Home » Analize »Cultura »Opinie »Politica & Doctrine » Citesti:

… in marginea celor Zece Porunci

Alin Fumurescu noiembrie 19, 2016 Analize, Cultura, Opinie, Politica & Doctrine
29 comentarii 3,026 Vizualizari

Motto: „De aceea le vorbesc în pilde, că, văzând, nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg. ” (Matei 13, 13).

… pentru ca Decalogul reprezinta, foarte probabil, cel mai cunoscut (si concis) pachet legislativ din istoria omenirii, interpretat de multi ca un soi de minima moralia. Legile par cat se poate de simple, fara loc de chitibusarii avocatesti.

  1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.
  2. Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor.
  3. Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert.
  4. Adu-ti aminte de ziua Domnului si o cinsteste.
  5. Cinsteste pa tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant.
  6. Sa nu ucizi.
  7. Sa nu fii desfranat.
  8. Sa nu furi.
  9. Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau.
  10. Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau.

Zece legi clare, sapate-n piatra, la propriu si la figurat. Istoria e si ea binecunoscuta. Rezumata, ar suna cam asa: Dumnezeu il cheama pe Moise pe Muntele Sinai unde ii da cele doua Table ale Legii. Moise se pogoara de pe Sinai, doar pentru a-i gasi pe israeliti inchinandu-se la vitelul de aur. De furie, tranteste Tablele de pamant si le sfarama. In urma rugamintilor, Bunul Dumnezeu se invoieste sa-i dea „o copie”. Sfarsit.

(Vezi Statuia lui Moise cu Tablele Legii a lui Michelangelo, precum si celebra interpretare a statuii de catre Freud.)

moses-michelangelo

Simplu, nu? Ei bine, nu chiar. Mai intai, pentru ca varianta prezentata mai sus (si cea mai cunoscuta) e doar o varianta prescurtata, mai usor de memorat si de digerat.

[NOTA: In Noul Testament, mai gasim doua „prescurtari”. Iisus pomeneste Decalogul in doua contexte diferite. Primul (Marcu 10) e cel in care tanarul bogat il intreaba cum se poate mosteni viata vesnica. Iisus ii raspunde cu un fel de „la ce Ma mai intrebi? Cunosti poruncile!” Si le enumera doar pe cele de la 5 la 10! Adica doar pe cele „sociale” – vezi mai jos. Ordinea, insa, e usurel modificata: 7 (preacurvia, ca e tanar), 6, 8, 9, 10 (modificata), 5 (cea cu parintii). Pe astea, zice tanarul, le-am respectat. „Atunci vinde tot ce ai si da saracilor!” Ei, asta e mai greu, pentru ca tanarul nu e doar tanar, ci si bogat. Daca la desfranare poate renunta, la avutie, ba. Aici intervine parabola cu bogatul si camila prin urechile acului. „Si-atunci„, il intreaba ucenicii, „cine mai poate fie mantuit?” Iisus s-a uitat tinta la ei si le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputinta la oameni, dar nu la Dumnezeu.”

Al doilea context e cel in care un carturar il intreaba (Marcu 12, 28): „Care este cea dintai dintre toate poruncile?” Carturarului, Iisus ii raspunde direct: Cea dintai este aceasta: „Asculta, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn; si sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu tot cugetul tau, si cu toata puterea ta”. Iar a doua este urmatoarea: „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.” Nu este alta porunca mai mare decat aceasta.” – Despre cum ti se poate porunci sa iubesti, a scris Nae Ionescu. – Carturarul e de acord, iar Iisus „a vazut ca a raspuns cu pricepere, si i-a zis: „Tu nu esti departe de Imparatia lui Dumnezeu.” Si nimeni nu indraznea sa-I mai puna intebari.” (Marcu 12, 29-34). Buna si cartea la ceva. :)

De aici ar putea incepe o analiza pe text si pe context, in cercuri concentrice, dar va trebui amanata. Deja e o „nota” mult prea lunga.]

Varianta originala a Decalogului, cum spuneam, e mai lunga (Exodul/Iesirea 20; vezi si Deutoronom 5):

1. Atunci a rostit Domnul înaintea lui Moise toate cuvintele acestea şi a zis:
2. „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei.
3. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!
4. Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ!
5. Să nu te închini lor, nici să le slujeşti, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam,
6. Şi Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.
7. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deşert numele Lui.
8. Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti.
9. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale,
10. Iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine,
12. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie.
13. Să nu ucizi!
14. Să nu fii desfrânat!
15. Să nu furi!
16. Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău!
17. Să nu doreşti casa aproapelui tău; să nu doreşti femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui şi nici unul din dobitoacele lui şi nimic din câte are aproapele tău!”

Din lipsa de timp, va las dumneavoastra placerea de a compara versiunea prescurtata cu originalul si de-a descoperi in ce masura „completarile” sunt mai mult decat relevante. Deocamdata sa observam ca, in original, exista o singura porunca ce nu contine vreo interdictie („sa nu„), ba dimpotriva, adauga si o recompensa – o stiti, desigur: a cincea, cea cu parintii. (A patra, bunaoara, cea cu ziua de odihna, are, de fapt, o multime de „nu” si „nici”.) Si, pentru ca tot veni vorba de porunca a cincea, sa mai constatam ca ea face legatura intre ceea ce indeobste e cunoscut ca Prima Tabla (legile referitoare la transcendenta, la Dumnezeu), si cea de-a Doua Tabla (referitoare la legile „sociale”, din lumea aceasta.) Conform intepretarii clasice (y compris rabinice), „pozitia” nu e intamplatoare. Dumnezeu (cauza primara) creeaza omul, dar o face prin intermediul parintilor biologici (cauza secundara). Prin urmare, parintii stau, ca sa zicem asa, cu un picior in transcendenta, iar cu celalalt in lumea aceasta.

*

… Si-acum sa ne intoarcem la „simpla” poveste a Tablelor, pentru ca e nitzelus mai complicata. Poporul nu aude cele zece porunci. Aude doar tunetele, sunetul trambitei, vede flacarile muntelui si se inspaimanta. Poporul ii cere lui Moise sa le vorbeasca el, sa nu le mai vorbesca Dumnezeu, pentru ca altfel mor (Exodul 20, 18). Poporul nici nu intelege si nici nu rezista la vorbele Domnului. Moise incearca sa-i linisteasca, dar poporul se tine la distanta, doar Moise se apropie de norul in care statea Dumnezeu. Dumnezeu ii spune ce sa le zica (Exodul 20, 22-26) si ce legi sa puna inaintea lor (Exodul 21-31). Multe legi, din ce in ce mai amanuntite, dar inca nici pomeneala de Table. Abia la sfarsit (Exodul, 31, 18), cand Domnul ispraveste de vorbit cu Moise pe muntele Sinai „i-a dat cele doua table ale marturiei, table de piatra, scrise cu degetul lui Dumnezeu”.

Observati, rogu-va, ca nu se specifica nicaieri legile scrise si nici numarul lor.

Intre timp, poporul se cam plictiseste, vrea totusi un dumnezeu, pentru ca Moise lipseste cam de multisor, asa ca Aaron le cere sa-si sacrifice bijuteriile de aur, pentru a le topi si a face un vitel la care sa se inchine (Exodul 32, 1-6). Oamenii se executa fara sa cracneasca, ba dimpotriva, intr-o adevarata frenezie. Pare-se, sunt dispusi sa-si sacrifice propria avere pentru a scapa de plictiseala de a ramane fara un dumnezeu, fie el si cioplit cu dalta de catre Aaron, din propriile lor bijuterii.

Moise e inca pe munte. Domnul ii zice „Scoala si pogoara-te!” ca uite ce face poporul asta incapatanat! Domnul e manios, dar Moise reuseste sa-L „calmeze”. Ia tablele, „scrise pe amandoua partile, pe o parte si pe alta” (observati redundanta). „Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu, si scrisul era scrisul lui Dumnezeu, sapat pe table” (Exodul 32, 15-16). De retinut. Atata doar ca atunci cand Moise se pogoara de pe munte si-si vede poporul dansand, cantand si inchinandu-se la vitel, e mai suparat decat Doamne-Doamne, uita de propriul sfat, sfarama tablele si topeste vitelul in foc.

[Nota: Urmeaza o serie de „peripetii”, sunt omorati „cu mana” vreo 3000 de necredinciosi, intr-o singura zi (!), alte „tocmeli” intre Moise si Domnul, toate extrem de importante, dar peste care sar din motive de spatiu – nu mi-am propus sa scriu o carte (Exodul 32-33).]

In cele din urma, Domnul cedeaza si-i zice lui Moise: „Taie (tu, Moise) doua table de piatra ca cele dinainte, si Eu voi scrie pe ele cuvintele cari erau pe tablele dintai pe cari le-ai sfaramat” (Exodul 34, 1). Cu alte cuvinte, Domnul nu ii mai da lui Moise Tablele, ii cere sa le ciopleasca singur, dar ii promite ca le va scrie El, sa fie la fel cu primele, desi e limpede ca identice nu pot fi, cata vreme sunt, ca sa zicem asa, „facute”, iar nu „nascute”. Moise ciopleste tablele din piatra, urca din nou pe munte, ii multumeste lui Dumnezeu si urmeaza inoirea Legamantului si o noua serie de legi, in buna parte similare cu primele, dar nici pe departe identice (Exodul 34, 8-26).

Si-acum vine Exodul 34, 27: Domnul a zis lui Moise: „Scrie-ti (tu, Moise) cuvintele acestea, caci pe temeiul acestor cuvinte inchei legamant cu tine si cu Israel”.

Mai simplu: Primele Table erau de la Dumnezeu, scrise de Dumnezeu, cu degetul Sau. „Setul” al doilea de Table e cioplit de Moise, cu mainile sale, si inscris tot de el, in ciuda promisunii lui Dumnezeu (!) Abia acum, la sfrasit, vine precizarea. „Si a scris pe table cuvintele legamantului, cele zece porunci.” Operatiunea i-a luat lui Moise patruzeci de zile si patruzeci de nopti.

Nu stim daca sunt, la fel precum primele, scrise pe ambele parti. Dar abia acum, cu al doilea „set”, stim ca sunt zece, desi inca nu stim care zece (avem a astepta Deutoronomul 5). Si mai stim ca aceste Table sunt acceptate de catre popor, Michelangelo sculpteaza statuia lui Moise cu aceste table in mana, Freud psihanalizeaza aceasta statuie, s.a.m.d. Iar pe temeiul acestor cuvinte se intemeiaza legamantul.

Iar cine nu intelege, sa nu inteleaga.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "29 comments" on this Article:

  1. victor L spune:

    Temator de vorbele “Crede, si nu cerceta!” ma multumesc sa spun ca mi-a placut articolul.
    (E drept, nici nu prea sint dus la Biserica.)

  2. ion adrian spune:

    Interesant text.
    Dar profit de el ca sa arat ceva ce nu prea a fost observat de multimea de deontologi sau de istorici ai religiilor, dar este rapid observabil daca te uiti cu interesul de a seziza mentalitati ale altor religii sau popoare la unele din filmele lor si mai ales la telenovele caci acolo scapa aspecte adanc inradacinate in mentalitatea profunda a celor descrisi in respectivele filme. Poate ca si in literatura lor sa gasesti asemenea exemple, dar daca sunt au trecut neobservate de cei care cu greu se coboara din turnul lor de fildes care poate mai degraba este unul al lui Babel(cu incurcarea limbilor si deci si a semanticii )
    Respectiv sunt filme turcesti in care un viitor criminal dupa legea si morala crestina, iar la ei cu siguranta si dupa legea lor(legile mai tuturor natiunilor s-au racordat in mod esential la sistemul judiciar european, intrucat si la ei crima ramane crima cu exceptia legitimei aparari in timp de pace si a celei de razboi prezentata tot ca o legitima aparare colectiva , a unei tari sau stat desi uneori nu e foarte clar cine este agresorul real ca cel aparent poate aparea mai usor) se roaga in moschee lui Allah sa-l ajute sa se razbune si sa omore uneori o femeie lipsita de aparare sau un copil chiar si numai ei fiind un pretext sau un motiv pentru care cineva drag criminalului sau un aspect care l-a deranjat grav pe acesta a fost comis de victma, nu neaparat in propriu interse ci chiar si numai in interesul respectivei femei sau tanar. Se poate ajungeasadar cu crima din razbunare indirecta chiar si la copii ca si cum faptasul se considera un dumnezeu care pedepseste pana la a treia generatie( vezi porunca nr 5 din varianta a doua)
    Acelasi lucru se observa dar si mai grav la indieni care se roaga la zei sa le primeasca un eventual sacrificiu uman care poate fi chiar si un copil sau in orice caz sa-i ajute in aproape orice actiune ilegala conform legii lor dar nu si conform mentalitatii lor tribale. Cam asta se intampla si cu multi infractori rromi care avand obarsia pe care o au, aduc si in crestinismul lor adaptat aceste obiceiuri, care cred insa ca se regasesc si la crestinii sicilieni mafioti care probabil ca invoca pe Divinitatea pentru a-i ajuta in crimele lor.

    Problema nu este ca fac unii asemenea crime care se fac peste tot ci ca asteapta si se roaga de sprijin Dumnezeului lor, in timp ce noi crestinii daca mergem la preot o facem ca sa ne spovedim si sa obtinem iertarea Dumnezeului nostru pentru o fapta pe care nici noi nu o consideram conforma credintei noastre.

    Deci una este abordarea poruncii sa nu ucizi la crestini deci la civilizaia europeana crestina si alta la noncrestini care se pare ca la ei nu este valabila decat mult mai limitativ si deci mai permisiv in sens criminal, adica pentru celelalte popoare si ma refer in special la cele mahomedane(islam), tot ale cartii(nu stiu bine cum stau lucrurile in religiile extremului orient dar cred ca este si mai rau ) desi ele, acestea ale cartii, au porunca a 6(13) in dogmele lor religioase

    Daca observam aceste aspecte scutim tone de hartie sau de batai pe taste ca sa intelegem ce ne separa pe unii de altii si ca de fapt adevarul moral si etic este de partea noastra, desi nu am reusit inca nici noi sa evitam razboaiele de agresiune, intrucat nu pun in discutie legirtima aparare si nici Isus nu o pune in discutie cum nu pune in discutie casatoria desi pentru slujitorii sai speciali, Pavel recomanda celibatul, probabil pentru a se realiza acea dedicatie totala dorita chiar de acei slujitori. Exista si in filozofia indiana (cred ca in Advaita Vedanta) sfinti precum Ramana Maharishi care nu facea rau nicunei fiinte si nici nu se apara de raul care i se putea face, dar care ca prin minune totusi nu i se facea.

    Dar cred ca si Ramana, cred ca si Sf. Francisc d`Assisi nu puteau sa ne ceara noua sa fim ca ei si chiar si parintele Arsenie Boca ar fi spus: “Nu veti mai putea fi sfinti… Acum nu mai e timpul sfintilor. Acum incepe timpul mucenicilor”

    PS. Sa speram ca nu va fi asa .Avem totusi liber arbitru si deci putem schimba orice prorocire asa cum si Sodoma ar fi scapat daca puteau fi indicati cativa drepti, chiar daca foarte putini.

    • Harald spune:

      Well, s-ar putea ca indienii și țiganii să știe mai bine despre ce e vorba: există și ”partea întunecată a Forței”, iar atât timp cât tot soiul de crime și nedreptăți se petrec totuși, înseamnă că apelul la această ”parte întunecată a Forței” dă rezultate și el.

      Și creștinii știu despre ea, nu e nimic nou.

  3. tare spune:

    Foarte destept. N-am inteles nimic. Inseamna ca urmez porunca deci e de bine.

  4. Ela spune:

    Felicitari dle Fumurescu, excelenta initiativa!
    Desigur, asa cum bine specificati, ar fi inca multe de “povestit”, pentru ca de explicat, clarificat sau demonstrat, nu poate fi vorba…!?
    Cred ca acesta este singura certitudine pe care o putem avea despre Primul Testament (mi se pare mai potrivita aceasta denumire, decat “Vechiul”…) : ESTE un mister permanent, mai bine zis etern si impenetrabil, exact ca si Dumnezeu care ni l-a transmis.
    Noul Testament este, insa!, scris de oameni, cert exceptionali, dar “numai” oameni, chiar daca altii, tot oameni i-au numit sfinti, cu voia lui Dumnezeu, desigur..
    Totusi, indiferent de integritatea sau de bunele intentii ale apostolilor repertoriati (pentru ca se pare ca mai sunt si altii…), N.T nu provine direct de la aceeasi “sursa”, singura care este universala si incontestabila!
    De altfel, unii eruditi au ajuns la concluzia ca SINGURUL mesaj autentic, care i s-ar atribui lui Iisus (Himself!), este “Tatal nostru”. Atât.
    La o citire atenta a acestei rugaciuni, debarasati, pe cât posibil, de prejudecati si alte certitudini, putem intelege SI ca ea contine un concentrat de indicatii divine care, repetate si respectate, ofera crestinului cadrul armonios de evolutie de care are nevoie, in fiecare zi.
    Nu cred ca, din pdv metafizic, adica al lui Dumnezeu, 1 reprezinta “mai putin” decat 10, sau 17, sau 613..
    Probabil deci, ca nu conteaza care ne este sursa de inspiratie, ci ceea ce facem cu ea concret, cum traim zi de zi impreuna cu semenii nostri si cu noi insine.

  5. Cititor spune:

    Am urmat indemnul dumneavoastra si am citit analiza facuta de Freud. Rezum: Michelangelo il arata pe Moise șezând cu Tablele Legii scrise de Dumnezeu (primele) sub brațul drept, privind spre STANGA (de unde vine larma poporului care venerează vițelul de aur), cu piciorul stâng retras in spate si CU BARBA orientata nefiresc spre DREAPTA. Unele teorii susțin ca Moise e pe punctul de a se ridica furios ca sa mustre poporul necredincios. Freud spune ca, dimpotrivă, poziția bărbii fata de cea a privirii ne-ar îndreptați sa presupunem ca Moise a vrut sa se ridice furios, și-a înfipt energic mana dreapta in barba bogata dar invingandu-si furia a retras-o imediat pentru ca Tablele Legii erau in pericol sa alunece de sub brațul sau si sa cada. Acum, când noi il vedem, Moise și-a retras mana dreapta din barba si a reprins Tablele sub brațul sau puternic.
    Freud susține ca Moise cel irascibil, violent si puternic fizic e surprins de Michelangelo exact in momentul in care devine puternic psihic, adică își învinge pornirea pasionala si furia, revine in poziția dinaintea enervării ca sa nu scape Tablele Legii, zice Freud, “in numele menirii înalte pentru care a fost ales”.
    Orice asemănare cu personaje sau situații reale e pur întâmplătoare, dar ea exista, cred. Altfel, nu ne-ati fi adus in atenție decalogul, personalitatea puternica si contradictorie a lui Moise si drumul Legilor pana la noi. Altfel, nu ati fi insistat si prin motto-ul ales dar si in finalul articolului asupra celor care vad dar nu vad, care aud dar nu aud si nu înțeleg.
    Singura întrebare este (pentru ca mereu mai e o întrebare): daca momentul de manie pasionala a fost depășit, daca pentru a proteja ceva de preț unii pot/Moise a putut să-și tempereze furia, cum de Tablele au fost totuși sparte chiar de Moise spre pedepsirea celor ce s-au plictisit de atata ” austeritate”? Aici e o veriga ce-mi lipsește. Cred ca prima lor varianta ar fi fost incomprehensibila si de neacceptat pentru popor.
    Oricum, măreția operei de arta depășește cu mult alambicatele încercări de a o explica, inclusiv pe cele ale lui Freud (pe care nu le cunoșteam si pe care le-am parcurs cu răbdare dar greu).

    • MariS spune:

      @Cititor
      Bun comentariul. Veriga care îţi lipseşte cred că e porunca a 5-a din Tablele Legii. Autorul insistă asupra ei. Şi dacă faci legătura cu situaţia actuală, progresişti vs tradiţionalişti, stânga vs dreapta, viţelul de aur vs Dumnezeu, .. poate, poate se limpezeşte şi imaginea ..

    • Lumina spune:

      Daca te uiti in gura lui Moise poti vedea luminita de la capatul tunelului.

  6. victor L spune:

    Poporul este usor influentabil (mai pe inteles, usor de dus de nas).
    Se povesteste din vechime ca un italian, Pietrangeli sa-i zicem, a gasit o carte scrisa in latina veche. Din care nu intelegea o boaba, nici el si nici cei carora le-a aratat-o. Dar parca aveau o atractie misterioasa cuvintele a caror sens nu il intelegeau.
    Italianul nostru, inventiv, se gindi sa predice o noua religie, plictisit de ceeea ce il indemnau altii. Un alt fel de Vitel de Aur. Asa ca a umblat de-a lungul si de-a latul cizmei propavaduind destulor gura casca, noua religie. S-au gasit destui gura-casca sa se adune in jurul lui :P Si le dadea Carte s-o pipaie, s-o priveasca.
    Toti dadeau din cap si se minunau.
    Pina intr-o zi, caci intotdeauna vine o alta zi, cind un strain in trecere, s-a oprit sa asculte si el pe noul mesia. La inceput a mijit a zimbet in barba, apoi scotea cite un hohot de ris, pina nu s-a mai putut stapini: “oameni buni, sarlatanul asta va predica dintr-o carte de bucate scrisa in latina veche!”
    Sooc! a fost luat cu pietre de citiva, dupa ce si-au revenit.
    NB,
    nu stiu reactia multimii cind Moise a spart tablele de legi.

  7. adrian rusu spune:

    Tot in NT (Acte .15.28-29) veți gasi un Cod alcatuit din 4 porunci, pe care Pavel il destineaza unor cetati păgâne, dar cu grija sa nu le incarce prea mult „meniul”. Si în fine, Codul Noahic, (7 alineate) dat prin Noe, „neamurilor”.

  8. smaranda spune:

    Si totusi ce sta in marginea celor zece porunci? Faptul ca aceste lucruri au fost analizate de cele mai sclipitoare minti ale omenirii nu trebuie sa ne scape cel mai important lucru, ce se afla dincolo de porunci? Omul este sortit greseli deci cei ramine? Ii ramine penitenta, ispasirea greselilor facute. La evrei, cei care au primit legile exista o zi pe an bine definita ca zi a penitentei (yom kipur). Crestinii nu au o data si un cadru al penitentei dar au dezlegarii de greseala facuta prin interpusi (spovedania). Deci ce sta la marginea decalogului?

  9. zheng he spune:

    Freud parca avea o teorie interesanta (si probabil cu grad de validitate 0, ca majoritatea ipotezelor sale) cum ca au fost doi Moise, primul fiind un faraon egiptean, care a cedat tentatiilor monoteismului si a eliberat poporul evreu, care apoi l-a ucis si a regretat actul, iar apoi a aparut un al doilea Moise, de data aceasta evreu, care i-a condus pana acasa. Nu mai stiu care dintre ei primise tabletele.

    Intr-o alta nota, era o faza intr-un film de Mel Brooks cu Moise pregatit sa vorbeasca poporului sau cu trei tablete sub brat: “vreau sa va citesc cele 15 [o tableta cade si e crapata] … aaa … cele 10 porunci”.

  10. Mircea Modan MirceaM spune:

    Primele patru par a fi statutul partidului :P
    Decalogul pare a fi astfel un amestec de statut de partid altoit pe tulpina unei minima moralia, decenta, omeneasca, pentru o mai buna “consolidare”. Da impresia ca daca nu respecti primele patru (statutul) nu le vei respecta nici pe ultimele sase (programul). Apoi restul vine de la sine…

  11. a spune:

    Tema de doctorat a lui Moise la psihicultura
    Drumul prin marea rosie
    O aplicat si Freud

  12. Florian Bachmeier spune:

    De ce scoatem din context informatiile din articol ? Mai sunt cateva pagini in acelasi capitol:

    “De te va îndemna în taină fratele tău, fiul tatălui tău, sau fiul mamei tale, sau fiul tău, sau fiica ta, sau femeia de la sânul tău, sau prietenul tău care este pentru tine ca sufletul tău, zicând: Haidem să slujim altor dumnezei, pe care tu şi părinţii tăi nu i-aţi ştiut [...] Să nu te învoieşti cu ei, nici să-i asculţi; să nu-i cruţe ochii tăi, să nu-ţi fie milă de ei, nici să-i ascunzi; Ci ucide-i; mâna ta să fie înaintea tuturor asupra lor, ca să-i ucidă, şi apoi să urmeze mâinile a tot poporul. Să-i ucizi cu pietre până la moarte”

    “Să scoţi pe bărbatul acela sau pe femeia aceea care au făcut răul acesta la porţile tale şi să-i ucizi cu pietre. Cel osândit la moarte să moară după spusele a doi sau trei martori; iar pe spusa unui singur martor să nu fie osândit nimeni la moarte.”

    “De ţi se va vinde ţie fratele tău, evreu sau evreică, şase ani să fie rob la tine, iar în anul al şaptelea să-i dai drumul de la tine, slobod”

    Cu ele ce facem ? Care sunt criteriile prin care pe cele 10 dinainte le consideram si pe acestea nu ?

    • Cititor spune:

      In fragmentul citat de dvs. Dumnezeu vorbea poporului Sau, evreii, in Vechiul Testament. In acele timpuri evreii erau sub Legea veche, printre altele funcționa si legea Talionului (ochi pentru ochi, dinte pentru dinte). Dumnezeu era gelos si chiar răzbunător, mereu dezamăgit si înșelat de poporul Sau, El S-a deschis către neamuri. L-a trimis pe Fiul Sau ca, prin jertfa Sa, sa înlocuiască legea Talionului cu legea iubirii. Apostolii au primit la Cincizecime Duh Sfânt si charisma (darul) vorbirii in limbi tocmai pentru a propovădui Legea cea Noua tuturor popoarelor. Ioan Botezatorul a fost/este legătură dintre cele doua legi/lumi.
      De aceea creștinii, adică cei care cred in Iisus Hristos si in dubla Sa natura divino-umana, nu se supun Legii vechi ci Legii Noi (Noul Testament). De aceea din Vechiul Testament s-a preluat doar ceea ce anunța, prefigura Întruparea, Răstignirea si Învierea. Iar cele Zece Porunci au fost preluatele (chiar de Iisus) ca temei al credinței ( primele 4) si al moralei creștine (ultimele). Dar Iisus a completat prima porunca: să-l iubești pe Dumnezeu cu toată ființă ta si pe aproapele tau ca pe tine însuți si a stabilit întâietatea acesteia fata de celelalte.
      Răspunsul la întrebarea dvs. (de ce nu se iau in seama si celelalte…) ar fi, după părerea mea, pe scurt: pentru ca suntem creștini.

      • eu****** spune:

        Cred ca este bine ca au fost puse intrebarile de mai sus!

        Din punctul meu de vedere sangele imi spune ca trebuie sa procedez ca in Vechiul Testament – mereu m-am intrebat daca este bine sau este gresit.

        Pentru mine este batalia cea mare care se da pe acest pamant si cred sincer ca nu poti sa tolezi minciuna si furtul chiar daca vin de la fratele tau si atunci legile care opereaza pe acest pamant – cele omenesti – the rule of law – se aplica.

        Uneori este extrem de dureros ca trebuie sa faci asta, dar cred nu poti sa progresezi bazandu-te pe minciuna sau furt. Pedeapsa insa este acordata daca exista 3 martori si nu unul.

        De aceea cred ca exista un acord intre Vechiul si Noul Testament si unul fara de altul nu contribuie la o deplina intelegere.

        Cum poti sa iti iubesti aproapele care te fura, te minte? Pentru mine nu este de conceput asa ceva… Poate gresesc si am discutat cu crestini care nu sunt de acord cu mine, dar …

        Pentru ca nu exista o solutie data numai prin iubire, exista si pedepse, altele decat cele dumnezeiesti, aici pe pamant.
        Poti sa stai sa te calce unul si altul in picioare si tu sa mergi mai departe? Da, poate un timp dupa care…Ce se intampla intr-o societate in care exista minciuna si coruptie generalizata – un stat mafiot??? Exista si apare necesara legea omeneasca pentru a corecta…

        Dar apare si indurarea/iertarea – “…iar în anul al şaptelea să-i dai drumul de la tine, slobod” daca discutam despre sclavie

        si, mai departe, continuarea este:

        “Iar când îi vei da drumul ca să fie slobod, să nu-i dai drumul cu mâinile goale;
        Ci înzestrează-l din turmele tale, din aria ta, de la teascul tău; dă-i şi lui din cele cu care te-a binecuvântat Domnul Dumnezeul tău.
        Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în pământul Egiptului şi te-a izbăvit Domnul Dumnezeul tău.”

        In ceea ce priveste primul citat adus in discutie de Florian aici ar trebui completat pentru o justa intelegere:

        “De se va ridica în mijlocul tău prooroc sau văzător de vise şi va face înaintea ta semn şi minune,
        Şi se va împlini semnul sau minunea aceea, de care ţi-a grăit el, şi-ţi va zice atunci: Să mergem după alţi dumnezei, pe care tu nu-i ştii şi să le slujim acelora,
        Să nu asculţi cuvintele proorocului aceluia sau ale acelui văzător de vise, că prin aceasta vă ispiteşte Domnul Dumnezeul vostru, ca să afle de iubiţi pe Domnul Dumnezeul vostru din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.
        Domnului Dumnezeului vostru să-I urmaţi şi de El să vă temeţi; să păziţi poruncile Lui şi glasul Lui să-l ascultaţi; Lui să-I slujiţi şi de El să vă lipiţi.”

        pentru ca exista doar unul care este Domnul Dumnezeul vostru si nu mai multi…
        Si poate ca aceasta este cea mai mare minciuna pe care o poti arunca pe pamant – ca sunt mai multi Dumnezei…Cat de mult mai avem pana la o intelegere mai atenta…

        Aici este loc pentru multe discutii – si iarasi im place ca cineva a dus in discutie acel pasaj…

        Mi se pare mai complet acum.

    • Mircea Modan MirceaM spune:

      Ce intrebari nasoale puneti! :P
      Raspunsul este: cele semnalate de dvs (primele doua)nu sunt porunci, legi, ci…normele metodologice de aplicare aferente primelor 4 porunci :P
      Cat priveste a treia, este un fel de Black Friday, doar sase ani, si asta nu e tot, daca dati telefon acum veti primi inca o reducere de un, da, ati auzit bine , inca un an reducere la acelasi pret. Fara vitel, fara pietre si fara adeverinta de servici….doar cu buletinul

  13. eu****** spune:

    Cred ca este o discutie prea filozofica cred pentru multi romani.

    DA, este nevoie de moralitate, dar cine o cauta?
    Cei care nu o vor in viata lor si s-au obisnuit sa triseze???
    Pentru acestia nu exista decat calea “facila” si sfarsesc dupa numeroase greseli…

    Sigur daca intelegem si acceptam ca exista UN STAT DE DREPT atunci, de abia atunci, avem o deplina intelegere a ceea ce dorim si ar fi normal sa avem in societatea noastra.

    Sigur ca este greu de inteles si de acceptat – NIMENI NU ESTE MAI PRESUS de LEGE, adicalea esenta statului de drept. De aceea o conventie suplimentara, autoritatea suprema, face mai facila aceasta intelegere. Dar chiar si asa…

    Unii se simt pe val si triseaza in viata de zi de zi, si deodata, dupa greseli multiple si repetate, se aplica pedeapsa pe care de cele mai multe ori o vad ca pe o pedeapsa politica si nu isi inteleg deplin greseala/greselile – daca ar fi sa acceptam deplin rolul Bibliei (al Vechiul&Noul Testament) atunci ar fi normal sa aducem indurare celor care au gresit.

    Dar daca acestia nu se caiesc, nu isi recunosc vina???
    Viata pe pamant este cu mult mai trista decat a fost vreodata creionata in Biblie – sigur mai avem si Apocalipsa, daca insistam mai mult….

    Pana la urma fiecare dintre noi si noi toti alegem ceea ce vrem si cum vrem sa traim!

    • Cititor spune:

      @eu****** E bine ca se discuta. Bineînțeles, minciuna, furtul nu trebuie tolerate la nivel social. De aceea exista legi, judecători si pedepse. Înțeleg si revolta, frustrarea celui care vede ca aproapele / fratele il minte, il fura, ii face rău cu buna știință. De aici se naște nevoia noastra de a trai intr-o societate in care nimeni sa nu fie mai presus de lege.

      Cred totodată ca, individual vorbind, nu trebuie sa cedam tentației de a raspunde răului cu rau ci mai degrabă ar trebui sa căutăm in sinea noastră, in sufletul nostru resursele de înțelegere pentru cel care ne-a greșit. Iubirea vrasmasilor , cea autentica, nu cea declarata doar, un tel greu de atins, e un dar de la Dumnezeu pe care il obțin doar cei induhovniciți si asta după multe încercări si nevoințe. Dar înțelegerea, punerea in locul celuilalt, gândul ca ai putea fi si tu ispitit sa faci ce-a făcut el – toatea astea îți itredeschid o ușă către sufletul celui ce ți-a gresit. Atunci s-ar putea sa vezi, sa simți altfel si revolta sa se domolească. Repet, toate astea la nivel individual. X îți greșește tie iar greșeala lui nu va implica decât pe voi. Pentru greșelile ce aduc atingere comunității exista martori, judecători si legi.

      • eu****** spune:

        Iertare vine cand intelegi ceea ce ai gresit si nu mai repeti. si mai mult, daca se poate, iti recunosti greseala, daca se poate si nu as vreau sa insist prea tare, dar recunoasterea se face intre cei doi, tacit sau explicit, sau atunci cand sunt implicati mai multi – in fata celor caruia din nestiinta ai gresit.

        Exista exemple in Biblie – nu insist.

        Ce ne facem cu cei care gresesc intentionat – stiu ca nu fac bine ceea ce fac, dar continua/persista asa???

        Oamenii mici se mint pe ei – si viata merge mai departe din minciuna in minciuna!

        Este greu uneori sa spui adevarul, dar merita sa iti acorzi tie respect si celui aflat in fata ta atunci cand rostesti adevarul asa cum iti apare tie. Poate sa fie o greseala, dar este viziunea ta pe care o impartasesti cu celalalt/ceilalti.

        Este greu sa spui ca ai gresit in fata oricui, dar nu cred ca merita sa persisti in greseala doar de dragul de a avea tu, atunci, dreptatea ta de partea ta. Horror!

  14. adrian rusu spune:

    Cititor

    Se SUPUN Legii vechi !: “Sa nu socotiti ca am venit sa stric Legea sau proorocii. N-am venit sa stric, ci sa implinesc. Caci adevarat, zic voua: inainte de a trece cerul si pamantul, o iota sau o cirta din lege nu va trece, pana ce nu se vor face toate” (Matei, 5, 17 -18). „ Legea se implineste desavarsit prin Mine – adica prin venirea Mea – deoarece aceasta venire a Mea este insasi tinta ei (Rom., 10, 4).”…. La care se adauga (la Legea veche) „porunca noua”: „Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul”. (Ioan 13.34)
    Sinteza Legii este iubirea de Dumnezeu” care este „Iată ce înseamnă iubirea de Dumnezeu: să respectăm poruncile sale, iar poruncile sale nu sunt grele.“ (1 Ioan 5.3). E vorba de poruncile Legii vechi. In ce priveste recomandarie crude si barbare ale Legii vechi, se vor judeca de la caz la caz. Sa nu uitam ca Sf. Pavel a executat 2 adulteri prin lapidare („ca sa le salveze sufletele”).

    • Cititor spune:

      @adrian Rusu/ Da, aveți dreptate, Noul Testament împlinește, nu strica vechea Lege. Daca din ce am spus înainte s-a înțeles altfel, am greșit eu. Porunca noua:” Sa va iubiți unii pe altii” – atât de ușoară si atât de greu de urmat.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Alin Fumurescu


Alin Fumurescu

om Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)