joi, martie 28, 2024

Ignominiile lui Marga si relatia mea cu opera lui Cioran

In lumea spiritului, domnule Marga, nu se paseste cu bocancii. In Republica Literelor nu au ce cauta buldozerele. Neindoios, prin funestele actiuni anti-culturale pe care le-a desfasurat in intervalul cat a taiat si a spanzurat la ICR, Andrei Marga s-a auto-expulzat din aceasta nobila Republica. Aflu ca intr-o emisiune televizata, plasat in compania inevitabila a eruditului si subtilului metafizician Cornel Nistorescu, filosoful infinitului si al caloriferului, Andrei Marga, si-a permis sa reitereze aberatiile privind faptul ca ICR mi-ar fi platit sume astronomice pentru a-l denigra pe Emil Cioran la o conferinta pe care am organizat-o la Washington, la Woodrow Wilson International Center for Scholars, in 2011. Este o ignominie ordinara. Prezentata drept keynote address, comunicarea mea, alaturi de aceea a profesorului Mark Lilla de la Universitatea Columbia din New York, a accentuat spinoasa relatie dintre mari ganditori precum Cioran si pasiunile ideologice ale veacului XX.

Reiau aici versiunea actualizata a unui text aparut mai demult pe „Contributors”. L-am republicat azi, for the record, in excelenta revista electronica LaPunkt.

„Istoria intelectuala a veacului al XX-lea a fost una convulsiva, spasmodica, marcata de salturi mortale, credinte, patimi, erezii si apostazii. Un text intr-adevar extraordinar care ar merita sa fie republicat intr-una din revistele intelectuale de varf este dialogul dintre E.M. Cioran si istoricul François Fejtö aparut in revista “Agora” in iulie 1990. Cei doi intelectuali, originari din ceea ce a fost candva Imperiul Austro-Ungar, discuta cu melancolie, uneori cu irepresibila tristete, dar fara patima relatiile dintre propriile biografii si avatarurile istoriei. O lectie de gandire neinregimentata, de toleranta si de inteligenta pe care ar merita sa o auda si politicienii inflacarati ai zilelor noastre.

Intitulat “Despre revolutie si istorie”, dialogul i-a fost oferit spre publicare redactorului-sef al revistei, poetul, eseistul si jurnalistul Dorin Tudoran de catre François Fejtö la Paris, in luna noiembrie 1989. Traducerea din limba franceza ii apartine scriitorului Andrei Brezianu, la vremea respectiva seful serviciului romanesc al postului de radio “Vocea Americii”, reputat eseist, romancier si comentator, colaborator permanent al revistei “Agora”.

Citind acest dialog mi-am amintit de cartea mea favorita din opera lui Cioran, “Histoire et utopie”. Volumul incepea cu acea sfasietoare “Lettre a un ami lointain”, inchipuita a fi trimisa lui Constantin Noica, lucru fireste imposibil in conditiile terorii ideologice din Romania epocii Gheorghiu-Dej. Era despartirea definitiva a lui Cioran de orice forma de radicalism mesianic, de mistica apocaliptic-revolutionara, depasirea freneziei juvenile, expresia impacarii sale cu ceea ce candva denuntase si deplansese: pretinsa mediocritate a parlamentarismului burghez, cenusia normalitate democratica si, mai ales, “superstitiile liberalismului”.

Meditand la propria transfigurare si scriind, sub imperiul unei urgente nevoi de expiatiune, acest adio febrei utopice si autodistructive de-odinioara, Cioran marturisea ca a devenit “un liberal intratabil”. Era una dintre cele mai fascinante transfigurari, de fapt apostazii, ale acelui timp istoric pe care Hannah Arendt l-a numit al furtunilor ideologice. Tot in cartea respectiva, Cioran formula un aforism pe care ulterior l-am asezat drept motto al studiului meu “The Tragicomedy of Romanian Communism”, aparut in revista “East European Politics and Societies” in 1988: “O lume fara tirani este asemeni unei gradini zoologice fara hiene”. O perspectiva care a inspirat poate paradigma “Stalinismului pentru eternitate”.

Din dialogul cu François Fejtö, autorul clasicei “Histoire des democraties populaires”, retin analiza lui Cioran legata de dictaturile fasciste si de “avantajele” propagandistice ale comunismului: “A fost o desfasurare de zvarcoliri barbare. Era o idee absolut dementa sa vrei sa intemeiezi un imperiu universal pe ideea nazista de Herrenvolk , cum isi inchipuia Hitler. Abilitatea extraordinara a comunistilor a fost tocmai de a voi sa intemeieze dominarea lumii pe ideea egalitara. E genial si exercita o fascinatie asupra ultimului dintre barbari. Nu este cu putinta dominarea lumii in baza proclamatiei ca toata lumea este inferioara. Faptul ca Hitler a putut antrena la sinucidere Germania, o tara de pe culmile civilizatiei Europei, dovedeste, cred, latura dementa si diabolica a ideii hitleriste” (p.150). La randul sau, istoricul francez de origine maghiara a vazut secolul al XX-lea drept unul al demonismului, substratul metafizic al proiectului totalitar (a se vedea François Fejtö, “Dieu, l’Homme et son Diable. Méditation sur le mal et le cours de l’histoire”, 2005)

In contrast cu diversele teodicei de tip hegelian, Cioran nu vede istoria drept incarnare a vreunui spirit obiectiv ca substitut divin. Dimpotriva, in consens, cred eu, cu pozitia lui Leszek Kolakowski, el priveste secolul XX ca lucrare a principiului mefistofelic: “In Faust-ul lui Goethe diavolul serveste rosturilor lui Dumnezeu. Dar uneori ma intreb daca nu cumva contrariul nu e adevarat, vazand cum demonul domneste asupra lumii. Ceea ce si explica istoria universala: caci daca Dumnezeu ar stapani lumea, istoria, asa cum o cunoastem, ar inceta. (…) Pentru mine, istoria universala inseamna derularea pacatului originar, aceasta este latura prin care ma simt cel mai apropiat de religie. Citesc si recitesc Cartea Genezei si vad cu uimire si cu minunare ca totul e cuprins acolo in cateva pagini. Acei nomazi ai desertului au avut viziunea originara a omului si a lumii” (p. 152 si p. 153).

Cioran si Fejtö au scris adeseori despre nihilism, diavol si demonism istoric. In Romania, Marta Petreu a pornit de la imaginea Diavolului in atat de originala si patrunzatoarea ei analiza a relatiei dintre Nae Ionescu si Mihail Sebastian. In noua mea carte, “The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century” (University of California Press, 2012), discut pe larg relatia dintre ideologiile redemptive, demonismul politic si experientele totalitare traite in cel mai sangeros si brutal veac pe care l-a cunoscut umanitatea.

http://www.ucpress.edu/book.php?isbn=9780520239722

Mentionez aici excelenta recenzie semnata de Mairead Hanrahan la volumul Emil Cioran, “Oeuvres” (Gallimard), aparuta in “Times Literary Supplement”, 25 mai 2012. Remarcabile mi se par randurile despre afinitatile psihologice si metafizice dintre Cioran si Beckett. Doua genii ale solitudinii, dezradacinarii si disperarii.”

http://www.lapunkt.ro/2013/06/19/cioran-despre-diavol-pacatul-originar-si-istoria-lumii/

Intr-un alt text, publicat pe „Contributors” cu prilejul centenarului Cioran, scriam:

A fost, nu ma indoiesc, cel mai central european intelectual roman (dar si francez) al veacului XX. A trait o existenta sub zodia utopiei, a dilemelor identitare si a nevrozelor politice.

https://www.contributors.ro/cultura/infrigurata-disperare-pasiunea-lui-emil-cioran/

PS Nu am avut ocazia sa scriu despre un alt fapt scandalos legat de epurarile staliniste operate de echipa Marga. Ma refer la demiterea excelentei jurnaliste Brindusa Armanca din functia de director al ICR Budapesta. Recomand, pe subiectul Marga, articolul lui Petre M. Iancu transmis la „Deutsche Welle” precum si o remarcabila interventie semnata de Dragos Paul Aligica:

http://www.revista22.ro/estetica-despotului-27821.html

http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/dragos-paul-aligica-cum-a-fost-posibil/

Distribuie acest articol

84 COMENTARII

  1. Ma intreb la ce pot servi sarcasmul si insinuarile cu intentii degradante care domina atat textele pe care le-ati puiblicat aici din ultima saptamana despre Andrei Marga cat si spusele dansului despre dumneavoastra.

    Ati fost amandoi demisi de la conducerea unor institutii dintr-o tara neinsemnata si corupta, cu aceiasi brutalitate si de aceiasi oameni.

    Sunteti, si unul si celalat, universitari adevarati. cu o opera care a fost remarcata favorabil de oameni necontaminati de politica romaneasca. Va sprijina, pe fiecare in parte, cate un grup de oameni cu realizari importante.

    Nestiind mai mult decat ce citesc, nu pot sa cred decat ca ati cazut, atat dumneavoastra cat si profesorul Andrei Marga, in capcana celor care, din castel (Das Schloss), iau decizii care servesc numai interesele lor.

