vineri, martie 29, 2024

Impotriva noii glaciatiuni: Petitia pentru transparenta Arhivelor Nationale ale Romaniei

Demiterea intempestiva si lipsita de orice explicatii a respectatului istoric Dorin Dobrincu din functia de director al Arhivelor Nationale ale Romaniei indica, daca mai era nevoie, liniile de forta ale restauratiei. Argumentele falacioase ca Horia Patapievici, Ioan Stanomir ori subsemnatul am fi “pacatuit” cumva prin scrierile noastre si ca acum “platim” pentru cuvintele dure rostite la adresa liderilor USL, devin flagrant caduce in cazul lui Dorin Dobrincu. Istoricul a fost constant neutru in luarile sale de pozitie publice. Mai mult, a ajuns la conducerea Arhivelor in urma unei propuneri venite dinspre PNL (daca nu ma insel, chiar din partea lui Marius Oprea). Este drept ca la un moment dat, in 2008, ministrul de interne PSD-ist a vrut sa-l demita. A intervenit personal presedintele tarii, la solicitarea unora dintre consilieri si a mea, iar Dorin Dobrincu a ramas director al Arhivelor (informatia a fost recent data publicitatii de Cristian Preda).

Este limpede ca se produce o uniformizare de tip totalitar. Este de notat ca Horia Patapievici, Dorin Dobrincu, Ioan Stanomir, Cristian Vasile si cu mine am fost implicati direct in scrierea Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Ion Iliescu ne-a numit “un grup de scribalai” care se ocupa cu “falsificarea istoriei”. Nu cred ca aceste revocari din functii si atacuri dirijate sistematic de la “centru” sunt intamplatoare. Este vorba de efortul de a reimpune monopolul ideologic al stalinismului national asupra istoriei contemporane a Romaniei. Este o actiune revansarda careia trebuie sa i se raspunda fara urma de timiditate. Suntem martorii unui asalt impotriva istoriei netrucate a regimului ilegitim si criminal. Prin destituirea lui Dorin Dobrincu din fruntea Arhivelor Nationale se urmareste stoparea brutala a revolutiei arhivelor.

Victor Ponta pedepseste si rasplateste in functie de comenzile patronatului si clientelei. In cazul Dobrincu, se pare, ministrul Ioan Rus a inlaturat un exceptional istoric si un admirabil manager pentru a face loc unui apropiat al sau. Voi urmari ce se intampla si voi scrie. Pentru moment, ii indemn pe cititori sa-si ridice vocea impotriva samavolniciei si sa lupte, fie doar si prin semnatura, impotriva noii glaciatuini. Semnand petitia, semnam in favoarea propriei libertati. Semnam imptriva restauratiei. Semnam impotriva amneziei.

Cea mai clara si transanta formulare a rolului lui Dorin Dobrincu si a nefastei semnificatii a acestei demiteri abuzive o ofera profesoara Katherine Verdery de la City Unversity of New York (CUNY), co-autoare, impreuna cu profesoara Gail Kligman de la University of California din Los Angeles (UCLA) a magistralei lucrari „Peasants under Siege: The Collectivization of Romanian Agriculture, 1949-1962”, aparuta la Princeton University Press in 2011:

Dorin Dobrincu a introdus un stil de conducere demn de cele mai de calitate arhive europene. Plecarea lui fortata este un dezastru pentru orice speranta in pastrarea adevarului istoric in Romania.

http://www.petitieonline.ro/petitie/petitie_in_sprijinul_unei_conduceri_transparente_la_arhivele_nationale-p20479051.html

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. As fi vrut sa comentez la subiectul ICR ,cu un aspect care sare in ochi si vad ca absolut nimeni nu observa, dar mai las o zi-doua , poate-poate cineva din personalitatile care au atins subiectul zilele astea vor vedea totusi…

    Domnule profesor , oarecum tangential cu subiectul Arhivele Nationale ,va propun un mental experiment. Va fi un nou Presedinte al Romaniei ,in 2014 sau mai devreme. Sa presupunem ca dupa perioada de incalzire ,public relations,etc. noul Presedinte hotaraste o revizuire a „Raportului Comisiei pentru studiul comunismului,…etc.” stiti dvs. , cel care e cunoscut sub numele de „Raportul comisiei Tismaneanu „. Adica nu o rescriere completa,ci o reevaluare. Pentru ca ce a asumat Presedintele Basescu nu e obligatoriu sa-si asume si noul Presedinte.

