Home » Cultura » Citesti:

Iluzionistul din Ljubljana

Alex Păun mai 5, 2019 Cultura
14 comentarii 2,843 Vizualizari

Citesc undeva că succesul de conferențiar al lui Slavoj Žižek ar fi nociv pentru că filozoful e de stânga. Pentru că răspândește, la nivel planetar, idei socialiste, egalitariste, apăsat progresiste. Ca unul care a urmărit zeci de prelegeri ale gânditorului sloven, aș zice altceva: Žižek e nociv pentru că e incoerent, teribilist, îndrăgostit până la patologie de calambururile sale.

Contrar etichetelor pe care i le aplică intelectualii de la București (obsedați să evacueze orice gândire de stânga ca pe o piază rea), Žižek e inteligent, carismatic, învățat, capabil să gloseze spumos în marginea unui număr nesfârșit de teme (de la Hegel și Lacan până la forma vasului de toaletă în diferite țări ale Occidentului). Nu îl asculți fără folos decât dacă ești frigid. Eu am renunțat însă să îl mai frecventez din momentul în care am realizat, oarecum mirat, că nu crede mai nimic din ceea ce spune.

Este impresia mea netă, creată în timp: în calitate de conferențiar (pe autor nu-l cunosc), slovenul e o formidabilă mașină de produs idei sofisticate și agreabile. Dar sunt doar panglici, gaguri, raționamente venite din pura plăcere de a se juca. Žižek are tot atâtea convingeri cât Hopa-Mitică. Își schimbă ideile ca pe șosete, iar singura consecvență de care e capabil sunt adorabilele lui ticuri. Pe scurt, îi reproșez că se comportă iresponsabil în lumea ideilor, că, folosindu-se de extraordinara lui înzestrare intelectuală, emite gânduri cu o ușurință prea mare. Gânduri pe care nu le-a dospit până la capăt, gânduri care nu fac sistem cu alte lucruri declarate de el, gânduri la care renunță lesne după o zi sau un sezon. Personal, nu cunosc niciun intelectual de azi care, în aparițiile sale publice, să fie mai inconsecvent, mai sucit, mai sofistic, mai jucăuș, mai pus pe paradoxuri și false subtilități, mai fachiric, mai provocator, mai divagatoriu, mai curluntrist, mai acrobatic. Curg din gura lui silogismele ingenioase, rafinate, delectabile — dar, luate la bani mărunți, multe dintre ele sunt nule. Omul pare să gândească pentru a face funde.

Žižek este, așadar, nociv nu pentru că e de găsit la stânga, ci pentru că nu e de găsit nicăieri. Se joacă infantil cu filozofia, mai mult ca un iluzionist decât ca un gânditor. Nu-mi place aroganța (ușor incultă) cu care e privit în România, dar nici euforia (ușor stupidă) cu care e receptat în campusurile occidentale.

Iluzionistul din Ljubljana

Citesc undeva că succesul de conferențiar al lui Slavoj Žižek ar fi nociv pentru că filozoful e de stânga. Pentru că răspândește, la nivel planetar, idei socialiste, egalitariste, apăsat progresiste. Ca unul care a urmărit zeci de prelegeri ale gânditorului sloven, aș zice altceva: Žižek e nociv pentru că e incoerent, teribilist, îndrăgostit până la patologie de calambururile sale.

Contrar etichetelor pe care i le aplică intelectualii de la București (obsedați să evacueze orice gândire de stânga ca pe o piază rea), Žižek e inteligent, carismatic, învățat, capabil să gloseze spumos în marginea unui număr nesfârșit de teme (de la Hegel și Lacan până la forma vasului de toaletă în diferite țări ale Occidentului). Nu îl asculți fără folos decât dacă ești frigid. Eu am renunțat însă să îl mai frecventez din momentul în care am realizat, oarecum mirat, că nu crede mai nimic din ceea ce spune.

Este impresia mea netă, creată în timp: în calitate de conferențiar (pe autor nu-l cunosc), slovenul e o formidabilă mașină de produs idei sofisticate și agreabile. Dar sunt doar panglici, gaguri, raționamente venite din pura plăcere de a se juca. Žižek are tot atâtea convingeri cât Hopa-Mitică. Își schimbă ideile ca pe șosete, iar singura consecvență de care e capabil sunt adorabilele lui ticuri. Pe scurt, îi reproșez că se comportă iresponsabil în lumea ideilor, că, folosindu-se de extraordinara lui înzestrare intelectuală, emite gânduri cu o ușurință prea mare. Gânduri pe care nu le-a dospit până la capăt, gânduri care nu fac sistem cu alte lucruri declarate de el, gânduri la care renunță lesne după o zi sau un sezon. Personal, nu cunosc niciun intelectual de azi care, în aparițiile sale publice, să fie mai inconsecvent, mai sucit, mai sofistic, mai jucăuș, mai pus pe paradoxuri și false subtilități, mai fachiric, mai provocator, mai divagatoriu, mai curluntrist, mai acrobatic. Curg din gura lui silogismele ingenioase, rafinate, delectabile — dar, luate la bani mărunți, multe dintre ele sunt nule. Omul pare să gândească pentru a face funde.

Žižek este, așadar, nociv nu pentru că e de găsit la stânga, ci pentru că nu e de găsit nicăieri. Se joacă infantil cu filozofia, mai mult ca un iluzionist decât ca un gânditor. Nu-mi place aroganța (ușor incultă) cu care e privit în România, dar nici euforia (ușor stupidă) cu care e receptat în campusurile occidentale.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "14 comments" on this Article:

  1. Hantzy spune:

    Deși e impisibil să nu fi dat de mostre de interpretare și gândire ale titanilor contemporani ai ideologiilor, nu am urmărit niciodată gânditori în acțiune, neputând astfel sesiza (in)consecvența ideilor pe care le propagă, iau de conformă deci concluzia dlui Păun: Žižek este, așadar, nociv nu pentru că e de găsit la stânga, ci pentru că nu e de găsit nicăieri.

    P.S. M-a amuzat cumva lejeritatea folosirii unui neologism, anume “curluntrist”, ca o dezvoltare, ușor vulgară, dar necesară, a lui “biluntrist”.

  2. Kurt spune:

    “Let’s give it up for psychoanalysis!”

    “Happiness: Capitalism vs. Marxism” duelul în fața publicului TV canadian la Toronto Sony Center între Jordan Peterson (gânditor de dreapta,12 Rules for Life, are încredere în binele în om chiar dacă vede efectule ruinoase ale capitalismului în mediul ambiant ) și Slavoj Žižek ( are 48 de titluri de cărti în engleză, “The Sublime Object of Ideology”/ aici: Wie ein Dieb bei Tageslicht. Macht im Zeitalter des posthumanen Kapitalismus. Aus dem Englischen von Karen Genschow, S. Fischer Verlag, 2019) a dezvăluit figurile celor invitați.

    Slavoj Žižek, de stânga, a sprijint în campania electorală Syriza în Grecia. La această întâlnire în fața publicului din Toronto a încercat să facă campanie politică pentru candidatul Democrat American SUA, socialistul Bernie Sanders.
    Ecoul în presa internațională, în toate mediile, a fost imens.

    (citat DLF: … „…Wir haben die Welt genug verändert, jetzt kommt es darauf an, sie besser zu interpretieren, sagt Slavoj Žižek. Mit Thesen wie diesen stellt der Philosoph Karl Marx auf den Kopf und provoziert Linke wie Konservative. Am 21. März wird er 70 Jahre alt.
    Wer mit 20 nicht links ist, der hat kein Herz, wer mit 40 immer noch links ist, hat keinen Verstand? Nein, diese viel zitierte Coming-of-Age-Formel hält Slavoj Žižek für völligen Blödsinn. Als ob jeder Lebensweg naturwüchsig von der Utopie zum Pragmatismus verliefe. „Im Gegenteil“, meint Žižek, „ich finde ja, dass alle interessanten Denker heutzutage mit den Jahren immer radikaler werden.“
    Internet-Bosse diktieren der Politik ihre Regeln
    Als wortgewaltiger Kulturkritiker denkt Žižek Psychoanalyse und Politik, Marx und Hollywood zusammen. In seinem neuen Buch „Wie ein Dieb bei Tageslicht“ attackiert er die Konzernchefs großer Internetfirmen, die – von der Politik weitgehend unbehelligt – ihre Macht ausbauen und der Weltgesellschaft die Regeln ihrer digitalen Geschäftsmodelle aufzwingen.
    Die vermeintlich post-ideologischen Demokratien des Westens seien in einer Täuschung gefangen, sagt Slavoj Žižek im Gespräch mit Deutschlandfunk Kultur. Denn der Kapitalismus der Gegenwart kalkuliere Systemkritik längst ein.
    Besser sehen mit der richtigen Brille
    „Die tonangebende Haltung liegt heute in einer Art von zynischem Zweifel“, sagt Žižek. „Man geht davon aus, dass Politik sowieso korrupt sei, das könne man nicht mehr ernst nehmen, also solle doch jeder irgendwie versuchen, so zu sein, ‚wie er wirklich ist‘, und irgendwie daran teilnehmen. Aber das ist natürlich auch nur wiederum eine Vision, eine Utopie – und auch ein Trugschluss.“
    Ideologiekritik ist eines von Žižeks Lebensthemen. Jetzt kritisiert er die Illusion der Ideologiefreiheit. Die Vorstellung, es ginge darum, die Wirklichkeit „ohne eine ideologische Brille zu betrachten“, um unbezweifelbare Wahrheiten zu erkennen, führe auf den Holzweg. Tatsächlich seien wir immer und überall mit Ideologien konfrontiert, sagt Žižek, und es komme darauf an, die richtigen Brillen aufzusetzen, um diese Verblendungszusammenhänge zu erkennen.
    Es fehlt eine linke Vision
    Der entschiedene Kritiker des globalen Kapitalismus schont aber auch die politische Linke nicht. „Je radikaler ich werde, umso kritischer bin ich auch mit allen Formen der linken Parteien“, erklärt Žižek. „Das tiefere Problem liegt doch darin, dass die Linke zurzeit überhaupt kein alternatives Projekt hat.“ Das gelte für die Sozialdemokratie ebenso wie für sozialistische Parteien und Bewegungen:
    „Wenn wir uns anschauen, wo eine radikalere Linke versucht hat, die politische Führung zu übernehmen, sei es Syriza in Griechenland oder die Linke in Venezuela, dann ist auch da alles nur schrecklich schief gelaufen.“
    Lernen von Lenin: zurück auf Null
    Die wichtigste Aufgabe der Linken bestehe nun darin, eine Beschreibung der Gegenwart zu leisten, auf deren Grundlage sich eine überzeugende politische Alternative denken lässt. Žižek unterstreicht diese Idee durch eine Umkehrung der elften Feuerbachthese von Karl Marx: Im 20. Jahrhundert sei die Welt genug verändert worden, nicht selten mit katastrophalen Folgen, jetzt komme es wieder darauf an, sie zu interpretieren.
    „Wenn etwas nicht funktioniert hat, dann kehrt man zurück zum Punkt Null“, sagt Žižek. Als Vorbild dafür dient ihm Lenin, der nach seiner Beobachtung die Qualitäten eines besonnenen Bergsteigers besaß: „Wenn man einen Berg besteigt und man ist kurz vor dem Gipfel, aber man merkt, der Weg, den man eingeschlagen hat, ist falsch, dann muss man zurück ins Tal gehen.“
    ……/ sarcina principală a stângii de azi constă în descrierea actualității de azi. In secolul 20 lumea a fost schimbată destul. Acum e momentul de a oferi o alternativă politică care poate fi gândită pe baza observațiilor de azi… ..”…).

    Am văzut un interviu la TV 3sat din Elveția. Žižek se putea controla cu greu în fața doamnei atractive de la 3sat TV…. aș putea avea sex cu dvs…
    m-a lămurit ….

    (…”Žižek la 3sat TV: Die Schockstrategie
    Slavoj Žižek über die Macht der Ideologie in der Krise
    Der Kapitalismus fordert Entschiedenheit. Der Preis, den wir dafür zahlen, ist hoch. Für den slowenischen Philosophen und Psychoanalytiker Slavoj Žižek offenbart die derzeitige Krise vor allem eines: eine manipulative Strategie, um kapitalistische Spielregeln noch radikaler zu etablieren. Sein neues Buch heißt “Auf verlorenem Posten”.
    Schon immer hat der wilde Denker Slavoj Žižek unsere scheinbaren Gewissheiten radikal zerstört. Auch mit “Auf verlorenem Posten” hebt sich der slowenische Philosophie-Star aus Ljubljana ab von den meisten Zeitdiagnosen. Die Krise, sagt Žižek, bietet keine Katharsis. Im Gegenteil: Sie schnürt unsere Fesseln noch enger.
    Krise als Katastrophenszenario
    “Ich denke”, so Žižek, “dass das Schockmoment der Krise als manipulative Strategie des globalen Kapitalismus genutzt wird, um kapitalistische Spielregeln noch radikaler zu etablieren und den Sozialstaat auszuhöhlen.” Die Krise als Katastrophenszenario, das uns die Prioritäten der globalen Welt klar macht. Milliarden werden in das Bankenloch gestopft. Klimawandel, HIV oder Hungersnöte – all das kann warten – wie immer. Politiker folgen der Religion des Marktes. Wir sind die “Crash Test Dummies” für den Frontalkurs.
    “Gerade in Krisenzeiten ermöglicht uns die Ideologie, dass wir einfach weiterträumen”, so Žižek. “Anstatt kritische Fragen zu stellen, sollen wir uns einfach entspannen. Für mich ist das pervers: Ständig wird uns gesagt, dass die Finanzkrise nur ein Weg des Kapitalismus ist, sich selbst zu regulieren, und wir sicher sein können, dass diese Krise auf lange Sicht etwas ganz normales im Wirtschaftszyklus ist.” Der Kapitalismus – “the only game in town” – längst haben wir diese Wahrheit verinnerlicht. Auch in der Krise glauben wir noch immer den Interpretationen der ökonomischen Eliten: Nicht das System ist schuld, sondern die Gier Einzelner. Je einfacher die Schuldigen zu identifizieren sind, desto besser.
    “Das hatte schon fast antisemitische Ausmaße”, erklärt der Philosoph. “Schauen wir uns Bernard Madoff an. Es ist erstaunlich, wie die Leute sich auf ihn stürzten und ihn als psychisch gestörten und verkommenen Freak hinstellten. Nach dem Motto: Schaut her, dieser korrupte Jude, der unser Geld verzockt hat. Fakt ist: Madoff hat nur die Logik des Systems bis zum Äußersten getrieben. Wir sollten daher eher fragen: Welche sozialen und ökonomischen Bedingungen haben Madoff dazu gebracht, so zu handeln?”
    Marionetten eines Systems
    Die Dynamik der kapitalistischen Welt treibt uns an. Wir sollen Spaß haben und unser Potential ausschöpfen, neben der festgefahrenen Vergnügungsspur: das Nichts. Das ist die perfide Wahrheit, die der Kapitalismusgegner Žižek offenlegen will. Wir sind Marionetten eines Systems, gehalten an den unsichtbaren Fäden kapitalistischer Propaganda. “Genau das braucht das System, um zu überleben”, sagt er. “Es kann sich nur reproduzieren, indem es uns durch Vergnügen versklavt. So interpretiere ich im Film ‘Matrix’ die berühmte Szene, in der die Menschen auf einmal erkennen, in welcher Situation sie stecken, und wie das System ihre Energie aussaugt, ohne dass sie sich dessen bewusst sind.”
    Gefangen in einer Scheinwelt, hinter der sich der Horror des Realen verbirgt. Für seine sprunghaften Assoziationen nutzt der Philosophie-Entertainer jede Gelegenheit. “Das hier ist fast so wie in der ‘Truman-Show’. Alles ist durchorganisiert. Wahrscheinlich ist auch dieser Mann hierher bestellt worden, um uns zu stören”, so Žižek. Unbewusst folgen wir einer Fiktion. Dem System ist jedes Mittel recht, um unsere Träume in die richtigen Bahnen zu lenken. Auch in Hollywood zeigt sich für Žižek, den Psychoanalytiker, mit welchen Mitteln sich der Kapitalismus durchsetzt.
    Woher wissen wir, was wir ersehnen?
    “Hollywood-Filme”, sagt er, “interessieren mich, da sie spiegeln, wo wir heute ideologisch stehen. Und sie sind mehr als das: Hollywood produziert Ideologie, indem es uns Modelle präsentiert, wie wir uns verhalten sollen.” Und er ergänzt: “Unser Problem besteht nicht darin, dass unsere Sehnsüchte befriedigt werden. Unser Problem ist: Woher wissen wir, was wir ersehnen? Menschliche Sehnsucht ist nichts Spontanes. Unsere Sehnsüchte sind künstlich. Man muss uns überhaupt erst beibringen, wie wir begehren sollen. Das Kino ist die ultimativ perverse Kunstform. Es gibt uns nicht, was wir begehren. Es lehrt uns erst, wie wir überhaupt begehren sollen.”
    Erst, wer sich von der Ideologie befreit, die uns die kapitalistische Welt aufzwingt, kann wirklich frei sein. Žižek entlarvt in der Krise unseren Mangel an utopischer Vorstellungskraft. Aber wenn wir uns einfach dem Lauf der Geschichte fügen, macht uns Žižek keine Hoffnung mehr. “Wir dürfen nicht einfach im dem Zug der Geschichte mitfahren. Wir müssen die Notbremse ziehen, bevor wir an die Wand fahren. Das müssen wir uns bewusst machen: Es hängt alles von uns ab. Wenn wir die historische Entwicklung einfach so weiter laufen lassen, dann wird es in einer noch nie dagewesenen sozialen und ökologischen Katastrophe enden. Wir müssen endlich handeln, ohne darauf zu hoffen, dass ein ‘großer Anderer’ oder die Geschichte auf unserer Seite ist. Niemand ist auf unserer Seite.” ….. „…).

    In timpuri de criză ideologia ne permite să visăm mai departe.
    Cunoscut?

    • Lucian spune:

      După vizionarea „duelului” de care amintiți mi-am promis că am să evit tot ce înseamnă Slavoj Žižek. Dacă vreau să aud o părere din partea stângă prefer să-l ascult pe Yanis Varoufakis.

      • Kurt spune:

        Varoufakis are un stil mai șlefuit dar e la fel un fundamentalist, un teoretician „comunist/marxist“ educat un UK ca teoreticianul și exhibitionistul din Slovenia. Acum Varoufakis e candidat PE în RFG pentru stânga. Unele întrebări (Marx a pus întrebări valabile dar a dat răspunsuri false) puse de Varoufakis (băncile private au primit bani după criza 2008, grecii mai deloc) par comensurabile cu cea ce vedem. Răspunsurile grecului comunist sunt puține și false? E un socialism de model Yugoslav de mult depășit. E ceva ce a dus în Franta PS la 6 %. Unde va primi mai mult spijin decât socialiștii francezi în ultimii 70 de ani? Constituția UE.28 a eșuat 2005 la Paris/stânga!

        Socialiștii au problema că se termină banii altora a spus PM M. Tatcher (nu o admir). Acum în UK e un candidat Labour mai aproape de Varoufakis decât de Frans Timmermans PS. Viitorul e deschis în UK și în UE.27. Mai întunecat în sud- est, în Grecia, Italia….
        Criza viitoare pornește din…

  3. Mircea M. Cociu spune:

    CITAT: “… intelectualii de la București (obsedați să evacueze orice gândire de stânga ca pe o piază rea)” De ce numai unii intelectuali din București (nu intelectualii – pluralul articulat -, fiindcă generalizarea ar trebui să-i includă și pe intelectualii de stânga; cei de dreapta bănuiesc că sunt – în gândirea autorului – “cei obsedați să evacueze orice gândire de stânga ca pe o piază rea”. Măcar din anul 1948 – începutul oficial al lui O mie nouăsute optzeci și patru la români, după model sovietic – am trăit după model și practică de stânga, chiar extremă stângă! Nostalgici mai vechi ori mai noi nu au decât să reexperimenteze în propria bucătărie întreg meniul oricărei gândiri de stânga.

  4. sile1 spune:

    Multumesc dlui Kurt pentru materialul prezentat .Lamuritor.

    Ma intreb insa daca nu era cazul sa “produca” si o traducere in romana pentru cei care nu cunosc limba germana.

    Asta daca nu cumva materialul era destinat sa apara printro tara vorbitoare de limba germana si a ajuns accidental la la sectiunea Contributors a HN-ului.

    • Kurt spune:

      Care limbă se vorbește de 700 de ani la Sibiu (“Leagănul respiratței”, Oskar Pastior s-a născut la Hermannstadt)?
      Care limbă se vorbește de 300 de ani la Timișoara („Regele se închină și ucide“).
      E fără importanta azi, de acord.

      Nu am vocabularul dvs.
      La Universitatea Cluj găsiți traducători din mai multe limbi? Am cunoscuți (filologi) care traduc din română in germană, cei mai mulți au peste 65 de ani.
      Limba tinerilor de azi e limba engleză. Nu am cum să traduc în engleză. Am învățat la liceul de provincie franceza, foarte puțin, era limba NR. 3.
      Dvs câte limbi scrieți bine?
      Recomand predarea științelor naturii fizica, chimia, biologia din clasa 5 sau 9 în limba engleză. In era digitală elevii au acces la patrimoniul universal cu un clic, indiferent dacă școala e la sat sau la oraș.

      Ca absolvenți mulți tineri vor lucra în intreprinderi mari cu limba administrativă engleză, nu numai în firme software.
      Elevii de la sat din țară mă preocupă mai mult decât “bătrânií” de pe contributors cu o singură limbă, “națională”. Nu am nimic comun cu “regățenii”. Mis Bănățean.

      • red spune:

        Degeaba va suparati, domnule Kurt. Si reactia mea a fost aceeasi: ce sens are sa faceti copy-paste cu texte kilometrice in germana in forumul asta? Vorbesc romana si inca 4 limbi (dintre care in 3 lucrez zilnic), germana nu se numara printre ele. Nu e o “contributie” prea mare pe contributors sa ne blagosloviti cu lungi citate intr-o limba care, sa recunoastem, nu a fost niciodata o limba predominanta in Romania (nici ca limba principala, nici ca prima limba straina).
        Chiar m-ar fi interesat punctul dumneavoastra de vedere (ma rog, punctul de vedere al altora), pe care l-ati colportat aici. O sinteza a acelor citate in romana ar fi fost binevenita.

        On topic acum: mie dimpotriva, mi se pare ca am in anturaj doar intelectuali de stinga, mari fani ai lui Zizek (paradoxal, intrucit majoritatea cadrelor academice zizek-iste pe care ii cunosc si-au facut studiile academice pe afara, pe bani ai Fundatiei Soros). Pe de alta parte, si Zizek si Peterson mi se par in mod egal niste clowni care croseteaza funde fara legatura cu realitate, si fara coerenta, doar de dragul aprecierilor din social media. Ca femeie, nu pot sa ii iau in serios pe niciunul, atita timp cit locul comun unde ideile lor se suprapun este misoginismul cronic.

        De altfel, misoginismul e un simptom care depaseste nivelul plebei si isi face un loc tot mai caldut si in rindul intelectualilor, fie ei de stinga sau de dreapta – mi se pare una din tendintele cele mai pregnante ale ultimilor ani.

        • Kurt spune:

          Nu mă intersează părerea „regățenilor“ în nici o privință, nici ieri, nici azi, nici mâine.
          Intr-adevăr după eliminarea a peste 1 milion minoritari, după „epurarea etnică “ (evrei, sași, șvabi, etc) ca țel de stat național unitar centralizat, ca practică de guvern 1941-1989, România e alta decât 1919, cea de la Declarația de la Alba Iulia 1918.
          Nu avem mai nimic comun, de acord.

          Patrimoniul cultural (100 de biserici fortificate săsești se pot prăbuși), patrimonial literar “Rumäniendeutsche Literatur” e trecut, e ceva pentru tineri. Mai puțin pentru cei “socializați” în naționalcomunismul autohton sau în “democrația originală” după 1990.
          Nu prea mă atinge ce scrieți. Am citit cărtile acelora care credeau într-un viitor în locurile natale. Nu am încredere în cei care ca dvs se numeau până ieri securiști-patrioți (Patria mea a fost un sâmbure de măr/ Constrângerile memoriei/ Stau pe treptele vântului). Nu am obligatii de nici un fel față de acești “tovarăși”. Ceaușescu a reușit după 1984 să extermineze “cultura” minorităților din spațiul public în naționalcomunismul autohton. Aici e un divorț definitiv fată de Națiunea ceausistă.

          Fără „Declarația de la Alba Iulia 1918” nu avem ce discuta. Tschüss.
          Pluralitate, diversitate, inclusiv al limbilor materne, …..

          • JB spune:

            @Kurt
            D-le Kurt, stiti ca am avut numeroase schimburi de idei/opinii aici pe contributors. Va impartasesc multe dintre convingerile expuse. Dar marturisesc ca am fost surprins de supararea/oţărârea la adresa unor (presupusi) regăţeni/mitici comentatori. Nu cred că e justificată.
            Sincer, inteleg iritarea unor ardeleni/banateni fata de multe dintre imbecilitatile care curg valuri dinspre nevolnicii conducatori ai Ro.de astazi. Asta se va manifesta si printr-o miscare autonomistă.
            In altă ordine de idei, nu cred că ii poate fi imputat comunismul majoritatii etnice românesti. De chestiunile legate de extremismul de dreapta antebelic prefer sa nu vorbesc deoarece a fost parte dintr-o tendinţă europeană quasi-generală. Tentatii/tendinte de care nu a scapat niciun popor european. Greu de explicat in lipsa cunoasterii contextului care la randul sau necesita o lunga discutie……
            Nu cred ca poporul român a urmărit vreo purificare etnică practicată, mai mult sau mai putin deschis, de comunisti. Să fim serioşi. Cei care am trait vremurile acelea stim că nu eram in masura să hotărâm in astfel de chestiuni. Că doar nu era democratie, transparenţă şi dezbatere liberă.
            “Natiunea ceausista” despre care vorbiti nu s-a identificat liber cu Ceausescu. Stiti foarte bine.

            Pe de altă parte, cum ar fi să-i culpabilizăm nesfârşit pe ruşi, germani, români, italieni, francezi, etc ?!? Nu ca ar fi political incorrect, dar este nerezonabil, neproductiv si mai ales neadevarat.
            Poarta rusii de astazi culpele leninismului, stalinismului ?!? Francezii pe ale lui Petain? Românii pe cele ale lui H.Sima sau Ceausescu?!?

            • Kurt spune:

              Peste 4 milioane, cei mai mulți tineri, s-au despărțit de „coaja“ naționalcomunist- securistă și au emigrat 1990- 2019 în vest. E un dezastru în timp de pace care nu se poate vedea în altă parte decât în Siria distrusă de dictatura unui clan și de război.

              Cei care au iesit din intunericul pivniței naționalcomunismuli izolaționist autohton specific și nu s-au obișnuit cu lumina libertății obținută 1989 cu prețul a sute de vieți omenești au creat acea perioadă de tranziție care a dus la starea actuală cu „penalii patrioți“în guvern, în parlament și în instituțile publice.
              Sunt la o vârstă la care mă interesează exclusiv tinerii din țară care nu caută meseria de “lucrător degajat” în vest.

              Nu accept ca cei care preferă și azi “ceața mioritică dâmbovițeană” să-mi interzică cea ce de la Declarația din Alba Iulia 1918 est singura legătură credibilă între minoratari și noul Stat Românesc. Nu am nici o altfel de legatură cu “regățenii”, de fapt ca multi alți Bănățeni.
              “Coaja naționalcomunist- securistă” a născut a cea tranziție violentă cu Iliescu&Mineriade care a impiedicat lustrația după eliberarea din Națiunea ceaușistă 1989.
              Numai tinerii contează. Copii sunt tezaurul țării. Față de ei mă simt atașat și răspunzător. Mai deloc față de izolaționiștii- naționaliști de ieri, de azi și de mâine.

              Mă gândesc la Rolf Bossert la București:
              „… and say all the world: this was a man“. Shakespeare
              E altceva decât
              “Un bărbat avem în țară”, omagiile aduse titanului din Scornicești,
              alteceva decât: eu mândru român orthodox&Victor Ponta… el străinul K.W. Iohannis (700 de ani familie la Sibiu).

              Acum iarăși vine un fel de securist-patriot să-mi interzică pe contributors ….
              Sunteți de altă părere. Minunat, e respirația libertății, a democrației, a pluralismului și a diversității.
              Aici ne întâlnim. Dezbaterea politică de azi în spațial public nu ceva încântător, de accord.

              In momentul “istoric prielnic”, summitul UE.27 de azi la Sibiu….
              Vă vedem!

          • Ghita Bizonu' spune:

            Žižek de stanga?!

            Poate . Dar aia anarhista.Sau poa alta.
            Sigur sunt ca in URSS in anii 30 Žižek ar fi murit. Violent .

        • Harald spune:

          @red – Zizek si Peterson mi se par in mod egal niste clowni (…). Ca femeie, nu pot sa ii iau in serios pe niciunul, atita timp cit locul comun unde ideile lor se suprapun este misoginismul cronic.

          Well, ”ca femeie”, probabil sunt mai ușor de luat în serios personaje ca Helen Lewis sau Cathy Newman, dar ăsta e doar un simptom post-modernist tipic, identity politics în forma cea mai rudimentară.

          În altă ordine de idei, misoginismul este rezultatul contactului cu realitatea. E plină lumea de femei care, atunci când li se oferă ocazia, exercită puterea la fel de abuziv ca și bărbații aflați în poziții similare. Ce nu a reușit încă feminismul să clarifice ar fi o atitudine oarecum contradictorie: doctrinar vorbind, a fi femeie e o calitate în sine sau un prejudiciu în sine? :)

          Jordan Peterson e o persoană publică, nu poate să spună prea direct anumite lucruri. Dar în lumea modernă, feministele sunt de fapt persoane care au ajuns la maturitatea biologică fără să fi ajuns și la maturitatea psihologică: ele încă nu s-au împăcat cu ”nedreptatea” din naștere, ceea ce fetițele crescute în familii normale reușesc în mod normal cam pe la vârsta de 6-7 ani.

  5. Arpad spune:

    Descrierea pe care o dati personajului este aproape exacta. Pentru a completa in mod fericit teribilismul si nonsalanta tovaraseasca, nu mai liseste decat sa se scobeasca in nas si sa scoata un deget in fata camerelor, prin soaseta rupta.
    Acum 15-20 de ani facea furori printre flacaii si fatucile di universitatile occidentale lansandu-si pret-á-porter – ul ´telectual si devenind un fel de Madonna salonarda. Zizek e o flasneta care debiteaza uneori melodii si texte (vetuste) care gadila placut auzul, mai ales pe cel “anticapitalist”. Dar ramane o flasneta…



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Alex Păun


Alex Păun

După studii de filozofie, Alex Păun lucrează, vreme de câțiva ani, pentru una dintre cele mai importante edituri românești. Îi trec prin mână zeci de volume, începând c... Citeste mai departe


E randul tau

Reducerea planului cadru Este absolut necesara. Cu indiferent ce scandaluri si riscuri. Nu as ...

de: Dedalus

la "Câteva sfaturi pentru viitorul ministru al Educatiei"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

octombrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Sep    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)