Iulian Vlad, sau, mai precis, stimulata din aceasta directie. Cand afirm acest lucru am in vedere o serie de consecinte in beneficiul Securitatii pe care dl. Iulian Vlad le-a fructificat din plin in decembrie 1989.
        Prima ar fi aparitia Ordinului secret al Ministerului de Interne nr 02600/1988, invocat de dl. Iulian Vlad in 17 decembrie 1989, imediat dupa sedinta CPEx, in fata subordonatilor sai. Acest Ordin, reglementand interventia fortelor de ordine in caz de tulburari de strada, „sarea” Securitatea de la participarea la represiune. In sedinta pe care dl. Iulian Vlad a avut-o cu o serie de sefi de directii ai Securitatii imediat dupa sedinta CPEx a insistat asupra acestei „lacune”, ordonanad neimplicarea.
        A doua consecinta consta in unele „rotiri” de cadre in interiorul Departamentului Securitatii Statului, dar si in Ministerul de Interne, cu privire speciala catre Centrul de Informare si Documentare, unde sef ajunge lt.-col. Dan Nicolici, retras din spatiul extern, cel care in decembrie 1989 este trimis la Timisoara, alaturi de generalul Emil Macri.
        Dar cea mai spectaculoasa consecinta consta in aceea ca in cadrul sedintei convocate de Nicolae Ceausescu a doua zi dupa eveniment, asadar in 16 noiembrie 1989, dl. Iulian Vlad ii inlatura pe ministrul de Interne Tudor Postelnicu, respectiv pe Elena Ceausescu de la accesul la informatiile privind securitatea nationala. Din acel moment toate astfel de informatii urmau sa-i fie comunicate de dl. Iulian Vlad lui Nicolae Ceausescu personal, fara intermediari. Numai datorita acestui fapt a reusit dl. Iulian Vlad sa-l manipuleze din punct de vedere informativ pe Nicolae Ceausescu pana intr-acolo incat in 17 decembrie 1989, in jur de ora 13, sa-l intoxice cu informatia ca tara a fost atacata dinspre Ungaria.

        2) Nu mi-am propus niciodata sa scriu o biografie a dlui Iulian Vlad. Afara de aspectele activitatii pe care a depus-o, biografia sa, care se gaseste in rezumat in Dictionarul membrilor C.C. al P.C.R. postat in facsimil pe site-ul CNSAS, nu difera prin nimic de biografia unui cadrist – ba, dimpotriva, este cu mult mai saraca decat, sa zicem, a dlui Tudor Postelnicu. Dar aceasta nu inseamna ca, la o adica, sa ignoram in cadrul unui demers analitic elemente de ordin biografic, daca ele pot explica macar unele actiuni sau inactiuni, fara a avea chiar confirmarea ca ele constituie cauze ale unor evenimente. Dar, intr-adevar, romantizarea biografiei dlui Iulian Vlad nu poate decat sa boicoteze judecata privind evenimentele din 1989, asa cum romantizarea biografiei dlui Ion Iliescu nu poate decat sa produca acelasi efect. Eu n-am de ce sa recunosc, de pilda, ca am gresit in ceea ce priveste portretizarea dlui Iulian Vlad, caci nu mi-am propus sa-l determin sa-si schimbe gandirea – eu caut sa aflu si, respectiv, sa spun concetatenilor mei ce a facut ori ce n-a facut fostul sef al Securitatii in directia inlaturarii lui Nicolae Ceausescu si, mai general, a sistemului comunist din Romania. Din aceasta perspectiva pot sa spun ca dl. Iulian Vlad a ajuns din urmaritor, urmarit.

        3) Este limpede ca lumina zilei ca se tremura de frig, de frica Securitatii, ca fostii ofiteri ai acesteia, in frunte cu seful lor, nu schimbau priviri complice cu cei pe care ii anchetau. Dar veti fi, poate, surprins sa aflati ca, de pilda, pe parcursul anului 1989, afara de cazul Raceanu, nimeni nu a fost condamnat pentru chestiuni de ordin politic ori privind securitatea statului comunist ori securitatea nationala, cu incadrarea expresa pentru astfel de fapte. Ca-i asa o dovedeste, intre altfele, faptul ca sentinta Tribunalului Militar Teritorial privind condamnarea – o farsa de proces! – a sotilor Ceausescu, datata 25 decembrie 1989, poarta numarul UNU!! Desigur insa ca se poate vorbi despre alte condamnari mascate – cazul Petre Mihai Bacanu, de pilda.
        Dar in planul dlui Iulian Vlad de inlaturare a lui Nicolae Ceausescu n-a intrat vreo complicitate cu disidenti – dimpotriva, planul excludea o asemenea interferenta.

        4) Concluzia pe care o avansati in ultimul alineat este imprudenta pentru un specialist de calibrul dvs.. Dar dvs. insiva recunoasteti ca nu stapaniti suficient informatiile. Abia acum, dupa 22 de ani, incep sa iasa la lumina elemente privind uriasa operatiune pusa la cale si tradusa in fapte de dl. Iulian Vlad in directia inlaturarii lui Nicolae Ceausescu. Precizand ca in afara de informatia privind anul reintoarcerii din prizonierat a tatalui sau n-am obtinut nimic de la dl. Iulian Vlad privind evenimentele din 1989, trebuie sa subliniez ca premisele inlaturarii lui Nicolae Ceausescu au fost create de Securitate, mai precis de dl. Iulian Vlad, in cadrul unei operatii „acoperite” de o complexitate ce depaseste, de pilda, complexitatea Operatiunii Walkiria. In masura in care se poate vorbi despre o revolutie, aceasta a fost condusa pana la atingerea obiectivului inlaturarii lui Nicolae Ceausescu de catre Securitate, respectiv de dl. Iulian Vlad. Dar si dupa aceea – veti fi surprins, poate, sa aflati ca PNL si PNT-c.d., la fel ca si ziarul „Libertatea”, s-au nascut ca urmare a pregatirilor Securitatii, mai precis ale dlui Iulian Vlad.
        Al dvs., Valeriu Mangu

        • Exista ceva atit de batator la ochi de acte manqué in impartialul dv. demers incit trebuie sa fii orb a nu remarca. In toata litania de nume (intre care si acela al domnului -fara discutie- Petre Mihai Bacanu) pe care ati insirat-o, DOAR Iulian Vlad e desemnat cu apelativul „domn” (dl)… Iulian Vlad este la fel de domn pe cit a fost de doamna Elena Ceausescu, spre o pilda. Insistez, insistez, il en restera toujours quelque chose.

          • Domnule Daniel StPaul,

            Un „caz” nu cunoaste vreo formula de politete, vreun apelativ etc. dar, desigur, as fi putut folosi formula „cazul dlui Petre Mihai Bacanu”. Totusi eu am cautat sa subliniez prin formula folosita numarul extrem de mic al cazurilor la care m-am referit, dar sa-l si scot cumva in evidentau pe cel al dlui Petre Mihai Bacan, ca si al dlui Mircea Raceanu.
            Imi reprosati ca folosesc formula „d(omnu)l”, „d(oam)na”. Va marturisesc sincer ca dintotdeauna am repudiat formula sovietica – ori rusa – de adresare fara nici un apelativ, dar si formulele arhicunoscute impuse chiar prin lege inainte de 1989. Eu cu dvs. sunt, de pilda, constitutional vorbind, intr-un raport juridic civil de tipul persoana-persoana ori, mai precis, de tipul cetatean-cetatean, Cum preferati sa va apelez? Altfel, va rog sa observati ca si in ceea ce il priveste pe dl. Ion Iliescu folosesc acelasi apelativ ca si in cazul dlui Iulian Vlad.
            Cu regret va anunt ca sunt in mare suferinta in ceea ce priveste limba franceza, asa incat va rog sa-mi traduceti cuvintele folosite de dvs. din aceasta limba.
            Ce vi se pare batator la ochi? Va rog sa fiti mai explicit. Altfel, dl. Iulian Vlad mi-a spus intr-o zi ca m-am expus scriind cartea la care am facut trimitere. Mi-am asumat acest risc.
            Al dvs., Valeriu Mangu

          • Domnule Mangu, cred ca v-am subestimat; cu regret, nu ma simt capabil de efortul de a ma ridica la magnitudinea calibrului dv. As cuteza a zice ca, in spirit de fair play, ar fi mai potrivit sa joace fiecare la categoria lui.

  29. pentru toti Apostolii Bologa

    Nu ati fost nici unul Apostol Bologa framantat de indoieli, chinuit de vina de a’si omori semenii.
    Voi ati fost in rolul lui David Pop din Catastrofa, daca tot va place Rebreanu.

    Ceea ce nu s’a intamplat in revolutie, motiv si pentru care eu nu prea folosesc acesc cuvant este urmatoarea scena ce ar fi fost perfect legitima in acel moment:

    „Se sforta sa se ridice si nu putu. Din gat insa ii izbucni un geamat surd: „Frate… român…”
    Plutonierul ii auzi vorbele si se intoarse salbatic: „Ne omorasi cinci ceasuri cu mitraliera si acuma mai zici ca esti frate ?… Grijania si anafura ta de caine!”
    Cu capatul pustii, cu amandoua mainile il trasni peste cap. Osul pârâi, ţeasta se turti, iar creierii amestecaţi cu sânge se scruseră pe ţeava maşinii”

    Eh, va comunic eu un gand pur romanesc de la Rebreanu citire: „Grijania si anafura ta de caine!”

    Vlad a evitat o confruntare intre armata si securitate !? Ei si ? Cu toti nerebnicii aia de apv-isti cu ceafa groasa care se inchipuiau ofiteri ? Aia sa se lupte cu securitatea ? Voi chiar credeti ca daca atunci am strigat mai mult de incurajare „Armata e cu noi!” Asa a si fost cu adevarat ? Tancurile alea din 21 Decembrie erau conduse de securisti ? Aiurea.
    Si de o parte si de alta nu erau decat lasi, netrebnici si oameni pusi de partid in functiti pe care altfel nici in gand nu le’ar fi visat. Culmea onoarei lor este pusul piciorului in gips. Uitati’va pana si azi cum fura ca in crodru acesti fosti ofiteri ai armatei Romane… vai de armata noastra.

    Culmea patriotismului securistic a fost eliminarea netrebnicilor din prima generatie si inlocuirea lor cu altii. Se intampla ca multi erau de alta etnie la inceput, oameni educati la Moscova si adusi de tancurile sovietice. Printre ei si evrei. Iar comunitatile de evrei trebuie sa discute aceste cazuri pentru ca ele sunt si daca sunt lasate la gura fostilor securisti… acestia vor incerca iar sa’si dovedeasca „patriotismul” aruncand intreaga vina a comunismului pe evrei. Da, au fost si evrei care au participat la comunizarea Romaniei si ei merita aceiasi atentie ca si ceilalti. Dar faptele lor criminale nu explica de ce comunismul romanesc a fost mai netrebnic decat al altora. Pentru ca netrebnicia asta e neaosa, e a unor cozi de topor de origine sanatoasa. Animale din mediul rural care isi vindeau si mama pentru a multumi partidul. Voi adica!… de semnati „Apostol Bologa” cand de fapt nu sunteti decat niste amarati de David Pop. Si acum in loc sa meditati intr’un loc senin si spirutual la destinul vostru, la sansa de a nu fi sfarsit ca David Pop… incercati sa inselati lumea cu patriotismul vostru comunist. Nici o sansa!

    • Desi subscriu la principiile unei dezbateri amene, cred ca, in speta, aveti dreptate. Realitatea dindaratul unor „interlocutori” arata ca unica maniera de a ajunge la intelegerea lor este de a le „vorbi” in singura limba pe care ei o cunosc.

  30. Domnule profesor Vladimir Tismaneanu,

    O societate trebuie vazuta, respectiv analizata in TOTALITATEA sa. Daca prin PUTERE intelegem VOINTA+EXECUTIE atunci analiza sistemului comunist, in care dvs. excelati, nu poate sa ignore vreuna din componente. Cu alte cuvinte, analiza sistemului comunist nu se poate reduce doar la entitatile de executie, ci trebuie sa aiba in vedere si entitatea responsabila cu vointa, asadar partidul (comunist), devenit in cazul nostru, si el, pana la urma un executant al vointei lui Nicolae Ceausescu si, de ce nu, a Elenei Ceausescu. Dar devenit si el executant, partidul a ajuns sa fie privit cu toleranta, iar membrii lui mangaiati pe crestet. Toti membrii de partid s-au trezit dintr-o data sa se contrapuna, intr-o forma sau alta, celor doi Ceausescu, ajungandu-se astfel in interiorul partidului la conceptul de disidenta, dar nu fata de sistem, ci fata de cei doi. Nici unui comunist nu i-a trecut prin cap sa darame sistemul, ci sa-i inlature pe cei doi din fruntea partidului si statului, pentru a acapara o pozitie cat mai inalta in ierarhia partidului si, de ce nu, de a le lua chiar locul
    Un exemplu clasic in aceasta directie este dl. Ion Iliescu, despre care Dictionarul sus-mentionat consemneaza ca cele mai inalte functii in partid si in stat le-a ocupat – culmea culmilor! – tocmai dupa 1971 – membru in Consiliul de Stat, membru al CPEx, ministru, deputat. In cazul domniei sale nu ne aflam insa in fata unui carierist, ci chiar in fata unui cadrist animat de gandul de a-i lua locul lui Nicolae Ceausescu, ceea ce s-a si intamplat, atat ca Securitatea, luand in calcul aceasta eventualitate, a pregatit din vreme forta de OPOZITIE.
    Si atunci, domnule profesor, cui i se datoreaza, pana la urma, democratia-surogat pe care o traim azi? Stupoare! Tocmai Securitatii, care a vazut dincolo de momentul inlaturarii si care a pregatit in ascuns aparitia partidelor asa-zise istorice, a unui front de rezistenta impotriva kaghebizarii tarii.
    Al dvs., Valeriu Mangu

    • Nu cred ca Securitatea a pregatit „in ascuns” scenarii post-Ceausescu. Institutional nu era posibil acest lucru. Se temeau unii de altii, nu indrazneau sa-si faca confesiuni, se denuntau reciproc. Dar nu neg ca, dupa decembrie 1989, au existat infiltrari ale fostei Securitati in noile partide, inclusiv in cele democratice. Tocmai de aceea era si este inca nevoie de lustratie. Fostii securisti si fostii informatori ar trebui sa fie cunoscuti si, in conformitate cu o lege care ar trebui votata de parlament, sa fie exclusi, pentru un numar de ani, din functii publice (la fel si fostii activisti, inclusiv cadrele didactice de la „academia” PCR ce purta numele „Stefan Gheorghiu”). Multe nume sunt publicate de catre CNSAS, pacat ca lumea nu prea se uita pe site-ul acestei institutii.

      Am mai spus-o, o repet aici: „Apelul catre lichele” al lui Gabriel Liiceanu si „Proclamatia de la Timisoara” raman actuale si valabile. Ion Iliescu nu a fost niciodata membru plin al CPEx, dar a jucat evident un rol cheie in propaganda regimului. A crescut politic in umbra si cu sprijinul unor Ceausescu, Rautu si Trofin. In perioada 1956-1960, a sustinut actiunile represive ale Securitatii (ordonate de partid) impotriva studentilor protestatari. Dupa 1971 nu a fost, cum sustine el, un „disident din interiorul partidului” ci un aparatcik obedient. A fost membru al CC pana in 1984. A fost secretar al CC insarcinat cu ideologia intre 1969 si 1971. A tinut numeroase si penibile discursuri encomiastice. Ca prim-secretar la Iasi raspundea si de actiunile Securitatii din acea partea a tarii. Iliescu nu l-a sfidat niciodata direct pe Ceausescu. Pe acest portal, in cartea mea „Stalinism pentru eternitate”, in revista „22” etc am tot scris despre rolul lui Iliescu pana in 1989. A scris si istoricul Adrian Cioflanca, au scris si altii. Dupa 1989, Iliescu a facut un pact (evident nescris) cu fosta Securitate (si cu CIE, devenita SIE). S-a sprijinit politic pe aceste grupari si pe serviciile de informatii ale Armatei. Asa au reaparut in zona puterii Caraman, Vasile Ionel, Doicaru (acesta pentru o foarte scurta durata, murind intr-un bizar accident de vanatoare). Nu cunosc detalii despre relatiile dintre Vlad si Magureanu, dar este simptomatic ca Aurel Rogojan a facut cariera in SRI dupa ce fusese aghiotantul (seful de cabinet) al ultimului boss al Securitatii. Raportul Final ofera biografia reala a lui Iliescu, motiv pentru care fostul presedinte a explodat de furie si a recurs la sudalma in locul argumentului. Ca si Iulian Vlad, Iliescu este obsedat de cum va intra in istorie. Acesti oameni cred ca pot silui la infinit adevarul istoric. Se inseala.

      http://www.contributors.ro/politica-doctrine/scoala-falsificarii-ion-iliescu-si-spiritul-revolutiei-din-1989/

      http://www.contributors.ro/politica-doctrine/disidentul-si-comisarul-vasile-paraschiv-versus-ion-iliescu/

      http://www.contributors.ro/reactie-rapida/mistere-vendete-tradari-despre-iliescu-si-ceausescu/

      • Domnule profesor Vladimir Tismaneanu,

        Un cercetator, un analist nu crede, ci face. la o adica, ipoteze de lucru pe baza carora isi elaboreaza rationamentele. La celelalte chestiuni ridicate de dvs. voi referi maine.
        Al dvs., Valeriu Mangu

        • Va multumesc pentru lectia de epistemologie, un follow-up la statuia ridicata generalului securist. „Cred” este poate o influenta a formulei anglo-saxone „It seems to me” :)
          Mai bine asa decat sa pretinzi infailbiltatea propriilor rationamente. Stiintele umane nu sunt identice cu acelea ale naturii, exista distinctii metodologice esentiale intre Geisteswissenschaften si Naturwissenschaften. Dar nu este locul si timpul – hic et nunc – unor discutii de metoda.

          Tema articolului este clara: obscenitatea publica (spre a-l cita pe Andrei Plesu) si practicantii ei, faptul ca intr-o respectata institutie de cultura, BCU „Lucian Blaga” din Cluj, i s-a oferit lui Iulian Vlad, un fost demnitar de varf al Securitatii, condamnat la 25 de ani de inchisoare pentru implicarea sa in represiunile de la Timisoara si Bucuresti din decembrie 1989, sansa sa tina un discurs scandalos din punct de vedere moral si fals din punct de vedere istoric. Din punctul meu, si nu doar al meu, de vedere, a-l ridica in slavi pe Iulian Vlad si Securitatea lui N. Ceausescu (ori pe aceea a lui Dej, for that matter) indica o propensiune spre obscenitate (in sensul mai sus amintit). Este dreptul Dvs si al d-lui Alex Mihai Stoenescu sa credeti ca generalul Vlad a fost un fel de salvator al Romaniei. Este dreptul istoricilor, politologilor, sociologilor care au lucrat la Raportul Final, dreptul unor oameni cinstiti din Romania, sa credem opusul. Ati citit articolul lui Cristian Ghinea? Chiar nu v-a spus nimic? Generalul securist face elogiul turnatorilor. Eu am citat din N. Steinhardt acele cuvinte de o dogoritoare intensitate etica pe tema delatiunii ca metoda terorista si ca expresie a injosirii umane. Cred ca aici dialogul nostru se incheie.

          • Vladimir,

            Te incurajez sa nu abandonezi disputa cu domnul Valeriu Mangu. Sunt de partea ta in aceasta disputa de idei si rationamente din motive pe care le cunosti bine. Dar asta nu inseamna cu nu am si indoieli despre „varianta oficiala” a ceea ce s-a intamplat in decembrie 1989. In plus, domnul Mangu e pe subiectul articolului tau, nu jigneste ci doar pretinde si propune un rationament si o metoda proprie de cercetare si analiza despre actiunile virfurilor Securitatii in raport cu Nicolae Ceausescu si clanul lui. I-am citit cartea dlui Valeriu Mangu si-l gasesc ca un adversar redutabil al variantei oficiale despre Securitate si evenimentele din decembrie 2011. Domnul Mangu are un portfoliu consistent si surpinzator de matematician, logician si, mai nou, de Drept Constitutional. Din textele domniei sale am retinut ca n-a fost ofiter de Securitate, n-a fost turnator/colaborator al Securitatiiba, ba chiar a fost inchis la Jilava in urma represaliilor din 21 decembrie 1989 si nici revolutionar, cu sau fara certificat, nu se considera si nici nu este. Simplu, domnul Valeriu Mangu pretinde doar ca este in cautarea ADEVARULUI si ca l-a DESCOPERIT. Este datoria ta, morala dar si oficiala, sa polimizezi cu domnul Valeriu Mangu si sa CONVINGI ca adevarul e de partea ta, a noastra, a celor care au suferit din pricina Securitatii.
            Oameni ca dl Valeriu Mangu nu trebuie respinsi sau interzisi ci doar combatuti si „infranti”!

            Good luck si contez pe tine!

            • Draga Cos: Pretuiesc mult interventia ta si iti multumesc. Nu am nicio problema personala cu dl Valeriu Mangu. Cum stii, buna credinta este premisa de la care pornesc in orice dialog. Cand voi primi cartea sa, o voi citi cu atentie. Dar nu putem separa momentul decembrie 1989 de actiunile acelei organizatii criminale in anii precedenti. Am spus doar ca nu pot continua o dezbatere aici si acum, pe un subiect care, vei fi de acord, depaseste cadrul pe care, cu generozitate, platforma „Contributors” ni-l pune la dispozitie. Orice „varianta oficiala” poate fi discutata si nu trebuie impuse tabuuri. In egala masura, nu putem elimina perspectiva etica din dezbatere. Nici Iulian Vlad, nici Aristotel Stamatoiu, nici raposatul Gheorghe Enoiu, nici Ilie Merce, cu atat mai putin abominabilul Plesita, nici alti ofiteri superiori ai Securitatii nu au spus macar o singura data ca se caiesc,ca au servit un sistem inuman. In toamna anului 1989, Stamatoiu organiza decorarea agentului Ivan Denes (poate ai citit ce-a scris N. C. Munteanu despre acest tip abject despre care am scris si eu chiar aici, pe „Contributors”, despre care a scris si Willi Totok)).

              In absenta caintei, indraznesc sa o spun, iertarea este o vorba goala. Tocmai de aceea scriam ca „Apelul catre lichele” ramane dureros de actual. In peste doua decenii de la Revolutie, atatea lichele, o stim amandoi, au prosperat si au facut pui. Iata ca acum lichelele indraznesc sa profaneze BCU din Cluj, o instituie care poarta numele lui Lucian Blaga. Obscenitate, blasfemie, impertinenta? Mi-e greu, recunosc, sa privesc impasibil aceasta situatie. Poate ca ar merita organizata o discutie intre dl Mangu si dl Grigore Cartianu pe tema „adevarul despre Revolutie”. Sarbatori Fericite!

  31. Intamplarea a facut sa merg in acelasi avion cu fostul general de Securitate Iulian Vlad, in drum spre Cluj-Napoca. I-am vazut figura sinistra, de calau ceausist, insa nu l-am recunoscut pe de-a-ntregul. In parte, pentru ca eram aproape sigur ca a murit, deci nu putea fi el, ci o persoana care-i seamana. Pentru mine, cel putin, el e mort si acum, impreuna cu regimul caruia i-a apartinut.
    Citesc apoi, stupefiat, ca acestui fost tortionar comunist, patron al unei institutii care a terorizat poporul roman zeci de ani, institutie care ne-a facut sa ne inghitim injuraturile in cele mai negre timpuri ale „Epocii de Aur”, i s-a organizat o intreaga ceremonie securist-„patriotica”, in timpul careia a fost mereu gratulat cu titlul de „ministru”. Nu stiu ce trebuie sa fac: sa ma indignez sau sa zambesc, ironic?!
    Din punct de vedere rational, stiu ca aveti dreptate, domnule Tismaneanu, cand spuneti ca trebuie sa ne indignam si nu sa zambim. Dar nu ma pot abtine sa nu zambesc, atunci cand vad aceste fosile ale trecutului miscand si manifestandu-se. Sunt doar niste morti urati, care se plimba printre vii, insa nu merita decat sa fie ignorati. E cea mai buna si mai nobila palma care li se cuvine. Eu, cel putin, asa simt.

    • Trista realitate e ca, din pacate, nu sint ignorati, dimpotriva, li se acorda o nemeritata tribuna; de la aceasta a pornit insemnarea domnului Tismaneanu si agitatia noastra in jurul ei.

    • Va multumesc pentru comentariu. Dar cand constat o hipetrofiata capacitate de indignare in raport cu tot felul de subiecte mai mult sau mai putin grave, ma intreb de ce acesti protestatari nu se indigneaza si in legatura cu nerusinarea securistilor? Parerea mea este ca tot ritualul clujean de celebrare a lui Iulian Vlad este menit sa pregateasca opinia publica pentru momentul in care se va ajunge, din nou, la procesiuni funerare. Generalul de securitate vrea sa intre in istorie ca erou, sa fie inmormantat cu salve de tun si onoruri militare. Poate gresesc, dar eu vad aici o batalie simbolica si nu sunt convins ca o vom castiga doar arborand surasul unui binemeritat dispret. IICCMER a facut toate diligentele legale pentru a deschide actiune penala impotriva lui Gh. Enoiu. S-a organizat o dezbatere publica, s-au depus noi probe la Parchet, am stat eu insumi de vorba cu adjunctul domanei Kovesi. Nu s-a intamplat nimic. Am aflat cu totul intamplator, in iunie 2011, de la un jurnalist de la”Kamikaze”, ca tortionarul murise cu cateva luni in urma. Am cerut public sa se actioneze in justitie impotriva altui tortionar, inca in viata acum, cand scriu aceste randuri, Iosif Bistran. Tocmai de aceea apelez la societatea civila, la cei care au inca rezervele morale de a se indigna. Stateam de vorba, acum doi ani, cu in ilustru dirijor roman care traieste in Elvetia. Imi spunea, si avea dreptate: „Macar un criminal sa fie adus in fata justitiei, macar un proces exemplar sa aiba loc in Romania”. Azi este reabilitata Securitatea „patriotica”, maine, cine stie,vom citi texte exaltate despre rolul binefacator al Cenzurii, ori despre marile avantaje ale „alimentatiei rationale-stiintifice” de tip Iulian Mincu. Ganduri bune.

  32. In timp ce noi, profesori universitari, cercetatori, scriitori sau mici bagatori de seama ne dam cu parerea aici sau in alte materiale publice, EI continua sa isi faca jocurile odioase prin care ne inrobesc. Securistii, KGB-isti sau orice alti opresori au fost si sunt doar unelte in mana sinistrei finante mondiale. Doamne, octoteste-ne!

  33. Mapa de obiectiv, baza de lucru, mapa operativă, sursa de informare, SIG, UIS, FIŞE, DE TOT FELUL, nu ar fi existat, dacă: toţi cetăţenii, indiferent de etnie, ar fi fost tot timpul: cinstiţi, loiali, buni muncitori, competenţi, nu ar fi apelat la hoţie, minciună, fraudă, trădare, nu ar fi existat condamnări politice, de drept comun, civile. Nu ar fi existat tribunale, politie, servicii etc.

  34. Domnule Tismăneanu,

    De 22 de ani nu facem decât să aducem vorba iar şi iar cât de ticăloşi au fost comuniştii lui Ceauşescu (din epoca Ana Pauker, aproape nimic), cât de ticăloasă a fost securitatea lui Ceauşescu, în frunte cu generalul Vlad (despre Pantiuşa şi Nikolski, iar nimic).
    De ce nu spuneţi internauţilor, dumneavoastră, unul din cei mai aprigi anticomunişti cum aţi stat printre nomenclaturişti (fără să faceţi parte această categorie, ciudat nu?), cu ce oameni au venit ruşii şi care era componenţa PCR înainte de venirea la putere a lui Ceauşescu, cum o foarte mare parte erau alogeni, de o anumită etnie, ca tovarăşii Brucan, Nikolski, Chişinevski, Gizela Vass, Neulander etc. Majoritatea cu numele schimbate în nume româneşti. Despre aceştia păstraţi o tăcere, cel puţin, suspectă.
    Oare de ce? Eu spun că dacă cei de sus nu ar fi fost generalii împreună cu sistemul incriminat nu ar mai fi existat,Şi pot fi de acord cu dvs. că, securiştii Vlad, Rogojan et comp. sunt nişte „monştri”, cel puţin tot atâta cât reprezintă dl. Kissinger pentru poporul statului Chile.
    Atitudinea dvs.semănă teribil cu ceea ce este în Occident şi mai ales peste Ocean. Politically correct. Sunt convins că, ceea ce a fost şi este (încă) în Est cu ceea ce este în Vest reprezintă două feţe ale aceeaşi monede.
    Apropo, toată stima pentru Alexandru Graur (şi dânsul cu numele schimbat) ce a fost mai român decât mulţi dintre noi, românii neaoşi. Asta, ca să nu fiu catalogat antisemit conform tendinţei „politically corect”.
    O seară bună domnule!

    • Pana sa ma infierati manie proletara, poate cititi:

      http://www.contributors.ro/politica-doctrine/un-calau-stalinist-cine-a-fost-pantiusa-bodnarenko/

      http://www.contributors.ro/politica-doctrine/macabrul-general-nicolschi-o-viata-dedicata-crimei/

      http://www.contributors.ro/politica-doctrine/cine-a-fost-ghizela-vass-despre-dosare-intrigi-si-anchete/

      Resping insa categoric obsesia xenofoba. Istoria politica se face pe baza de documente, nu de fobii, afecte, nostalgii si emotii. Marin Jianu, Teohari Georgescu, Evghenie Tanase, Gogu Popescu, Vladimir Mazuru, Pantiusa Bodnarenko, Alexandru Draghici, Vasile Negrea, Neagu Cosma, Nicolae Doicaru, Aurel Mois nu erau evrei. „Iudeo-bolsevismul” este o fantasma resentimentara, nu o explicatie logica si istorica a totalitarismului comunist.

      • Istoria politica se face pe baza de documente, nu de fobii, afecte, nostalgii si emotii.

        Asa zic si eu. Uite, de exemplu, ma chinuie o problema, fiindca numele sint teribil de derutante: din cei 19 comunisti, sefii PCdR, condamnati in 1936 la Craiova (aveti lista mai jos) citi erau romani?

        Citez din articolul:
        http://www.adevarul.ro/actualitate/adevaratul_ceausescu/Episodul_homosexualitatii_lui_Ceausescu_de_la_Doftana_0_529147559.html

        Exclus din partid la Doftana, după cum scrie Chivu Stoica, Şmil Marcovici a fost scos şi din istoria oficială a partidului comunist. Pare a i se fi pierdut şi numele după decesul sub dărâmăturile închisorii Doftana, la cutremurul din 1940. A fost însă unul dintre personajele însemnate ale PCdR. În noaptea de 12 iulie 1935, Siguranţa l-a arestat în Bucureşti, împreună cu Ana Pauker şi Dimităr (Dimitrie) Ganev. Cei trei emisari ai Cominternului reprezentau nici mai mult, nici mai puţin, decât Secretariatul PCdR. Trădaţi de tovarăşul lor, Ion Zelea-Pârgaru, al patrulea membru din conducere.

        Pauker, Marcovici şi Ganev au constituit nucleul celui mai mare proces anti-comunist din România, organizat la Craiova, în 1936. Li s-au adăugat, într-o primă etapă, soţii Kaufman, gazdele casei clandestine unde Secretariatul PCdR ţinuse şedinţa conspirativă. Ceilalţi 14 ce-au compărut în instanţă au fost prinşi la începutul lunii iulie 1935, cu ocazia unei şedinţe UTC.

        În ordinea actului de acuzare, la Craiova au fost judecaţi:
        Ana Pauker,
        Şmil Marcovici,
        Dimitrie Ganev,
        Estera Radosovetki,
        Emanoil Kaufman,
        Andor Bernat,
        Vilma Kajesco,
        Donca Simo,
        Adi Ladislau,
        Samoil Bruc,
        Iancs Herbach,
        Ernest Schoen,
        Ştefan Csazsar,
        Ana Csazsar,
        Ştefan Naghy,
        Alexandru Moghioroş,
        Liuba Chişinevschi,
        Leizer Grimberg şi
        Alexandru Drăghici.

        „Activitate împotriva Statului Român şi tulburarea liniştii publice”, a fost principala lor acuzaţie. I-au apărat 24 de avocaţi, în frunte cu Pătrăşcanu şi Maurer. Printre avocaţii apărării a fost şi Ghiţă Ionescu care, după război, în emigraţie, a publicat o istorie a comunismului în România.

        • Deficitul de legitimitate al PCdR este o chestiune reala. Infeudat ab initoio Cominternului, sustinand o politica de dezintegrare a statului romanesc, aceasta formatiune a avut o structura sociala si etnica extrem de eterogena, a ramas de fapt o secta marginala (si totusi influenta in conditii de criza). Similitudinile cu alte formatiuni de tip bolsevic din Europa de Est si Centrala sunt frapante (PC din Polonia si cel din Ungaria). Unul din secretarii generali a fost militantul comunist polonez Alexander Danieluk-Stefanski (1897-1937, pseudonim Gorn sau Gorun, uneori Grigorescu), care nici macar nu vorbea romaneste. Sunt acestea elemente care explica ceea ce numesc psihologia de paria a comunismului romanesc (termen pe care l-am preluat de la Ken Jowitt si l-am dezvoltat in cartile mele). PCdR nu a reusit sa-si creeze ceea ce se cheama o baza de masa in proletariatul din Romania.

          Cred ca volumul lui Stelian Tanase „Clientii lui tanti Varvara” lumineaza aceste teme. De asemenea, cartea mea „Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc” si cea a lui Adrian Cioroianu, „Pe umerii lui Marx”. Lista pe care o oferiti este a acuzatilor din procesul de la Craiova din 1936, nu a cadrelor de conducere ale PCdR. Despre Ana Pauker merita citita, desigur, biografia lui Robert Levy (tradusa la Polirom). O analiza a carierelor celor mentionati ar fi utila. Oricum, soti Csaszar nu erau nici macar membri ai PcDR. El era sofer si raspundea de transportul Anei Pauker. Adi Ladislau a devenit dupa luarea puterii de catre comunisti general de securitate si ministru adjunct de interne (sub pseudonimul „Muresan”). Apoi a fost acuzat ca fusese agent de Siguranta, a fost arestat si condamnat. Bernath Andor (Andrei) si Lazar (Leizer) Grunberg, ambii membri ai CC al PCdR, au fost ucisi de Gestapo la Rabnita. Estera Radosovetki a devenit Stela Moghioros (s-a casatorit cu muncitorul de origine maghiara Magyarosi Sandor, devenit Alexandru Moghioros). Dimitar Ganev s-a intors in Bulgaria in perioada razboiului, apoi a fost ambasador la Bucuresti si a murit ca pseudo-sef de stat (presedinte al „Prezidiului Republicii”) in „democratia populara” de la Sofia…

          • Lista pe care o oferiti este a acuzatilor din procesul de la Craiova din 1936, nu a cadrelor de conducere ale PCdR.

            Sa inteleg ca sinteti in dezacord cu autoarea articolului din Adevarul care pretinde ca:
            Cei trei emisari ai Cominternului reprezentau nici mai mult, nici mai puţin, decât Secretariatul PCdR. ? (E vorba despre Ana Pauker, Şmil Marcovici si Dimitrie Ganev.)

            • Nu contest ce scrie autoarea, spun doar ca acea lista include si militanti care nu faceau parte din conducerea PCdR. Oricum, istoric, emisarii Cominternului erau controlorii (supraveghetorii) conducerilor locale. Alaturi de slovacul Eugen Fried, Ana Pauker fusese instructoare a Cominternului in Franta (nom de guerre Marina),dar nu facuse parte din conducerea PCF. In acea perioda, daca nu ma insel, secretar general era Boris Stefanov. Din Secretariat facea parte si Bela Breiner. Lucretiu Patrascanu era membru al CC. Nu stiu ca Ana Pauker sa fi ajuns vreodata secretar general al PCdR. In mod cert Ganev si Marcovici nu au detinut o asemenea pozitie.

  35. APEL

    S-ar putea ca o buna doza de sterilitate sa fie cununa manifestarii de indignare fata de infamia cautionata de BCU Cluj (ii las in plata lor pe cei care se indigneaza la asa indignare si care, vad, isi troglodesc drumul pina aci). Pentru a iesi din abulie si inertie, invit pe cei care cred ca impotriva mirsaviei pomenite se poate macar reactiona cu dezgust sa acceseze linkul pe care il pun mai jos (contact BCU Cluj) si sa trimita un mesaj cu un singur cuvint [RUSINE!!!] fie prin fereastra de corespondenta de pe web, fie la adresa email furnizata acolo. Nu se va repara nimic din magaria comisa dar, cine stie, cuvioasa institutie de/cazuta la nivelul moral al celora pe care i-a cautionat – Iulian Vlad, Rogojan and all.- sa aiba macar o tresarire de ezitare la o noua tentativa de a repeta „performanta.
    Va multumesc.

    http://www.bcucluj.ro/contact.php

    • Excelenta intiativa, o sustin din inima. Nici nu va puteti imagina ce mesaje agresive mi-au fost trimise chiar aici ca urmare a acestui articol. Roadele otravite ale securismului si vadimismului (dar sunt oare ele diferite?) Sunt expediate de catre indivizi care nu pricep ca un forum de discutii nu este lada lor de gunoi, tomberonul lor public. Cand ma gandesc ca BCU din Cluj se numeste „Lucian Blaga” ma cuprinde o jale netarmurita. Sunt prieten cu doamna Dorli Blaga-Bugnariu, fiica marelui poet si filosof urmarit de Securitate, sistematic calomniat si prigonit de comunisti, imi pot imagina ce simte in raport cu aceasta actiune infama a securistilor „de la centru” si a suporterilor lor locali. Ganduri bune.

  36. Deunazi, ma aflam cu familia intr-o statiune …La un moment dat, s-au cazat cca.60 de insi, reprezentanti ai unui partid la moda. Noaptea, au facut focuri, gratare, zgomot . Neputind dormi, am iesit afara, printre ei. Unii ma priveau circumspect, altii ma salutau, nestiind cine sunt. Un chelner cu o tava m-a invitat sa servesc, etc. Am intrat in joc si am ascultam discutile lor.
    Ce-am putut auzi ….
    – Auzi, i-am zis, cit dai sa-ti dau lucrarea …etc.
    – Sefu nu vrea sa auda de piticii aia …

    Cred ca avem in singe un spirit rau. Pe columna lui Traian exista un basorelief care se numeste „Traditore” – un soldat dac cu mina la gura sopteste ceva unui soldat roman..
    M-am intristat cumplit, ce fete de idioti …cu paharul in mina cautau din priviri vre-un sef si imediat se alaturau grupului, gudurindu-se ..se sarutau intre ei.
    Astia suntem noi ??? nu vreu sa cred ….

  37. http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cine-salvat-%E2%80%9Edosarul-revolutiei%E2%80%9C-ii-doru-maries-merita-sa-mor-%C2%ABdosar%C2%BB-d

    „Ştiţi ce mi-a zis mie Vlad, şeful Securităţii?

    Ce?

    Acolo, în ce mi-a zis, e cheia evenimentelor din decembrie 1989. Mi-a zis de-atunci: „Mă, copile, ce faceţi? Aţi dat jos un dictator şi puneţi un comunist?”, asta cu referire la Iliescu, desigur. Asta s-a întâmplat: securiştii s-au trădat cu comuniştii. Şi criminalii au rămas liberi. Sunt printre noi!”

    Din pacate lucrurile stau mult mai rau. Lupta s-a dat intre cei mai netrebnici dintre cei care constituiau adevarata nomenklatura crescuta pe principii foarte clare si organizata intr-un sistem coerent si cei care s-au afirmat drept asasini fara mila gata sa comita genocid pentru a accesa la privilegiile detinute de urmasii intemeietorilor sistemului.

    Astfel un sistem criminal a fost inlocuit de un sistem condus de asasini.

    In timp „valorile” promovate in cadrul democratiei foarte originale astfel constituite au reusit sa scoata in evidenta noii „mari” conducatori (S.O.Vintu, C.Voicu, Mitica Iliescu, Voiculescu, Nastsse, etc.) si mari eterne caractere (lectii ne dadea si Enoiu si Plesita nu numai Vlad).

    Cu deosebit respect

    Dragos Riscanu

    P.S. Referitor la CNSAS , dosarele pe care aceasta institutie le-a primit sunt (partial si selectiv) doar dosarele arhivate inainte de ’90. Dumneavoastra fiind „ostil regimului” si locuind inafara tarii mai aveti inca dosar(e) in lucru bazate pe continuitatea exercitiului inceput probabil in momentul nasterii dumneavoastra.
    „Producerea de transformari tehnice cauzatoare de accidente grave” si alte „jocuri si combinatii” „informativ operative” practicate impotriva „elementelor ostile regimului” sunt practicate in prezent intru apararea regimului numit mai sus.

    In anul 2009 „Morar a explicat că ar trebui să ne aşteptăm în curând la rechizitorii asupra unor indivizi din cadrul Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă (DGIPI) şi din cadrul Direcţiei Generale pentru Anticorupţie (DGA), care au fost implicaţi într-o serie de activităţi de „poliţie politică”, inclusiv interceptări telefonice şi supraveghere neautorizată. Aceste încălcări ale vieţii private a avut loc în ciuda faptului că persoanele urmărite nu erau date în urmărire penală” Domnia sa se arata mirat de acest fenomen…..
    http://www.romanialibera.ro/actualitate/wikileaks/wikileaks-morar-dgipi-si-dga-fac-politie-politica-221268.html

    Din cite se pare suntem aproape in 2012 si nici un astfel de rechizitoriu nu a fost facut public. Deci sistemul functioneaza neabatut doar beneficiarii sunt altii.

  38. Dl. Doru Radosav este directorul acestei biblioteci.
    A fost acolo in sala ? Asa reiese dintr’o postare de mai sus.
    Aceasta este grav. Pentru ca dl. Radosav are o pozitie in evaluarea academica in Romania de azi. Eu totusi sper ca este o incurcatura regretabila si poate ca a fost plecat in Spania in acea perioada…
    Chiar umbla zvonuri sa ar vrea sa ajunga rectorul UBB. Or, o astfel de pozitie, vizibila, implica si o atitudine… ca nu suntem in epoca ceausescu cand de atitudine se ocupa sectia de propaganda a partidului. O statura morala este necesara inainte de orice.

      • postasem,dar m au taiat.daca acest domn radosav a aprobat utilizarea institutziei ptr o astfel de adunare,eu cred ca ar trebui dat afara!?
        daca aceshti indivizi sint ajutatzi si azi de institutzii publice sa shi promoveze ideile,atunci de ce se ashteapta schimbarea tzarii?
        poporul de azi a fost pionier si utecist de nadejde.

    • Iata cum prezinta editura „Compania”, pe blogul sau, evenimentul de la Biblioteca Centrala Universitara “Lucian Blaga” din Cluj. Mentionez ca directorul acestei edituri este Petru Romosan. Marturisesc ca astept cu mare interes, si stiu ca nu sunt nici pe departe singurul, publicarea interventiilor profesorilor Radosav si Puscas.

      “Fostul şef al Departamentului Securităţii Statului din perioada 1987-1989, general-colonel (r) Iulian Vlad, le-a mulţumit zecilor de « camarazi » care s-au adunat miercuri la Biblioteca Centrală Universitară (BCU) din Cluj cu ocazia lansării unei cărţi scrise de fostul său şef de cabinet, generalul (r) Aurel Rogojan. În vârstă de 80 de ani, generalul Vlad a vorbit despre un « transfer al memoriei trăite, din mintea veteranilor în patrimoniul de cunoştinţe publice ».

      ‘Fereastra serviciilor secrete. România în jocul strategiilor globale’ este volumul a cărui lansare a mobilizat, în sala « Ioan Muşlea » a BCU, circa două sute de clujeni, majoritatea pensionari, care au făcut parte din Securitate şi din SRI. Volumul scris de Rogojan vorbeşte, în circa 600 de pagini, despre momente-cheie ale activităţii serviciilor secrete româneşti din ultimii 40 de ani, actualizate până în iunie 2011. Cartea a fost prezentată de profesorii universitari Doru Radosav, directorul BCU, şi Vasile Puşcaş, directorul Institutului de Relaţii Internaţionale al UBB.” (sublinierile mele).

      http://www.compania.ro/blog/?p=3663

      • dar… exista un dar… poate cineva sa se revolte ?
        Ziceati ca s’a cam tasat simtul civic… nervul etic, etc…
        dar cum poate cineva sa critice pe V. Puscas fara sa primeasca o corectie severa din partea organelor de partid si de stat ?

        „AFILIEREA PROFESIONALĂ
        Board-ul Guvernatorilor IUIES-Gorizia-Trieste
        presedinte al Comitetului Stiintific al ISIG- Gorizia-Trieste
        Comisia de Istorie a Relatiilor Internationale
        Academia de Stiinte Politice, New York
        Societatea Istoricilor Români :-) aici da, merita. Este in compania potrivita
        Comisia de Istorie Militară :)) ibidem.
        Asociatia Drept International si Relatii Internationale :-))) ibidem
        East European Center, Univ. Illinois at Urbana-Champaign, USA
        Steering Committe, Institutul European din România, Bucuresti”

        Chestie de legitimitate cum ziceam mai demult. Nu poti lupta cu asta cata vreme institutiile occidentale joaca la doua capete.

        ar fi de interes ca marele campion al anticomunismului, presedintele, sa il intrebe amical pe cel care l’a vrut mai departe in fruntea dipliomatiei Romaniei care e treaba cu generalii astia dragutii de ei… Asa, amical. Ca de la anticomunist la anticomunist…

      • se mai poate oare comenta!?
        o fi fost o prezentare de inalt nivel intelectual acolo
        ceva ce un om obishnuit ca mine nu poate intzelege.singele care colora piatza nu a existat.

  39. ma bag si eu in taina …. !!!

    Suntem o generatie care a trait intr-u-totul sub spectru muncitoresc, socialist, comunist.
    Cind am ajuns la facultate, la cursul de economie politica, la subiectele legate de marx si engels, am avut de conspectat la biblioteca universitatii oaresce din capitalul. Ni s-au dat niste facsimiluri aprobate de rectorat (!!!!), iar cind am cerut tot volumul ni s-a cerut aprobarea rectoratului !!!!!
    de ce vorbim ?
    In 1868 am darimat statuiile lui Cuza, in ’45 statuiile lui Carol, in ’89 toate statuiile … !!!

    Dupa ’90 am fost in Italia, popor latin si foarte patimas. Am tras la o familie. Mi-au fost prezentati prietenii si vecinii, eu fiind o „curiozitate” estica !
    Intr-o zi de simbata am fost anuntat ca vom participa la o iesire la cimp la un gratar. Cu gratare si si cintece „patriotice”, la o aniversare pentru martirii razboiului !!! Nu stiam la ce sa ma astept !
    Pe o aleie, comuna, am urcat un deal. Mergeam eu, gazda si prietenul sau cel mai bun depanind amintiri razboinice.
    La o rascuce, eu si gazda mea din Italia, am luat-o la dreapta si prietenul la stinga. Am ajuns la un monument inchinat martirilor facisti omoriti dupa razboi de eliberatori ! Am intrebat: prietenul de ce nu participa? Mi s-a raspuns ca el paticipa la comemorarea martirilor partizani executati de fascisti. La 500 m, de monumentul comemorarii martirilor fascisti, era un monument al martirilor partizani executati de fascisti !
    In acelasi loc s-a petrecut aceleasi atrocitati !!!
    Am coborit, impreuna cu amicul, ni s-a alaturat si prietenul cu amicii sai. S-a facut o masa mare, comuna cu gratare, bunatati italienesti si cu multe cintece patriotice, fasciste si partizane ….
    Prietenul meu a avut pe bunicul sau executat de partizani in ’45, iar amicul sau pe bunicul sau executat de fascisti in ’42 !!! … printre martiri ….

    Ce vrem, despre ce vorbim !?!?!?!?!

      • E si asta o observatie !
        Ce e de remarcat, din punctul meu de vedere, este ca oamenii pot sa traiasca cu trectul lor, fara patima si ura.
        Restul e istorie. Istorie pe care ar trebuii sa o scrie istoricii !
        Cine e vinovat sa o stabileasca justitia !
        In toata presa e o tevatura de care pe care incit ma intreb daca nu suntem un popor de justitiari si fiecare vrea sa-si impuna istoria lui.
        Am avut un profesor de matematica, care considera matematica stiinta suprema, oferea rezolvari la toate problemele universului. In prima zi, in prima ora, ne-a invatat filozofia lui in matematica si, ce de nu, de viata.
        Adica: cum se rezolva o problema ! (de matematica, economica, istorica, de viata, … , etc.)
        Tabla mare din clasa a impartit-o in trei.
        In prima parte, din stinga, se puneau toate lucrurile datele stiute, adica „Ipoteza”.
        In patea a doua a pus toate cele stiute: teoreme, axiome, teorii etc. Adica toata cultura pe care o poseda cel care vrea sa rezolve problemele expuse in prima parte.
        In a treia parte rezultatele obtinute cu prelucrarea datelor din prima parte cu ajutorul celor din a doua parte, adica: „Concluzia”.
        A intrebat care parte e cea mai importanta ? Nu mai continuii cu parerile si comentariile partizanilor primei, a doua sau celei de a treia parti a tablei.
        Pentru el cea mai importanta era prima parte, adica „Ipoteza” !

        Daca pleci de la o ipoteza gresita, cu cele mai vaste cunostinte ajungi la o concluzie gresita, din care, bine-nteles tragi invataminte gresite.

        Peste tot, de douazeci de ani … si ceva, vad numai vinzatori de ipoteze, cele mai nastrusnice!
        Oamenii mai invatati ca noi ar trebuii sa ne invete cum sa traim cu bune si rele, in aceiasi comunitate, sa invatam sa ne toleram unii pe altii. S-a imultit lumea de talibani ! Se vinde tot mai multa ura si intoleranta !
        Sa lasam istoricii sa scrie istoria, judecatorii sa judece, iar noi sa ne traim viata frumos.
        Cum mi-a zis bunicul, intr-o seara a unei vacante de vara: Nu uita nepoate sa imbatrinesti frumos !

  40. Domnule profesor Vladimir Tismaneanu,

    Eu CRED ca volumul „Revolutiile din 1989/Intre trecut si viitor” este o carte buna. De ce cred?! Fiindca este coordonata de o personalitate a analizei istorico-politice. Dar – vai! – n-am citit-o inca, desi am cumparat-o de indata ce am vazut-o in raftul anticariatului de pe str. Academiei din Bucuresti.
    Dar nu este oare acest mod de a trata lucrurile, pana la urma, o inselatorie? Daca articolele cuprinse in volum sunt mediocre? Nu insel cititorul acestor randuri?
    Istoria nu-i o stiinta umana. Este, pur si simplu, o stiinta, in care „cred” nu isi are locul. Eu, de pilda, nu cred ca, pana la urma, judecatile dvs. de valoare sunt alterate de elementele pe care alti comentatori le retin in sarcina dvs. – ca, de pilda, sunteti evreu, fiu de nomenclaturist ori bolsevic etc. etc. Este vorba despre metoda. Metoda dvs. consta in a amesteca lucrurile pana intr-acolo incat ajungeti, poate fara voia dvs., sa negati adevarul.
    Si care este acest adevar?
    In primul rand vreau sa va spun, domnule profesor, ca atat in liceu, la „Sf. Sava”, cat si in facultate am avut ca (sic!) colegi de banca doi etnici evrei. Dl Boris Singer, directorul editurii „Sigma”, poate sa confirme acest lucru, acesta fiind coleg de facultate. Prin 1985 am fost eliminat de catre dl. Bontas, pe atunci presedintele UASCR, din caseta tehnica a unei reviste pe care, practic, o scrisesem singur, pentru vina de a fi publicat in cartea „De vorba cu Iorgu Iordan” un document-dispozitie din 1940 al ministrului Educatiei Nationale care consfintea demiterea profesorilor evrei de la Facultatea de Medicina din Bucuresti, printre care se afla si viitorul academician Arthur Kreindler. Si altele.
    Apoi, confirm ceea ce a preluat de pe internet dl. Constantin Dobre in ceea ce ma priveste, cu adagiul ca nici eu nu am avut, nici vreo ruda nu a avut de suferit represalii etc. din partea Securitatii. Dupa cum nici eu n-am ocupat, nici vreo ruda de-a mea n-a ocupat vreo functie in aparatul PCR ori al statului. In plus, dupa 1989 n-am fost membru al nici unui partid politic, n-am avut relatii de munca ori colaborare cu structurile de informatii ale statului. Am inceput in 1990 sa scriu la „Cuvantul”, revista despre care abia acum aflu ca beneficia de informatii din partea unor ofiteri ai Securitatii, intre care dl. col. (r) Gheorghe Goran, fostul sef ad-interim al Securitatii Bucuresti.
    Si inca ceva: ajunsesem in acei ani, datorita uriasei manipulari mediatice, sa CRED – ba, chiar sa fiu convins – ca in 1989 a tras Securitatea.
    Ei bine, domnule profesor, de la o vreme incoace mi-am impus sa nu mai cred nimic. Mi-am impus doar sa adun date, sa fac, dupa puterile mele, rationamente si, cu bruma de logica pe care am deprins-o dupa atatia ani de exercitiu in sfera Matematicii, sa trag concluzii.
    Iar in ceea ce priveste Securitatea anilor ’80 pot sa afirm ca am ajuns la concluzia ca a fost – va place, nu va place, dar asta e! -, intr-o masura ce eclipseaza activitatea ei de aparare a sistemului comunist, NATIONALA.
    Poate ca este o concluzie gresita si nu ma voi da in laturi s-o recunosc daca mi se va dovedi contrariul. In orice caz insa activitatea dlui Iulian Vlad vizand inlaturarea lui Nicolae Ceausescu din fruntea partidului si statului, in modul pe care l-a ales si care, altfel, era singurul posibil, este o opera nationala.
    Obscenitatea de care vorbiti vine din paradoxul ca tocmai Securitatea a facut posibila inlaturarea lui Nicolae Ceausescu. Nedeprinsi cu metoda de a trata paradoxurile, cei mai multi dintre noi au tendinta de a respinge orice analiza, orice ierarhizare, cantonandu-se in credinta ori refugiindu-se in spatele vorbelor si aparantelor.
    Cand spuneam ca inlaturarea lui Nicolae Ceausescu a fost planuita si, respectiv, realizata de cei trei – Vlad, Stamatiu, Rogojan -, am vrut sa fiu bine inteles, dar, se vede, n-am reusit. Repet: doar de cei trei, nu de o grupa numeroasa din Securitate. Veti fi poate surprins sa aflati ca dl. general (r) Aurel Rogojan este, potrivit spuselor dlui col. (r) Gheorghe Ratiu, fostul sef sal Directiei I „Informatii interne” a Departamelnului Securitatii Statului, nepotul dnei Ana Vladu, nimeni alta decat sotia celui pe care il cunoastem cu numele Iulian VLAD. Dl. general (r) Aurel Rogojan este cel care, cativa ani inainte de 1989, aviza din punct de vedere juridic toate actele DSS, indeplinind si functia de secretar cl Consiliului de Conducere al DSS. Veti fi, poate, surprins sa aflati ca dl. Iulian Vlad a facut in asa fel incat in decembrie 1989 coordona, practic, TOATE structurile centrale ale DSS. Cu generalul Aristotel Stamatoiu sef pe ramura externa, tinand in mana toata ramura interna, avandu-l pe dl. general (r) Aurel Rogojan drept trezorier al tuturor secretelor Securitatii veti intelege, poate, cum de a fost posibil ca dl. Iulan Vlad sa duca pana la un punct o operatiune atat de „acoperita” si de neconventionala ca metoda incat pana astazi n-a iesit mai nimic la iveala. Din aceasta perspectiva nu se poate spune ca dl. Iulian Vlad a siluit, cel putin in mod direct, adevarul, caci in ultimii 22 de ani nu a spus mai nimic din ceea ce a facut, respectiv nu a facut.
    Imi exprim speranta ca veti ramane acelasi remarcabil profesor deschis dialogului si ca veti gasi totusi resursele de a evita orice fel de obscentati ce v-ar pandi gandirea analitica.
    Al dvs., Valeriu Mangu

      • Domnule profesor Vladimir Tismaneanu,

        Cu ingaduinta dvs, un adagiu: numele real al dlui Iulian Vlad este, dupa cum se poate deduce din textul de mai sus, VLADU. Dar cate metode nu exista pentru camuflarea, ca sa nu spun falsificarea realitatii si cate alte lucruri nu stim inca …
        Al dvs., Valeriu Mangu

  41. Domnule Profesor Vladimir Tismananu,

    Ca o ultima completare: dar poate dvs. stiati ca pe dl. Iulian Vlad il cheama in realitate Vladu, de vreme ce dna Ana Vladu, sotia domniei sale, a fost profesoara de istorie-geografie si director adjunct la Liceul „Jean Monnet”, pe care, daca am retinut bine, l-ati absolvit. Eu in 1989 habar n-aveam cine era seful Securitatii si n-am aflat numele acestuia – se vede, nume de serviciu – decat prin 1999, accidental si colateral, iar numele real, cred – in sensul ca am indoieli privind anul exact -, in 2011, daca nu cumva anul trecut.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  42. Cateva consideratiuni. Nu stiu care a fost contributia Securitatii, Armatei , a diverselor personaje care s-au perindat in lumina reflectoarelor, la ceea ce se numeste revolutia din ’89. Un lucru e sigur, ca a fost o actiune fara sublimul si eroicul care legitimeaza orice inceput de mare istorie ci, din contra, un act de o lasitate si marsavie dezgustatoare. Au omorat 1000 de oameni nevinovati! Toata distributia este formata din netrebnici si neispraviti. Nu stiu care sunt tarele morale sau faptele imputabile securistilor si comunistilor dar un lucru este sigur ca toti s-au dovedit o adunatura de neispraviti dupa ’89, cand au fost obligati sa functioneze dupa regulile vietii normale, ale economiei de piata si ale democratiei. Acum se vede ce ramane din legenda ca securitatea recrutase si scolise varfuri. Pentru a avea un viitor, Romania trebuie regandita din temelii.

    • In legatura cu activitatea securitatii inainte de 1989:

      Orice stat de pe Glob, fie el comunist sau capitalist, nu poate exista fara un serviciu de informatii bine pus la punct, iar in cazul RSR acest serviciu s-a numit „Departamentul Securiatii statului””, condus de un profesionist in munca de informatii, pe nume Iulian Vlad (cinste lui!)
      In cadrul DSS, numai Directia 1 Contrainformatii interne se poate spune ca a facut „politie politica””, in rest celelalte directii a DSS au adus servicii reale poporului roman si Romaniei ca stat:

      -contracararea pe plan informativ a intentiilor ostile Romaniei, in special din partea Ungariei si URSS;
      -protejarea secretelor militare si economice romanesti;
      -obtinerea din strainatate de informatii utile Romaniei (vezi Mihai Caraman)
      -descoperirea si anihilarea unor tradatori de tara, precum Nicolae militaru, Ioan Serb, Laszo Tokes (spion maghiar dovedit cu acte), Mircea Raceanu, etc
      -activitatea laudabila a batalioanelor de militie-securitate, care asigurau paza unor obiective economice importante (uzine, fabrici, tunele, poduri, etc) si insotirea unor trenuri de marfa;
      -activitatea laudabila a USLA (recunoscuta si de tarile vestice ca fiind o unitate de elita in lupta antiterorista), care asigura si securitatea antideturnare a zborurilor TAROM.

      In timpul revolutiei, DSS a avut o atitudine pozitiva. Astfel, inca din 18 decembrie Iulian Vlad a dat ordin ca toate trupele de securitate si ofiterii de informatii sa ramana in cazarmi si sa depuna armamentul la rastel. In plus, DSS nu avea armament greu in dotare (ei erau cu öchii si timpanu) si deci nu a participat si nici nu putea participa la actiuni de represiune. Nici unitatile USLA nu aveau armament greu, ci doar niste amarate de ABI-uri!
      In noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989 Iulian VLad i-a propus lui Vasile milea sa dea lovitura de stat („”eu controlez situatia in interiorul CC cu oamenii Directiei 5, iar tu afara cu armata”), sa aresteze cuplu Ceausescu si membrii CPE si guvernului, iar armata sa preia puterea pana se linistesc lucrurile. Ar fi fost o solutie foarte buna, dar din pacate Vasile Milea nu a acceptat-o!
      Tot ofiterii de securitate au semnalat accea invazie de asa-zisi turisti sovietici si maghiari in zilele revolutiei, care nu erau altceva decat spioni, cu sarcina preciza de a äprinde scanteia””!
      Nimeni nu pomeneste de ofiterii si subofiterii de militie si securitate asasinati in Harghita-Covasna de bandele criminale de factura hortista! Acei ofiteri de securitate si militie merita cu prisosinta titlul de erou al revvolutiei!
      Titlul de erou al revolutiei merita si baietii colonelului Trosca de la USLA, asasinati miseleste din ordinul criminalului si tradatorului de tara Nicolae Militaru!

      Asadar, DSS a avut o activitate in general pozitiva inainte de 1989. De altfel, pe vremea lu’nea’Nicu, daca iti vedeai de servici si de familie (si slava Domnului, fiecare avea atunci serviciu asigurat), nu aveai treaba cu „baietii cu ochi albastri”” de la securitate!
      In plus, in intreprinderi, pe stadioane, la o bere si o tabla, toata lumea spunea glume despre regim, ori nimeni nu a patit nimic din cauza asta. In ultima vreme nici ofiteri de militie si securitate nu mai lua in considerare denunturile gen ä spus unu’ o critica la adre”sa regimului”

      A nu se confunda securitatea de dinainte de 1964 (total dependenta de KGB), cu cea de dupa 1964, complet diferita, care avea cu totul alte atributiuni si metode de lucru, compusa din ofiteri pregatiti, inteligenti, care aveau cu totul alte prioritati (spionaj extern, contraspionaj, contraspionaj economic, lupta antiterorista).

      Si militia a avut o activitate pozitiva:
      -incoruptibilitatea militienilor de la economic (vezi „”Afacerea Bachus”0;
      -foarte buni profesionisti au fost si militienii de la judiciar (vezi cazul ramaru), cu somitati in materie, precum Dumitru Ceacanica, Traian Tandin, Jean Moldoveanul (seful IGM-ului), etc
      -profesionalismul militienilor de la ordinea publica (pe atunci erau mult mai putine infractiuni crime, violuri, etc), si te puteai plimba linistit noapte pe strada.
      -la revolutie, majoritatea comandantilor de inspectorate judetene de interne au dat ordin ca toti militienii sa ramana in unitati, si au refuzat sa scoata in strada unitatile speciale „Scutul””, pe strada fiind numai militienii de la ordinea publica si circulatie . In majoritatea judetelor, comandatii inspectoratelor MI au dialogat cu revolutionarii, iar unii sef de post au fost alesi in consiliile CFSN. La Satu Mare s-a strigat „”militia e cu noi””, iar unii militieni au fost purtati pe brate de revolutionari!
      -La Sibiu, elemente diversioniste straine au deschis focul asupra armatei. Din pacate, labilitatea psihica a colonelului aurel Dragomir a provocat un adevarat macel, armata deschizand focul asupra sediului MI, desi Nicu Silvestru si Iulian Rotaru (comandatii militiei se securitatii) l-au informat si i-au dovedit clar lui Aurel dragomir ca militienii si securistii nu mai erau inarmati la acel moment, si in plus nu aveau armament greu cu care s-a tras asupra armatei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro