Home » Cultura »Opinie »Societate/Life » Citesti:

În România statul păstoreşte distrugerea tradiţiilor, dar în UE este invers

Teofil Ivanciuc februarie 24, 2017 Cultura, Opinie, Societate/Life
17 comentarii 3,313 Vizualizari

Buletin informativ al Inspectoratului de poliţie al Judeţului Maramureş (13 ianuarie 2017):

Infracțiunea de furt nu-i tradiție de Bobotează: Doi tineri din localitatea Glod care, conform obiceiurilor din ajunul Bobotezei, au sustras poarta de acces în locuința unei consătene, au fost identificați de polițiști și sunt cercetați sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat. Bunul sustras a fost recuperat și restituit părții vătămate.

O femeie din localitatea Glod a sesizat poliția că în noaptea 05/06 ianuarie a.c., persoane necunoscute i-au sustras poarta de acces în curte. Prejudiciul reclamat a fost de 500 de lei. Activitățile de cercetare și investigare efectuate de polițiști au dus la identificarea a doi tineri de 14 și 16 ani, domiciliați în aceeași localitate, care au sustras poarta sub pretextul îndeplinirii unei tradiții de Bobotează. Polițiștii au întocmit dosar penal și continuă cercetările sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat”.

Acest fapt (ba « conform obiceiului », ba « sub pretextul tradiţiei ») s-a petrecut în Ţara Maramureşului, în locul unde « tradiţiile se păstrează ca nicăieri altundeva », într-o zonă unde întreg statul român, de ar fi să o crezi, luptă să-i sprijine pe păstrătorii tezaurului folcloric şi etnografic moştenit din bătrâni!

« Furatul porţii » este un obicei ancestral, practicat mai ales la casele cu fete de măritat – semnificând deschiderea accesului pentru peţitori, obicei care nu se soldează însă cu dispariţia reală şi definitivă a porţilor, ceea ce ar justifica intervenţia organelor statului! Cred că sunteţi de acord că, la Glod şi în satele învecinate, s-a terminat pe veci cu furtul porţilor…

Pe de altă parte, în Germania şi Austria din UE, ale căror standarde năzuim să le adoptăm, de fiecare 1 Mai are loc tradiţia « Maibaum », în care bărbaţii încearcă să ridice la verticală un stâlp sau un trunchi de arbore decorat, care provine din furat (da, în Germania!) dintr-un sat învecinat. De dragul tradiţiei, furtul, deşi ilegal, este tolerat, nimeni negândindu-se să-l interzică, precum « furatul porţilor »  din Maramureş…

Tristeţe la Cimitirul Vesel

Acum auziţi alta, de la Cimitirul Vesel din Săpânţa, cel mai cunoscut loc de veci din lume unde cei îngropaţi sunt simpli săteni, nu celebrităţi.

Fondatorul cimitirului, Stan Ioan Pătraş, a avut 16 ucenici (cf. propriilor sale spuse), din care azi mai lucrează câţiva. Din cele peste 1300 de cruci ale celebrului cimitir, doar vreo 150 sunt moştenite de la Pătraş (restul lucrărilor sale fiind repictate sau înlocuite), majoritatea fiind create de către urmaşii acestuia.

Cel mai prolific dintre toţi este Stan Gheorghe Colţun (Colţun tânărul), care a realizat până acum peste 500 de cruci! Practic, omul a lucrat cât toţi ceilalţi meşteri la un loc, dar laurii îi culege nu el, ci cei care le zâmbesc turiştilor… Colţun, care a lucrat şi la Casa Poporului şi la restaurarea Palatului Cotroceni, face parte din aceaşi familie cu alţi renumiţi cioplitori de cruci: Teodor şi Vasile Stan Colţun, ultimul avându-l ginere pe Turda Toader Sepe, singurul rudă cu Pătraş, căruia i-a fost nepot.

Alţi meşteri de cruci din Săpânţa, unii dintre ei încă activi: Dumitru Pop Tincu, fratele său, Viorel Pop Tincu, Ion Stan şi Toader Nacu şi alţii, inclusiv femei!

Până în urmă cu câţiva ani, meşteşugarii din Săpânţa trăiau în armonie în timp ce ciopleau crucile care se pun la mormintele sătenilor, aşa cum a fost de pe vremea lui Pătraş. Dar, în anul 2008, Dumitru Pop Tincu a înregistrat ca marcă individuală la OSIM « crucea de Săpânţa » (şapte modele distincte) şi culoarea « albastru de Săpânţa » (care este cumpărată din magazin şi are nenumărate nuanţe diferite), după ce a cumpărat drepturile de continuitate ale operei lui Pătraş de la una din cele două fiice ale celebrului creator popular! Greu de priceput cum OSIM a putut accepta aşa ceva!

Apoi Tincu l-a dat pe mâna organelor pe prolificul Colţun, care a fost amendat pentru că a confecţionat cruci fără forme legale şi fără respectarea dreptului de autor! Patru dintre meşteri au atacat în justiţie decizia OSIM, obţinând în 2011, la Tribunalul Bucureşti, anularea mărcii crucilor: « pentru lipsa caracterului distinctiv » şi anularea mărcii culorii: « pentru înregistrare cu rea-credinţă ». Numai că Tincu a obţinut, în 2013, o altă marcă înregistrată, de data aceasta de la ORDA (Oficiul Român pentru Drepturi de Autor)!

În 2014, Tribunalul Maramureş le-a interzis lui Toader Sepe şi celor doi Colţuni activi (unul fiind Gheorghe cel harnic) « dreptul de a produce şi de a comercializa modele de cruci, integral sau parţial, identice sau similare cu cele confecţionate de reclamant (Tincu, n.n.), sau alte obiecte decorative, inclusiv mobilier, care conţin elemente protejate » dar şi « reproducerea, totală sau parţială, a textelor de pe crucile confecţionate de reclamant, înregistrate ca mărci » (adică crucile cu « soacra » şi  cu « beţivul »)! Cei trei « infractori » au făcut apel, situaţia rămânând în continuare neclarificată.

Ce ar mai fi de spus? Pe semnul funerar al fondatorului Stan Ioan Pătraş, lucrat în timpul vieţii acestuia, scrie: « Crucea mea când s-a lucrat/ Care eu mi-am comandat/ Doi elevi ce-am învăţat/ Mi-au făcut lucru pe plac/ Turda Toader, Stan Vasile/ Dumnezeu Sfântu să-i ţie ». Iar cei  doi elevi sunt chiar Turda Sepe şi Colţun bătrânul, nicidecum Tincu, cel cu mărcile înregistrate!

Pătraş nu a lăsat pe nimeni moştenitor peste meşteşugul său, nu a patentat nici albastrul şi nici rima epitafurilor, ci le-a dat dreptul tuturor să-i continue opera, aşa cum este pretutindeni în lumea aceasta, atunci când avem de-a face cu arta populară. Numai că, instanţele au decis altceva…

Iar Tincu, în loc să cioplească cruci şi să prezinte frumuseţile Maramureşului miilor de turişti ori televiziunilor străine care-i trec regulat pragul (el fiind custodele Casei memoriale şi al atelierului de cruci Stan Pătraş), îşi iroseşte forţele în conflicte sterile. Mai ales că nu se ştie să aibă vreun ucenic, dar va împlini curând 62 de ani…

Deci, cam aşa sunt protejate tradiţiile în Maramureşul contemporan (« cel mai important bastion al conservării tradiţiilor din Uniunea Europeană »)…

S-a dus grosul elementelor tradiţionale ale culturii ţării acesteia: de la împuşcăturile de nuntă, la riturile de Dragobete, Caloian, Paparude sau Sânziene, ori la ridicarea Armindeniului şi bătaia de la Ruginoasa, interzisă de poliţie după lupta din 2011. Sub ochii noştri, dispar bocitoarele, transhumanţa, instituţia moaşei, semnificaţia Căluşarilor sau a Pluguşorului…

Tradiiţiile reale, izvorâte direct din comunitate pentru beneficiul membrilor acesteia, sunt din ce în ce mai rare, majoritatea acestor fenomene fiind azi artificiale şi organizate de către ONG-uri şi muzee, pentru satisfacţia turiştilor.

Iar când apar excepţii, precum « furatul porţilor » ori cioplitul crucilor de la Cimitirul Vesel (care nu este protejat de UNESCO chiar din motivul că este un cimitir viu, care se modifică continuu, unde se îngroapă oameni şi acum), aceste iniţiative sunt pedepsite, nicidecum sprijinite…

Aş avea o nelămurire: care este rolul de azi al Centrelor pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, prezente în toate judeţele ţării, inclusiv în Capitală?!

N-au mai rămas multe lucruri autentice în satul românesc, dar ele vor fi anulate, una câte una, acestea nefiind conforme, după cum am văzut mai sus, nici cu legislaţia naţională în vigoare, nici cu standardele UE.

« Standardele » UE sunt pentru alţii

UE, am zis?! Păi, acolo, în multe locuri este cu totul altfel!

În fiecare an, sute de locuitori din zona Valenciei (Spania) constituiţi într-un club (!), capturează pui de prepeliţă pe care-i catapultează în aer, în nişte arme de foc, ucigându-i. Deşi au fost proteste uriaşe, barbara tradiţie continuă. În oraşul Siena din Italia are loc o renumită cursă de cai, « Palio », atât de violentă încât a cauzat decesul a 48 de cai din 1970 încoace. De « Pero Palo », festivitate anuală în Villanueava de la Vera (Spania), bărbaţii fugăresc un măgar, îl lovesc cu pumnii, beţe, pietre, îi dau alcool, îl călăresc cu toţii. Iată poziţia oficială a departamentului regional de turism: “nu vom ceda presiunii activiştilor pentru drepturile animalelor. Este tradiţia noastră şi va continua”.

Continuă neabătut sângeroasele lupte cu tauri din Spania, Portugalia sau Franţa, unde taurii sunt ucişi în chinuri şi unde, uneori, matadorii sunt la rândul lor ucişi sau grav răniţi. Şi nimeni nu a oprit cursa cu tauri de la Pamplona (Spania), care cauzează 2-300 de răniţi anual şi care a făcut până acum 15 decese (de necomparat cu Ruginoasa !).

Bătăile cu portocale de la Ivrea (Italia) şi cele cu tomate de la Buñol (Spania) lasă întotdeauna în urmă câţiva răniţi. La fel se întâmplă şi în timpul Calcio Fiorentino, brutalul meci de fotbal-rugby medieval ce se ţine anual la Florenţa (Italia).

În Duminica de Paşte, în insula Chios din Grecia are loc o bătălie cu artificii între sutele de enoriaşi a două parohii rivale, fiecare ceată încercând să atingă clopotul celeilalte biserici. De-a lungul timpului s-au înregistrat incendii şi chiar morţi, dar tradiţia continuă. Şi lista evenimentelor din UE care excelează prin violenţă sau prin încălcarea legilor, nu este gata…

În România, deocamdată, se mai tolerează încă mersul la colindat care, probabil, curând va fi echivalat cu cerşetoria. Şi încă se acceptă şi furtul miresei. Dar, după cum merg lucrurile, deja se întrevede ziua când nevinovatul obicei va fi considerat răpire, ba poate chiar terorism!

Vom ajunge de râsul curcilor!

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "17 comments" on this Article:

  1. victor L spune:

    Cine a fost intii? UE sau vorba mioritica “sa faci ce face popa, nu ce zice popa”.
    Sau e invers?
    Ei, si UE asta! cu “crastavetii” ei fara curbura :P

  2. Kay spune:

    Incerc sa imi pastrez raspunsul cat mai respectuos. Desi domnule autor, daca dvs considerati un eveniment in care “bărbaţii fugăresc un măgar, îl lovesc cu pumnii, beţe, pietre, îi dau alcool” o traditie demna de pastrat, si salutati UE pentru c-o pastreaza, mi se pare ca nu meritati nici un pic de respect.

    Ca sa raman la subiect, mi se pare ca in articol comparati mere cu pere.
    Mere: cei din alte tari au traditiile X, Y si Z si Uniunea Europeana nu le zice nimic.
    Pere: Cetateanul Cutarica din Sapanta se cearta cu alti doi cetateni (prin mecanisme legale). In Maramures alti doi cetateni la fel se cearta intre ei din cauza unei porti (din nou prin mecanisme legale).
    Practic dvs puneti pe acelasi loc lipsa de interventie (merele) cu “sa intervina statul si sa faca ce vreau eu” (perele). Sau ati vrea ca doamna care s-a vazut fara poarta sa inchida ochii la ceea ce ea vede ca un furt (si no, i-a fost sustrasa proprietatea ei, e dreptul ei sa vada situatia asa) in numele “traditiei”?

    • Teofil Ivanciuc Teofil Ivanciuc spune:

      Nu am vrut să spun aşa ceva. Dimpotrivă! Consider că în Europa se face o greşeală susţinând păstrarea unor tradiţii barbare şi sângeroase, doar că în România tindem să anulăm şi tradiţiile mai puţin nocive. Iubesc animalele.
      Nu ştiu ce relevanţă au mecanismele legale în cazul crucilor de la Săpânţa, văzând că instanţele româneşti sunt, de departe, campioane la sentinţe CEDO.

  3. viorel spune:

    Toleranța, bat-o vina! Doar la auzul acestui termen, unii își dau deja “turn off” facultăților critice.

    Orice tradiție, indiferent de natura ei, trebuie interzisă dacă justifică barbaria și cruzimea. Eu știam de un obicei din satul Brodilovo(Bulgaria), numit trichane, care presupunea tortura câinilor, în unele cazuri până la moarte. Însă a fost interzis încă din 2006 de către primăria regiunii respective. E mai mult decât regretabil că asemenea practici barbare continuă în țări precum Spania sau Italia.

    Cât despre “furatul porții”, e ok atâta timp cât ar exista consimțământ din partea victimei. Însă în cazul menționat în articol mă gândesc că n-a fost, tocmai de aceea făptașii au fost și reclamați. La furtul miresei eu știu că toată lumea își dă acordul, deci nu se poate vorbi de o infracțiune.

    Apropo, frumos Slippery Slope la final!

    • Teofil Ivanciuc Teofil Ivanciuc spune:

      “Furatul porţilor” s-a practicat dintotdeauna fără consimţământul victimei (!) şi fără să se ajungă la Poliţie. Poate ar fi existat o soluţie pe cale amiabilă. Dosar penal pentru demontarea şi transportarea unei porţi la distanţa de 500 m, poartă care a fost recuperată şi pusă la loc, mi se pare totuşi cam mult…

      • viorel spune:

        Din moment ce tradiția “furatului porții” a dăinuit atâta vreme fără implicarea poliției, e evident că a existat un consimțământ tacit din partea tuturor membrilor comunității sau cel puțin o teamă de oprobriul satului. Femeia în cauză a reușit depășirea acestor bariere mentale.

        Poliția, odată sesizată, trebuie să-și facă treaba. Nu pot exista concesii, nici în numele tradiției populare, nici în numele celei religioase. Faptul că ele se fac izolat prin Germania sau Austria nu constituie un argument serios pentru introducerea lor și-n România. Vrem să luăm doar ce e bun din Occident, că de rele nu ducem lipsă!

    • Constantin spune:

      „Tradiția” schingiuirii câinilor s-a transmis și la nord de Dunăre, prin județul Călărași, unde spre deosebire de China, după ce sunt legați și li se inmoaie oasele sunt eliberați, nu gătiți. Cu „tradiții” tâmpite precum unele meționate de colegii comentatori, ca trosnirea cu bâtele în cap la Ruginoasa, altele nu (mutilarea genitală a femeilor în Somalia (cu 98% dintre femei afectate), Guineea (96%), Djibouti (93%) , Egipt (91%), Eritreea (89%), Mali (89%), Sierra Leone (88%), Sudan (88%), Gambia (76%), Burkina Faso (76%), Etiopia (74%) , Mauritania (69%), Liberia (66%), și Guineea-Bissau (50%)), lumea civilizată încă mai are de lucru.

      Tradiția furtului bradului trebuie să fi stat atât la baza activității Holzindustrie Schweighofer în România, cât și IKEA, care după reprortajul France 2 a pierdut certificarea FSC. (Ca să vedeți ce e este și cu folclurul ăsta! Ce repede au adoptat suedezii tradițiile austro-germane!). Românii participă și ei adaptându-se cum pot la tradițiile oaspeților și reduc cu multă înțelepciune în Parlament pedepsele celor care fură brazii din pădurile virgine. (Vedeți domnule Teofil Ivanciuc că respectăm tradițiile ?!)

      Cât privește furtul porții, el „este un obicei ancestral, practicat mai ales la casele cu fete de măritat – semnificând deschiderea accesului pentru peţitori”, dar RAR și numai acolo unde fetele de măritat NU „deschid accesul” pețitorilor. Adică, el reprezintă o „corecție” dură aplicată de pretendenți [părinților] fetelor care fie nu vor să se mărite, fie să meargă la joc cu acei flăcăi (pentru că nu-i consideră portiviți) șamd. Poarta și-o caută proprietarul și se prea poate să nu o mai găsească (iarna lemnele de foc sunt prețioase). Alteori „tradiția” constă în acoperirea porții cu excremente. În cazul prezentat, victima a depus plângere la poliție, ceea ce înseamnă că din porta sa a ieșit probabil fum. Ce trebuia să facă poliția dacă nu să dea curs plângerii și să ancheteze situația?!

      • Adrian B spune:

        Nu ati citit cu atentie sau nu ati inteles textul: poarta a fost recuperata a doua zi, nu a iesit fum.

        Traditia nu presupune doar furtul portii, ci probabil si returnarea ei dupa 1-2 zile, caz in care interventia politiei e exagerata. Dar nu degeaba se fura poarta de la unii mai incuiati :)

      • Teofil Ivanciuc Teofil Ivanciuc spune:

        Cum am spus mai sus, poarta a fost RECUPERATĂ. Chestia cu transformarea acesteia în lemn de foc sau acoperirea sa cu excremente nu există în Ţara Maramureşului.

  4. A. spune:

    Legat strict de furtul porţii, am impresia că autorul nu a fost atent la comunicatul Poliţiei: “O femeie din localitatea Glod a sesizat poliția că în noaptea 05/06 ianuarie a.c., persoane necunoscute i-au sustras poarta de acces în curte. Prejudiciul reclamat a fost de 500 de lei.” Aşadar, a fost vorba despre o plângere depusă la Poliţie de către o persoană ce s-a considerat prejudiciată, nu a intervenit Poliţia dintr-un exces de zel abuziv. Din acest comunicat înţeleg că sub pretextul tradiţiei s-a petrecut un furt veritabil.

    Iar bătaia de la Ruginoasa era o penibilitate.

  5. Explicit spune:

    Si cum anume ar fi trebuit politia sa solutioneze o sesizare a unui localnic? S-o claseze cu rezolutia “furt traditional”?

    Dar reclamanta, care refuza sa se lase pagubita in mod “traditional” de poarta, ea ce merita daca-si permite sa desfida niste obiceiuri stramosesti si sa comita asa afront reclamand paguba?
    Hai sa-i exilam in vestul decadent pe toti cei care batjocoresc traditia locului si nu participa la furturi ritualice, sa se-nvete minte ca pe-aici, pe meleagurile stramosesti, traditia bate tot.
    De multe ori si logica!

  6. Mircea Modan MirceaM spune:

    Cam fortat pusa chestiunea, pe ici pe colo si, in aceasta nota putem sa punem problema si invers.
    In Camerun mamele isi chinuie fetele punandu-le pietre firebinti pe sani, ca sa nu le creasca, din nu stiu ce motive. E scuzabil? Ati face asa ceva copilului dvs, ca e traditional? Cu siguranta nu.
    In anumite zone din China mireasa trebuie sa planga o luna inainte de nunta, daca nu vrea sau nu poate mama-i trage o bataita, doua, cate e nevoie, evident, traditionale.
    In Sumatra se ascut dintii femeilor, ca sa fie mai frumoase…chestia se face pe viu, fara anestezic. Bun, nu e UE, dar tot traditii sunt. Si, in fond, de ce ar fi scuzabile? Numai ca sunt in UE?
    Apropo, la noi e traditional si sa aduci poarta furata inapoi? Din cate stiu nu, poarta se arunca intr-o rapa si aia e, proprietarul trebuie sa o caute. Ne e traditional sa ti-o aduca inapoi…cum sa stricam bunatate de traditie?
    Traditionala era candva si vanzara fetelor, ,la targ. Si nu foarte demult…Sau aratarea cearsafului, dupa nunta, cu alai mare.
    Unele traditii sunt aiurea, nu e chiar un argument sa faci rau altora, pentru ca asa e traditia.
    Bun, cum e cu animalele?
    E un argument sa omori si sa chinui pentru ca asa e traditional? NU, nu, nu, oriunde ar fi in lume. In Japonia avem sinistra traditie care permite uciderea delfinilor(in Taji), pentru nimic practic, nu e vorba de hrana ci doar de “traditie”, oceanul se inroseste de sange, ce oameni pot sa faca asta luni in sir?
    Stiti cu siguranta cum se taie porcul la noi, traditional. Nu intru in amanunte, e barbar si foarte comun. Desi e interzis (exista , teoretic, pistoale de asomat la veterinar) traditia scuza de regula barbarismul. Mi se pare primitiv, atat ca atitudine cat si ca argument.
    Ca e sau nu in UE vreo grozavenie, asta nu e un argument. Nici la noi n-ar trebui sa fie. Avem traditii frumoase berechet …sa le pastram, nu orice aiureala.
    P.S. Stiti ce-a devenit(cel putin la mine in sat) colindatul in Ajun? Cersetorie curata… copii sunt adusi cu masinile din poarta-n poarta, nu stiu colinde, balamjesc trei versuri si gata.Apoi, aia mai smecheri, profita de intuneric si mai vin o data…nu e un capat de tara, sunt copii, dar asa, incet, incet sunt educati in “traditia” inselaciunii. Asa ca putina lume le mai deschide poarta si, de fapt, traditia piere. Aia buna, curata, raman doar ciudateniile!

    • Ghita Bizonu' spune:

      MirceaM

      Scuzati da porcu “traditional” are partea lui buna – soriciul proaspat in intepatuira usoara a frigului si arsura distilatului, “pomana” clada cu un “rosu” rece (dar mai cald ca exteorioru) iar cestia cu asomarea .. pilstiolu costa. Depanda insa de ala care taie (daca este “milos” cu ata mia rau ptr ramator. Daca este “crud” se lauda cu rapidistatea si precizia sa mortala) Plus sangeretele .. nu merge la abator!!

      Ma rpg unele traditii chiar nu se merita a fi pastrate )cerseaful.. ca cei grebiti si prudenti auim;icuit de mukltyavreme sansgele cu unu aninal)
      INs latagele desi brutale … vdetei de la daca suntei grabiti .. treceti doret de la 11:30 min :
      https://www.youtube.com/watch?v=yuLGaprRJKo&t=783s
      Brava. Precisa.Eleganta. Mortala Sau ceva mai artistica :
      https://www.youtube.com/watch?v=1yTgmKEWUXw
      Ce este sigir este ca noi nu putenm fi egalii acestorr eprezntante ale “sexului slab” (?!!)

    • dima spune:

      Ascuțitul dinților fetelor din Sumatra nu se mai practică de prin anii ’50, de când a început Sukarno să modernizeze țara. De fapt, se practica în sudul insulei (neamul Minang), cei din nord (Aceh) erau sub șeriat și nu tolerau astfel de practici considerate păgâne pt. musulmani.

  7. Deceanu Ovidiu spune:

    Colindatul în Ajun, dacă nu știi măcar două colinde, complet, de la cap la coadă … este cerșetorie.
    Iar furatul porții, este furt.
    Poate că ar trebui să amendăm Codul Penal și să permitem furtul de Bobotează și cerșetoria în Ajunul Craciunului.

  8. Romanii sunt hoti, peste tot in Europa sintem considerat neam tiganesc si neam de hoti !

  9. Stefan Ghioc spune:

    În România domnesc cei care NU AU CUNOȘTINȚĂ DESPRE CULTURĂ și a căror EDUCAȚIE (instruire și cunoștințe – ÎN TOATE DIRECȚIILE și SENSURILE) nu le-ar permite să devină CONDUCĂTORI. Atât doar că ÎN ROMÂNIA au devenit CONDUCĂTORI la un moment dat (REVOLUȚIONAR, LOVILUȚIONAR, LOVITURĂ DE STAT etc. etc.) niște TRĂDĂTORI care CU BUNĂ ȘTIINȚĂ au promovat
    …………………………………,,tot Fanarul, toți iloții,
    Toți se scurseră aicea și formează patrioții,
    Încât fonfii și flecarii, găgăuții și gușații,
    Bâlbâiți cu gura strâmbă sunt stăpânii astei nații!”.
    Totul este lăsat de izbeliște, începând cu reclamele de medicamente și materiale igienico-sanitare (și altele) ale unor transnaționale prin care numele de ROMÂN (ROMÂNIA, ROMÂNESC și toate derivatele) este batjocorit de zeci de ori pe zi în reclamele de radio și televiziune, inclusiv în reclamele de la Radio ROMÂNIA ACTUALITĂȚI, până la înregistrările de mărci și invenții la OSIM (asta acum am aflat). Adică cum de IZBELIȘTE? Adică prin numirea unor incompetenți și la fel de bine plătiți de la stat (cât și de la alții) pentru a justifica orice încălcare în picioare a SUFLETULUI NEAMULUI ROMÂNESC. Și sunt căutate , cu predilecție, aceste ERODĂRI VALORICE FUNDAMENTALE (dar care la prima vedere par niște mici afaceri cu caracter local, neînțelegeri familiale etc), prin care ceea ce a mai rămas VALOROS în adâncul SUFLETULUI să piardă orice sprijin în REALITATEA NOASTRĂ. Singura realitate a mai rămas NATURA dar și aceasta este DISTRUSĂ zilnic mai abitir decât au distrus TURCII în câteva sute de ani.
    Doar DUMNEZEU ne mai poate salva, dar nu un DUMNEZEU de afară, din exteriorul nostru, ci DUMNEZEUL pe care l-am primit fiecare în suflet la facerea lumii.
    Toate cele bune!

    SG



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Teofil Ivanciuc


Teofil Ivanciuc

Publicist, autor a trei carti. Competente in istorie, arheologie, turism. Locuieste in Sighetul Marmatiei. Citeste mai departe


E randul tau

@ Victor L. Ce nu ați înțeles cu Trump și Brexitul? După criza din 2008, UE și Germania lui M...

de: Ioan

la "Dreapta vs. stanga a murit. Traiasca castigatorii vs. perdantii mondializarii"

Cauta articole

aprilie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mar    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)