Home » Cultura »Opinie » Citesti:

Hârtia, pixelii şi lingura de lemn

Viorel Zaicu iulie 2, 2014 Cultura, Opinie
22 comentarii 2,184 Vizualizari

Am citit în zilele trecute pentru a mia oară un argument (stupid) care susţinea dispariţia cărţii tipărite. Şi m-am gândit să fac un inventar al observaţiilor care au stat la baza unor argumente pro şi contra auzite sau citite de-a lungul ultimilor ani. Fiecare dintre acestea constituie o premisă pe baza căreia se stabileşte un argument cu o concluzie care spune că într-un viitor nu foarte îndepărtat cartea tipărită va dispărea sau, dimpotrivă, că vom citi mai departe pe hârtie, pentru multă vreme de aici înainte.

1. Cartea tipărită miroase a cerneală tipografică. (Corect, dacă e vorba de o carte nouă.)

2. Cartea electronică este mai uşoară şi ocupă mai puţin spaţiu (fizic). Poţi lua cu tine în călătorie o mie de cărţi.

3. Ca să citeşti o carte electronică trebuie să ai un cititor sau o tabletă, deci nu oricine are acces.

4. Cartea electronică este mai ieftină.

5. Sentimentul pe care îl ai când stai în fotoliu cu o carte (de hârtie) în mână şi o cană cu ceai alături este unic.

6. În cazul cărţii electronice, poţi să te aventurezi într-o acţiune de gen „autopublicare” (self-publishing) cu costuri foarte mici.

7. În cartea electronică poţi găsi mai uşor paragrafe pe care vrei să le reciteşti; în plus, le poţi copia şi transfera foarte uşor într-un alt fişier.

8. În anumite cazuri poţi fi „spionat” prin intermediul fişierelor pe care le descarci pentru a le citi.

9. Textul din cartea electronică poate fi mărit mai uşor (este „scalabil”), deci poate fi citit şi fără ochelari.

10. Sunt cărţi care nu au valoare în variantă electronică: albumele şi cărţile ilustrate în primul rând.

11. Există oameni care pur şi simplu detestă cititul în variantă digitală.

12. Pe cartea tipărită se poate da un autograf.

13. Cartea electronică poate fi corectată mai simplu, în aşa fel încât o ediţie nouă să poată fi pregătită rapid.

14. Cititul pe tabletă oboseşte ochii.

15. Cartea electronică poate fi distribuită instantaneu în toate colţurile lumii, fără ajutorul vreunui curier.

16. Cartea electronică nu poate fi răsfoită în librăriile clasice; nu o poţi frunzări – decât parţial – înainte de a o cumpăra.

17. Există deja tehnologii care ne ajută să citim mai repede. În viitor cartea electronică se va putea citi rapid.

18. Cartea tipărită devine în timp o sursă de praf şi de microbi.

19. În cartea electronică poţi avea dicţionar, în aşa fel încât să nu mai fii nevoit să laşi cartea din mână pentru a vedea ce înseamnă cutare cuvânt.

20. Cititorul sau tableta se descarcă (rămân fără energie) şi te lasă baltă când ţi-e lumea mai dragă.

21. Cartea tipărită se deteriorează în timp.

22. Cartea electronică nu poate fi împrumutată (tuturor) prietenilor.

23. În cartea tipărită nu te poţi plimba atât de uşor între text şi note (de final).

24. Coperta cărţii electronice nu are farmec.

25. Marile corporaţii au interesul să distrugă cartea tipărită, pentru a ne face dependenţi de instrumentele electronice pe care le produc.

26. Cartea tipărită e mare consumatoare de… copaci.

27. Cititul pe hârtie oboseşte ochii. (Sic!)

28. Fişierul cărţii digitale poate conţine viruşi.

29. Inventarierea, sortarea şi dispunerea cărţilor digitale este mult mai simplă.

30. Cartea tipărită poate fi şi un obiect de decor.

31. Oamenii care au tabletă sau cititor nu mai suportă să citească pe hârtie.

32. În bibliotecile publice o carte electronică într-un singur exemplar poate fi citită de mai multe persoane odată.

Ar mai fi de menţionat un „argument filosofic”, propus de un jurnalist într-un articol publicat într-o prestigioasă revistă britanică: o carte electronică e o fantomă – nu se află nicăieri, nu poţi pune mâna pe ea, nu poţi controla vânzările, poate dispărea fără urmă… Cineva şterge un fişier şi gata!! La argumentele de acest tip se adaugă şi demonstraţii prin analogie. De pildă, unii cred că, aşa cum internetul nu a distrus televiziunea, nici cartea digitală nu va duce la sfârşitul cărţii tipărite. Sau că, aşa cum inoxul nu a dus la dispariţia lingurilor de lemn, nici digitalul nu va face să dispară cartea de hârtie. Iar variaţiunile la temă pot continua, dar dacă intrăm în filosofie mi-e teamă că ne luăm de păr cu toate cărţile şi, în general, cu tot ce ne înconjoară. Să revenim aşadar.

Am amestecat cu bună intenţie argumentele nostalgicilor suporteri ai hârtiei tipărite cu cele ale împătimiţilor ecranului electronic. După cum vedem, sunt destule, şi de o parte, şi de cealaltă. Cred că mai sunt şi altele… să completeze fiecare cum poate. Atenţie însă: multe dintre premisele de mai sus – pe care sunt construite argumente, unul mai „imbatabil” decât altul – reprezintă pure justificări după apetenţă (puse în formă de argument). În anumite cazuri putem vorbi chiar despre pure judecăţi de gust. Nu de puţine ori e vorba de simple afirmaţii false. Da, cartea electronică este într-adevăr mai uşoară, mai ieftină (pentru că putem exclude costurile de tipar), mai mobilă ş.a.m.d. Bineînţeles, cartea pe hârtie are un farmec aparte şi diverse alte calităţi de neînlocuit. Toate premisele de mai sus pot sta la baza unor argumente valabile. Care la rândul lor pot fi răsturnate, în cele mai multe cazuri, cu argumente la fel de valabile, construite pe o premisă contrară.

Aşadar, cum decidem soarta cărţii tipărite? Sigur, e uşor să-i proclamăm sfârşitul. Multe dintre argumentele de mai sus se pot împerechea dilematic, lăsându-ne într-o stare confuză. Pentru moment istoria pare să ţină partea cărţii tipărite. În cele mai dezvoltate ţări din Europa procentul de carte electronică vândută în piaţă este destul de mic. Bineînţeles, speranţele noastre în viitorul luminos al tehnologiei ne pot face să credem că nu peste multă vreme raportul se va inversa. Habar n-am ce se va întâmpla – rămâne de văzut.

Putem stabili câteva afirmaţii cu valoare de adevăr universal:

- există cărţi care, transferate pe un alt suport decât hârtia, devin altceva;

- atâta vreme cât vor exista conformodişti, cartea tipărită va reveni la modă; la fel şi cea digitală, şi cititoarele electronice de un anumit tip etc.;

- indiferent despre ce moment din viitor am vorbi, cartea tipărită va fi prezentă în casele oamenilor (cât vor exista oameni şi case), măcar ca obiect de decor;

- cartea digitală este un instrument modern cu potenţial deosebit, util şi foarte comod;

- se poate demonstra ştiinţific (s-a demonstrat şi urmează să se demonstreze, deşi pentru asta nu avem nevoie neapărat de studii ştiinţifice!) că scrisul şi cititul în variantele clasice sunt activităţi benefice pentru organism şi pentru integritatea spirituală a omului, fiind altceva decât scrisul şi cititul în variantele digitale;

- dat fiind că în cele mai multe etape ale procesului de producţie cartea îmbracă o formă digitală, aceasta din urmă reprezintă şi va reprezenta întotdeauna o carte.

De ce se ceartă oamenii? Există printre noi clarvăzători care pot vedea ce se va întâmpla peste o sută de ani? Ne simţim mai inteligenţi dacă folosim tehnologia „inteligentă”? Ne simţim superiori dacă stăm de partea tradiţiei? De ce nu putem lăsa lucrurile să se desfăşoare în linişte, acceptând că vom avea din ce în ce mai mulţi cititori de cărţi electronice şi, probabil, din ce în ce mai puţini cititori? În loc să ne îngrijoreze problemele reale, simţim nevoia să luăm atitudine sau să argumentăm în favoarea unei părţi. Cum fac şi persoanele care recurg la argumentul de la care am pornit. Sună cam aşa: „A, eu nu mai citesc de mult pe hârtie! Am sute de cărţi electronice şi le iau cu mine peste tot… Cartea tipărită e depăşită, e un produs primitiv!” Argumentul nu se regăseşte în lista de mai sus, pentru că, aşa cum am spus, este stupid: o pură judecată universalizată pornind de la gusturile şi părerile personale, neîntemeiate pe cine ştie ce observaţii şi, de fapt, lipsite complet de simţul realităţii.

În vreme ce minţile „luminate” dezbat problema pixelilor şi a hârtiei, guvernul a hotărât digitalizarea manualelor şcolare. Ar fi de laudă, dacă lucrurile s-ar desfăşura cum trebuie. Sunt un mare susţinător al jocurilor şi aplicaţiilor educative sau solicitante intelectual pentru tablete şi telefoane. Numai că mi se pare că a transforma Abecedarul (numit ridicol-pompos şi aberant „Comunicare în limba română”) în aplicaţie digitală e cam totuna cu a băga furculiţa de inox în tigaia de teflon. Pe lângă faptul că o să ne coste foarte mult, nici n-o să putem mânca ce-am gătit.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "22 comments" on this Article:

  1. mihai spune:

    – Cartea digitala poate fi chiar mai scumpa decit o carte “used”, “like-new” or in “good condition”. Cel putin aici (USA, unde traiesc de 20 de ani) exista o vibranta piata de carti uzate. Este considerat normal ca studentii sa foloseasca manuale vechi, mai ales ca acestea sint foarte scumpe.

    – In cartea digitala poti ca ca cauti rapid cuvinte cheie (find).

    – Tableta (nu Kindle white paper) poate fi citita in intuneric.

    – Ar mai merita discutat si despre cartile audio. Multi americani asculta la carti in timpul navetei catre serviciu.

    Personal, pentru cartile de referinta prefer “printed books”, iar pentru cartile care au numai text si care au o relevanta scurta in timp prefer Kindle.

    In scolile americane clasele si bibliotecile sint pline de carti tiparite. Initial, copii citesc carti tiparie. In timp, dupa ce au prins placerea de a citi, li se permite ca sa citeasca si electronic. Tabletele exista, insa nu au inlocuit total cartile tiparite. Bibliotecile sint inca pline, atit de carti, cit si de oameni.

  2. un_batrin spune:

    Total de acord cu ultimul paragraf. In rest discutia este lipsita de sens. Cartea este o modalitate de transmitere si stocare a informatiei. Este o consecinta a comunicarii verbale. S-ar putea ca la un moment dat comunicarea verbala sa dispara (de ex. sa fie inlocuita de o forma de comunicare telepatica) evident in acest caz ar disparea si cartea tiparita sau electronica. Pentru moment cele doua forme de citit, pe hirtie sau in format electronic, vor coexista si vor avea sustinatori si dusmani. Personal, prefer una din cele doua in functie de situatie. In plus cu unele argumente nici nu sint de acord, de ex. cred ca mai usor de rasfoit (text la index si inapoi) este cartea pe hirtie. In plus in cea pe hirtie pot fi puse semne la paginile dorite si este mult mai usor de sarit de la una la alta. Dar; repet, totul depinde de situatie iar cei care prefera tableta in orice situatie o fac pentru celelalte facilitati pe care le are aceasta.

  3. Harald spune:

    Nu noi decidem soarta cărților tipărite, piața o va decide. Nostalgici ai discurilor de vinil mai există și astăzi, dar e mai greu să mai convingi un porducător să mai preseze câteva mii de bucăți (minimum necesar pentru rentabilitate) fiindcă nu i le va cumpăra nimeni.

    Cartea imprimată pe hârtie nu va dispărea niciodată, pentru că este ”human-readable”, o putem citi cu dotarea naturală, nu avem nevoie de dispozitive electronice pentru asta. Însă atunci când o vom dori imprimată pe hârtie, ne vom tipări singuri la imprimantă fișierul respectiv, nu avem nevoie nici de tipografii, nici de edituri pentru asta. Și sae pare că asta e adevărata dvs. problemă, nu? :P

    Încercați să vă obișnuiți cu ideea, epoca editurilor și a cărții tipărite se încheie. Cartea pe suport hârtie va exista cât va exista hârtia. Doar că nu avem nevoie de dvs.să ni le editați și tipăriți, asta e tot. Vom folosi ca sursă fișierul electronic, ca să ne-o imprimăm singuri, în câte exemplare ne trebuie. Les jeux sont faits, rien ne va plus!

  4. Adrian Rusu spune:

    Adica ati scris toata chestia asta incolora, despre cartea tiparita sau nu, ca sa introduceți ultimele DOUA fraze. Singura intrebare care-ți ramane este cum se baga o furculiță intr-o ceva de teflon… Nu e bine să bagi fuculița in tigaie ? Nu e sanatos ? Nu e frumos ? O spuneti in ipoteza ca mancați din tigaie ? Sau din farfurie ?… Ce treaba au furculița si abecedarul ? Trebuie un oarecare simț al măsurii…. E mare păcat, pentru ca este intr-adevar O PROBLEMĂ serioasa (cartea – nu tigaia). Tangentati CEVA acolo, anume ca cea digitală „reprezintă” o carte. Daca te gandești TOT ce e electric (transmis prin acest agent, „virtual” cum se zice) „reprezinta”, intr-adevar, nu ESTE ceva-ul. Cinema-ul nu este teatru, dar il „reprezenta”, televiziunea nu este nici ea -„reprezinta” (orice), muzica, la fel…Cartea „reprezentata” mai ESTE „carte” ? Nu e, cumva, „fișier” ? Muzica nu e oare „semnal audio” ? șamd. Copilul trebuie sa vina in contact cu ceva „reprezentat” sau cu ceva real ?…etc. (Abecedarul e „carte” doar prin extensie si printr-o anumita -mică- exaltare: „prima carte”; cartea propriu-zisa vine mai tarziu in viata).

  5. George Gafencu spune:

    Am inceput sa fiu un impatimit al cartii electronice.

    Inainte de ea, tot cumparam carti tiparite si biblioteca era bucsita cu carti citite si nu mai era loc pentru altele. Trebuia sa donez un set de carti ca sa pot cumpara altul.

    Acum cartea electronica a rezolvat pe moment problema spatiului pe rafturile de carti.

    Cum costurile cu cititoarele electronice este in scadere (o tableta Kindle HDX de 8’9 inch a ajuns foarte accesibila ca pret), previn un viitor stralucit literaturii electronice.

    Exista insa limitari in cartile care pot fi tiparit electronic, asta pana cand televizoarele o sa transforme in cititoare.

    Cartile tehnice, de bucate, albumele de arta si orice fel de volum care contine grafica, scheme sau orice fel de imagini arata groaznic pe tableta si nu pot fi folosite ca atare.

    Un exemplu clasic este cartea de bucate. Nu pot sa imi imaginez cineva aplecandu-se asupra unei tablete ca sa gateasca in bucatarie. La fel cu cineva care face o reparatie in casa sau garaj bazat pe o carte cu indicatii.

    Insa daca imaginea poate fi proiectate pe un ecran TV de dimensiuni mare (exista zilele astea televizoare care merg pana la 80′-85′), totul devine posibil si toate cartile tiparite pot dispare cu exceptia raritatilor.

    • Gore' spune:

      Am vazut un tehnician (om care se apropia de varsta a treia) de service echipamente termice care fotografia cu un smartphone produsul inainte de demontare (pentru a memora conexiunea firelor), facea poze cu produsul defect pe care le trimitea cu acelasi smartphone catre colegii lui si primea (prin e-mail) documentatia necesara efectuarii reparatiei. Fara update nu ramai in piata :) .

      • DanielS spune:

        Aoleu, dar nu prea sinteti la curent. Intre field si office s-a intins demult lasciva arta audio-video. Sageata indica exact unde trebuie sa te uiti. Iar schema rosie suprapusa peste instalatia reala indica direct solutia optima. Iar daca mai dispui si de exprimare clara si decenta in engleza, Bingo! Esti project engineer sau macar vreun amarit de site manager cu salariu gretos, plin de obiective finalizate si memorii cu amante de pe toate continentele.

        Domnu Gore, updatati-va la realitatea santierelor internationale!

        Best Regards!

    • Stefan spune:

      Ati fi surprins, dar sotia mea si-a diversificat foarte mult prajiturile de cand avem tableta.
      Exista retete foarte bine prezentate, chiar filmulete despre cum se face si ce consistenta trebuie sa aiba crema samd. Eu sunt foarte fericit!

      • George Gafencu spune:

        Nu neg ca ar fi asa, insa propria experienta arata ca nu poti folosi cititorul, mai ales daca are un ecran mic, in bucatarie. Dovada ca e asa este ca e greu de manevrat ecranul cititorului sau butoanele cand mainile iti sunt murdare faina sau alte cele ca sa vezi ce urmeaza in reteta.

        Pentru mine merge doar sa tiparesc reteta la imprimanta si atunci e mai usor (echivalent cu a avea o carte de bucate clasica). La fel, daca sunt filmulete, trebuie de le vazut inainte de gatit, nu in timpul gatitului din acelasi motive.

        Insa daca reteta e aratata pe un ecran mare ca sa o vezi in totalitate in timp ce gatesti sau poti sa comanzi vocal navigarea si sa primesti instructiunile tot vocal, problema cu manevrarea cititorului poate fi rezolvata usor.

  6. Dedalus spune:

    POD. Prin on demand. Asta exista de mai bine de 10 ani.

    Ca intotdeauna in astfel de momente de progres rapid, probabil ca vor coexista o perioada carti tiparite cu carti electronice.

    Nu prea se vorbeste insa despre transforamrea structurala pe care o sufera cartea devenind electronica. Prin multitudinea de instrumente automatizate ce i se ataseaza si, mai nou, pri ncaracterul sau itneractiv (si in curand probabil si prin atasarea de conexiuni cloud si de inteligenta artificiala) cartea electronica de fapt inceateaza de a mai fi o alta forma de reproducere a unui text. Devine altceva, nu mai e carte. Nu stiu cum s-o numesc, poate “releu de cunoatere” (neinspirat sunt acum…:-( ).

  7. Dedalus spune:

    …sa presupunem ca m-am apucat sa citesc un roman al lui Hesse.

    Mai intait ma conectez la Wikipedia – cine a fost Hesse? Ok, ce s-a intimplat in perioada in care a scris?

    Incep sa citesc. Referiri la o zona geografica . Conectare. Cum arata zona respectiva?

    Citesc in continuare. Ahhh, stilul seamana cu Mann. Asa o fi? Cand a trait Mann? So-o fi intilnit cu Hesse? Conectare.

    Citesc mai departe. Ei, parca am mai gasit metafora asta pe la inceput. “Cauta [metafora]“. Gasesc. Compar.

    Termin de citit. Parca as mai citi un alt roma al lui, sa ma lamuresc. Conecatre. Alegere roman. Re-conectare. CE se spune despre acel roman? Critica e numai in limba germana!! Nu stiu germana. Conectare. Google translator. Aha, nu prea e clar, dar am intelesc ca. Ia sa verific. Cautare in engleza, mai “narrow” acum. Aha, m-am lamurit.

    Citesc mai departe.

    DAr trebuie sa plec. Iau cititorul in mijlocul de transport in comun. Acolo mai am niste povestiri ale lui Hesse, ceva aparat vritic si pe deasupra mai pot conecta si wi-fi. Cam gtreu ca e alb-negru (bugetul, dehhh…).

    samd

    De-asta spuneam ca nu ar trebui comparata cartea tiparita cu cartea digitala. Sunt deja doua lucruri diferite, fac apel la abilitati si indemanari diferite, creeaza obiective de cunoastere diferite ca natura.

  8. Gore' spune:

    “internetul nu a distrus televiziunea, nici cartea digitală nu va duce la sfârşitul cărţii tipărite”. Asa este. In schimb a distrus presa scrisa. Pe hartie :) .
    “În loc să ne îngrijoreze problemele reale, simţim nevoia să luăm atitudine sau să argumentăm în favoarea unei părţi”. Ce sa facem, suntem oameni si din cand in cand ne place sa ne bagam in seama si sa ne dam cu parerea.
    Articolul pare o pledoarie (fin mascata) in favoarea pastrarii formatului pe hartie. Probabil ca formatul va rezista in aceeasi masura in care au rezistat vinilul, caseta audio, banda magnetica etc..
    Ca sa folosim un termen la moda – fiti proactivi (ma refer la cei din domeniul acesta de activitate). Oricum in acest moment (de fapt de multa vreme) aveti materialul in format electronic (s-a depasit perioada literelor de plumb, peste tot in lumea asta). Dati 50 de centi unei terte parti (google, yahoo etc.) care poate valida “cititorul”, astfel va asigurati ca un cumparator nu distribuie mai departe si e posibil sa multiplicati vanzarile, creati pachete “time limited”, abonamente de acces la biblioteca virtuala etc..
    Problema generatiilor actuale nu este in ce varianta sa citeasca (hartie sau electronic). Problema este ca nu citesc deloc!
    Din cei care “prevad” viitorul sigur o parte il si ghicesc. Mai greu de ghicit acum e care din ei :)
    Trist e ca aveti dreptate – cartea pentru multi este obiect de decor!

    • George Gafencu spune:

      Domnule ‘Gore,

      Ati lovit cuiul in cap prin comentariul Dv. Marea drama a cartii devenite electronice este ca scoate practic editurile de pe piata, plus magazinele de carti traditionale.

      Deja in SUA acum vreo cativa ani Borders, unul dintre cele mai mari lanturi de librarii a dat faliment din cauza competiei Amazonului. Acum se pregateste Barnes & Nobles pe margine, pentru ca nu mai poate face fata competitiei electronice. Au ei un cititor pe piata, insa eu unul nu l-as cumpara… De vreo doi ani cauta un cumparator si nu il gasesc. Vreo 10-15 ani era un loc plin de viata si acum cam bate vantul. Ei incearca sa se diversifice vanzand jocuri, papetarie, birotica marunta si carti specializate care sunt mai greu de editat electronic, insa nu sunt prea multe sanse de supravietuire. Ca e asa indica faptul ca pana si firmele inchiriind filme in magazin s-au inchis, cu Blockbuster cap de afis. Lumea inchiriaza online, unde oferta e mult mai larga decat in magazin.

      De aici toata drama.

      Chiar si ziarele americane s-au reorientat. Nu mai scot editii pe hartie, care costa mult mai mult, ci electronice. Vrei sa citesti ziarul, faci un abonament pe Amazon si iti este livrat automat pe tableta sau cititor la data aparitiei.

      Mai nou au aparut si biblioteci electronice, care scot usor de pe piata bibliotecile clasice. Pentru o suma platita lunar, poti citi un numar de carti pe tableta.

      Pe viitor, vad o integrare mai buna a cartii cu continutul ei, cum deja se intampla la cititoarele Amazon. Cand vezi un film pe Amazon Prime, exista optiunea de X-Ray care iti prezinta informatii despre scena (cine joaca, detalii suplimentare, etc). Poti sa mai mergi prin vreo doua locuri sa aflii mai mult, dupa care te intorci la film care reincepe automat.

      Deja Amazon are o optiune similara pentru cartile citite care or sa scoata si ce a mai ramas din editia tiparita… In X-Ray pentru carti or sa apara comentarii, detalii suplimentare despre personaje, locuri sau actiuni si alte cele…

    • Dedalus spune:

      Asa este.

      Si eu cred ca va ramane cartea tiparita, dar cu o alta functie si o alta valoare. Astfel, va fi nevoie de referentiale, de liste de linkuri descrise pe scurt. Va fi nevoie si de carte cu valoare simbolica, in sensul ca unii o vor prefera doar pentru ca e … “demodata. Cam la fel cum unii prefera discurile de vinil si acum.

      Cred ca vor disparea insa editurile sub functia lor de acum, adica de a edita si tipari carte. Editarea se poate face chiar de autori, cu un minim de cunostinte de tehnoredactare iar tiparirea nu mai este necesara decat in putine cazuri.

      Dar editurile au ceva ce nici un autor si nici o retea nu are: oameni capabili sa selecteze si sa organizeze informatie in forma texrt, intr-un mod prietenos fata de om.

      Cred ca resursa respectiva se va reorienta, va aparea o alta meserie ce o va inlocui pe cea de redactor/editor.

      Dar, ca in povestea celor nemultumiti ca nu se mai cer sei de cand au aparut auomobililele si care nu voriau in ruptul capului sa inteleaga ca lumea s-a schimbat, probabil ca si in cazul editurilor unii pur si simplu vor refuza sa inteleaga transformarea si sa se adapteze, incercand de fapt sa resuciteze cartea tiparita in forma sa clasica.

      • Dedalus spune:

        Un simptom este chiar articolul de fata.

        Forma de articol postat pe internet are ca avanataj major posibilitatea interactiunii directe dintre autor si publicul sau.

        Dar autorul nu a profitat de acest avantaj, nu a intrat in dialog cu publicul sau ce a postat aici.

        Asta imi aminteste de niste profesoare cu pretentii care imi scriau emailuri, dar nu se oboseau sa mai si raspunda la ceea ce eu le scriam, consdierand ca un email e ca o scrisoare – il trimiti si gata…..

  9. iosiP spune:

    Cred ca, la fel ca si in alte domenii, va disparea nivelul “intermediar”: cartile editate pe hartie de calitate medie, in formate incomode si fara valoare estetica. Vor ramane cartile scumpe (albume de arta, carti cu ilustratii realizate de artisti consacrati etc.) si cartile foarte ieftine, de genul cumparat-citit pe plaja-lasat in camera de hotel la plecare.

    Argumente? Doar prin analogie:
    1. Discurile de vinil nu au disparut. Dimpotriva, exista o crestere a cererii iar pasionatii nu ar renunta vreodata la ritualul ascultarii acestora. Ce va disparea, in schimb, sunt CDurile, fiind inlocuite cu fisiere hi-res mult mai comod de utilizat.
    2. Ceasurile mecanice de lux nu au disparut. Exista si vor exista intotdeauna persoane pasionate de finetea si ingeniozitatea unui mecanism mecanic. In schimb, vor disparea ceasurile cu cuartz din gama medie, fiind inlocuite cu ceasuri ieftine de tip “disposable” (se arunca atunci cand se termina bateria) sau cu “ceasurile” de la telefonul mobil, tableta etc.

  10. Vladimir Grigorov spune:

    Citez dintr-o lucrare de bacalaureat 2014:
    “Sincer, aceste activităţi de îndrumare a lecturii elevilor nu au niciun rost pentru că oricum nu mai citeşte nimeni cărţi. Toti preferăm să ne jucăm jocul ăla cu păsările pe telefon (nu pot să-i dau numele că se consideră reclamă)”
    No comment.

  11. Robert spune:

    Pentru amuzamemt. Avea o cunostina care cumpara carti in draci. Avea o camera mare, numai biblioteca. De fapt el nu citise nimic. Cumpara carti “pentru decor” si le aranja dupa culoarea cotorului. Tin minte cand s-a editat prima data Istoria religiiilor de Mircea Eliade. E, volumele (3) erau asezate separat. Nu corespundeau culorile. Ps. Ce am scris nu are legatura cu articolul, doar am vrut sa aduc un zambet.

  12. euNuke spune:

    ” De ce nu putem lăsa lucrurile să se desfăşoare în linişte, acceptând că vom avea din ce în ce mai mulţi cititori de cărţi electronice şi, probabil, din ce în ce mai puţini cititori?”
    Iarăşi pesimism. Mă izbesc de el la tot pasul. Aici, pe contributors.

    Întâi, să-mi exprim convingerea că nici vorbă să dispară cartea de hârtie. Dar, in loc de tiraje de masă vom avea tiraje de nişă. Există cerere bine structurată pentru anumite cărţi de specialitate, pentru ediţiile de lux ale marilor titluri din literatura universală, pentru albumele de artă. Un mic sondaj in anturajul meu demonstrează că in urma apariţiei cărţilor electronice cam acestea ar fi tipurile de carte materială ce vor rămâne in bibliotecile personale.

    Apoi, despre piaţa -incipientă- a cărţii electronice. Este evident că viitorul este aici şi că existenţa editurilor depinde de abilitatea lor de a juca pe această piaţă enormă. De ce enormă? pentru că, spre deosebire de cartea materială, se adresează strict curiozităţii umane, iar curiozitatea e prezentă la majoritatea indivizilor, cu sau fără educaţie înaltă. Cartea de hârtie a fost şi este incă apanajul unor elite, iar pentru ceilalţi -”prostimea”- nu era decât un obiect inutil şi masiv de care se loveau prin casă sau, in cazul elevilor, o obligaţie şcolară. Cărţile sunt grele, complicate, pline de cuvinte ciudate şi îţi strică nu numai ochii, ci şi minţile. Cam asta e concepţia norodului subeducat. Prostimea asta -curioasă şi ea de la natură- asigură existenţa unor fiţuici de scandal cu tiraje incredibile, asta pentru că satisfacerea curiozităţii îi impinge la lectura unor texte indigeste, stupide care le strică nu numai ochii, ci mai ales minţile. Din momentul in care tableta va atinge aceste medii -refractare la cartea de hârtie- semnificaţia elitistă a cărţii şi spaima in faţa ei vor dispărea. Piaţa cărţii va suferi un proces de democratizare, aşa cum s-a întâmplat deja in istorie cu cartea tipărită in raport cu cea copiată manual. Numai că de data asta fenomenul va fi mult mai vast, iar produsele vor putea ajunge in orice ungher de ţară, la orice nătărău dornic să scormonească in viaţa altora, chiar şi fictivă. De ce? pentru că piaţa de carte electronică elimină din intermediari -librăriile, distribuitorii- iar gradul de disponibilitate va creşte odată cu răspândirea internetului. Editurile se vor folosi de o reţea de transmitere a datelor in care nu au fost obligaţi să investească nimic. Alţii se ocupă de asta -corporaţiile alea hulite de sărăntocii ingraţi- şi extinderile aduc profit imediat tututor pieţelor conexe ce accesează gratuit reţeaua, recte oborul virtual.

    Aceşti noi clienţi virtuali trebuie doar culeşi de pe şanturile imunde ale netului, dar pentru asta e nevoie de pricepere, de altruism şi de o mare poftă de câştig. Noi titluri şi noi formate trebuie emise pentru a corespunde capacităţilor reduse de lectură ale acestei vaste categorii de noi cititori. Or să [re]apară literatura de scandal, romanele in foileton, proză erotico-fantastică dotată cu poze color. Orice, numai ca nătărăul să fie prins in laţ şi alfabetizat cu cartea murdară pe care numai hârtia digitală o poate suporta.

    După ce cartea electronică va deveni un obiect comun, indispensabil şi totodată banalizat -in 5-10 ani- tinerii din acele medii care altădată descurajau prin educaţie cultura şi achiziţia de cărţi vor putea să treacă la stadiul următor, de rumegătoare liberă de proză, in care vor fi capabili să-şi caute şi să-şi aleagă singuri titlurile. Deocamdată tabletele sunt jucărelele noii generaţii, dar generaţia asta se va deştepta şi ea la un moment dat, iar atunci jucăria se va transforma in unealtă. Iar unealta-minune, inedită şi şic astăzi, va ajunge o prezenţă ordinară pe măsuţa din sufragerie, lângă telecomandă şi tocul cu ochelari. Coperta cărţii nu va mai avea nicio relevanţă estetică, va fi şi ea un toc menit să protejeze unealta. Miros de cerneală proapătă va fi prezent in ficţiunile retrofuturiste ale vremii, iar nevoia de a epata se va agăţa de alte obiecte cu potenţial de vogă pentru a se manifesta.

    Iar acum să mă plâng şi eu oleacă. Binenţeles, la adresa editurilor. Au trecut vreo 4 ani de la achiziţia primului ebook şi răbdarea cu care m-am înarmat atunci e pe sfârşite. Mi-am zis că hai, suntem la inceput, ai noştri sunt mai slab capitalizaţi, mai înapoiaţi tehnologic şi că va dura ceva până când vor deschide larg oferta de titluri in format digital. Domnilor, nici la ora asta nu pot achiziţiona titlurile recente -literatură, istorie, filozofie- ce apar pe piaţa de carte tipărită, sunt obligat ori să aştept până când va catadicsi vreun analist că decidă că gata, stocul de clienţi de carte materială s-a epuizat şi prin urmare se poate da drumul şi la versiunea digitală ori să mă reorientez. Asta e, viitorul este in subsidiar in optica editurilor, căci arareori titlurile noi sunt oferite concomitent in cele 2 versiuni. Ceea ce mă determină să renunţ la meschinăria mea naţionalistă -de a face achiziţii made in Romania- şi să merg pe mâna marilor edituri occidentale şi, asta e, să citesc in engleză. Şi nu sunt singurul. Toţi cunoscuţii mei deţinători de carte electronică procedează aşijderea. Pierdeţi clienţi, domnilor. Pierdeţi clienţi şi atunci când -din cauze birocratice, probabil obiective- rataţi să publicaţi anumite formate compatibile cu anumite categorii de readere. Aceasta e explicaţia pentru care aveţi mai puţin cititori. In fapt, aveţi mai puţini clienţi, că nu e vorba de cititori. Cititorii sunt ai altcuiva.

  13. GigiM spune:

    Vor disparea ambele, sa fie lumea fara grija, dar probabil nu in viitorul apropiat… :)
    Probabil vor ramane in bibliotecile unor pasionati si in muzee anumite carti de valoare si chiar e-book reader-e cu o istorie mai aparte. Prima va disparea cartea scrisa (cu exceptiile pe care le-am scris), urmand exemplul presei scrise.

    Legat de experienta personala (si sunt o persoana de varsta medie):
    – nu mai urmaresc TV-ul de vreo 3 ani (prefer internetul)
    – presa la fel, doar pe internet (dar aici e valabil la majoritatea)
    – carti (netehnice) tiparite, cu rusine sustin ca n-am mai citit de ani
    – am un kindle si o tableta (dar nu sunt prea multumit de performanta lor); practic citesc pe Tv sau monitor (si aici se putea mai bine)
    – ma gandeam sa “donez” majoritatea cartilor din “biblioteca” din sufragerie (dar cum s-ar numi atunci biblioteca?)

  14. Victor spune:

    Real vorbind, conteaza prea tare mediul de distributie a unei carti? Intotdeauna vor fi “extremisti” care vor prefera numai cartea tiparita sau pe cea in varianta electronica. Evident, ambele formate au fiecare setul lor propriu de avantaje si dezavantaje. Castigatorii reali ai unei astfel de dispute vor fi companiile de distributie, editurile, etc. Sincer, nu ma intereseaza atat de tare profitul lor atata timp cat nu sunt (din pacate) actionar la vreuna. Eu citesc atat carti tiparite cat si in format electronic (Kindle si telefon), astfel incat sa ma pot bucura de avantajele ambelor variante, fiecare functie de contextul corect. Cu siguranta, nu voi renunta niciodata la un format in favoarea celuilalt.

    Ceea ce ma intereseaza, insa, in mod direct este efectul asupra cititorilor si cresterea numarului acestora. Iar din acest punct de vedere, cartea in format electronic, datorita cresterii gradului de comoditate in achizitie si citire, eu cred ca a ajutat la popularizarea acestei activitati culturale in cadrul unei piete la care anterior cartea tiparita nu avea acces. Acesta mi se pare avantajul REAL al formatului electronic, pe care il apreciez. E mult mai cool sa ai un device in mana decat o carte tiparita, mai ales la o anumita varsta, nu? Daca acea persoana nu ar fi intrat niciodata intr-o librarie sau intr-un targ de carte, conteaza ca a inceput sa citeasca doar datorita aparitiei e-reader-elor? Singurul aspect care conteaza este ca citeste. :)

  15. Daniel spune:

    Din pacate distrugerea a inceput de mult, de cand cartea tiparita pe hartie a inlocuit blanile de oaie scrise manual, cu care la o adica te puteai si inveli. Mirosul ala de blana de oaie a disparut pentru totdeauna.
    Si daca privim si mai in spate, nimic nu se putea compara cu tablitele de plumb, era om adevarat cel care putea tine in mana o asemenea carte, daramite sa o mai si rasfoiasca.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Viorel Zaicu


Viorel Zaicu

Studii de filosofie, incheiate cu un doctorat obtinut la Universitatea din Bucuresti in mai 2008. Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)