    • Domnule Manu,

      Presupun ca ati scris mesajul „la cald”. Poate il recititi. A ma compara cu politrucul Andrei Marga este, eufemistic vorbind, fie o naivitate, fie chiar o indelicatete. Ori amandoua. Am fost eu ministru de externe al Romaniei, pozitie din care mi-am ingaduit sa fac declaratii iresponsabile? Am fost eu demnitar al statului roman cu rang de ministru (functia lui Marga la ICR)? Mi-am batut eu joc de activitatea ICRNY, de pilda, pe care stiu ca nu o ignorati, cum a facut-o Marga? Am batjocorit eu munca din alte institute, de la Madrid si Paris la Budapesta, Istanbul si Varsovia? Am demis eu oameni? Am publicat eu acte confidentiale ale altor persoane pe bloguri publice? Ati vazut cumva emisiunea respectiva? Ati citit ce-a scris Nistorescu, prin ignarul sau scrib Spanu, despre mine? Ma veti ierta, dar nu consider interventia Dvs nici obiectiva, nici amicala (in sensul amicitiei de idei). Nu stiu ce inseamna „o tara neinsemnata si corupta”. De ce publicati acolo? De ce mergeti acolo sa tineti conferinte publice? De ce, in fond, scrieti chiar aici, pe acest forum? Nu stiu cine il va fi „manipulat” pe Andrei Marga. In ce ma priveste, domnule profesor, va asigur ca gandesc liber, fara a primi indicatii de niciun fel din partea nimanui. In plus, cred ca, impreuna cu echipa cu care am lucrat, am cladit la IICCMER, nu am demolat. Sper ca nu va scapa distinctia :)

      Daca nu ma insel, va preocupa ideologia nationalista in Romania lui Ceausescu. N-ati regasit sintagmele protocroniste in textele de „orientare ideologica” ale ex-presedintelui ICR, Andrei Marga? Nu va stinajeneste nationalismul sau bombastic, pompierist, de un netarmuri ridicol? N-ati observat primordialismul jdanovist, obscurantismul etnocentric al personajului?

      Cu regret, VT

      PS Cum nu pareti sa puneti pret pe opiniile si analizele mele, poate ca va va interesa ce scrie profesorul Ioan Stanomir pe acelasi subiect, deci despre actiunile distructive ale filosofului infinitului si al caloriferului. Ori veti relua povestea cu „demterile” si veti spune ca dl Stanomir va fi fiind si el animat de „resentimente”?

      http://www.lapunkt.ro/2013/06/17/profesorul-marga-de-la-institutul-cultural-roman/

      Sa fie si poetii Radu Vancu si Cladiu Komartin niste resentimentari? Sa fi si istoricul Eugen Stancu un ranchiunos? Cititi ce-au scris pe platforma LaPunkt despre ICRM (ICR–Marga)

      • Ce legatura poate avea sarcasmul cuvintelor pe care le folositi la adresa profesorului Marga cu activitatea dansului la conducerea Ministerului de Externe sau la ICR? Observatiile dumneavoastra pot fi, si ar trebui sa fie, transmise cu neutralitate afectiva. In ce dialog decent intre universitari se poate accepta definirea lui Andrei Marga drept „caloriferolog”? Parerea mea este ca ati personalizat excesiv diferentele conceptuale dintre dumneavoastra si Andrei Marga si cred ca acest fapt nu contribuie in nici un fel la schimbarea Romaniei dintr-o tara neinsemnata si corupta in ceea ce merita intr-adevar sa fie.

        • Conceptul de calorifer ca substanta a contributiei nepieritoare a romanilor (transilvani) la stiinta mondiala a fost introdus de profesorul Marga, discipol spontan al filosofului Isaak Prezent din URSS, ideologul „prezenteismului” in biologia sarlatanului Trofim Lisenko. Eu n-am facut decat sa rezum intr-un titlu ceea ce va asigura nemurirea intelectuala a profesorului Marga, acest Isaak Prezent al timpurilor prezente :)

          http://books.google.com/books?id=2mi7NAOxe-8C&pg=PA175&lpg=PA175&dq=isak+prezent+lysenko&source=bl&ots=p9eufhZyJP&sig=OAYntxGXBU865PtcRYsS3sFjncU&hl=en&sa=X&ei=N9jBUa7gFeq20gG0wIGYDA&sqi=2&ved=0CEAQ6AEwBA#v=onepage&q=isak%20prezent%20lysenko&f=false

        • @Peter Manu – Impresia mea de cititor naiv si neutru este, d-le Manu, daca-mi dati voie, ca mesajul d-voastra, altminteri intocmit in acord cu normele deontologice in vigoare, este o tentativa de manipulare. Acreditati cu „seninatate” ideea ca articolul de fata ar fi o parte a unui dialog in desfasurare intre doi mari intelectuali romani ori poate o incercare a politologului Vladimir Tismaneanu de a amorsa un asemenea dialog. Odata strecurata aceasta primsa falsa (cred eu) invinuirile aduse „inculpatului” incep sa capete plauzibilitate. Impresia mea este ca prin acest articol dl.Tismaneanu se afla cel mult intr-un dialog (potential) cu cititorii domniei sale (printre care cu onoare va numarati) si mai putin cu dl.Marga el insusi in persoana. Poate ca dl.Tismaneanu o fi (s)contat pe faptul ca dl.Andrei M. o sa traga cu coada ochiului la acest articol dar acesta nu este un fapt care sa-l oblige sa indulceasca realitaea descrisa despre mini-istoria catastrofelor produse in serial de catre dl.Marga. Incercarea domniei voastre de a-l insulta pe dl.V.T (si implicit si colateral pe naivii si neutrii sai cititori) prin sugestia ca o prea mare asemanare intre dansul si dl.Marga (formal posibila, in realitate prapastie) i-ar rapi autoritatea de a prezenta o atare dare de seama (apeland inclusiv la tehnici pamfletare) ramane dupa parerea mea una nereusita. Desi, ca insulta, are un oarecare potential.

          • Va multumesc pentru comentariu. N-as fi putut sa formulez eu insumi mai precis situatia. Habar nu am daca dl profesor Manu doreste sa manipuleze pe cineva, dar cuvintele sale, altminteri elegant rostite, alese cu maxima prudenta, trimit, din pacate, intr-o asemea directie. Ganduri bune.

      • Buna dimineata , domnule profesor . Intervin doar cu 1-2 idei la acest schimb al dvs. cu dl. Manu. Dumnealui va reproseaza sarcasm si insinuari . Daca va amintiti, in vara lui 2012 , the long hot summer, ati avut o serie de texte cu terminologie nu prea „ortodoxa”. Eu v-am sugerat atunci respectuos si repet si cu aceasta ocazie :poate ca ar fi bine ca ANUMITE texte (cele in care apar sarcasms , barbs , etc.) sa le nominalizati drept PAMFLET (cordiale sau nu :lol: ).
        Dvs. ati spus atunci ca nu le considerati as such . Atunci de ce va mirati ca dl. Manu se arata surprins (to say the least) re. sarcasme ?

        Domnule profesor , propunerea aceasta e facuta in good faith. Dvs. poate nu stiti, dar de o saptamana CCR a repus calomnia si insulta in codul penal (la 205 si 206 ) . Dvs. nu le considerati pamflete, dar ce ne facem daca si cei vizati nu le vor considera pamflete :?: Inca nu e clar daca decizia CCR este retroactiva. Va rog, ginditi-va macar de acum inainte si poate considerati , cind e cazul , binenteles , un mic subtitlu :pamflet amical , poliitc, sau mai stiu eu cum …

        Intreba ieri cineva la precedentul dvs. articol de ce Vadim a scapat atatia ani de litigation cind a turnat cu invective in stinga si dreapta ? Raspunsul e simplu ;majoritatea textelor erau clar pamflete (mai ales cele semnate Alcibiade ) si in al doilea rind multi nu aveau chef sa intre in gura nebunului. Cistigau un proces dar se alegeau dupa aia cu alte 20 texte si mai si … (stiu ca ati cistigat meciul cu Vadim-Funar , dar eu vorbeam in general).

        2) Dl. Manu nu a sugerat ca ati fi manipulat sau ca ati constientiza asta –nici el si cu atat mai putin eu nu va considera un mercenar . Ceea ce dlui a scris e ca „ati cazut in capcana …”
        ceea ce sa recunoastem e cu totul altceva . Omul cade in capcana atunci cind nu o vede , ca de aia e capcana :lol: Si tare ma tem ca are dreptate :!: . Am observat saptamana trecuta ca v-ati abtinut a reactiona la o baterie de articole , one after another. Si mi-am zis ca in sfarsit ati observat „capcana”. Dar azi ati revenit si am inteles ca am gresit. Well, nobody is perfect .

        Domnule profesor , majoritatea aici comenteaza in good faith. Nici ce a scris prof. Manu, nici comentariul meu nu se vor in suport al textelor (emisiunilor TV) pe care le incriminati. E doar a va transmite cum se vede din tribuna , de pe tusa daca vreti. Si cred ca e important for the player sa stie si cum se vede de pe margine , ca poate il ajuta in joc , schimbat tactici,strategii, etc.

        • Sunt sincer impresionat de convergenta punctelor de vedere ale d-lui Manu si al Dvs. Probabil ca asistati la meci din aceeasi tribuna :)

          For the time being, eu am castigat procesul contra lui Vadim si Funar. Definitiv si irevocabil. Nu e nevoie sa accentuati buna credinta. Este taken for granted

          Ar mai fi ceva. Cu Dvs nu port si corespondenta privata. Nu stiu cine sunteti, nu am nr Dvs de telefon, Dvs nu-l aveti pe al meu. Nu pretindem ca suntem prieteni. Deduceti de-aici ce doriti.

          Din acest moment, as ruga cititorii sa comenteze articolul. Este un raspuns la acuzatia aberanta ca as fi un denigrator proletcultist al lui Emil Cioran si ca as fi fost platit de ICR-ul condus de Horia Patapievici pentru a-l calomnia in Statele Unite. Eu am oferit probe ca este vorba de o infamie. Dl Manu a deturnat, deliberat sau nu, discutia.

          • Nu va vazusem atentionarea cind am postat comentariul precedent, imi cer scuze, desi am specificat si acolo ca textul e incantator. Sincer, n-am ce sa comentez pe elucrubatiile lui nistorescu si Horia, imi pare rau (sper ca daca-i zic Horia, nu e „insulta” pe asa zisa noua Constitutie :-) ).
            Va inteleg indignarea si reactia, totusi pe astia doi in special pe Horia, l-as ignora de-acu inainte….desigur pina cind ii dau astia un alt minister, ori o alta sinecura… ca nu prea cred ca poa’ sa-si permita viata cu care s-a obisnuit numai din drepturile de autor :-) Poate il numesc si pe el la ICCMER, da’ nu in consiliul stiintific, ca nu mai e loc de madam Zoe…ca si material didactic :-) …are trecut frumos…

            • Imi cer scuze ca ma abat eu insumi de la ceea ce-am sugerat mai devreme. Fara a sclipi vreodata, pedant si cam crispat, Andrei Marga a fost candva un onorabil istoric al filosofiei europene din veacul XX. Un dascal sarguincios, un sintetizator, gen Alexandru Boboc. Nu stiu ce s-a petrecut cu el in ultimii ani. Nu sunt psiholog, pot doar banui ca povara trecutului neasumat si negat (inclusiv colaborarea ca sursa cu Securitatea), si-a spus cuvantul. La Cluj, cum am mai scris, a sustinut revistele „Apostrof” si „Verso”. Prietenii mei de-acolo imi spun ca era, parca, un alt om. A fost un activist politic zelos. Nu doar ca student, dar si dupa aceea, ca asistent univeristar, cand a fost presedintele UASC din Centrul Universitar Cluj, functie de nomenclatura (poate si platita). Era un „tiovaras de nadejde”. Asa se explica asecensiunea sa, stagiile de cercetare din Germania (pleca oficial, ca reprezentant selectat al Universitatii „Babes-Bolyai). Spre deosebire de alti fosti activisti uaseceristi, a intrat in politica anticomunista, a ajuns chiar presedintele PNT-CD. Este simptomatic ca nu s-a facut caz, atata amar de vreme, de ceea ce acum pare sa fi fost stiut de mai toata lumea. Ganduri bune.

          • @Vladimir Tismaneanu – Rugamintea adresata chibitilor de a reveni la cestiune mi se pare cat se poate de intemeiata… Totusi, ca orice norma „legislativa”, n-ar trebui sa aiba un efect retroactiv. Replica mea compusa in atentia d-lui Manu, pe care am scris-o intr-un moment de inspiratiune, s-a nascut inaintea cererii d-voastra de a ne intoarce la subiect, de acolo de unde fuseseram abatuti de catre interventile d-lor Manu & Lecter. Nu? Nu ca mi s-ar parea o replica monumentala care trebuie musai sa vaza lumina tiparului, dar mi-ar parea rau sa debutez pe foruml domnei voastre cu o replica cenzurata. Cu toata consideratia al dv. dl.Goe.

        • Dumneavoastra inferati ipoteze inexistente, si dupa aia elaborati, cu un rationament bun.Totusi ipoteza fiind falsa, asa e si concluzia: Domnul Profesor Tismaneanu nu l-a facut pe politrucul marga (ca asta e in primul rind, si prof. Tismaneanu a omis, sa enumere si acest attribut fundamental. Nu cred c-a rasturnat omenirea cu opera dumnealui….totusi de cind il stiu e politruc, si mai nou si vechi informator al securitatii – deci caracter ZERO. Politica l-a adus in lumina reflectorelor si nu eruditia, sa fim bine intelesi.). Fostul ICR-ist sef, s-a facut singur caloriferolog, acesta-i adevarul. Ce va asteptati, sa plingem?

          Textul e excelent! Si referintele din text…pe care nu le citisem. Keep up the good work Professor!

          • @ Guardian

            Inteleg din pozitionarea comentariului dvs. ca pt. mine ati scris. N-am facut decit sa spun cum vad eu ideile exprimate de dl. Manu. N-am „inferat” nici o ipoteza , existenta sau nu. As aprecia daca ati spune care sint aceste „ipoteze inexistente inferate” de mine. Va multumesc.

            Re. la faptul ca dl. prof. Tismaneanu este, precum scrieti , ‘extrem de blind si ingaduitor, mult prea tolerant ,…si-a gasit timp pentru fiecare” as spune si eu la fel , dar as mentiona, in acelasi timp faptul ca majoritatea comentatorilor scriu pentru a-si exprima punctul de vedere , fara a astepta in mod obligatoriu un comentariu de raspuns din partea dumnealui . Adica , ceea ce in
            general pe forumuri se numeste „my 2 cents opinion”. Doriti cumva ca platforma sa devina „stalinista ” ? :lol: :lol:

            • Domnule Hanibal, inferenta e ca domnul Tismanenau l-ar fi numit „caloriferolog” pe marga (prelungita indirecta de la domnul Manu), si in consecinta e o abatare de la etica intelectuala ba si mai mult o insulta la adresa intelectualului marga. Eu ziceam mai sus ca acest lucru nu este adevarat, pentru ca nu domnul Tismaneanu i-a dat porecla, ci chiar marga insusi prin afirmatiile stupide pe care le-a facut si desi nu si-a lipit nici o eticheta pe frunte pe care scrie „CALORIFEROLOG” la modul concret-mecanic, aceasta eticheta virtuala il va urmari toata existenta!

            • Va raspund la Re. – nici vorba, cu cit mai multe opinii si mai diverse cu atit mai bine! „Unitatea si lupta contrariilor” e cheia progresului nu-i asa :-) ? Totusi si forma cit mai ales continutul ar trebui ales mai cu grija in anumite situatii.
              Am vrut sa subliniez disponibilitatea dumnealuai pentru dialog, ceea ce pentru un foarte ocupat e mare lucru…Totusi sa intelegem faptul ca asa cum un sahist de top, mai pierde cite o partida la cine stie ce mediocru, atunci cind face un simultan la 20 de mese, asa si profesorul Tismaneanu, ori orisce autor asa de interactiv cum e dumnealui, ar putea sa-si mai piarda si dumnealui cumpatul, sau chiar sa mai si greseasca…chestia ca e stimulat sa se se enerveze…
              Asa cum v-am mai spus, v-am citi multe postari pertinente si pline de substanta si logica si informationala…pro sau contra, nu conteaza. Am reactionat numai la alea care nu mi s-au parut ok…

            • Domnule Guardian , hai sa o lamurim . Dl. prof. Tismaneanu a scris un articol interesant, ba as spune chiar important. Dl. Manu s-a referit la FORMA si nu la fond. Eu am venit apoi si am amintit de un cadru legal f. recent care discuta FORMA (limbajul, terminologia). Adica am amintit doar cum se reflecta observatiile dlui Manu pe plan juridic. Ca dumnealui are dreptate sau nu, I have no idea . Deci, continuati va rog frumos disputa re. FORMA versus FOND cu dl. Manu , dar nu ma bagati si pe mine, ca tre’ sa fug la meci, unde am pariat o groaza de bani pe Mexic :?:

              Eu am o parere total diferita si de dl. Manu si dl. Tismaneanu si dvs. referitor la articolele si TV incriminate . Consider ca TOATE reprosurile adresate prof. Tismaneanu sint puerile, childish si facute in stil de amator. Si cred ca un „cotidian ” greseste atunci cind arata cu degetul spre conferinta „Cioran” , greseste total si absolut , dar nu din motivele expuse de dl. Tismaneanu .

            • Serios vorbind, aveti vreo veste privind posibila Dvs numire in fruntea ICR?

              Cat priveste textul despre Cioran (the keynote lecture), el va apare intr-un volum publicat de o editura occidentala. Nu stiu daca profesorul Marga este unul dintre posibilii peer reviewers ai cartii :)

              In rest, good luck cu pariul. Eu tocmai am recitit „Culpe care nu se uita”, cartea de convorbiri a Rodicai Chelaru cu recent raposatul Cornel Burtica. Prefata de Dan Pavel. Cuvant inainte de Adrian Cioroianu. Aparuta in 2001 la Curtea Veche.

              http://www.revista22.ro/cornel-burtica-un-activist-care-sa-cait-27824.html

    • ”Ati fost amandoi demisi de la conducerea unor institutii dintr-o tara neinsemnata si corupta, cu aceiasi brutalitate si de aceiasi oameni.”
      Dle Manu, de fiecare data ma lasati cu gura cascata dar de data asta pare clinic de-a dreptul cazul dvs.
      De ce va tot milogiti, dle, sa fiti bagat in seama in limba acestei tari neinsemnate si corupte? De ce o mai vorbiti, dle? De ce nu va rupeti de ea, nu ca Cioran, care a zis orori de-astea, cu talent, nu in postari plate si plicticoase pe forumuri ? Ma uit cum va tot ushuie lumea de pe forumurile astea, va dau afara pe usa si intrati pe usa din dos, va alunga si de la bucatarie si intrati din nou travestit in budist pentru care toti si toate sunt la fel doar dvs. sunteti zen. Nu va ajung toate tarile insemnate si necorupte din lume, sau ce vi se intampla?
      Nu vedeti ca Vladimir Tismaneanu a facut in fruntea institutului pe care l-a condus, ca si Patapievici, la ICR, din tara asta neinsemnata si corupta, locul unde au creat Mungiu, Cartarescu, unde s-a publicat Kolakowski, etc? Dar cad si eu in capcana in care cade mereu dl. Tismaneanu, care va raspunde rabdator ca la primara. In loc sa va ushuie, ca o gospodina care tine la ograda ei, chit ca pariez ca si asta ar face degeaba, ca dvs. ati reveni din nou, ca o gaina la graunte in ograda detestata…. Ba mai va si ofer, prosteste, un subiect: antisemitismul pe care-l dovedesc, cerandu-va sa lasati tara si limba in pace.

      • Revin si eu pe aceiasi greseala de logica a domnului Manu:
        „Ati fost amandoi demisi de la conducerea unor institutii dintr-o tara neinsemnata si corupta, cu aceiasi brutalitate si de aceiasi oameni.”

        1) Marga e membru USL (deci prietenul de nadejde a „acelorasi oameni”)
        2) Profesorul Tismaneanu nu e membrul niciunui partid. Mai mult e adevarat intelectual autonom, chiar daca unii il numesc „intelectual a lui Basescu”, doar pentru ca dumnealui si ca dumnealui o serie intreaga de intelectuali de anvergura, au sustinut lucrurile bune care s-au facut sub mandatul acestuia: condamnarea comunismului (ca doar nu era sa o fac ilici ori fostul secretar de partid pe UB, nea emil constantinescu), reforma educatiei (pe care ineptii astia de la putere o mutileaza din nou), si nu in ultimul rind reformarea si sustinerea justitiei ca si putere independenta. Nu-i putin lucru, desi sunt destui circotasi care neaga aceste lucruri evidente, cu toate imperfectiunile lor.
        3) Pe Marga si pe Profesorul Tismaneanu i-au demis „aceiasi oameni” (singur afirmatie adevarata a domnului Manu)

        Ceea ce infera acest rationament schiop, e ca vezi doamne, profesorul Tismaneanu ar trebui sa fie solidar cu marga, din moment ce amundoi intelectualii au suferit de pe urma acelorasi oameni (totusi exista o mica mare deosebire intre intelectualul si universitarul Tismaneanu, professor la o univirsitate in top 100 pe domeniul stiintelor sociale, si intelectualul marxist-leninist marga, profesor or fost profesor (desi titlul e una, a fi cu adevarat profesor e alta brinza) la o universitate pe care nu o regasesti nici in top 500 -desi UBB e o universitate decenta, dar astea sunt faptele), pe de o parte iar pe de alta, pe linga „confusing association with causation” fallacy e un clasic „quaternio terminorum” fallacy
        1) Tismaneanu si marga demisi de USL- TRUE
        2) Marga, membru USL de top, deci trebe ca boacanele sunt imense, asa cum si sunt – TRUE
        3) Tismanenu e asemenea lui Marga – silogismul falacios al domnului Manu deci in consecinta si Profesorul Tismaneanu a fost demis pentru motive asemenea!
        Dupa cum bine se vede domnul Manu infera ca dat fiind faptul ca amundoi au fost dati afara de aceiasi oameni, motivele demiterii trebe ca sunt acelasi, cind de fapt marga a fost dat afara pentru incompetenta (si asta raportata la incompetenta celor care l-au dat afara, si nu la notiunea de competenta :-) ), pe cind profesorul Tismaneanu pentru competenta (raportata si la incompententa alora si la notiunea universala de compenenta)! Cu alte cuvinte, daca maica-mea ma urecheste ca am luat o nota mica, si-l urecheste si pe hotul pe care l-a prins la furat cirese, nu inseamna ca:
        1) ca ne-a urecheat pe amundoi din aceleasi motive (asta in cazul cind un observator extern ne vede pe amundoi cu urechile rosii)
        2) maica-mea ne pretuieste sau dispretuieste pe amundoi equally
        3) eu ma alieaz cu hotomanul impotriva lui maica-mea

        • @ Guardian

          Pentru ca faceti acest exercitiu de logica , care, de ce nu, poate fi interesant ba chiar util si pentru ca vorbeati de inferare – am o nelamurire. . .Atunci cind dvs. scrieti , ca argument :

          ” …. profesorul Tismaneanu a fost dat afara pentru competenta …”

          , pe ce va bazati :?: Eu stiam ca Prof. Tismaneanu a fost revocat si nu „dat afara ‘ , precum scrieti. Dar sa nu ne impiedicam de detalii de terminologie. Ati vazut dvs. cu proprii ochi , decizia de revocare ? Daca da , ati vazut motivele ? Daca da , e vorba acolo de competenta ? Iar daca raspunsurile dvs . vor fi nu , nu si iar nu –atunci de ce folositi aceasta ca argument in constructia dvs. ?

          • Fair enough…nu, nu am vazut nici un ordin, nici macar nu stiu daca a fost demis sau a fost „ajutat” sa-si dea demisia…
            E adevarat ca am folosit constructia aia frazeologica (in jurul cuvintului competent), mai mult asa ca artificiu, da asta nu e scuza…e corecta observatia dv, chiar daca evaluarea mea subiectiva poate fi gresita (desi nu cred), e clara: profesorul Tismaneanu e un om foarte competent pe domeniul dumnealui de expertiza (am suficiente dovezi si argumente, da’ cred ca le aveti si dv). Probabil dv intrebati, in sensul de, competenta institutionala atita timp cit a fost presedintele ICCMR, asta makes sense:
            1)produsul final al acestei institutii, conduse de domnul Tismaneanu, a devenit act oficial al statului roman, si mai mult un eveniment absolut remarcabil in istoria tarii romanesti,parerea mea. Nu cred ca daca era ceva in genul povestilor lui Pavel Corut, de exemplu, atingea statutul asta.Asta pe linga multe alte initiative, carti , conferinte, atragerea unor somitati in proiect etc pe care cu toti le stim. In plus domnul Tismaneanu n-a fost informatorul securitatii, deci e competent si etic, nu numai intelectual.
            2) produsul final al ICR-ului condus de marga, din fericire, n-am apucat sa-l evaluam. E suficient ce-a facut in sase sau nu stiu cite luni cit a fost boss pe-acolo…le gasiti chiar pe contributors comentate de diversi alti intelectuali. Numai, dar numai nastrusnicii. Ca sa nu mai zic ca i-a mai aparut si-un middle name…cea ce ar fi fost mai mult decit suficient sa-si dea demisia onarabil. Da’ ce sa te astepti de la obrazul gros a lui marga? Un om cu minimum bun simt ar fi intrat in pamint de rusine, nu si marga….

            Parca n-as punea semnul egal intre ce a facut unul si ce a facut altul, dv ce ziceti?

            • As dori sa precizez ca am fost presedintele Comisiei Prezidentiale care a scris Raportul Final, baza documentara pentru discursul de condamnare a comunismului din Romania de catre seful statului pe data de 18 decembrie 2006. Intre 2007 si 2010 (martie), am fost presedintele Comisiei Prezidentiale Consultative creata pentru a-l consilia pe seful statului in legatura cu masurile necesare pentru punerea in practica a concluziilor si propunerilor din Raport. Intre martie 2010 si mai 2012, am fost presedintele Consiliului Stiintific al IICCMER. Toate cele trei pozitii au fost neremunerate. Premierul Ponta nu m-a demis, m-a eliberat din functia de presedinte al CS. Imediat dupa aceea, am demisionat din functia de membru al CS. Ulterioro, cu exceptia acad. N. Manolescu, au demisionat toti membrii CS. La fel, au demisionat toti membrii Consiliului revistei „History of Communism in Europe” publicata de IICCMER in perioada conducerii Tismaneanu-Stanomir (a fost intiativa noastra sa publicam o revista academica recunoscuta pe plan mondial, un merit important ii revind d-lui Mihail Neamtu, un timp director stiintific al IICCMER). Redactor sef a fost dr Marius Stan. Premierul Ponta nu a pus sub semnul intrebarii, din cate stiu, competenta mea academica. Nu s-a oferit nicio explicatie pentru decizia eliberarii mele din acea functie. Am oferit intreaga mea expertiza academica, plus numeroasele contacte personale si institutionale create vreme de decenii, pentru dezvoltarea si afirmarea unui nucleu de cercetare competitiv pe plan mondial.

        • Inevitabil, in discutiile pe marginea unui articol despre Cioran apar silogisme :).

          Evident, si independent de istoriile sale mai vechi, Marga a fost un reper negativ al acestui sfert de secol. Lumea uita cat de mult rau a produs ca ministru al invatamantului cu a sa finantare pe student. Si cat de mult sufera invatamantul si de pe urma lui, pentru ca n-a avut curaj sa incerce sa schimbe. Si scriu asta de pe pozitia celui care crede ca schimbarea cu barda operata de Funeriu a fost probabil cam la fel de daunatoare.
          Ca rector, marga a condus UBB cam ca pe ICR. Ca ministru de externe, stim. Ceea ce ma ingrijoreaza cel mai mult este ca individul asta ne este prezentat in continuu ca solutie. Ce solutie? cat mai trebuie sa incercam pana sa ne convingem care-i sunt limitele? Pe de alta parte, de ce nu-l lasa, dom’le sa iasa la pensie si sa se odihneasca dupa o viata intreaga dedicata binelui public?
          Si cu asta ar trebui sa ma opresc, dar totusi nu pot s-o fac. Cat o fi de protocronist, corupt, incompetent ca om politic si functionar public, marga are totusi o meserie: cea de profesor. De rector, director de ICR, ministru etc. Astea sunt meseriile lui. Cea de caloriferolog nu poate fi o meserie pentru simplul fapt ca disciplina de caloriferologie nu exista ca domeniu stiintific. Se ocupa de calorifere instalatorii. iar Marga nu este un instalator.

          Din acest motiv, a spune ca n-ati scris tendentios este ipocrit. Of course ati scris tendentios. V-ar place sa va scrie cineva ca sunteti basist sau iliescolog? Si una si alta sunt sustenabile: ca basist ati sustinut pana in panzele albe conceptul loviturii de stat validata prin referendum popular. Ca iliescolog v-ati calificat scriind un volum semiomagial.
          Cristian Apetrei

            • Discutia a fost (si a ramas) at hominem, de vreme ce „caderea” D-lui Marga a provocat schimbul, indirect, de replici (inclusiv cel despre conferinta Cioran) la care va referiti.

              Mai important, din punctul meu de vedere, nu este sa sarbatorim public demisia/demiterea profesorului Marga ( o sarbatoare pe care o consider sub demnitatea cuiva care se repecta, asa cum am considerat si inlaturarea dumneavoastra de la IICCMER) ci sa analizam felul in care se iau deciziile in Romania: opac (dar anuntate intotdeauna cuiva de incredere, de exemplu I.T. Morar); nejustificat (dar motivate intotdeauna de abateri minore sau inventate, in cazul acesta absenta unui raport financiar); si incoerent (fara a se dori de fapt schimbarea in bine).

            • Ad hominem, indeed :).

              Va raspund intai la intrebare: aveti dreptate, era un comentariu. N-ati schimbat nimic. Am asumat, ceea ce este gresit, dupa cum ati spus. Nu trebuie sa va faceti probleme pentru virusi, am grija.

              Acum, subiectul. Discutiile despre orice subiect deriva inevitabil la discutarea persoanelor pentru ca in general nu exista discutii de idei. Daca se scoate la concurs un post, este pentru o persoana, daca cineva este demis, nu este pentru ca acela este profund incompetent si mai daunator decat gandacul negru de bucatarie sau virusul mozaicului tutunului, ci pentru ca n-a placut cuiva.
              Daca cineva scrie, acela scrie obligatoriu despre o anumita persoana. daca cineva citeste, acela se ganeste automat la cineva etc etc.

              Problemele sunt in general generale, si raman ca atare de-a pururi. Pentru ca nu se adreseaza niciodata radacinile raului ci simpatii sau antipatii. Daca, prin absurd sau intamplare, ajunge un om potrivit la locul protrivit, acela isi pierde mintile. Si-si promoveaza mai departe numai prietenii. De aceea sunt pornit pe „boierii mintii” si pe tot aparatul de propaganda care trebuie sa ne faca sa ramanem cu ideea ca numai acolo este toata speranta noastra. Cand era Funeriu ministru, singurul sau partener era Ad Astra. Cu sau fara motiv. De aceea realitatea politica este cea care este: cu neveste, fiice si amante promovate ca deputati sau eurodeputati, cu prieteni promovati ministri etc. imi amintesc de primul guvern post alegeri al lui Petre Roman: se spunea ca a fost format in functie de numele de telefon din agenda. S-a dovedit ca n-a fost chiar rau. Experienta mea in Ro arata ca orice demisie/demitere este urmata de mai rau.

              si reiterez: este singurul motiv pentru care nu ma bucur de demisia lui Marga. In rest, cred ca inca mai trebuei produse probele pentru demiterea lui Patapievici
              c

    • Dl. Manu, imi place stilul dvs., jucati rolul avocatului diavolului, de ‘Gica Contra’. E in regula atat timp cat diavolul mai are o farama de stil. Nu este cazul privitor la dl. Marga, a carei vocatie de demolator a fost cu varf si indesat demonstrata in tot acest timp cat a fost la conducerea ICR. Nu a pierdut nicio ocazie de a cadea in abisurile ridicolului. Absolut niciuna! Despre performantele domniei sale de la MAE nu vreau sa mai amintesc. O serie de gafe despre care vrem sa uitam cat mai repede cu putinta. Asa se intampla cand romanul este bolnav de sefie, vanitatea si fobiile ii intuneca judecata. Un caz tipic, din nefericire nu unicul. Embarrassing!.

      • @ Lupul monarhist

        Va inselati. Nu sunt „avocatul diavolului” adica nu uzez instrumentele retoricii. Spun numai ce gandesc, folosind cat mai putine cuvinte posibil.

  2. Eh, domnule Tismaneanu, caloriferologii si fanii lor (mai mult sau mai putin interesa(n)ti) vor incerca intotdeauna sa va lipeasca etichete, aceasta este doar ultima lor gaselnita. Face parte din natura meseriei lor sa dezinformeze si sa manipuleze. Pentru acesti indivizi nu exista nimic mai nociv decat adevarul.

    P.S. Subscriu la raspunsul dat de dvs. mai sus la comentariul lui Petre Manu. O clarificare dupa parerea mea extrem de necesara.
    O zi frumoasa!

    • Subscriu..profesorul Tismaneanu a fost extrem de blind si de ingaduitor cu toata lumea pe-aici, mult prea tolerant (dom’ Paul Aligica it’s the best when it comes to tolerance :-) ). Ca sa nu mai zic de interactiunea cu cititorii dumnealui, critici sau nu: si-a gasit timp pentru fiecare. Totusi anumiti domni au inceput sa abuzeze de fair-play-ul dumnealui…si asta in numele „neutralitatii” intelectuale…
      I

      • @ Guardian

        Ma refeream la „neutralitate afectiva”, nu la „neutralitate intelectuala”. Putem spune ce credem, mai bine, atunci cand demersul nostru nu este dominat de sentimente negative.

        • Sa fie vorba de „neutralitate intelectuala” in modul in care dvs. comentati stil „Gica contra” aproape fiecare articol al profesorului Tismaneanu? Se pare ca ati descoperit aceasta modalitate de exprimare cel putin curioasa a „neutralitatii intelectuale” cam de cand d-l Tismaneanu a scris un articol nu tocmai elogios cu privire la Silviu Brucan. Ceea ce spuneti in comentariile de acum se inscrie intr-o actiune sistematica din partea dvs. de contrare a ceea ce spune prof. Tismaneanu cu orice pret, fie ca aveti argumente, fie ca nu. Ce urmariti prin aceasta atitudine ?

          • Dl. Tismaneanu este obisnuit cu dezbaterile viguroase, doar traieste de zeci de ani, ca si mine, in mediul academic din Statele Unite. Coceptual si practic, nici „atitudinea”, nici „urmaritul” nu fac parte din acest mediu.

            • Ceea ce faceti dvs. nu are legatura nici cu „neutralitatea intelectuala” si nici cu dezbaterea academica viguroasa. Este pura discreditare si deturnare a comentariilor. Oricine citeste comentariilor ultimelor articole ale prof. Tismaneanu poate constata acest lucru. Intrebarea precedenta ramane: de ce ?

            • De aici si multe dintre reprosurile dv: incurcati paradigmele. Cee ce face domnul Tismaneanu pe platforma Contributors se numeste publicistica interactiva, adicatelea isi leapada haina academica si face publicistica. Desigur stilistica ca si ideatica dumnealui elegante,( si da umorul face parte din instrumentar, ba chiar e obligatoriu: de altfel, e bine stiut ca e tool-ul omului inteligent) ii dau de gol provenienta academica). Aici nu suntem nici la nu’s ce conferinta la Harvard, nici la vre-un seminar ori colocviu, si cu atit mai putin in fata unei comisii de doctorat (desi chiar publicistica fiind, asa scrisa la viteza cum e, e cit se poate de plina informatii si rationamente de nisa). Dv in schimb va pastrati morga academica, si cind nu e cazul. Exact la fel ca Marga, care se binedispume doar in studiourile Antenei 3, ca cainele lui Pavlov (oops!, vorba lui AVP). Acestea fiind zise, n-ar strica sa priviti mai putin incruntat textele domnului Tismaneanu, care pe linga rigoare si esente bine impachetate in stilistica eleganta, prezinta si un umor de calitate. Trebuie sa-mi dati dreptate ca nu-i tocmai usor sa balance toate aceste attribute intr-un text de publicistica.

  3. Sunt tentata sa ma alatur lui Peter Manu,atunci cand pledeaza pentru „neutralitatea afectiva” vs subiectivismului presarat abundent cu „sentimente negative”…in general!
    In acest context particular insa,acuzatiile dlui Marga imi par pure calomnii la adresa dlui Tismaneanu,si ma intreb:cati dintre noi ar fi gasit o cale la fel de ferma,dar mai „soft”,de reactie!???
    Atitudinea dlui Marga este cel putin patetica,iar daca cineva mai avea vreun dubiu referitor la lacunele sale de probitate sau de exemplaritate,acum cred ca nu mai este cazul…!

    Cat despre marele filosof Cioran,nu cred ca multi cunoscatori ai operei sale remarcabile,ar fi avut nevoie sa fie retribuiti ca sa-l critice!!!Eu una,as fi oferit o cina intr-un restaurant gastronomic 3* la Paris,numai ca sa am aceasta placere orgasmica de a-l „vorbi de rau” pe Cioran :) !
    E clar ca il admir profund si il detest cordial pe Emil Cioran,pesimismul sau ma revolta si talentul cu care-l exprima ma fascineaza,etc.etc…dar acesta este destinul oamenilor exceptioanali:nu lasa indiferent pe nimeni,starnesc pasiuni furibunde,isca revolte populare,si alte divorturi,etc!
    Ceea ce mi se pare inadmisibil,este tendinta unui Marga de a dicta oamenilor de cultura,opiniile de avut si cele de evitat,atitudinea sa dispretuitoare fata de oricine nu gandeste ca el sau indrazneste sa nu-l aprecieze,etichetarea sistematica a contradictorilor,in pura traditie dictatoriala!
    Motivele reala pentru care a fost demis nu par a fi fost insa de natura comportamentala sau ideologica,ci mult mai prozaice,ceea ce mi se pare o problema pentru viitorul ICM,deoarece inlocuitorul sau s-ar putea sa-i calce pe urme nestingherit…

  4. CUI PRODEST ?
    Am verificat inca odata cit de adevarata este zicala franceza : „hereusement que le ridicule ne tue pas” ! Dupa ce isi permite enormitatea de a-l compara pe domnul profesor Tismaneanu cu Andrei Marga,ceea ce ar putea fi considerat in cel mai bun caz o gluma proasta, domnul doctor Manu continua sa se simta bine !
    Unii ar fi tentati sa considere „comparatia” drept o imensa mirlanie. Nu e cazul meu . Eu nu-i acord domnului doctor Manu posibilitatea de a scapa asa de ieftin : sa fie consderat DOAR un mirlan. Aparenta similaritate pe care domnul doctor incearca neindeminatic s-o introduca intre istoriile personale ale domnului profesor Tismaneanu si cel al turnatorulu „Horia” e o tentativa grava. Ma intreb : CUI PRODEST ?

    • Va multumesc pentru comentariu. Dincolo de orice polemici, ramane un fapt: tema articolului este alegatia aberanta, pusa in circulatie de Nistorescu si omul sau (Ion Spanu) ca as fi fost platit „bani grei” de catre ICR-ul condus de HRP, Mircea Mihaies si Tania Radu, pentru a denigra figura unui mare intelectual roman (Emil Cioran). Este o enormitate menita sa-mi stirbeasca autoritatea morala si profesionala. Am demonstrat ca este vorba de o infamie. Ignominia lui Andrei Marga este ca a reluat (daca nu a lansat chiar el) aceasta turpitudine. In articolul din cotidianul.ro, Ion Spanu mergea pana la a-mi reprosa ca m-am dedat unui imaginar atac impotriva lui Cioran, in loc de a ma ocupa (la conferinta din Washington despre „Furtunile ideologice ale veacului XX”) de rolul tatalui meu in comunizarea Romaniei. Cine intra pe forumul articolului respectiv se ingrozeste: antisemitism purulent. Ma intreb daca dl Manu a vizitat acea zona pestilentiala.

      Dl Manu, indiferent la implicatiile usor de decelat aale unor asemenea desfigurari ale adevarului factual, imi cere seninatate si detasare in raport cu aceste mizerii. Recunosc, nu pot sa fiu „neutru” in raport cu ticalosia. Prefer sa o desemnez ca atare si sa o combat. Cui prodest? In niciun caz celor care iubesc Binele, Frumosul si Adevarul.

      Propun acest link la un text lamuritor privind procedeele ICR in perioada Marga:

      http://www.lapunkt.ro/2013/06/10/inca-o-impostura-icr-ista/

      • Nu am vizitat aceea zona pestilentiala. Nu stiu cine sunt (si nu ma intereseaza ce spun) nici C. Nistorescu sau I. Spanu. Nu stiu pe cine (si de ce) a numit Andrei Marga in orice fel de post. Pentru ca aceste detalii nu schimba esenta raului din Romania: un mod de a gandi al celor care ajung la putere care e lipsit de valoare. Detaliile, demiterile, numirile sunt perdele de fum, abil intretinute, pentru a ascunde, pe cat se poate, raul de dinauntru.

        • Mi-e teama ca ignorantia non est argumentum. Dvs, traind in Statele Unite, puteti sa ignorati linistit campaniile toxice ale „Antenelor”, ale cotidianului, ale „Observatorului Cultural”, sa nu va intereseze cine este Felix si cum controleaza el, mai precis spus manipuleaza, discursul public. Andrei Marga, fruntas PNL, un om apropiat de presedintele Senatului, ex-presedintele interimar al Romaniei, a emis acele fabulatii calomnioase la adresa mea intr-o emisiune televizata cu Cornel Nistorescu, in perfect acord cu acesta, deci nu sunt subiecte separate. Oricum, articolul meu are o tema precisa. Dvs aveti o alta, perfect legitima, care va preocupa. Vreti sa identificati „esenta raului in Romania” (altminteri o „tara neinsemnata si corupta”). O tema larga, incitanta si generoasa, pe care, indraznesc sa va sugerez, ar merita sa o analizati intr-un articol personal, asumat de Dvs, dupa care sa purtati un dialog cu cititorii. Cred ca toata lumea ar iesi in castig.

          Pe tema „mostenirii lui Marga”:

          http://adevarul.ro/cultura/arte/o-demisie-demitere-1_51c02d32c7b855ff56a29779/index.html

          Pentru cititorii interesati de subiectul Cioran:

          http://www.revista-apostrof.ro/articole.php?id=2061

        • Domnule Manu,

          Singurul care lansati perdele de fum aici sunteti dvs. V-au tot explicat mai multi motivul pentru care daca si Tismaneanu si Marga au fost demisi/impinsi spre demisie de aceeasi putere nu inseamna ca-i putem baga in aceeasi oala. Sunt niste diferente foarte importante: Tismaneanu si Marga nu pot fi bagati ambii in categoria „intelectuali de mare calibru” asa cum sugerati dvs., si nici in categoria „oameni integri care si-au facut treaba demisi in urma unor jocuri meschine”. Sofistica dvs e grosolana -si din punctul meu de vedere deloc inocenta. Va faceti ca nu pricepeti. Rationamentele dvs suna cam in felul urmator:

          1. Masa are patru picioare, pisica are patru picioare
          2. Pisica este mamifer.
          3. (1), (2) rezulta ca masa este mamifer.

          Cam la asta se reduce logica dvs.

    • Un forum e o cafenea, in care luam loc, in cazul de fata, la masa Dlui Tismaneanu. Stam de vorba, sorbim un lichid preferat, ne uitam la cine mai trece pe strada. Schimbam pareri, mai pasionat sau mai rezervat, mai laconic sau mai prolix, dupa cum ne este felul. Cu certitudinea ca nimeni nu detine adevarul absolut, ca putem spune ce crede ca trebuie spus, chiar cand nu gandim ca ceilalti. La sfarsit ne salutam cu respect si stim ca maine sau poimaine ne vom intalni din nou. .

  5. Ca simplu cetatean, l-am criticat pe prof Tismaneanu de nenumarate ori atunci cand, conform sistemului meu personal de valori, a spus ceva gresit, a sprijinit vreun autor indezirabil mie sau si-a exprimat o opinie politica cu care nu pot fi de acord. Dar niciodata nu am auzit o afirmatie rostita de prof. Tismaneanu comparabila sub aspectul enormitatii cu bazaconia rostita de Marga, aceea ca transilvanenii au inventat caloriferul, deci practic si apa calda. Nu as vrea sa aduc prejudicii de imagine dl Marga, asadar pornesc de la premiza ca a rostit acel lucru in deplinatatea facultatilor mintale, neinfluentat de bolile varstei a treia. Ma tem ca tentativele unora dintre cititori de a-l legitima pe Marga ca personaj academic e cel putin ingrijoratoare. Faptul ca dl Marga are umor involuntar nu este amuzant deloc – a avut si probabil va mai avea functii publice scandalos de importante. In numai cateva luni, Andrei Marga a reusit intr-adevar sa demoleze institutii intregi cu precizia unui buldozer elvetian.

    • Transilvanenii, si prin extensie romanii, au inventat nu doar apa calda, ci si mersul pe jos. In jurul cazanului plin cu apa si pus la incalzit.

  6. E trist ca dl dr Manu a devenit subiectul principal al acestei dezbateri. Doar pentru ca si-a exprimat cu decenta un punct de vedere. Si un elev de I-IV putea constata faptul ca dl profesor Tismaneanu duce o campanie de presa impotriva dlui profesor Marga – numarul articolelor/ pamfletelor dedicate vorbeste de la sine. Se poate face lejer o carte din ele. Filosoful de la Cluj nu e doar un biet „caloriferolog”. A inovat invatamantul romanesc, iar activitatea sa universitara este remarcabila. Poate ca e cel mai bun manager din tot sistemul.
    Acum cateva luni am intrat pe inliniedreapta.ro. O atmosfera irespirabila – cativa postaci de casa linsau orice preopinent ratacit care confunda acea mlastina cu un loc al dezbaterii libere. Carnagiul era si mai abitir incurajat de faptul ca mesajele contra erau sterse de cele mai multe ori. Mai era lasat cate unul doar ca momeala pentru naivi. Sper ca acest loc site sa nu ajunga si el o rezervatie de acelasi tip. Dl Manu e de stanga, eu sunt simpatizant liberal [ nu al partidului cu acelasi nume – „national liberal” e un oximoron pe care nu-l pot accepta ], dar am stimat intotdeauna modul echilibrat si elegant in care isi expune parerile. Iar tara „neinsemnata si corupta” e o realitate pe care o stiu si copii.

    • Sper ca nu va puteti plange ca ati fi fost vreodata oprit sa va exprimati opiniile aici. Dl Manu a intrat primul pe forum si a propus un subiect diferit de cel al articolului. Reactiile cititorilor sunt diverse. Nimeni nu s-a ocupat aici de filosoful din Cluj, ci de noul Dulea de la ICR. Aveti ceva de spus despre tema articolului? Ori va amuza pozitia de arbitru? In plus, spre a-l parafraza pe cel pe care il considerati cumva nedreptatit, nu pot sa nu reiau cuvintele sale despre mine, schimband doar numele: „Dl. Manu este obisnuit cu dezbaterile viguroase, doar traieste de zeci de ani, ca si mine, in mediul academic din Statele Unite.”

    • ” Poate ca e cel mai bun manager din tot sistemul.”
      Domnul meu, pe ce lume traiti, tocmai a demonstrat ce bun manager este! Am impresia ca dv nu intelegeti notiunea de manager. Ca a ajuns rector, tot prin invirteli politice si pile (hai sa fim seriosi ce universitari seriosi isi aleg rectorul din rindul marxist-leninistilor, imediat dupa caderea comunismului, si dupa citeva mineriade! – e cam tot asa cum a iesit iliescu presedinte, daca asa a vota poporul?! Eu ma tem ca poporul n-a votat chiar asa nici la iliescu si nici la marga. Am indoielile mele.). Era manager daca lasa UBB hai sa zic macar in primele 500 de universitati din lume. Ma tem ca nu e cazul. Nu cred ca a lasat-o nici in primele 1000. Si a avut la dispozitie vreo zece ani.
      Deci pina in 90 esti lector de socialism si stiintific pe deasupra (desi au mai fost cazuri, de oameni exceptionali, pe care comunistii i-au tinut la periferia academica, si care imediat dupa 90 au promovat pe postul pe care il meritau (studentii au avut un mare merit atunci), da foarte putini, si oricum majoritatea alor mai tinerei au si plecat din tara: desigur nu e cazul lui marga, un rasfatat al regimului comunist), si din 90 deodata esti profesor de filosofie si logica!!!! Mai sa fie, hai ca un asa salt pe scara academica n-am vazut in viata mea! Si nici in doi ani, hopa, pro-rector, si dupa inca un an imediat rector! Sincer nu cred ca e supradotat, asta ar fi o explicatie. Cred ca explicatia adevarata (si stiu exact structurile de prin univeristatile romanesti , bazate pe pile, pe gasti, pe saru-minism , pe papusari etc de pe vremea aia…multe din tarele acestea sunt inca prezente bine-merci, dupa 23 de ani de la caderea comunismului, in sistemul academic romanesc) nu sta in supra-mintea lui marga, ci in fortele obscure care l-au impins spre rectorat (acu’e chiar si mai clar de ce, cind stim ca a fost si informator la secu), tot asa cum ne-am trezit cu generali facuti la apelul bocancilor in numai citiva ani, direct de la gradul de tablagiu…Desigur asta e o ipoteza, s-ar putea sa nu fie asa, desi am mari rezerve…Organizator o fi bun, nu zic, ca vad ca a fost presedintel Uniunii Studentilor Comunisti pe UBB…astia erau buni cu organizare se zice, avea nevoie partidul, ce te joci ( n-am de unde sa stiu, ca n-am fost la nici un fel de sedinte de USC,UTC,PCR in viata mea, da ce aud si eu de pe la altii …)

    • Domnule G.

      Va multumesc ! Ati reusit sa-mi inveseliti ziua !
      Afirmatia Dvs. (Andrei Marga) „poate este cel maibun manager al sistemului” are sanse enorme de a fi considerata gluma anului ! Va detrona bancurile cu Bula !

  7. Mi s-au parut cam prea „viguroase” multe din interventii. E foarte adevarat ca si Dvs ati suportat tratamente mai rele de-a lungul timpului. Chiar din partea domnului Marga – aveti perfecta dreptate in articol. Dar faptul ca i-ati dedicat un serial fluviu profesorului de la Cluj e la fel de evident. I-ati cautat pricina tot timpul. Nu puteti poza, cu tot respectul, in victima inocenta.
    Si n-am pretins ca mi-au fost sterse mesaje pe acest site. Am spus doar ca anumite atitudini intolerante ma intristeaza. Atat.
    Iar rolul de arbitru nu-l jinduiesc catusi de putin. Ar fi pueril. Era doar o simpla parere

    • Problema nu este polemica. Ea e normala. Problema este minciuna. Nu cred ca am mintit vreodata in ce-l priveste pe Andrei Marga. In genere, minciuna imi repugna. Rosesc usor, ma balbai, nu pot spune minciuni. Cand citesc texte in care se minte fara rusine, in care unele persoane se impauneaza cu legaturile lor (fictive) cu intelectuali faimosi (de pilda politologi) pe care i-au cunoscut vag, ma infior. Cand unii spun ca au refuzat sa participe la evenimente unde nu i-a invitat nimeni, ma ia cu friguri :) Cand cea mai autoreferentiala persoana pe care mi-a fost sa o cunosc ii acuza pe altii ca sunt autoreferentiali, ma duc sa beau un pahar de vin. E mai placut si mai sanatos. Nu mai vreau sa dau exemple, mai bine sa lasam lucrurile aici. Ganduri bune.

        • Va las sa-l descoperiti (re)citind dedicatia cartii mele „Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism” (Univ of California Press, 2003; trad. rom. de Cristina Petrescu si Dragos Petrescu, Polirom 2005). Ori acest articol:

          http://www.observatorcultural.ro/Piatra-unghiulara-a-lui-Tismaneanu*articleID_13343-articles_details.html

          Ori aceste poze despre felul cum a decurs prelegerea memoriala Ghita Ionescu:

          http://webfirstlive.lse.ac.uk/europeanInstitute/research/LSEE/Events/gallery08.aspx

          Despre rolul lui Ghita Ionescu in cristalizarea viziunii mele despre comunismul romanesc:

          http://www.romlit.ro/bizantinism_i_revoluie

          Sa retinem ca am publicat articolul meu „Political Crisis and Personal Power in Romania” in revista „Government and Opposition” (infiintata si condusa de Ghita Ionescu) in primavara anului 1989. Ma intalnisem la Washington, in 1988, cu profesorul britanic de origine romana. M-a invitat sa scriu acel articol. Ne-am revazut anual, la Washington. Statea intodeauna in casa prietenilor nostri comuni, Nicholas si Dana Andrews (nascuta Romalo). O abordare corecta tine de acuratete, de bun simt, de probitate. Va marturisesc ca nu ma amuza sa ma justific in permanenta. Daca aveti nelamuriri, poate o intrebati direct pe autoare. Cartea lui Ghita Ionescu, cu totul remarcabila, se opreste in 1964, deci cu un an inaintea mortii lui Dej. Tragicomedia comunismului romanesc a mai durat un sfert de veac. Cand mi-a dat permisiunea sa-i dedic cartea mea la care lucram inca din anii 90, profesorul stia de ce o face…

          Pe scurt, este absurd si ridicol sa se constituie monopoluri ale memoriei. Din cate stiu, profesoara Mungiu-Pippidi a fost invitata la un eveniment la Londra, dar nu ca vorbitoare (discussant) la prelegerea memoriala. Daca ma insel, imi cer scuze. Nu stiu ce si cand a refuzat. O pretuiesc pe profesoara Mungiu-Pippidi, am scris candva scrisori de recomandare in acest sens, i-am citat cartile. Nu ma indoiesc ca a fost apropiata de profesorul Ionescu. Cum au fost si altii.

          • Din articolul publicat in Romania Literara in 2004, pe care il mentionati, retin, si voi cita de acum inainte, actualitatea deplina a unei unei formulari: „permanentele jocuri de culise, lupte feroce pentru putere, absenţa dimensiunii etice”.

        • Diferenta dintre d-l Manu si d-l Tismaneanu e evidenta: d-l Tismaneanu raspunde la intrebari, d-l Manu schimba vorba si ne trimite fie la dezbateri academice viguroase fie la cafenele. Dar nu raspunde niciodata cand i se pun intrebari care nu-i convin. V-a incredintat cineva vreo misiune, d-le Manu ? Spuneti-o aici, daca tot suntem la cafenea ….

          • @ Cristi

            Sper ca nu aveti naivitatea sa credeti ca Andrei Marga a fost dat afara din cine ce stie cauze legate de cultura. Daca am inteles bine aluziile publicate astazi in Romania, rezulta ca era pe cale se numeasca nume. Numele celor din reteaua ICR care apartin unei alte instituti din Romania.

            • Extraordinar! Peter Manu se face purtatorul de cuvant al zonei cotidianul.ro! Dincolo de caracterul conspirationist tipic (care evoca Protocoalele Inteleptilor Sionului) izbeste in aceasta teorie caracterul ei contradictoriu: Marga a fost dat afara, vezi Doamne, pentru ca voia sa dea in vileag reteaua de propagandisti SIE patronata de Patapievici. Deci Ponta il protejeaza pe Patapievici? Cum vine atunci chestia: ICR a fost subordonat Senatului ca reteaua de proagandisti pro Basescu sa fie, in sfarsit, demascata, Marga incearca sa faca acest lucru si brusc este impiedicat sa faca asta si pedepsit public? Cat de stupid trebuie sa fii ca sa crezi in asa ceva???

            • Pe ce va bazati cand spuneti ca profesorul Peter Manu ar putea lua in serios, fie si o secunda, alegatiile isteroid-delirante din fituica nistoresciana? Nu pot concepe ca omul care s-a ocupat de obsesiile antisemite ale unui N. Paulescu sa nu observe in directie merge propaganda toxica a publicatiei electronice amintite. Mi-e greu sa-mi imaginez ca profesorul Manu nu cunoaste osanalele din acea fituica ridicate, de pilda, negationistului filo-legionar si filo-antonescian Gh. Buzatu, recent stins din viata. Ori cultul serviciilor secrete ceausiste (v. editorialele lui Aurel Rogojan, fostul sef de cabinet al generalului Iulian Vlad). Cotidianul.ro este echivalentul contemporan al sinistrei publicatii antifrastic numita „Europa” care aparea la inceputul anilor 90. Deci, pe scurt, nu pot sa cred ca dl Manu se bizuie pe texte aparute acolo ori pe alte bloguri si platforme cu orientari si afinitati similare.

            • Nu domnule profesor, cred ca a cinterit foarte mult faptul ca avea experienta in Ministerul de Externe :-) pe de o parte, iar pe de alta sa nu uitam ca a fost propus de seful dumnealui „istoricul” krin antonescu (asa a inteles „omul politic” laurentiu antonescu sa depolitizeze ICR-ul, da-i afara pe unu’ care nu e membru a nici unui partid si pui un politruc, admirator a lui putin, fara sa mai intram sa discutam despre competente…trebuia cumva sa-l premieze pentru „munca” depusa pe la antene), si votat de „intelectualii” din parlament (alde hasoti, georgica de pa la Severin, si alti manelisti) , chiar fara sa fi prezent nici un document programatic (in afara de o fituica intr-o limba de lemn de cea mai tare esenta) unde sa prezinte viziunea dumnealui pe termen lung , probabil ca , (si aici n-am ce face trebuie sa-l admir,!!) a avut suficienta intuitie sa realizeze ( self-awareness) ca n-are nici un rost, ca n-o sa fie nici un termen lung! Si a avut dreptate, nu pot decit sa-mi scot palaria in fata dumnealui :-)…

            • …probabil ca domnul Manu se refera la urmasii ghiaurilor tinuti captivi la marea paorta de pe vremea lui Stefan cel Mare, or Vlad the Impaler…pe care i-a re-activat H.R. Patapievieci pe la Instambul…

            • Ca sa nu mai zic de contradictia din afirmatie: informatorul desconspira informatorii…hai ca asta-i buna domnule Manu…

            • @ P.Manu
              Nu am naivitatea sa cred ca interventiile dvs. SISTEMATICE in contra a ceea ce spune d-l Tismaneanu se datoreaza unor nevinovate viziuni diferite asupra subiectelor in discutie. Continuati sa evitati raspunsul la intrebarea simpla pe care v-am adresat-o de mai multe ori in acest forum: Ce urmariti de fapt negand £SISTEMATIC, de cateva luni bune incoace, cu sau fara argumente, ceea ce spune d-l Tismaneanu in articolele domniei sale?
              Cat il priveste pe d-l Andrei Marga, fiind vorba de o functie politica, e evident ca nici nu a fost numit si nici demis pe criterii de cultura. Asta nu ne impiedica insa sa discutam despre activitatea sa din domeniul cultural, acela pe care a trebuit sa-l gestioneze.

            • @ V.Tismaneanu
              D-le Tismaneanu, chiar nu cunoasteti exemple de oameni care s-au schimbat din varii motive. Cu fiecare compromis, murim cate putin, nu-i asa ?
              Cititi, daca vreti, ultima biografie a lui Georges Politzer realizata de fiul acestuia, Michel Politzer si intitulata «Les trois morts de Georges Politzer»: prima moarte e aceea a iluziilor din tinerete (si e determinata de participarea la revolutia lui Bela Kun din Ungaria), a doua moarte e aceea a gandirii libere (cand renunta la «psihologia concreta» si se imbarca ideologia comunista), iar a treia si cea din urma moarte este cea finala, cand e impuscat de nazisti.
              Asemenea morti succesive apar la o analiza retrospectiva. Cum putem insa sti in presentia actuale cand moare gandirea libera si incepe gandirea captiva ?

            • Inferenta mea despre legatura dinre ICR si SIE este bazata pe urmatoorul text publicat astazi de Paul Cernat:

              „În ceea ce priveşte campania de stigmatizare a lui Andrei Marga în calitate de prezumat colaborator al Securităţii comuniste, mărturisesc că nu mai dau doi bani pe asemenea manevre de character assasination, aplicate diversionist în ultimul deceniu pentru compromiterea unor personalităţi culturale care nu au jucat „cum trebuie“. Le consider, moralmente, la fel de vinovate ca şi păcatele celor incriminaţi (dacă ele s-ar confirma cu adevărat) şi am motive serioase să cred că ele vor fi aplicate oricăror potenţiali defectori din establishmentul pro-băsescian. Încrederea mea în ele este, deci, egală cu aceea pe care-o am în independenţa politică a CCR sau a conducerilor DNA, CSM, ICCJ sau ANI. Adică zero.

              Iar celor care au deplîns, cu bună-credinţă, demiterile unor şefi de filiale ICR (unii dintre ei performanţi) înainte de încheierea mandatului (cum, ironie a istoriei, i se întîmplă azi lui Andrei Marga), le-aş reaminti replica dată de Traian Băsescu după demiterea, la fel de intempestivă, a lui Augustin Buzura: „Fiecare cu echipa lui“. Acelaşi Traian Băsescu care, acum, face apel la depolitizarea ICR… Dar poţi oare lucra cu o echipă ostilă politic, angajată în virtutea altor fidelităţi şi a altui program? Evident, nu. Cu toate acestea, personalul actual, dincolo de unele demiteri şi demisii la vîrf, a rămas, în cea mai mare parte a lui, intact de pe vremea triumviratului Patapievici-Radu-Mihăieş.

              Rămîn „sub pecetea tainei“ şi dependenţa instituţiei de agendele serviciilor secrete, şi mult-invocatele activităţi de lobby extern, deşi unele secrete sînt ale lui Polichinelle. Aşa stînd lucrurile, să fi fost oare Marga & Co nişte „corpuri străine“, respinse din… spirit de corp?”

              Nu il cunosc pe Paul Cernat, dar cred ca este un personaj real, nu un nom de plume al lui C. Nistorescu sau I. Spanu.

            • Imi pare rau dar daca opiniile unui oarecare domn, fie el si profesor de litere respectabil, cum ca marga ar fi „informator prezumat (=inchipuit)”, sunt mai tari decit faptele backed-up de documente concrete, palbabile si masurabile (in sensul ca putem si singuri sa apreciem daca a fost sau nu Horia), atunci fie cadeti din nou in pacatul falaciilor (argument of authority) or pur si simplu nu mai e nimic de spus…

            • Domnule Manu , cu tot respectul dar chiar nu rezulta din textul citat de dvs. vreo legatura cu SIE , care e institutie serioasa si care numai cu ICR n-are treaba. Doar vedeti ca omul scrie : „sub pecetea tainei ” . Poate nu e nimic sub acea pecete :lol:

              Ma rog, daca ar fi scris de vreo partida de poker jucata de Ujica cu amicul sau proful de constitutional law de la Karlsruhe , de vreo sueta cu amicul amicului , adica judge de la German Constitutional Court precum si de relatia aceluia cu madam Angelica –well, as mai fi inteles, dar asa ….

              Pi Es –acuma , domnul prof Tismaneanu o sa scrie : no comment :!:

  8. Imi place ideea de cafenea a domnului Manu. Iata ca am gasit aici o oaza nesperata de normalitate, in care niste oameni inteligenti pot discuta cu calm si civilizat despre cele mai diverse subiecte, se confrunta idei si nu volumul sonor, nu vulgaritatea, nu insinuarile, nu atacurile la persoana. Este normal sa se puna in discutie, daca un limbaj sarcastic si pamfletar poate fi acceptat, sau nu. Iar o chemare la neutralitate afectiva si la un dialog decent intre universitari este cat se poate la locul ei.

    Este prea frumos ceea ce spun ? Nu. Totul ar putea functiona chiar in acest mod, cu o singura conditie: Domnul Manu sa-si ceara scuze pentru ideea (sa speram doar neinspirata) de a-l compara pe domnul Andrei Marga, care “s-a autoexpulzat din aceasta nobila Republica” (a Literelor), dupa parerea prea multor autori credibili si respectabili.

    Alfel totul se poate relativiza si la aceasta cafenea se poate aseza la aceeasi masa oricine, cu oricine. Ceea ce numai cafenea nu mai este. Ceea ce nu se intampla nici macar la o crasma.

  9. Imi place ideea de cafenea a domnului Manu. Iata ca am gasit aici o oaza nesperata de normalitate, in care niste oameni inteligenti pot discuta cu calm si civilizat despre cele mai diverse subiecte, se confrunta idei si nu volumul sonor, nu vulgaritatea, nu insinuarile, nu atacurile la persoana. Este normal sa se puna in discutie, daca un limbaj sarcastic si pamfletar poate fi acceptat, sau nu. Iar o chemare la neutralitate afectiva si la un dialog decent intre universitari este cat se poate la locul ei.

    Este prea frumos ceea ce spun ? Nu. Totul ar putea functiona chiar in acest mod, cu o singura conditie: Domnul Manu sa-si ceara scuze pentru ideea (sa speram doar neinspirata) de a-l compara gazda acestei dezbateri cu domnul Andrei Marga, care “s-a autoexpulzat din aceasta nobila Republica” (a Literelor), dupa parerea prea multor autori credibili si respectabili.

    Alfel totul se poate relativiza si la aceasta cafenea se poate aseza la aceeasi masa oricine, cu oricine. Ceea ce numai cafenea nu mai este. Ceea ce nu se intampla nici macar la o crasma.

  10. Cred ca vizavi de alegatiile d-lui Marga despre asa zisa denigrare a lui Emil Cioran (si inca o denigrare facuta pe bani publici) se pot face unele presupuneri. Este adevarat ca in general presupunerile nu inseamna musai reflectarea deplina a adevarului, dar totusi un set potrivt de presupuneri poate acoperi destul de bine realitatea pentru a delimita adevarul intr-o arie suficient de compacta inca sa putem considera ca ne aflam in posesia acelui adevar (relativ, ca orice adevar). O prima presupunere, bazata pe numeroase manifestari de pana acum ale d-lui Marga, ar fi ca reminescentele comunismului asupra filosofului il fac sa considere ca singura forma acceptabila de promovare este preamarirea sub forma de elogii omagiale cu redundanta si claritatea necesare pentru a subinia fara echivoc, pe intelesul tuturor, unicitatea, genialitatea etc., persoanei sau personalitatii promovate. In acest context orice nuantare trebuind sa fie interpretata ca o incercare subversiva de denigrare. Probabil ca, sincer fiind cu sine, dl.Marga crede sincer si neabatut ca la conferinta de la Woodrow Wilson International Center for Scholars diin 2011, Emil Cioran a fost denigrat, terfelit, injurat si Romania odata cu el. O alta presupunere (complementara) ar fi aceea ca dl.Marga, in ciuda sechelelor cu care a iesit din comunism, realizeaza enormitatea afirmatiilor care acrediteaza ca denigrarea lui Emil Cioran dar, in egala masura, domnia sa conteaza pe un public tinta care este predispus sa accepte fara efort ca ceea ce nu-i „elogiu omagial” neconditionat este injuratura. Cred ca adevarul d-lui Marga se afla in interiorul acestor doua presupuneri. Doar ca nu-i tocmai un adevar universal.

    P.S. As mai mentiona ca teoria „neutrailtatii afective” predicata de dl.Manu ramane o simpla diversiune, promovata special mizandu-se pe colectivzarea empatiei publicului tinta, care ar putea valida emotional teoria si pseudo-logica acesteia. Articolul promovat de catre dl.Tismaneanu nu este un tratat stiitific si nici un raport oficial (dupa cum ar lasa sa se inteleaga din „pretentiile d-lui Manu), prin urmare evacuarea completa a emotiilor si/sau a ironiei, sarcasmului… ar fi totalmente lipsita de sens. Prin cererea sa (formala) dl.Manu sugereaza in fapt (cui este dispus sa accepte ipoteza) ca articol d-lui Tismaneanu s-ar baza exclusiv pe… emotii, afecte etc., si nu pe fapte. In contextul in care in presa din Romania chiar exista din abundenta manifestari bazate preponderent pe afecte si umori, acuzatia adusa d-lui Tismaneanu ca s-ar face vinovat de absenta „neutralitatii afective” capata valente subversive. Nu stiu daca demersul d-lui Manu este unul bazat pe sinceritate fata de sine insusi sau unul pragmatic, bazat pe calcul rece in economica „dialogului”, in arta comunicarii, dar asta n-ar trebui sa impiedice observatorilor neutri constatarea netemeiniciei sale. Exista si asa (dupa opinia mea) prea multe exemple de persoane care confunda sinceritatea cu adevarul, pentu a mai accepta inca o tentativa de manipulare de acest gen.

    • Extra! Aia ziceam si eu mai sus, ca domnul Manu incurca paradigmele! Desigur am presupus ca exista buna credinta, si am ales „vina” aia mai mica…

      • @Guardian

        Domnule Guardian,

        „Buna credinta” ?
        Pornind de la ipoteza ca domnul doctor Manu este un om inteligent, ipoteza la care subscriu, presupunerea Dvs. este foarte improbabila ! Incercarea de a sugera o similaritate de situatie intre domnul profesor Tismaneanu si Andrei Marga, facuta de o persoana inteligenta, nu poate sa fie de buna credinta. Nu-i acord domnului doctor Manu alibiul prostiei. Domnul doctor stie ce face si, mai ales, DE CE o face. De unde intrebarea mea, evident retorica : CUI PRODEST ?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro