Home » Cultura »Opinie »Societate/Life » Citesti:

ICR-Dogville. Sau despre Plastic Man

Radu Vancu iulie 23, 2013 Cultura, Opinie, Societate/Life
14 comentarii 1,686 Vizualizari

M-am bucurat, fireşte, atunci când lui Andrei Marga i s-a luat posibilitatea de a mai distruge până şi ruinele ICR-ului (pe care tot el îl ruinase); însă nu excesiv de tare. Întâi, fiindcă schimbarea lui nu venise în urma protestelor ample şi repetate ale artiştilor şi intelectualilor, ci fusese nevoie ca Victor Ponta să se deplaseze în Germania pentru a fi făcut să înţeleagă cât de distructiv e Andrei Marga; apoi, fiindcă nu prea credeam că USL o să aibă înţelepciunea să numească un preşedinte profesionist, pe care să-l lase să-şi facă treaba – ar fi putut găsi, dacă ar fi vrut, câţiva excelenţi printre propriii simpatizanţi, de la Carmen Muşat sau Andrei Bodiu la Caius Dobrescu sau Liviu Antonesei. Oameni excepţionali sub raport profesional, şi pe deasupra integri, cu luciditatea nicicând umbrită de opţiunea politică. Dar bănuiam că n-o să vrea nimeni să-i găsească – tocmai pentru că sunt şi buni profesionişti, şi integri.

Din păcate, nu m-am înşelat. Politica de cadre a USL a căutat un tip pe cât de lipsit de merite, pe atât de ambiţios – şi, în consecinţă, de dispus să facă orice i se cere pentru a-şi realiza ambiţiile neacoperite de merite. A căutat – şi l-a găsit cu asupra de măsură în Lilian Zamfiroiu. Despre care nimeni nu ştia nimic, în afară de Nicolae Manolescu, al cărui adjunct la UNESCO a fost vreme de şapte ani; şi, ştiind bine cum îşi alege Manolescu adjuncţii, am presimţit că nu-i a bună. Apoi, când s-a aflat că fusese redactor-şef la Universitatea comunistă în anii ’80, am înţeles că presimţirea e pe cale să mi se confirme – omul nostru de la UNESCO părea a fi fost încă din pruncie un arivist feroce.

În fine, mi-am zis să nu fiu atât de cârcotaş şi să aştept programul fostului adjunct al lui Nicolae Manolescu; în fond, orice om are dreptul de a pretinde că s-a schimbat, şi că greşelile tinereţilor au lăsat locul unei maturităţi responsabile. Toţi putem avea Damascul ori Canossa noastră. Aşa că, ştiind că Lilian Zamfiroiu intră pe post în 8 iulie, mi-am impus un termen de două săptămâni de tăcere. Într-o jumătate de lună te poţi lămuri cine e şi ce vrea un om de la instituţia pe care o conduce.

Şi a venit interviul lui Lilian Zamfiroiu. Şi m-am lămurit.

Nu despre programul lui, fiindcă n-are unul. Şi nici nu vrea să aibă. Ci despre biografia lui – care îi e cel mai limpede program. Lilian Zamfiroiu e arivistul perfect, Plastic Man-ul care ia orice formă i se cere. Şi, în plus, nu are nicicând o judecată morală – nici asupra lui însuşi, nici asupra celor ce i se cer, nici asupra celui care-i cere. I s-a cerut de mama lui să nu se facă inginer, ci profesor, fiindcă-i mai uşor; şi s-a făcut, fiindcă nici măcar la vârsta adolescenţei n-avea curajul revoltei sau al cosnecvenţei. I s-a cerut să fie turnător; şi a fost turnător, s-a executat imediat, chiar cu părere de rău că nu poate să fie mai de folos (o spune pe şleau în interviu). Vreo remuşcare pentru că a turnat profesori? Nici pomeneală, singurul lui regret e că n-a putut servi mai cu folos Securitatea, după cum spuneam. I s-a cerut să fie propagandist comunist; şi a fost, cu asupra de măsură, pe cât îl ţineau puterile lui de redactor-şef la Universitatea comunistă. Vreun regret pentru asta? Nici unul, ba chiar dimpotrivă, e mândru – fiindcă aşa a învăţat jurnalismul. I s-a cerut să vină la Educaţie? A venit la Educaţie. La Apărare? Apărare să fie. Externe? De ce nu?

Iar acum, cum delicios de impersonal spune, „s-a ajuns la concluzia că CV-ul lui ar fi cel mai apropiat de domeniul ăsta” al ICR-ului! Ei bine, dacă „s-a ajuns la concluzia” asta, ce poate să facă bietul „Lilian de la Câineni”, cum singur se alintă, decât să se execute. Plastic Man poate foarte bine să fie şi preşedinte ICR, dacă se ajunge la concluzia asta; nu ştie dacă se pricepe, nu ştie ce vrea să facă, sau cu ce echipă – dacă „s-a ajuns” la concluzia asta, musai că trebuie să se prezinte la post şi să facă ce vrea partidul. Cu râvnă şi fără nici un fel de întrebări. Sau remuşcări. Decât, fireşte, dacă se ajunge la concluzia că trebuie să le aibă. Dacă partidul o va cere, atunci să te ţii remuşcări! Însă, până atunci, nici vorbă.

Mi-e destul de limpede care-i misiunea lui Lilian Zamfiroiu la ICR: pe scurt, are dificila misiune de a nu face nimic. Dar nimic-nimic, ioc, zero, nici un căpeţel de proiect sau de iniţiativă de care să se lege turbaţii de artişti şi de intelectuali care, în răutatea lor, abia aşteaptă să aibă ceva de care să se lege. „Lilian, nu faci nimic, să nu aibă nimeni de ce protesta”, i s-o fi spus. Iar „Lilian de la Câineni” a devenit de îndată non-acţiunea perfectă. Nimic i s-a spus să facă, nimic a fost. Şi nimic va fi, până ce-i va expira mandatul. (Ba chiar şi după aceea, dar el nu ştie asta.) Şi tare mă tem că, de data asta, va fi unul întreg. Fiindcă neantul e mult mai greu de dat jos decât prostia.

Când l-am văzut alintându-se „Lilian de la Câineni”, am ricanat amar: ba de la Dogvilleni, maică. Fiindcă, la fel ca-n Dogville-ul lui Lars von Trier, unde oraşul în care se petrece acţiunea filmului e desenat cu cretă, fiind o iluzie de oraş, tot astfel ICR-ul lui Lilian va fi o iluzie de ICR. Desenat cu cretă pe asfalt de Plastic Man. Care va sări şotronul pe deasupra lui, va mai şterge o linie, va mai colora alta – dar nu va mai fi vorba de un ICR adevărat, care să se ocupe cu proiecte pentru cultura română, ci de o butaforie. De o scenografie. De un ICR-Dogville, în care Plastic Man va imita pentru public ceea ce „s-a ajuns la concluzia” că trebuie să imite. Iar asta va dura mult şi bine.

E de acum clar: ICR-Patapievici e istorie. Gloriasă, dar oale şi ulcele. În mandatul lui Lilian, ICR va fi ICR-Dogville. Şi nu m-aş mira deloc ca, trecând pe Aleea Alexandru, să văd la numărul 38, în locul sediului ştiut, o căsuţă desenată pe asfalt cu cretă colorată. Aş şti atunci că Plastic Man şi-a făcut treaba până la capăt.

P.S. În cazul în care nu s-a înţeles deja, nu am cum să colaborez nici cu acest ICR-Dogville. În eventualitatea în care unii oameni bine intenţionaţi de acolo o să mă invite să particip la proiectele lui, o să refuz toate invitaţiile, aşa cum le-am refuzat pe cele la New York sau la Viena din timpul mandatului lui Andrei Marga. Ştiu, nu sunt ei de vină pentru că „s-a ajuns la concluzia” că Plastic Man trebuie să le fie şef, şi îi compătimesc pentru asta. Vom colabora, dacă vor mai voi, când se va ajunge la concluzii mai salubre.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre:



Currently there are "14 comments" on this Article:

  1. sile spune:

    Taios si la obiect.

  2. razvan tupa spune:

    Eu in continuare nu sunt de acord cu boicotul, pentru ca izolarea institutiilor publice de lucrurile in care credem nu mi se pare un lucru viabil. In plus nu prea sunt sanse sa inteleaga vreodata ceva din gesturi de felul asta. S-a vazut si la Paris. In schimb, tu oferi aici si o solutie de care ICR are nevoie. “Carmen Muşat sau Andrei Bodiu, Caius Dobrescu sau Liviu Antonesei” sunt primele variante serioase pentru posturile de vicepresedinti.

    • Radu Vancu spune:

      Răzvan, pur și simplu nu-mi place să lucrez cu ariviști turnători, care se așteaptă ca eu să dau din coadă fiindcă mă ștampilează ei pentru export. Pot merge foarte bine și pe barba mea la festivaluri în străinătate, pot face pentru poezia română cât mă țin puterile, fără să trebuiască să mă simt inconfortabil cu mine însumi fiindcă lucrez cu turnători gen Marga sau Zamfiroiu. În plus, cred că nu numai poeților, dar nici poeziei nu-i convine să lucreze cu dubioși de genul amintit; dacă nici poeții & poezia nu mai sunt radicali, zău că we re screwed. :)

  3. @) RV

    Multumesc pentru vorbele bune, insa: 1. Nu am nici un fel de simpatii politice, am insa un florilegiu de antipatii in cimpul nostru politic, 2. Nu as putea accepta o asmenea functie dat fiind ca ICR a fost, este si va fi mereu o institutie bugetivora si clientelara, ca sa nu mai vorbim despre partea “obscura” a activitatii sale. 3. Din acest ultim punct de vedere, e clar ca Lilian e omul potrivit la locul potrivit. Cum fusese mai inainte si Marga. Pe vremea lui HRP era mai dificil pentru servicii cu diversii acoperiti, de la Marga incoace e simplu, seful insusi e omul lor. In rest, sa fim sanatosi si sa prindem desfiintarea acestei institutii.

    • Radu Vancu spune:

      Domnule Antonesei, firește că ICR e bugetivor, câtă vreme e finanțat de la buget; însă, cu cele vreo opt milioane de euro, HRP a reușit să facă minuni. Iar clientelar ICR-Patapievici nu a fost niciodată – luați lista cu artiștii „exportați” și o să vedeți zeci de nume anti-Băsescu și anti-PDL. Cât despre „partea obscură” a activității ICR, n-am idee despre ce vorbiți – exclud posibilitatea că ați crede, precum SRS, că artiștii & intelectualii exportați de ICR sunt agenți SIE. În rest, total de acord cu dumneavoastră. Toate cele bune, RV

      • Guardian spune:

        Bugetivor e si ziarul Timpul si Fundatia Timpul, unde e sef mister Antonesii…si desigur pe post de “Mecena” e baronul Nichita…nu dom’le ICR-ul e bugetivor, dar ziarul Timpul (unde vorba fie intre noi, cel mai mediatizat personagiu’ e chiar boss-ul ..cam cum “ierea” marga la ICR), marele ziar de cultura Timpul de importanta, nici macar locala, cred ca de cartier, nu e bugetivor…sunt buni banii de la Nichita, ori de pe la Consiliul Judetian, de la alt mare barbat de stat pe nume Adomnitei….Timpul si cu Poli Iasi, vehicule electorale…da’ nu, nu pe baza de simpatii politice, nici vorba…pe valoare ! (bine Poli e in B, Timpul nu stiu, da’ banuiesc ca nu se citeaza din Timpul pe la Oxford)…Acu’ nu-i nimic rau in faptul ca statul finanteaza cultura, ba dimpotriva, da’ impocrizia domnului Antonesii e exemplara: om platit toata viata de stat, acuza ca insitutia x ori y e bugetivora, cind tu insuti esti bugetivor (desigur si cum bine observati domnule Vancu, domnul Antonesii nici macar nu-si pune problema randamentului, ori a ROI-ului, a contextului…arunca si el o propozitie mai mult sau mai putin veninoasa, vede “serviciile” peste tot si in toate , si gata s-a spalat pe miini)…
        N-au domnule Vincu, nici “vina”, nici dispciplina, nici rigoarea, nici commitment-ul, nici caracterul, nici inteligenta, nici cultura si nici multe multe alte calitati , care intru-un mod miraculos si-au dat intilnire in inima si mintea aceluiasi om: H.R. Patapievici.Punct. Bine motivatii ludice gasesc cu totii. HRP n-a fost membru de partid, domnul Antonesii care declara cu gurita dumnealui “Nu am nici un fel de simpatii politice” a fost membru de partid militant multi ani de zile. Nu-i nimic rau in a te angaja politic , intelectual fiind, da’ nici sa te dezici mereu miine de ce ai fost ieri…si chiar daca foloseste prezentul, dupa ce-ai fost PNL-ist atitia ani de zile (domnul profesor de psihologie, probabil ca stie ca exista o oarecare remanenta la nivel mental… nu te scuturi din cap ca Grivei, si gata te-ai curatat de pnl-ism,si nu ma refer in sens doctrinar), ai scris apropape incontinuu numai in sprijin USL-ist, da se cheam ca esti “neutru”….e misto si convenabil sa fii neutru acuma, cind toate predictiile si aiurelile nu prea ti-au iesit…ba chiar de loc…

  4. victor L spune:

    Despre Liviu Antonesei si Carmen Musat sa spui ” cu luciditatea nicicând umbrită de opţiunea politică” mi se pare o exagerare inacceptabila.
    Sau a naibii luciditate “nicind umbrita”, caci este clar directionata.
    Cit despre noul sef ICR, de la prim plagiatorul guvernul ar fi fost prea mult sa te astepti la altceva; grajdani se gasesc cu duiumul in jurul sau.

    • Guardian spune:

      Mare dreptate aveti…o fi fost seful Consiliului Judetian Iasi, pentru ca scrie poezii…judetiene..
      Evident ca nu poti sa-l compari cu acest Lilian, da’ nici “cu luciditatea nicicând umbrită de opţiunea politică” nu mi se pare corect, ba chiar de loc…omul’ e anti-basescu si pro-antonescu la modul taliban…

    • Radu Vancu spune:

      Ah, dar nu mă interesează atât că luciditatea e direcționată, cum spuneți (oare a noastră nu e?), cât faptul că e în stare să reacționeze ferm la abuzurile și derapajele evidente.
      Să luăm exemplul doamnei Carmen Mușat. Deși anti-PDL și anti-Băsescu, a reacționat ferm în cazul plagiatului lui Ponta. Sau în acela al ICR. Există, adică, niște valori comune, mai importante decât opțiunea politică. Și asta îmi dă încredere.
      (E drept, nu înțeleg de ce a admis în „Observator cultural” serialul tendențios & meschin al lui Radu Călin Cristea împotriva lui Vladimir Tismăneanu; însă asta e altă poveste. În ceea ce privește textele & reacțiile proprii, doamna Carmen Mușat rămâne exact așa cum am spus – onestă & integră.)
      Altfel, aveți dreptate – ca întotdeauna, USL a preferat grăjdanii.

      • amanda13 spune:

        Am toata stima pentru criticul si teoreticianul literar Carmen Musat si pentru cei pomeniti de dvs., insa nu pot sa scap de senzatia ca Marga si acum Lilian&co. sunt si produse ale curentului anti- intretinut si de revista “Observator cultural” in toti acesti ani. Sper din tot sufletul ca macar acum, dupa ce raul a fost facut, indivizi precum Lilian sa fie lasati sa-si faca singuri de ras partidul; nu cred ca cei pomeniti de dvs. (mai cu seama dupa ce au fost la randul lor urmariti de Securitate) s-ar compromite devenind adjunctii lui.

        Va impartasesc sentimentele si salut modul in care ati ales sa refuzati colaborarea cu acest ICR.

      • cristi spune:

        In cazul doamnei Musat, in ceea ce priveste plagiatul lui Ponta, este vorba despre fermitate cu doua perechi de manusi. E rau plagiatul, dar si mai rai sunt cei care-l folosesc in scopul “exterminarii politice” a lui Victor Ponta. Sa fie vorba aici de privire lucida si impartiala ? Sa fim seriosi.
        http://www.observatorcultural.ro/Plagiatul-ca-arma-de-exterminare-politica*articleID_27295-articles_details.html

  5. florilegium spune:

    Nici eu nu înțeleg de ce nu s-au oprit la varianta Mușat. Politic vorbind, nu le-ar fi creat probleme. În plus, din articolele dânsei știm bine cum gândește despre ICR și că ar continua proiectele din epoca Patapievici. Poate ar trebui ca cineva care are intrare la USL să facă un efort și să le bage sub nas acest nume.

  6. Lupul Monarhist spune:

    Nu mai inteleg rolul ICR…a fost, ramane si va fi o institutie controversata pentru ca -la fel ca si TVR- este conectata printr-un cordon ombilical de vremelnicia politicului romanesc. Suportul financiar pentru oamenii de arta valorosi din Romania ar trebui sa vina din mediul privat.

  7. @Lupul Monarhist spune:

    Pai ar trebui, da. Chiar ar trebui. Dar nu-i.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Radu Vancu


Radu Vancu

Radu Vancu (n. 1978, Sibiu), poet, eseist și traducător. Conferențiar la Universitatea „Lucian Blaga” și redactor la revistele „Transilvania” și „Poesis internațion... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)