    S-au vazut in istorie anulari de tratate (vad ca Ungaria cere revizuirea Trianonului) ,s-au vazut reconsiderari (ba chiar desconsiderari) ale dreptului international (vezi actiunea asupra Yugoslaviei din ’99) , de ce nu ar fi posibil cind e vorba de un raport (studiu) facut in RO pentru RO ? Sa presupunem ca de data asta nu se da ca sarcina unui grup de persoane ci se lucreaza institutional. Adica se insarcineaza cu realizarea proiectului anumite institutii ale statului (nu private) cu profil legat de subiect : Institutul de istorie „N. Iorga” , IICMER , Arhivele Nationale si,de ce nu , CNSAS. Poate si altele. Si se aleg colective de lucru la fiecare,care se intalnesc periodic,apoi dau o forma finala,ei ,stiti dvs. cum e procedura….

    Si sigur,la urma,noul Presedinte isi asuma Noul Raport .Sa spunem ca s-ar numi : „Raport asupra comunismului in Romania, de la origini pina in prezent” . Adica ar fi o noua versiune a primului ,binenteles revazuta,adaugita si completata ,adusa la zi.

    In contextul schimbarilor recente de la IICMER, CNSAS ,Arhive Nationale etc. credeti ca e posibil un astfel de scenariu ? Daca da,care e probabilitatea ?

    Va rog sa ma credeti ca nu insinuez nimic ad hominem in acest mental experiment. Si stiu,veti raspunde : „Qui vivra,verra !” Dar va rog sa elaborati,daca se poate. Va multumesc.

    • …si care sa ajunga la concluzia, de fapt prestabilita, ca regimul comunist a fost „o etapa necesara, cu lumini si umbre, cu dterminari interne si externe”, ca exista un punct de vedere al victimelor, dar si unul al pesonajelor gen Aurel Rogojan, care trebuie, foireste, si ele auzite. Nu stiu, totul e posibil. Altfel spus, nimic nu e imposibil.

      Dar n-as subestima existenta unei comunitatii stiintifice neinregimentata, deschisa la dialogul international, nedoritoare sa i se dicteze „linia”. Nu Ioan Scurtu, Corneliu Lungu, Gh. Buzatu si alte relicve ale „epocii de aur” reprezinta viitorul istoriografiei romanesti, ci Dorin Dobrincu, Cristian Vasile, Armand Gosu, Dragos Petrescu, Cristina Petrescu, Adrian Cioflanca, Andrei Muraru, Mircea Stanescu, Virgiliu Tarau, Corina Dobos, Claudiu Secasiu, Raluca Grosescu, Gabriel Catalan, Marius Stan, Clara Mares, Ana-Maria Catanus, Luciana (Mia) Jinga, Liviu Tarau, Florea Ioncioaia, Dan Catanus, Ovidiu Buruiana, Novak Csaba Zoltan, Andi Mihalache, Olti Agoston, Dumitru Lacatusu, Ioana Boca, Dan Draghia, Alina Pavelescu, Robert Furtos, Radu Tudorancea, Bogdan Cristian Iacob, Valentin Sandulescu, Anca Sincan, Flavius Solomon, Cristina Anisescu, Alin Muresan, Mihai Burcea, Mihai Bumbes, Stefan Bosomitu, Adelina Tintariu, Florin Soare, Andrei Lascu, Elis Plesa, Liviu Plesa si lista este mult, mult mai lunga. Cred ca Andrei Muraru, actualul presedinte executiv al IICCMER, a raspuns foarte bine pe acest subiect in inteviul dat lui Ovidiu Simonca, in „Observator Cultural”, acum cateva saptamani.

      Epoca autarhiei si provincialismului s-a incheiat, orice ar crede unii. Va rog sa observati ca lista (absolut aleatorie, o improvizatie in zori de zi, la noi), include nume din toate institutiile pe care le-ati amintit (am mentionat si cercetatori de la Institutul „Baritiu” din Cluj si Institutul „Xenopol” din Iasi), dar si din alte centre (de pilda Academia Civica/Memorialul de la Sighet). Deci, sunt optimist. Moderat, desigur, dar optimist. The genie is out of the bottle.

      • Plus ca, din cate am vazut, „urmasii” au singurul interes sa INGROAPE subiectul, sa-l faca uitat, in niciun caz sa-l dezgroape si sa-l reinterpreteze. Cu cat mai putin se vorbeste despre „plicticoasa” tema a comunismului la noi, cu atat mai bine. Oare nu asta e refrenul de ani de zile, „mortii cu mortii, viii cu viii” sau „pe romani ii intereseaza ce pun pe masa acum, nu ce-a fost in urma cu zeci de ani”? Teza cum ca era mai bine pe vremea comunismului infloreste mult mai bine cand e intretinuta cumva underground si neasumata oficial de nimeni.

        • Imi permit sa reiau aici un text aparut pe forumul articolului lui Cristian Teodorescu de pe „Vox Publica”. Puteti inlocui numele meu cu acela al lui Dorin Dobrincu, ideea este aceeasi. Un exercitiu util pentru a intelege cum gandeste Ponta:

          Crimele comuniştilor

          Pe Tismăneanu azi l-am dat afară
          Şi vă promit să nu-l înlocuiesc
          El îmi făcea doctrina de ocară
          Aceste crime eu chiar le iubesc!

          Prin ăştia care scormonesc dosare
          Ameninţând colegii din partid
          Mai vor să-i bage şi la închisoare
          Chiar pentru împuşcaţi şi fratricid?

          N-avem nevoie de idei din astea
          Acum noi am spălat toţi comuniştii
          Spălând şi politrucii dar şi oastea
          Atunci ne-au ajutat doar securiştii!

          nelutiu

  2. Domnule Tismaneanu , v-am mai scris ,uneori am fost publicat alteori nu , dar cum zice scriptura iarta-i Doamne . De mult am spus ca degeaba ai minte daca nu ai judecata cum spun batranii . Alt proverb zice daca te bagi in troaca cu porci te mananca porcii . Adevaratii intelectuali trebuiau sa cutreiere satul traditional roamnesc si ar fi gasit oameni fara atata scoala dar cu o moralitate si judecata de inalta valoare. Noi romani nu am avut nici o data o clasa de intelectuali adevarata , poate in timpul revolutiei de la 1848 daca tot ce am invatat nu au fost legende si mituri cum de altfel am facut cu toti inaintasii ,transformand si infrangerea in victorie.
    Unde ne sant intelectualii de tip Havel , de tip Michnich care in toate timpurile sa militeze sa coaguleze si sa indrume poporul pentru progres , noi nici pe vremea ciumei rosii nu am avut dizidenti decat obedienti si oportunisti care si azi se lauda ca au condamnat comunismul . Nu mai pot comunistii de condamnarea voastra . Ii doare undeva pe comunisti si pe securisti ca au fost condanati de voi , Iliescu si azi va sfideaza si pe toti pe care i-a batut si nenorocit prin bratul democratic mineresc , care nici astazi dupa 22 de ani de la atrocitatile si dezonoarea Romaniei nu este pedepsit.in schimb este recompensat si impreuna cu activistii si securistii care s-au regrupat in spatele vajnicului bolsevic si impreuna cu urmasii lor conduc astazi tara spre dezastru . Ce au facut gasca lui basescu in toti acesti ani de ce nu au facut dreptate si justitie, nu i-a interesat ca material nu le iesea nimic si nu aveau timp decat de devalizarea tarii .
    Pacat ca scoala si cartea te invata dar nu te si moralizeaza .

  3. Urmaresc cu deosebit interes spectacolul grotesc al ruinarii regimului semi-totalitar din Romania din confortul unei tari scandinave, si nu cred ca este o coincidenta aceasta mobilizare in stil muncitoresc a celor care poarta cu trufie eticheta de „intelectuali ai lui B”. M-a uimit naivitatea unui „contributor” care ameninta cu numerosii oameni care vor iesi in strada sa-l sustina pe directorul ICR. Sunt convins ca singurii care vor iesi in strada vor fi cei care au avut foloase financiare directe sau indirecte. Stiti bine ca dupa rasturnarea unui regim abuziv, primele victime sunt colaboratorii regimului. Demiterea lui Patapievici (si din pacate, si-a dvs) face parte din platforma-program a USL-ului.

  4. Domnule Profesor ,

    Top down, bottom up … filozofia si politologia si vorbele nesfirsite sunt extrem de importante pentru a modela sisteme de de gindire, si pentru a plasa evenimente cirt se poate de omenesti (umane) intr-un context generic si generos …

    Am sunat la CNSAS, pentru a solicita sa imi vad dosarul … mi s-a spus initial (2009) ca s-ar putea sa nu am dosar, am raspuns ca daca nu am dosar inseamna ca institutia Securitatii nu a existat niciodata (ceea ce in lipsa unor arhive se dovedeste a fi adevarat … securitatea buuuunnnna si foarte rara aia implicata in politie politica , ce gluma sinistra , dar foarte democratic legalicista – scoala de la Bran, completata de alte scoli de la Strehaia, Calarasi , Mizil ,Tartesesti , etc…)

    Astazi am dosarul de cinci (5) pagini fara coperti unde se regasesc referinte la alte patru dosare constituite in aniii 1982, dar care nu au ajuns niciodata (desi sunt mentionate in clar) la CNSAS …

    cazurile mele sunt minore fata de cele ale unor Paul Goma, Nicolae Dascalu, Cristian Saileanu si altii pe care am avut privilegiul sa ii cunosc desi nu am avut curajul sa imi asum la vremea respectiva riscurile si determinarea lor.

    La umbra codrilor batrini unde amprenta genetica (la figurat comportamentala) definita de Plesita , Pantiusa, Enoiu, si multi altii , mai mult sau mai putin cunoscuti se afla in arhive … pina nu sunt scoase la vedere intr-o sala de sport sau pe culoarele secrete care strabat Bucurestiul , nimic nu se va schimba ….

    Ce naste din pisica soareci maninca … Dinu Paturica …

    Cine are Arhivele dicteaza shantajul … cum sa lasi viermii sa afle ca de fapt tatal pui Ponta incuia usa de la teatru ca sa nu patrunda oameni impuscati de Chitac, cum sa aflam ca in arhive tatal natural al copilei din flori …. este un batrin NKVDist ca s imulti altii , etc.

    Nu predam arhivele nu ne videm tara nu gindim noi muncim la pastrarea minciunii glorificate si documentate in arhive pastrate.

    Ideia nu e sa le faci publice , ideia este sa nu le lasi sa fie accesibile unor interventii de a le repopula cu documente fasificate si foarte profesional asezonate … exista inca hirtie de acum 80 de ani si penite si tusuri …daca vor o sa primiti testamentul lui Pantiusa semnat de Eminescu in favoarea lui Felix si a lui Ponta …

    Ce ne mai trebuie arhive cind este clar ca efectele conspiratiei comuniste sunt omni prezente in fiecare amanunt, clipa si actiune …. ???????????????????????

  5. Domnule Tismaneanu,

    Folositi-va armele din dotare!
    Va vor uniti?
    Sunteti uniti acum mai mult poate ca alta data si puteti intoarce scrisul asa cum nu se asteapta!

    Scrieti o carte despre comisie care a scris raportul asupra comunismului – cum s-a format, cum a fost mandatul ei formulat, cum au lucrat membrii echipei, cum au fost interviurile cu fostii presedinti, etc… Este un excelent prilej de a aduna intr-o singura carte contributiile celor care au lucrat intens si decisiv la relevarea unei lungi perioade din istoria Romaniei.

    Munca de atunci ramane nespusa, necunoscuta si este un prilej de reafirmare pentru toti cei care au muncit si au continuat sa colaboreze, intr-un fel sau in altfel, pe aceasta tema!

    Ati marturisit ca Dvs. si toti membrii echipei nu ati primit nici un ban pentru aceasta munca.
    Este o marturisire extrem de importanta – este un motiv de mare lauda pentru comisie.

    Imi pare ca nu a fost usoara lucrarea. Scrieti, treceti pe hartie, pentru cei din Ro, pentru studentii Dvs., pentru altii interesati de un astfel de subiect, pentru ca o astfel de carte cu siguranta se va citi – este o carte despre istoria unei lucrari si istoria unei istorii. Daca timpul va permite, si veti considera util, scrieti va rog…

    Multumesc si numai ganduri bune!

    • Va multumesc. Chiar acesta este proiectul la care lucrez acum, o carte contractata cu Cambridge University Press cu titlul „Romania Confronts Is Communist Past: Democracy, Memory, and Moral Justice”. Unele fragmente au aparut, inclusiv in „The Annals of the American Academy of Political Science”. Voi analiza formarea Comisiei, mandatul, selectia membrilor si a expertilor, cum a fost construita structura Raportului Final, reactiile din societate si mediile de informare, polarizarile de-atunci si cele care au urmat, filosofia Raportului, dificultatile legate de naming names.

      Evident, daca numele sau n-ar fi aparut in Raport, Ion Iliescu n-ar fi explodat de furie, ori ar fi fost mai ponderat. La fel, daca Vadim Tudor si Paunescu n-ar fi fost amintiti cu al lor rol de lachei ai dictaturii, n-ar fi avult loc circul din Parlament. Activistii si securistii au turbat cand si-au vazut numele in text. Era de negandit sa nu fie acolo. Acest lucru era imposibil, ar fi insemnat sa mintim. Comisia noastra a fost una de adevar, nu de minciuna. Ni s-a cerut sa examinam, riguros si obiectiv, institutiile, metodele si personalitatile care au facut posibile crimele regimului comunist. Ne-am indeplinit misiunea.

      Oameni precum Cristian Vasile, Dorin Dobrincu, Smaranda Vultur, Adrian Cioflanca, Maria Muresan, Virgiliu Tarau, Dragos Petrescu, Cristina Petrescu, Germina Nagat, Ioana Boca, Annelore Baier, Levente Salat, Eugen Negrici, Ruxandra Cesereanu, Robert Furtos, Marius Oprea, Anca Sincan, Stefano Bottoni, Armand Gosu, Constantin Iordachi, spre a-i numi doar pe acestia (si-mi cer scuze celor nementionati) s-au angajat cu un admirabil altruism in acest efort. Membrii Comisiei nu au fost platiti. Expertii au primit sume modice din care sa-si poata plati cheltuielile de mancare in timp ce lucrau in arhive. Lucrul formidabil a fost sudarea unei autentice echipe de cercetare, un nucleu modern deoptriva conceptual si metodologic. Ganduri bune.

  6. Exista o vorba asa-zisa laudativa despre „baietii destepti” care se pricep sa faca bani din orice, despre care se spune ca fac din rahat bici si il fac sa si pocneasca. Nu am nimic impotriva niciunei intreprinderi atata timp cat profiturile nu se privatizeaza pe seama costurilor care se socializeaza, o imoralitate care a capatat proportii inimaginabile in anii Guvernelor Boc si MRU. Sper sa nu va suparati daca spun ca sunteti un astfel de personaj, si nu o spun cu invidie, ci cu realism, care de pe urma cotrobairii prin Arhivele Nationale ati tras imense foloase materiale si, nu in ultimul rand, de imagine. Toate bune si frumoase pana aici, dar un lucru ma nedumereste. Cum informatia este cea mai scumpa marfa, nu am inteles niciodata cum de respectiva institutie bugetara a dat totul pe gratis, in loc sa se fi transformat si ea intr-unul din acei baieti destepti, dar pe invers, care sa aduca bani la bugetul public. Mi se pare firesc, in logica pietei, ca atunci cand valorifici material informatii din Arhivele Nationale sa platesti niste taxe de acces la acestea, asta, evident, in afara cazului in care institutia in cauza nu este coautoare la articolele si cartile care ar urma sa fie scrise pe o astfel de baza de date.

  7. Documentele istorice nu sunt o „marfa”. Sau cel putin nu una ca oricare alta. Cel mai important nu este ca ele sa aduca profit, desi nu e rau daca se intampla. Important este ca ele sa fie deschise, accesibile, iar istoricii si toti cei interesati de trecut sa se poata documenta. Nu la preturi prohibitive. Ani de zile costurile au fost astfel, ceea ce a facut foarte dificila cercetarea in Romania. Poate ca acesta a si fost scopul celor stateau pe scaunul lui Hasdeu. Explozia informationala de astazi in privinta istoriei se datoreaza si deschiderii arhivelor, poate mai ales. Apoi a fost vorba si de innoirea metodologica, precum si de aparitia unei noi generatii de cercetatori.Pentru noi, cercetatorii, ar fi un dezastru sa se blocheze accesul, inclusiv in forma mai „rafinata” a cresterii preturilor.

  8. Schimbarea sefilor e bucuria nebunilor? + Dobrincu a adus un suflu de innoire in cadrul ANR avand in vedere perioada anterioara de directorat a comandantului CM Lungu care s-a evidentiat prin folosirea metodelor securistice de dialog, partinire intre angajati, inchistare institutionala etc.; + A promovat deschiderea ANR catre public prin sustinerea unui acces mai larg la documentele detinute; + Crearea site-ului ANR; + Calitatea intelectuala a d-lui Dobrincu nu poate fi constestata in vreun fel.
    – Dobrincu a inteles ca menirea ANR este doar de promova accesul la documente detinte, insa nu a facut nimic vizibil in 5 ani pentru crearea unor spatii mai bune de depozitare si pastrare pentru arhive, dotarile tehnice au ramas neschimbate (aproape inexistente), dotarile materiale sunt medievale, documentele se degradeaza sub ochii celor care sunt chemati sa le protejeze (spre exemplu, ploua in depozitele ANR, documentele sunt depozitate pe jos, in praf si mucegai etc.); – Desi exista site-ul ANR, informatizarea e inca asteptata dupa 5 ani; – ANR au pierdut aproape 100 de angajati cu ocazia restructurarilor (+pensionarile), din circa 700 de angajati pe toata tara, fara vreun protest din partea sefului Dobrincu; – Retrogradarea institutionala: din directie generala ANR intr-o simpla directie, iar in teritoriu, transformarea directiilor ANR din judete in servicii si birouri; – Nu a promovat o afiliere institutionala in afara Ministerului de Interne (recte MAI). De-a lungul timpuli, in Romania, Arhivele au fost in subordinea Ministerului de Interne (TR), Ministerului Justitiei (Moldova), Ministerul Instructiunii Publice si apoi iar MAI (Ministerul Afacerilor Interne) si in prezent MAI. Afilierea la Ministerul Justitiei ar corespunde traditiei istorice romanesti si modelului european actual din Marea Britanie. N-a existat nicio discutie constructiva in acest sens. Din pacate, situatiile negative mentionate mai sus nu cad in totalitate in sarcina d-lui Dobrincu, problemele ANR fiind deja endemice.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro