Home » Cultura » Citesti:

In Memoriam Iosif Sava: Magia muzicii, splendoarea gandului

Vladimir Tismaneanu septembrie 22, 2013 Cultura
12 comentarii 2,134 Vizualizari

Iosif Sava (1933-1998) a fost un spirit nobil, un umanist dintr-o specie ce pare, din nefericire, sortita extinctiei. A intruchipat cu pasiune, rafinament si eleganta, tot ceea ce inseamna respect pentru valori. A fost un mare critic muzical si o constiinta democratica in sensul real al cuvantului. Nu se temea sa fie incomod, dar stia, cu o naturalete rar intalnita, sa fie gazda ideala pentru cei onorati a fi invitatii Eutherpei. Stia sa insufleteasca o discutie, contopea cu talent de magician temele cele mai abstracte cu acelea de o cat se poate de mundana concretete. Era un visator, un personaj utopic, traia in propria Castalie si se scutura indignat cand avea de-a face cu mojicia, cu tupeul, cu amatorismul. In experienta mea, doar Horia Patapievici a reusit sa fie la fel de gentil, subtil si incitant in dialogurile purtate in emisiunile de idei. Este vorba de ceea ce, reluand o formulare a marelui critic Lionel Trilling, numesc obligatia morala de a fi inteligent.

Era pe 18 ianuarie 1997 cand am avut norocul sa fiu invitatul legendarului domn Iosif Sava. Era la o zi dupa lansarea, la Uniunea Scriitorilor, a editiei romanesti a cartii mele “Reinventarea politicului” aparuta, in traducerea lui Alexandru Vlad, la Polirom. Vorbisera N. Manolescu, Mircea Mihaies, Alina Mungiu-Pippidi, Sorin Antohi, Mircea Dinescu si Dan Pavel. Era perioada euforica de dupa alegerea lui Emil Constantinescu ca Presedinte al Romaniei.

Au fost prezenti in emisiune Mircea Mihaies, Ioan T. Morar si Silviu Lupescu. Il intalnisem prima oara pe Iosif Sava cu cativa ani mai devreme, la o lansare de carte urmata de o cina. Mi-a spus ca ar dori sa vin intr-o emisiune a sa. Recunosc ca eram inhibat, il stiam (de la televizor) inca din anii de dinaintea plecarii mele din tara, era un interlocutor redutabil, un adevarat vulcan de de amintiri, paranteze, reflectii, maxime, se plimba prin cultura cu o siguranta care pe mine unul ma timora. Mai ales ca nu era nimic artificial la el, spontaneitatea era desavarsita. Atat mama mea, cat si sora ei, Cristina, il venerau. Emisiunile lui Iosif Sava, tolerate de cenzura lui Ceausescu, erau una din putinele oaze ale celor vremuri tot mai anti-culturale. Discutia noastra a inceput dupa cateva minute din “Simfonia destinului” dirijata de Karajan. Domnul Sava era transpus: “Divin, domnilor, divin”. A urmat o lunga clipa de tacere, ne reveneam din acea calatorie in purgatoriul muzicii eterne. Pe parcursul emisiunii, Scarlatti si Vivaldi.

S-a discutat pret de peste trei ceasuri despre istorie, filosofie, literatura, politica, miscari sociale independente, revolutiile din 1989 si, evident, muzica. Domnul Sava facuse Filosofia in cea mai dura perioada stalinista, fusese coleg cu Alexandru Ivasiuc (exmatriculat in 1952), cu Mircea Flonta si Alexandru Valentin. Cred ca si cu Ludwig Grunberg si Ion Pascadi. In primele minute ale emisiunii m-a intrebat abrupt, cum ii statea in fire, despre propriul meu parinte. Vorbim asadar despre anul 1951, cand am venit pe lume:

“Nu va inchipuiti, nu va puteti imagina, cu toata puterea dumneavoastra de rememorare cum era acel an, in care purtam un fel de loden: facultatea era bantuita de frig…Profesorul Gh. C. Stere, fiul lui Stere, era decanul facultatii. Venea Leonte Tismaneanu si citea un curs in care Stalin era preamarit la culme, un curs in care se reproducea istoria partidului comunist bolsevic al Uniunii Sovietice. Era impresionant pentru toti cu acea mana care ii lipsea: Toti stiam ca mana a pierdut-o in Spania… Avea ochi tulburatori, frumosi … era retinut, era un om la 40-45 de ani…Incepuse sa incarunetasca; si era interesant ca toate acestea se petreceau intre orele 8 si 10, intre orele 10 si 12 venea profesorul Athanasie Joja; tinea un curs de Istoria logicii, cita mereu in limba elina, dar din cand in cand arunca cate o fraza… de pilda: ‘Daca Iorga a putut spune in 1938 ca marxismul e mort, pentru mine nu are niciun fel de valoare.’ Ma gandeam, si atunci si mai tarziu, care era mai bolsevic dintre ei: Leonte Tismaneanu sau Athanasie Joja (socotit unul din marii intelectuali, Presedinte al Academiei Romane dupa cativa ani?” (v. Iosif Sava, “Invitatii Eutherpei. 8 Serate TV cu: Alexandru Zub, Alexandru Paleologu, Dorin Tudoran, Mircea Dinescu, Ana Blandiana, Alina Mungiu, Gheorghe Buzatu, Florin Constantiniu, Ion Cristoiu, Cristian Popisteanu, Mircea Suciu, Stelian Tanase, Andrei Plesu, Vladimir Tismaneanu, Mircea Mihaies”, Polirom, 1997, pp. 314-315).

A fost aceea o interogatie la care n-am ostenit sa reflectez. Nu stiu, nu am un raspuns categoric. Ca si tatal meu, au existat destui soldati devotati ai Cauzei, la fel cum, ca si Athanasie Joja, au existat destui intelectuali straluciti dispusi sa-si emasculeze simtul critic. Au pariat gresit si unii, si altii. In chip direct si, adeseori indirect, pariul lor a facut posibile atatea orori. S-au dedat acelei maladii pe care am definit-o, in cartea “Ghilotina de scrum”, drept frenezia supunerii. Timp in care, comisarii si poltronii au castigat partida…

Mai departe, stand de vorba despre escatologii, ideologii si revolutii, despre profetii inarmati, dezarmati si proscrisi, despre idealisti si poltroni, m-a provocat sa discut chestiunea rupturii cu ideologia in care crezusera ai mei, a despartirii de acea matrice emotionala si ideatica pe care o absorbisem, in fond, asemeni limbii materne. Meditand la propriul meu itinerariu, dar mai ales al unor intelectuali critici care m-au influentat decisiv (in primul rand Leszek Kolakowski), spuneam: “Drumul catre un alt marxism treptat duce spre nonmarxism, spre antimarxism, la ora actuala spre postmarxism. Deci e un drum foarte cautat. Si singurul raspuns pe care il pot da la aceasta chestiune este o fraza foarte frumoasa a lui Paul Claudel, in legatura cu faptul ca avem dreptul sa ne schimbam opiniile: ‘Ce sont seulement les imbéciles qui ne changent pas d’avis’. Iar samburele utopiei este tocmai exacerbarea consecventei. Ea este de fapt ipostazierea consecventei”. (p. 318)

A venit vorba, in acea discutie de neuitat, de multe persoane. Nu voi mentiona decat un scurt pasaj legat de o mare pianista originara din Romania: “O asistenta a tatalui dumneavoastra, doamna Adriana Moscuna, era verisoara Clarei Haskil”. (p. 350) Intr-adevar, intretaieri magice revelate de un sacerdot al valorilor inalterabile. De cate ori ascult Mozart interpretat de Clara Haskil imi amintesc de cuvintele acestui mare intelept si nesecat, generos rezervor de idei…

PS Am recitit aseara dialogul lui Iosif Sava cu Dorin Tudoran si Alexandru Paleologu (in volumul amintit mai sus). Acesta din urma vorbea atunci despre acustica gandirii. A fost o calitate pe care Iosif Sava a avut-o din plin. Am regasit volumul “Muzica si spectacolul lumii”, aparut la Polirom in 1998. Include 10 Serate TV cu Mihai Sora, Sergiu Celibidache, Radu Palade, Alexandru Paleologu, Dan Grigore, Andrei Serban, Cristian Tudor Popescu, Dan Setlacec. Mi-a scris o superba dedicatie. Am recitit-o tulburat, cu sentimentul unui dialog intrerupt nedrept, absurd de devreme. Ii ducem lipsa acestui spirit mereu viu, nelinistit, curajos si sincer…

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , , , , , , , , , , , , , , , ,



Currently there are "12 comments" on this Article:

  1. florilegium spune:

    Ah, ce bucurie să văd că-l evocați pe Sava! Poate pun și eu pe Florilegium ceva legat de el. N-am înțeles niciodată de ce TVR, călare pe ditamai tezaurul, nu a reușit în atâția ani să înregistreze pe DVD-uri toate seratele muzicale. Sau măcar să fi văzut o editură (dintre cele de stat, nu Polirom) care transcrie și publică integral seria. S-a vorbit atât de mult despre excelența emisiunilor, dar s-a făcut atât de puțin pentru accesul la ele…

    Săptămânile trecute revedeam una dintre edițiile disponibile pe Youtube, și n-am putut să nu remarc ce lung e genericul de început. Cred că sunt vreo două-trei minute. Cam cât emisiunea de azi a lui Dan C. Mihăilescu… Ce vremuri și anii ’90!

  2. Gabriel spune:

    Da, avem si vom avea romani adevarati. Oameni cu care ne mindrim, in orice colt al lumii.
    Cred ca acest subiect, al valorilor romanesti trebuie continuat aici pe contributors.ro.
    Este extrem de relevant, si un indrumator pentru tineri. Felicitari domnule Tismaneanu !

    Gabriel Dragan

    • Anton Enache spune:

      @Gabriel
      Iosif Sava era evreu (Segal era numele lui adevarat). Asta nu-i scade meritele, dimpotriva…Era un evreu nascut in Romania cu care ne mandrim…

      • iosiP spune:

        (Macar teoretic), a fi evreu este o apartenenta religioasa, nu nationala!
        Altfel spus, inca n-am intalnit pe cineva care sa spuna “X era catolic . Asta nu-i scade meritele, dimpotriva…Era un catolic nascut in Romania cu care ne mandrim…” (chiar si cu virgula de rigoare dupa “Romania”).

  3. Istorie si tortionari spune:

    Un articol excelent.
    O mie de felicitari!

    Emisiunile TV2 si cele radio ale domnului Sava au fost excelente.
    Primele amintiri le am de la o varsta mica, cea a jocurilor marunte din casa, cu masinute si trenulete, cu benzi desenate Vaillant de anticariat, care erau deja vintage,
    (erau si cu ‘Guerre’, cu luptatori di rezistenta, cu Fanfan, cu eroi altruisti etc)
    Televizorul era deschis (un Temp ceva, sau unul din primele romanesti) , era domnul Sava cu unul sau doi invitati. Vorbeau altfel, cu totul altfel decat cei de la ‘Jurnal’, ‘Reflector’, decat altii de la tv si radio, vorbeau ‘foarte frumos’.

    In anii liceul, ani de inceput sau mai maturi, am putut sa urmaresc continuu ‘Serata muzicala’ , dupaamiezele de duminica si ‘Invitatiile Euterpei’ la radio Romania 2.
    Erau amici mai mari, elevi sau studenti (ingineri, medici etc) care regretau cand pierdeau vreo emisiune sau parte de emisine.
    “Ai vazut azi Iosif Sava? Ce-a mai fost azi la Iosif Sava ?
    Seratele muzicale incepeau mereu cu miscarea 2 din Simfonia no 7 Beethoven cu Karajan,
    Erau si emisiunile Radio 2, unde de multe ori am urmarit ‘topuri’ ‘manageriate’ de domnul Iosif Sava si de doamnele Despina Petecel, Brumarau si de alte vrednice persoane, cu versiuni ale creatiilor Beethoven, Mozart … cu Furtwaengler, Bruno Walter, Celibidache, Karl Bohm, Klemperer (probabil cea mai adanca, miscatoare Simfonie no 7 Beethoven),
    Perlea, Bernard Haitink, Solti, Karajan … sau
    Clara Haskil, Edwin Fischer, Wilhelm Backhaus, Valentin Lipatti, Claudio Arrau, Arturo Benedetti Michelangeli, Wilhelm Kempff, Sviatoslav Richter.

    In ‘Seratele nuzicale’, inainte de oprirea Tv2, in vremuri ceausiste:
    - Bach , “mult Bach” vorba domnului Sava
    - Bach cu Karl Richter
    - Mozart , orice
    - Wagner, secvente de la Bayreuth din ‘Der Ring’
    - un extrordinar domn Aurel Stroe comentand Simfonia 1 de Mahler
    - discutii despre Kant, kantianism, Hegel (Hegel era deseori ‘invitat’ si ‘Invitatiile Euterpei’, unde Vivaldi si Concertele pentru flaut sau vioara opus 1-13 se auzeau des)
    - Solaris al lui Tarkovski, secvente lungi cu Brueghel ‘Vanatori in iarna’ (de la Viena) si mult Bach: Ich ruf zu Dir, Herr Jesu Christ BWV 639) din Orgelbüchlein
    - jazz cu Oscar Peterson

    Dupa 1990:
    - din nou domnul Aurel Stroe
    - Petru Cretia
    - Wilhelm Berger

    L-am vazut de doua ori pe domnul Iosif Sava, dupa 1991:
    - la un concert de orga cu lucrari de orga secolul XX (Olivier Messiaen, Wilhelm Berger si compozitori germani contemporani), cu un organist german .

    - la Mozart – Messa da Requiem KV 626, Iosif Sava organist

    O Messa da Requiem KV 626 pentru domnul Sava

  4. bulamacu spune:

    Domnule Tismaneanu,
    Interventia mea se vrea afi un protest. Sper sa o lasati sa treaca. Eu fac parte, ca ruda mai indepartata, din familia celui care a fost Athanase Joja. Chiar daca articolul scris de dumneavoastra este despre Iosif Sava de fapt este o incercare de reabilitre a tatalui dumneavoastra, de a-l justifica pentru stalinismul sau. Este de inteles, dar a-l compara cu Athanase Joja este prea mult, desi va folositi de poveste spusa de Iosif Sava, care oricum nu poate fi verificata. Nu este un atac la persoana ceea ce scriu eu aici este o replica la incercarea dumneavoastra de lovi in oricine, daca interesele o cer. Nu este o metoda stalinista ?

    • Serios? Sunteti ruda indepartata cu profesorul Joja, ministrul educatiei din perioda exmatricularilor de studenti? Ce mai face Oltea? Ati citit volumul la care fac trimitere? Ieri incercati sa o maculati pe doamna Doina Jela printr-o insinuare penibila. Azi sariti la mine. Cine sunteti de fapt, domnule “Bulamacu”? Ieri va ascundeati in spatele comentatorului “Lecter”. Azi in spatele cui va mai ascundeti? Dialog incheiat. Gasiti alt forum.

      • Hannibal Lecter spune:

        Domnule Tismaneanu , nu inteleg de ce ma introduceti pe mine in disputele , mai mult sau mai putin cordiale, pe care le aveti pe forum cu diversi comentatori. Nu e prima data si nu spun ca m-ar deranja cumva, dar , tre’ sa recunoasteti, este way off-topic. Ati observat ieri ca nu am intervenit in acel schimb (desi poate trebuia sa o fac, pt. a clarifica unele lucruri) , am ezitat sa o fac acum dar poate ar trebui sa revedeti , cumva, “politica editoriala”. Eu zic sa ramanem la subiectele materialelor pe care le publicati aici , cind e de comentat o facem , cind nu-nu. Acuma, daca dvs. doriti o ‘liberalizare” a atmosferei, why not indeed , atata timp cit ne limitam la topic , sau , ma rog , cit de cit pe aproape ….

        Ca sa aduc si eu my two cents opinion re. Joja, voi spune (desi nu imi place sa introduc detalii de ordin personal ) ca A. Joja mi-a fost unchi pt. un timp limitat (e adevarat , dar e greu de explicat aici) tocmai in perioada deceniului teribil . Am discutat cu el la inceputul anilor ’70 , cind era in Consiliul de Stat. Precum stiti, nimeni nu-i perfect , nici profesional :wink: nici in viata personala — dar trebuie tinut seama de circumstante , nuante si multe altele . Pe mine m-a impresionat , as spune chiar ca m-a fascinat in cele citeva discutii avute , dar care nu atacau subiecte de politica.ci de logica (mai mult sau mai putin matematica). . Cred ca , intre ilegalisti era din categoria “true believers”. Poate nu e nimerita , tocmai din partea dvs. , political scientist , a face clasificari individuale si comparatii in privinta atasamentului la “cauza” , “cine e mai bolsevic intr-un grup” , cine e mai comunist , etcsamd. Si Joja, si tatal dvs. au fost sedusi de perspectivele unei lumi mai drepte (what’s wrong with that ?) , au avut fiecare lecturile lor si experientele lor in ilegalitate si dupa . Nu se pot face cuantificari . Dar nu cred ca e corect a spune ca “au pariat gresit si unii si altii” cum sustineti dvs. Ei si-au sacrificat tineretea pt. un ideal si cred ca stiti care . Oamenii aceia, the true believers, nu stiau ca va fi razboi , cu atat mai putin de Yalta si ce a urmat . Ei nu au pariat (mizat) pe vile in Primaverii , Elias si celelalte. — cred ca sinteti nedrept si cu tatal dvs. si cu Joja. Si , la urma urmei , macar aveau un Dumnezeu (ca se numea Marx sau altfel, who cares ) . Cind ii vad pe cei de azi , fara nici un dumnezeu, chiar ca ii apreciez pe true believers. Dvs. , care ati trait intr-un mediu familial specific , ori nu i-ati inteles ori scrieti de pe pozitiile mileniului III, uitand asa de usor ca oamenii au fost supt vremi si chiar supt vremuiri …E mult de spus, dar tre’ sa fug la stadion, la marele derby Manchester !

        • Multumesc pentru comentariu. Deci ati fost candva ruda cu dl “Bulamacu” :) Cat priveste personajul Joja (comunistul, nu fratele, arhitectul): a fost vicepresedinte al Consiliului de Ministri si ministru al invatamantului si culturii (1957-1960) in cea mai dura perioada de exmatriculari ale studentilor banuiti de non-conformism ideologic. MUlti dintre acesti studenti au fost arestati, anchetati salbatic (metodele includeau baiata cu sacii de nisip), condamnati si intemnitati. Profesorul Athanasie Joja a indeplinit cu maxim zel ordinele primite de la Dej si Rautu. Nu scriu de pe pozitiile mileniului III, ci de pe acelea pe care Monica Lovinescu le-a definit exemplar ca fiind ale eticii neuitarii.

  5. euripide spune:

    da, utila rememorarea dlui Sava.
    sa ti gasesti refugiul in muzica si sa crezi totusi ca muzica va schimba lumea !
    timpul se contracta. in mai putin de doua decenii manelele si nu violoncelele au cucerit stadioanele.

  6. DiS spune:

    O nota neinsemnata: Haskil cu un singur “l”, va rog.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vladimir Tismaneanu


Vladimir Tismaneanu

Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)