Home » Analize »Cultura »Opinie »Sinteze »Societate/Life » Citesti:

Inițiafrica pentru familie

Andrei Gaitanaru octombrie 20, 2016 Analize, Cultura, Opinie, Sinteze, Societate/Life
137 comentarii 11,472 Vizualizari

Proiectul de modificare a modului în care este definită familia în cadrul Constituției, susținut de mai multe Biserici creștine, a fost o greșeală. Nu susțin acest lucru în pofida faptului că sunt ortodox, ci tocmai pentru că sunt unul sau, cel puțin, pentru că încerc să fiu unul. Ceea ce înseamnă că mă străduiesc să cunosc pe cât pot de bine tradiția Sfinților Părinți ai Bisericii și să o interiorizez prin intermediul vieții bisericești. Din perspectiva acestei experiențe, pe măsura șubredei mele puteri, sunt interesat de interacțiunea dintre Biserică și societate. Astfel, urmărind chestiunea schimbării modului în care familia este definită în Constituție, am ajuns treptat la concluzia că Inițiativa a pornit de la o îngrijorare legitimă pentru modul în care Creștinismul înțelege lumea, dar a sfârșit prin a acționa pe coclauri străine acestuia.

Preambul: Democrația, Constituția și credințele

Prima mea nedumerire a fost una de tip juridic. Nu reprezintă centrul argumentării mele, dar nici nu o pot ocoli. Cum de se poate ca într-o democrație contituțională majoritatea să impună ceva unei minorități, mai ales o definiție? Spun „mai ales” pentru că definițiile nu sunt detalii nesemnificative. Dimpotrivă, prin intermediul lor lumea capătă sens. Sunt făcătoare de realitate. Așa că îngrijorarea este cu atât mai legitimă.

Pot creștinii să impună la nivelul Constituției o definiție a familiei și a căsătoriei conformă antropologiei creștine? Dacă ne grăbim să spunem că da, ar trebui să ne întrebăm atunci de ce nu mergem ceva mai departe. De ce, de pildă, creștinii ortodocși nu ar cere scoaterea în afara legii a celorlalte culte. În fond, conform Ortodoxiei, la noi este învățătura cea dreaptă. Celelalte confesiuni sunt, ca atare, mai mult sau mai puțin heterodoxe. Iar alte culte sunt de-a dreptul erezii. Câtă vreme avem majoritatea, de ce să nu impunem restrângerea conceptului de „cult” conform învățăturii ortodoxe? Avem o lege a cultelor?! A se slăbi! O modificăm și pe ea. Sau putem să o luăm invers. Ce s-ar întâmpla dacă creștinii ar fi minoritari în România, iar o majoritate atee ar decide să adauge în Constituție faptul că Dumnezeirea este o plăsmuire a minții? Ce ne-ar mai putea proteja în acel context? Singura noastră pavăză ar fi tocmai canonul constituțional care filtrează prin intermediul legilor sale deciziile majorității din cadrul unei democrații.

Într-un sistem politic ghidat de legea constituțională sunt garantate drepturi universale ale omului și nu sunt permise excepții de la acestea doar pentru că un grup mai numeros dorește acest lucru. Constituția oferă cadrul legal fundamental al unei țări. Ceea ce înseamnă că vorbim despre legi care se aplică tuturor, în aceeași măsură, indiferent de sex, majoritate sau minoritate, rasă, religie, greutate, înălțime, lecturi sau umor.

Dar poate că nu toți vor fi convinși de argumentul constituționalismului. În fond, etnocentrismul și filetismul au parazitat de mai multe ori discursul hristic. Așa că povestea asta despre drepturi, majorități și minorități poate suna ca niște chimvale răsunătoare în urechile multor creștini.

Două definiții ale cununiei și limitele libertății

Vom vedea că problema se conturează mai bine atunci când ne dăm seama că definiția căsătoriei și a familiei folosită de Constituție nu este totuna cu cea regăsită în interiorul antropologiei și al eclesiologiei ortodoxe. Pentru Stat cununia înseamnă punerea sub protecția legii a relației dintre două persoane, de la bunuri comune până la sentimente reciproce strict subiective. Această definiție este una funcțională pentru orice cetățean al României, fără excepție. Pentru Ortodoxie cununia este o Taină care semnifică uniunea dintre două persoane de sex opus în fața lui Dumnezeu, împlinită de Dumnezeu și al cărei scop este realizarea la nivel personal a unei alte Uniuni cu Însuși Dumnezeu. Obiectivul ei principal nu este acela de a legitima juridic un fel de parteneriat sexual sau emoțional între două persoane. Ci este acela de a deschide una dintre cele două căi de luptă împotriva avatarurilor egocentrismului, monahismul sau mariajul. Această definiție este una care ține doar pentru creștini și numai pentru aceștia, fără a putea fi impusă celor care nu au nici o legătură cu orizontul creștin de înțelegere a lumii. Dar de ce nu ar putea un creștin să le impună altora ceea ce el știe că este mai bine chiar și pentru ei?

Pentru că dacă face acest lucru, creștinește vorbind, tocmai a părăsit Creștinismul. Ceea ce tocmai a sacrificat este libertatea, condiția fundamentală a relației cu altcineva și a relației cu Dumnezeu. Atunci când vorbim despre Cununia civilă, nu îi poți obliga pe ceilalți să adere la înțelegerea ta asupra lumii și asupra scopului acestei vieți. Nu-l poți obliga pe un altul care nu are o relație cu Dumnezeu sau care nu are același gen de relație cu divinitatea să accepte o definiție a căsătoriei și familiei care presupune ascensiunea spre dumnezeire. O parte dintre cetățenii României înțeleg prin căsătorie și prin familie o instituție care nu are nici o legătură cu Dumnezeu sau cu maniera creștină de înțelegere și trăire a dumnezeirii. Un creștin poate privi cu părere de rău acest fapt, dar nu ar trebui să îl interzică și nu ar trebui să impună altceva. Poate simți durere pentru cei care trăiesc în afara unei relații cu Dumnezeu, dar nu are voie să îi acuze pentru acest lucru. Le poate vorbi despre perspectiva sa, dar nu le-o poate impune.

Cum ar fi dacă o altă inițiativă a laicatului ar milita pentru adăugarea în Constituție a faptului că adulții care nu sunt căsătoriți trebuie asumați în mod obligatoriu ca monahi?! Sigur, mi se va răspunde pe bună dreptate că asta e altceva, că monahismul presupune alegerea, libertatea omului, fiind vorba despre o cale abruptă și dificilă de aprofundare a relației cu Dumnezeu. Dar cununia religioasă și familia creștină nu sunt și ele același lucru, adică o altă cale de aprofundare a relației cu Dumnezeu? Nu implică și asumarea acestei căi libertatea fiecărei persoane? Și, dacă admitem asta, cum putem impune în Constituție o definiție Creștină a familiei?! Răspunsul este simplu: în lipsa unei pastorații vii și lucide, sensurile Tradiției zac aruncate la colțul uitării, în timp ce secularismul face ravagii prin conștiința credincioșilor.

Pentru că atunci când te opui unui contract civil între două persoane de același sex, spunând că nu poate fi numit „familie”, fie omiți faptul că este avută în vedere o altă definiție a familiei, care nu presupune vreo relație cu divinitatea, fie ai uitat tu însuți că, potrivit Ortodoxiei, în cazul căsătoriei și familiei nu este vorba despre un contract juridic între două persoane, ci despre un drum în doi către Dumnezeu. Și că Tradiția Părinților Bisericii ne spune că, la fel ca orice drum, și acesta presupune o metodologie, cerința heterosexualității fiind parte a acesteia. Cu alte cuvinte, că pentru a ajunge cu bine la destinație, anumite reguli trebuie respectate. Să ne amintim despre ce este vorba.

Vocația monahală a creștinismului

În cadrul creștinismului, monahismul și căsnicia au un scop ultim bine determinat: mântuirea, comuniunea cu Dumnezeu sau îndumnezeirea omului. Nicio altă țintă nu este mai importantă, niciun alt obiectiv mai urgent. „Cine iubește pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; și cine iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Cine nu-și ia crucea lui și nu vine după Mine nu este vrednic de Mine. Cine își va păstra viața o va pierde; și cine își va pierde viața pentru Mine o va câștiga.” (Matei 10, 37-39)

Altfel spus, redobândirea comuniunii cu Dumnezeu nu funcționează cu rezerve tactice. Nu poți declara importanța absolută a îndumnezeirii, pentru a te mulțumi să descoperi iubirea lui Dumnezeu doar pentru două-trei ore la final de săptămână sau de Crăciun, atunci când se zice că harul se dă la superofertă. „Să îl iubești pe Domnul, Dumnezeu tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta.” (Marcu 12, 30) Nu se zice nimic despre lăsarea vreunui rest.

Creștinii ar trebui să fie oamenii unui singur scop, îndumnezierea. Se înțelege și mai bine acest lucru atunci când ne uităm la unul dintre cuvintele cele mai grele ale vocabularului creștin: „păcat” nu înseamnă doar eroare, greșeală, încălcare, așa cum o spune echivalentul latin „peccatum”. Ci el mai înseamnă și deviere, conform echivalentului grecesc „amartia”. Așadar, greșeala apare atunci când creștinul deviază, când se abate de la scopul propus. Iar avertismentul evanghelic potrivit căruia „nicio slugă nu poate sluji la doi stăpâni” (Luca 16, 13) este înțeles cel mai adesea din perspectiva aceleiași necesare concentrări asupra unui obiectiv unic.

Să ne amintim ceea ce am uitat și să ieșim din moțăiala creștinismului de salon. Creștinismul nu este acomodant, ci este un scandal pentru această lume. Acum două mii de ani, câțiva tineri care îl urmau pe Iisus, fiul lui Iosif și al Mariei, au strigat lumii că El este Hristosul, adică Dumnezeu făcut trup. O spuneau trântind de pământ comoditatea fariseică a credinței, amendând suficiența burgheză a preoției care nu mai are nevoie de Dumnzeu, biciuind negustorii sfințeniei.

Să ne amintim. În esența sa, Creștinismul are o vocație monahală, unificatoare. Nu în sensul chemării spre o călugărire instituționalizată, ci în sensul în care spunem că prin intermediul său omul este ajutat să-și găsească unitatea interioară, convergența întregii sale ființe către scopul propus: uniunea cu Dumnezeu, îndumnezierea. Numele de „monah”, din grecesul „monachos”, derivat din „mono-”, vine de la „solitar”, „a fi de unul singur”, dar și de la a fi „a fi unul”, „a fi unificat”. Tradiția Sfinților Părinți îi numește pe cei care caută această unificare ca fiind „monahi” sau „monotropi”, ori „însingurați”. Iar unul dintre textele care fixează ținta acestei înțelegeri este pasajul din Evanghelia după Ioan în care Hristos spune: „Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una.” (Ioan 17, 21)

Potrivit Tradiției Sfinților Părinți, cel care vrea să devină una cu Unul Dumnezeu caută să se unifice, să se adune din împrăștierea gândurilor și a pornirilor firii. Pentru a putea deveni una cu celălalt, el trebuie să se însigureze față de toate avatarurile egocentrismului și ale iubirii de sine (philiautia). Iar cele două căi care îl ajută să facă acest lucru sunt monahismul și căsătoria.

Or, pentru Creștinism, în ciuda aparențelor și surprinzător pentru majoritatea creștinilor, căsătoria este o cale de unificare, o altă formă de monahism. Ceea ce îi este propriu monahismului poate funcționa și în interiorul vieții de familie. Practica ascultării, ca prețuire a voii celuilalt, și nu ca hatâr sictirit sau ca supușenie defensivă, poate fi asumată în mod reciproc de soț și soție. Călăuzirea duhovnicească oferită de un Părinte cu discernământ este și ea obligatorie. Ca în cazul călugăriei instituționale, rugăciunea, posturile și înțelegerea textelor tradiției sunt și ele de aprofundat treptat și cu stăruință, întotdeuana adecvate contextului de viață.

Singura diferență marcantă este aceea că viața de familie, față de monahismul ca instituție, nu pune între paranteze sexualitatea. Însă ceea ce scapă de obicei atenției este faptul că și pentru monahi, și pentru laicii care trăiesc în lume, sexualitaeta este înțeleasă la fel. Diferă doar modul în care ea este abordată. Or, tocmai de înțelegerea acestei gestionări depinde priceperea motivului pentru care, potrivit creștinismului, homosexualitatea este o aprindere a firii trupești, iar familia homosexuală un oximoron.

Dosarul corporalității în creștinism

Conform Scripturii, căderea adamică a venit la pachet cu dobândirea „veșmintelor din piele” (Geneza 3, 21). Îi zărim parcă pe Adam și pe Eva izgoniți din grădina desfătării, ducând pe brațe un pachet de haine noi, adecvate mediului ostil în care erau surghiuniți. Însă Părinții Bisericii au văzut în imaginea hainelor de piele mai mult decât un detaliu vestimentar. Nu este vorba nici despre corpurile materiale, pentru că Tradiția nu a obosit să tot repete că omul a fost creat dintru început cu un suflet și un trup. Adam și Eva au fost înveșmântați în piele, iar noi știm că pielea aceasta a veșmintelor nu poate fi decât moartă. La Sfântul Grigorie de Nyssa, unul dintre Părinții care a scris cele mai relevante tratate pentru această temă, pieile moarte (nekron dermaton) îmbrăcate de om înseamnă necrozarea corporalității, pierderea elasticității unui trup nemuritor. Vitalitatea luminoasă a trupurilor s-a rigidizat, rămânând doar oase, zgârciuri și piei. Calitățile unei corporalități subtile au luat forma mai brută a diferenței de gen, cu variile sale forme de manifestare și de alterare. Copilăria, maturizarea, îmbătrânirea, îmbolnăvirea, moartea, sexualitatea, chiar și căsătoria și nașterea sunt semne ale intrării omului în tropicul morții.

Dar „hainele de piele” ne mai vorbesc și despre faptul că Adam și Eva au au îmbrăcat o fire trupească, că întreaga lor fire – și cugetul, și corpul – a devenit trupească. Funcțiile psihice și intelectuale iau în greutate, devin corporale, energia lor este investită doar spre satisfacerea chemărilor trupești. O fire trupească, un cuget trupesc, opuse firii duhovnicești. O fire trupească în care toate facultățile funcționează disparat, parcă împotriva celorlalte și niciodată complet, doar cu sincope și cu întreruperi. Bucuria spirituală este și ea înlocuită de plăcere, care este însoțită îndeaproape de durere. Ca pentru a face clar că în orizontul morții nimic nu durează, nimic nu scapă alterării și degradării. Viața este substituită de supraviețuire.

Literatura Sfinților Părinți ne spune că, înainte de cădere, punctul de convergență al dorințelor și al gândirii omului era capacitatea acestuia de a fi chip al lui Dumnzeu, adică de a oglindi divinitatea. Evagrie Ponticul – unul dintre primii Părinți ai Bisericii care a dezvoltat această învățătură, fiind interesat de aplicarea ei în cadrul practicii ascetice – explica în tratatele sale că aducerea împreună a intelectului și a afectelor este asigurată de o înșurubare de sus operată de facultatea contemplării, nous-ul, chipul lui Dumnezeu din om, înțeles ca facultate de receptare a divinității.

Or, căderea aduce pierderea statutului de chip al dumnezeirii. Facultatea receptării lui Dumnezeu se atrofiază. Iar în absența conținutului dat de Sus, facultățile omului se orientează imediat și exclusiv spre ceea ce rămâne prezent, adică spre mișcările și aprinderile trupului. Altfel spus, pentru că obiectul dorințelor nu poate rămâne vacant, puterea de a dori se orientează spre ceea ce se dă prin simțuri și cugetare. Decuplate de la ascensiunea către Dumnezeu, dorințele omului tind să se comporte autonom, acestuia fiindu-i dificil să le confrunte și să le stăpânească doar pe calea rațiunii. Ba mai mult, a stăpâni pasiunile înseamnă a rămâne, în continuare, sub influența lor, situație neplăcută pe care Aristotel o remarcase, deja, atunci când vorbea despre omul encratic, omul în putere, omul care are forța de a-și stăpâni patimile tocmai pentru că este încă locuit de ele. Căderea și înveșmântarea în piele moartă au ca efect durerea, sudoarea, efortul, nașterea în chinuri, boala, moartea, foamea și, printre alte forme de alterare, diferența de gen și sexualitatea. Odată cu pierderea stării edenice, firea omului devine trupească, opacă față de regimul spiritual al ființei. Dorințele și gândurile sale se înveșmântează în piele. Omul este îmbrăcat cu hainele de piele moartă, noua colecție prête à mourir.

Însă Tradiția ne mai spune că Dumnezeu a îngăduit această încorporare a morții tocmai pentru ca omul să aibă ocazia de a se confrunta cu ea, de a conștientiza consecințele alegerii făcute și de a se elibera de ea. Neajunsul este convertit în oportunitate. Pentru că umanitatea are ocazia de a învăța și de a-și vindeca pofta de moarte gustând din paharul degradării. Astfel, corporalitatea, cu toate cele neplăcute ale sale, devine prilej de înțelegere.

Dosarul creștin al sexualității

Chestiunea sexualității este și ea parte din această pedagogie. Părinți precum Sfântul Maxim Mărturisitorul sau Sfântul Ioan Gură de Aur vorbeau despre „un alt mod preștiut de Dumnezeu, pentru înmulțirea oamenilor” (Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, EIBMBOR, București, 2006, p. 395), care a fost pierdut odată cu îmbrăcarea hainelor de piele. În ochii Părinților din primele secole ale creștinismului, episodul Bunei Vestiri ilustrează posibilitatea acestui alt mod de a procrea.

Cu toate că nu există încă o lămurire sistematică a dosarului sexualității în creștinism, anumite aspecte sunt mai bine conturate. În primul rând, sexualitatea este gândită dintr-o perspectivă funcționalistă. O avem ca modalitate de perpetuare, așa cum o au toate celelalte animale. De unde, însă, necesitatea familiei, a heterosexualității și a monogamiei? Pentru că una nu decurge din alta. Observarea animalității nu ne ajută. Printre animale sunt reperabile toate tipurile de manifestare sexuală. Unele specii sunt perfect monogame, altele sunt heterosexuale, altele manifestă homosexualitatea sau poligamia fără rețineri. Bazarul animalității ne arată că orice merge. De unde, atunci, restrictivitatea? Învățătura Sfinților Părinți ne spune că promiscuitatea sexuală a omului este una dintre consecințele înveșmântării lui în hainele de piele, adică ale reducerii firii sale la un comportament propriu corporalității animalice.

Ca atare, la cel dintâi nivel al interpretării creștine a dosarului sexualității, mariajul, familia și heterosexualitatea sunt modalități de înfrânare a unei funcții naturale care, oferind un grad de plăcere atât de mare, tinde să se manifeste exuberant, în toate formele posibile și cu puterea de a confisca omul așa cum o face orice patimă. În jargonul bisericesc, „desfrânarea” stă pentru o viață sexuală lipsită de frână, de limită și de opreliști. Ceea ce în sine nu este nicicum, adică nici bine, nici rău. Îi dăunează doar celui care caută să rămână orientat către principalul său scop, receptarea dumnezeirii prin eliberarea de orice altă patimă sau dorință care îi aprinde și îi confiscă firea. Însă acesta nu este un argument suficient. Pentru că ni se va putea răspunde, pe bună dreptate, că un cuplu homosexual poate avea o viață erotică moderată până la austeritate și că își poate trăi viața de cuplu în lumina unei căutări spirituale.

Astfel, la un nivel mai adânc, trebuie să ne aducem aminte de faptul că, potrivit Tradiției Sfinților Părinți, sexualitatea este un prilej de a înțelege plăcerea unei înclinații subiective ca ecou al bucuriei duhovnicești de a fi agent al unei noi vieți ce se dă ca icoană a învierii. O subliniază Panayotis Nellas, un briliant teolog grec al secolului XX, atunci când spune că, „lucrare a iubirii de sine [philiautia], plăcerea este depășită în căsătorie pentru ca, în cazurile în care iubirea de sine cedează locul iubirii agapice, să se transfigureze în bucurie spirituală.” (Panayotis Nellas, Omul – animal îndumnezeit, Editura Deisis, Sibiu, 2002, p. 105) Despre acest aspect, teologia creștină mai are rânduri de scris, pentru a da deoparte numeroasele neînțelegeri care îl acoperă. Pentru teologia Ortodoxă, nașterea de copii nu e doar o împlinire a poruncii divine date omului de a crește și de a se înmulți, ci și o formă de manifestare a iubirii agapice, adică a acelei iubiri înțelese ca dăruire totală față de celălalt, dincolo de orice plăcere egocentrică. Ni se va spune, însă, tot pe bună dreptate, că sunt și cupluri formate din parteneri infertili, care nu pot zămisli copii. Și, cu toate acestea, ele sunt legitime și perfect asumate ca familie. Ba chiar nu le este refuzată nici viața sexuală, în pofida unei infertilități evidente. Dacă astfel de situații sunt acceptate, de ce un cuplu homosexual nu poate fi legitimat ca familie dintr-o perspectivă creștină?

Pentru a răspunde, să mergem mai departe și să ne mai amintim că, potrivit Tradiției Sfinților Părinți, căsătoria și familia sunt laborator al restaurării statutului omului de chip al lui Dumnezeu și, prin aceasta, laborator al comutării de la firea grea și trupească la firea subțire și spiritualizată. „Să tacă tot trupul omenesc și să stea cu frică și cu cutremur, și nimic pământesc întru sine să nu gândească”, se spune într-unul dintre Troparele din Sâmbăta Mare.

În atanorul familiei, cărbunele trupesc este ars pentru a se transforma în minereu diamantin sau în aur duhovnicesc. Iar acest chip nu presupune doar unificarea facultăților omului sub acea orientare contemplativă către Înalt, ci regăsirea firii originare a omului, prilejuită de unificarea celor doi prin taina cununiei într-un singur trup. „Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de femeia sa și vor fi amândoi un trup. Așa încât nu mai sunt doi, ci un trup.” (Matei 19, 5-6) Iar în această unificare, diferențele de gen sunt topite într-o indiferență de gen adamică: ”Căci, câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească și parte femeiască; pentru că voi toți una sunteți în Hristos Iisus.” (Galateni 3, 27-28) Cel care se înveșmântează în Hristos devine locuit de Dumnezeu, și nu de variile funcții, posturi, dorințe, chemări sau deosebiri proprii firii trupești. Ființa sa este orientată spre cele de sus. „Așadar, dacă ați înviat împreună cu Hristos, pe cele de sus căutați-le, acolo unde este Hristos, șezând de-a dreapta lui Dumnezeu; la cele de sus cugetați, nu la cele de pe pământ.” (Coloseni 3, 1-2) Fiecare om „este chemat să devină prin voința sa ceea ce n-a vrut să devină Adam: ‘făptură a lui Dumnezeu după natură, dar fiu al lui Dumnezeu și dumnezeu prin Duhul după har’.” (Nellas, p. 108)

Așadar, potrivit învățăturii creștine, căsătoria și familia nu reprezintă prilejul afirmării diferenței de gen, ci, dimpotrivă, tocmai cadrul în care această diferență poate fi dizolvată pentru a fi redobândită firea duhovnicească a omului de dinainte de cădere. Însă, ni se va putea răspunde, dacă bărbatul și femeia sunt chemați să formeze un cuplu în care diferența de gen este abolită, de ce contează așa de mult ca heterosexualitatea să stea la baza formării unui astfel de cuplu? În fond, vorbim despre ceva ce se va pierde în cele din urmă pentru a fi regăsită corporalitatea diafană a omului Adamic.

La aceasta, o spun cu toată sinceritatea, nu mai știu ce să răspund. Și cred că este aproape imposibil de răspuns fără vreun rest de înțelegere. Pentru că aici suntem în fața unei taine, așa cum o spune chiar Sfântul Apostol Pavel: „Pentru aceasta va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de femeia sa și vor fi amândoi un trup. Taina aceasta mare este; iar eu zic, în Hristos și în Biserică.” (Efeseni 5, 31-32)

Problema cu tainele este că oricât sunt ele de aprofundabile, nu pot fi epuizate vreodată. Întotdeauna va rămâne un rest de cunoaștere care îl atrage pe om în drumul ascendent spre Dumnezeu. Tocmai pentru că este vorba despre o taină înseamnă că ceva ne scapă înțelegerii. Că priceperea noastră nu merge până la capăt. Iar atunci când omul mai pricepe ceva, el urcă din taină în taină, către taine tot mai mari (Sfântul Grigorie de Nyssa). Or, această slăbiciune ar trebui să fie și pentru noi, creștinii, un memento și o invitație la smerenie. Pentru creștini, taina este ceva foarte adânc și intim. Taina se deslușește treptat și presupune întotdeauna un efort personal, o căutare, la care Dumnezeu îți răspunde pe măsura puterii tale de a recepta. Or, așa stând lucrurile, cum să impui altuia ceva ce presupune un travaliu și o asumare personală, călăuzită de o pastorație vie și conștientă? Cum să impui ceva ce presupune paradoxal inviolabilitatea libertății? Cum să impui ceva ce nici tu nu pricepi pe de-a-ntregul? Cum să faci asta apelând la pseudoargumente precum invocarea „tradiției milenare”? Și cum să impui o taină cuiva care nici măcar nu are întrebări în ceea ce o privește?!

Câteva concluzii

Cateva aspecte ar trebui subliniate.

Noi, creștinii, sau cei care încercăm să înaintăm pe calea pe care creștinismul o deschide, putem pleda pentru modul nostru de a înțelege lumea. Suntem chemați chiar să o facem și trebuie să o facem. Aceasta înseamnă că suntem invitați să ne facem temele, să aprofundăm sensurile Tradiției, să adâncim pe măsura puterilor noastre Tainele Bisericii și să facem cât mai auzită această învățătură. Însă nu putem impune, nu putem forța, nu putem trăda libertatea. Binele cu forța este un oximoron.

Începând cu zorii modernității și până în prezent, spiritul secularismului înaintează și transformă lumea fără încetare. Uneori a fost bine, alteori, nu. Iar secularismul nu este impus prin cabale politice și aranjamente hegemonice. Ci este rodul unei prezențe consistente în agora ideilor, pe piața dezbaterilor publice. Or, trebuie spus, de cel puțin cinci sute de ani creștinismul a cam fost absent de pe această arenă. Nu pentru că a fost constrâns, ci pentru că a ajuns pe mâna unor adormiți care s-au obișnuit cu protecția pe care puterea lumească a oferit-o Bisericii. Efectul a fost o stare generalizată de somnolență și o lene civică, pastorală și misionară de care Sfântul Apostol Pavel probabil că ar fi fost stupefiat. Mai toți creștinii au devenit niște misecuviniști pufoși care strigă după protecția statului atunci când ceva le spune că lumea merge într-o direcție mult prea străină lor. Complicitatea politică dintre Stat și Biserică nu mai ține, oricât de multe aranjamente electorale ar fi făcute între politicieni și ierarhi. Motivul fiind chiar acela că spiritul secular modifică încet, încet profilul alegătorului. Ierarhii Bisericii ar trebui să observe că terenul acomodării politice este pierdut, pas cu pas, chiar în timp ce vorbim despre acest subiect. Și că, într-un orizont de timp nu prea îndepărtat, Biserica își va pierde dramatic această susținere. În această situație cred că singura soluție, cea autentică, care a întârziat de prea multă vreme, este trezirea din starea de adormire, reaprofundarea sensurilor tradiției și comunicarea vie a acestora în spațiul public. Adică exact ceea ce nu se întâmplă în zilele noastre.

Spiritul secularismului face ravagii în conștiința credincioșilor. Lacunele pastorale și catehetice ale Bisericii nasc arătări din ce în ce mai străine față de narațiunea creștină. Inițiativa pentru Familie a strâns trei milioane de autografe care certifică faptul că semnatarii nu disting între un sens juridic, secular al familiei și un altul mistagogic. Dacă noi, creștinii, ne mai și mândrim cu faptul că am strâns milioane de semnături care atestă confuzia între două sensuri omonimice ale căsătoriei și ale familiei, înseamnă că avem o problemă serioasă. Una care nu poate fi tratată decât prin cultivarea unei conștiințe creștine prin revenirea la sensurile profunde ale Tradiției.

La final, mi se va răspunde, poate, că Inițiativa a avut ca scop blocarea unei pretenții ulterioare de adoptare a copiilor în interiorul unor familii homosexuale. Sigur, conform viziunii creștine pe care și eu o împărtășesc, perspectiva poate fi îngrijorătoare din cauza abuzurilor, lipsurilor sau nefericirilor emoționale pe care aceștia le-ar putea trăi. La fel cum se întâmplă deja, sub felurite forme, în sânul familiilor heterosexuale. Dar, oare, nu ar trebui să lăsăm instituțiile statului să își facă traba la fel cum ar trebui să și-o facă și în cazul oricărei forme de abuz la care este supus un copil într-o familie heterosexuală? Mai mult, nu cumva ar trebui să pledăm și să argumentăm pentru ceea ce noi considerăm ca fiind normalitate în creșterea unui copil, fără a aștepta o instituționalizare a acestui tip de adopție care se va întâmpla ori ba? Nu ar trebui să fim mai vocali și în ceea ce privește variile forme de abuz care fac în fiecare zilnic ravagii, fizic și psihic, atât în familiile heterosexuale, cât și în instituțiile de învățământ preuniversitar? Discutarea acestui ultim aspect merită cu siguranță o abordare aparte. Până când aceasta se va întâmpla rămâne clar faptul că, deși Biserica are credincioși vii și activi, prea mulți dintre aceștia sunt adormiți. Și că ar fi bine să ne trezim înainte de a cădea din spațiul public în catacombele minții.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "137 comments" on this Article:

  1. Robo spune:

    “Probabil că am rămas încă departe de lămuririle care ar fi trebuit să fie aduse. Din dorința de a aduce limpezime într-o polemică în care tocmai claritatea a fost ocolită, am sfârșit prin a livra un text lung, alambicat și greoi.”

    Da.

    sunt dintre cei care considera initiativa asta un fanatism religios, cum a zis KWI si sunt destul de speriat, pentru ca ma astept si la alte initiative din astea de Ev Mediu in viitor (dincolo de faptul ca initiativa in sine represinta o incalcare a drepturilor unei minoritati).

    in aceste conditii, chiar eram interesat de articol, pentru ca tiltul promite ca se poate argumenta importiva initiativei situandu-ne in cadrul crestinismului.

    cu parere de rau, nu am reusit sa citesc mai mult de jumatate.

    • Cetatean spune:

      @Robo

      Eu sunt ateu, si cu toate astea, am citit tot articolul. La sfarsit, am un singur comentariu referitor la acesta: tot respectul pentru autor, domnul Andrei Gaitanaru.

      • Robo spune:

        @Cetatean
        Si eu sunt ateu, exact de aceea eram si interesat despre cum se poate argumenta impotriva demersului din perspectiva crestina, ca din perspectiva ateului cunosc argumentele.

        E pacat ca textul este atat de greoi (desi incepe bine), pentru ca sansele ca astfel argumentele sa atinga un crestin sunt zero. Adica ei as fi folosit argumentele astea ca sa vorbesc cu crestinul pe limba lui.

        Am retinut ideea ca mantuirea nu se poate face cu forta, dar cam atat.

  2. radustroe spune:

    Sfinte Sisoe ! Acest articol s-ar avea locul intr-o revista de teologie unde i s-ar putea da replica necesara de catre alti teologi.
    Pentru majoritatea romanilor problema e una mai simpla : in ce fel de societate vor sa traiasca, ce valori si norme sociale sa o defineasca.

    • Harald spune:

      Subscriu.

    • victor L spune:

      Pacat ca se pot contabiliza doar “vizualizarile”, si nu se pot contabiliza toti cei care citesc un asemenea articol cap-coada.

      • Cititor spune:

        @Robo, Radustroe, Harald, victor L
        Gandindu-ne la lucrurile cu adevarat importante, e nevoie de mai multa profunzime, de mai multa cultura și de premise cat de cat comune pentru dialog.
        Din pacate, la noi se trateza aceste subiecte cu prea multa superficialitate. Suntem liberi sa ne spunem parerea dar o simpla parere nu poate fi transformata in norma doar pentru ca e impartasita de cei mai multi. Daca facem asa, ajungem la aberatia spusa (intr-un alt context) de Adrian Severin: Daca majoritatea incalca legea (fura), legea nu e buna si trebuie schimbata (sa fie legalizat furtul).
        Sa nu fii de acord cu autorul articolului, sa nu-l intelegi – e una, sa-l bagatelizezi, sa-l expediezi in reviste de specialitate, sa califici afirmatiile sale drept sofisme neconvingatoare – e deja altceva. Asta inseamna opacitate, respingerea dialogului si, dupa parerea mea, autosuficienta.
        E o poveste care spune ca vulturul ii povesteste cocosului din ograda despre minunatiile lumii. Vulturul e trist pentru ca cocosul nu stie si nu vede nimic din ce el poate vedea din inaltime si incearca sa-l faca pe cocos sa inteleaga ca, in afara curtii lui, exista o alta lume plina de minunatii. Cocosul se plictiseste ascultandu-l si ii cam intoarce spatele ca sa se ocupe de gainile si grauntele lui iar vulturul ramane in continuare trist la gândul ca niciodata cocosul nu se va bucura de frumusetea diversa si de bogatia adevarata a lumii.
        Atata vreme cat nu acceptam nici macar sa luam in considerare, sa gandim o perspectiva mai larga si mai profunda (care, aici, se bazeaza pe Scriptura, pe scrierile Sfintilor Parinti si ale unor teologi de mare anvergura) vom intoarce spatele plictisiti celui ce vrea sa ne-o deschida si ne vom intoarce mereu la maruntele preocupari si clisee, prejudecati, etichete care ne fac viata mai usoara.
        Felicitari autorului care si-a rupt din timpul sau ca sa publice aici, pe un site cu o audienta mai larga, un text de mare folos.

    • Andrei Gaitanaru spune:

      Sunt convins că teologi sunt și pe aici, prin bucătăria de subsol a revistelor non-academice. Și mai și pot glăsui.

    • CetateanulRoman spune:

      WOW! ce varza fara sens!
      Probabil voit amestecati concepte cu jumatati de adevaruri pt a sprjini ceea ce va pare dumneavoastra (si altora) ca fiind firesc
      Sa le luam pe rind.
      1. Personal nu am auzit de mamifere ce se inmultesc hermafrodit sau care se inmultesc homosexual. In rest vorbim de comportament deviant
      2. Crestinismul s-a adaptat si a preluat ideea de familie; asa cum a adaptat local diverse credinte si le-a incorporat. Fiinca apostolii Petru respectiv Pavel au folosit familia pe post de program politic – au promis fiecarui barbat o femeie si fiecarei femei un barbat pentru a intemeia o familie in cadrul careia sa fie protejati de abuzurile altora. Au facut asta introducind tabuuri crestine si mai ales interdictia ca” ceea ce aDumnezeu a unit, omul sa nu desfaca”. Anecdotic putem spune ca Stefan cel Mare avea grija sa dea misiuni sinucigase celo carora le viza femeile pt o distractie. Si azi e canonizat ca fiind sfint!
      3. Familia este o institutie sociala. Asigara continuitatea speciei si societatii. Diverse societati au adaptat familia la realitatile locale. Faptul ca barbatii mureau des in razboaie, de munca grea, etc a facut ca unele societati sa adopte familia poligama; un barbat si mai multe femei (musulmanii si adeptii Bisericii lui Isus Hristos a sfintilor din zilel din urma de ex.) exista inc amulte societati matriarhale, in Tibet femeia fiind cea care detine averea si decide daca pastreaza un sot. Sau mai multi
      4. Legat de Declaratia universala a drepturilor omului:

      Article 16.

      (1) Men and women of full age, without any limitation due to race, nationality or religion, have the right to marry and to found a family. They are entitled to equal rights as to marriage, during marriage and at its dissolution.
      (2) Marriage shall be entered into only with the free and full consent of the intending spouses.
      (3) The family is the natural and fundamental group unit of society and is entitled to protection by society and the State.

      http://www.un.org/en/universal-declaration-human-rights/

      La vremea cind aa fost scrisa lumea nu o luase razna de tot si deviatiile sexuale erau recunoscute ca atare. Unele din ele sint si astazi incriminate si pe buna dreptate!

      Pentru a comenta situatia de fata ea se prezint asa: heterosexualii au infiintat o institutie a lor, casatoria, si au protejat-o printr-o sumedenie de legi si reguli, civile si/sau religioase. Timpul a dovedit validitatea acestei institutii si in timp au fost corectate unele abuzuri/erori (de ex dreptul la divort). Astazi persoane cu obiceiuri sexuale diferite (numite nu demult devianta in tratatele de specialitate) pentru a vorbi politically correct doresc neeaparat ca aceasta institutie sa fie modificata pt a extinde intelesul ei si a cuprinde si practicile lor sexuale. Familia/casatoria nu presupune adoptarea tuturor obiceiurilor sexuale si validarea lor. In continuare adulterul este incriminat cel putin moral. Faptul ca obti distractie din sex nu presupune ca trebuie modificata o institutie sociala pt a face pe plac unora care se distreaza maxim. De asemenea faptul ca exista swinger, menage-a-trois, etc nu a dus la modificarea legii si a institutiei casatoriei – in continuare bigamia e incriminata! Ce discriminare!!!! Sau nu?
      Nimeni nu opreste cuplurile homosexuale sa incheie contracte ce pot sa ii protejeze dpdv legal in diverse situatii. Legea este suficient de ofertanta si flexibila. Nu e nevoie de modificarea institutiei casatoriei. Asta e doar o ambitie nelalocul ei. Tot asa cum am vazut ca exista biserici “‘crestine” ce oficiaza casatorii homo. E aberant.
      Consider ca este o dezbartere folosita politic de persoane ce nu au altceva a spune. Prin presiunea pusa asupra societatii e foarte posibil sa duca la pierderea unor drepturi nu la cistigarea de drepturi noi – dar cei ce au pornit un asmenea razboi nu au nevoie decit de vizibilitate media si de obtinerea unui fals statut de aparatori ai drepturilor omului….

      • bretanion spune:

        La acest pasaj va referiti?

        (1) Men and women of full age, without any limitation due to race, nationality or religion, have the right to marry and to found a family. They are entitled to equal rights as to marriage, during marriage and at its dissolution.

        Ca sensul pare a fi diferit de cel insinuat. La pluralul din textul original ma refer.

      • pegassus spune:

        Doar cu o observatie la punctul 1, ca mi-e lene sa argumentez la restul, au facut-o altii.
        Cu amendamentul ca nu e vorba exclusiv de ‘inmultire’ – asa cum punctati doar cateva randuri mai jos, familia e o institutie socializanta. Din punctul de vedere al statului, desigur.
        https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_mammals_displaying_homosexual_behavior

  3. Io spune:

    Admirabil articol, va multumesc.

  4. Harald spune:

    Viziunea creștină nu are nicio relevanță în privința căsătoriei încheiate la Oficiul Stării Civile. Nu condiționează nimeni încheierea căsătoriei civile de apartenența la vreo religie. Condiționarea este legată de sexul partenerilor, așa cum rezultă el din actele de identitate. Atitudinea ortodocșilor față de căsătorie poate foarte bine să fie corectă din motive greșite.

    Dacă militați în favoarea căsătoriei CIVILE între persoane de același sex, asumați-vă asta deschis și afirmați-o în 5 sau 10 cuvinte. E mai cinstit așa, fără duplicități de sorginte ortodoxă.

    • Gabriel Deliu spune:

      Ce transant! Bravo! Dar Dvs. de ce nu v-ati oprit la 10-12 cuvinte?

      “E mai cinstit așa, fără duplicități de sorginte ortodoxă”.

    • Adrian spune:

      Exact despre asta e vorba, despre acte de identitate. De unde și titlul-compoziție cu frica.

      Sexul e stabilit oficial de o echipă de medici și moașe, la naștere, printr-un certifikat(ca să “citez” în “principiu” un alt comentator). Adică nu (mai) e un “dat”. Iar apoi se poate schimba, legal.

      Sau, de ce nu, se preschimbă certifikatul cu totul, în sensul că nu s-a născut un prunc, ci a “apărut” un nou cetățean care-și va defini orientările la o dată ce va fi anunțată ulterior.

      Să nu uităm că și Biserica interzice căsătoria anumitor membri ai săi (în afara de monahi).

      Să nu uităm nici că, recent, BOR a interzis logodna în altă zi decât cununia. Existau anumite zile speciale în care era permisă logodna, nu și căsătoria. Această “uniformizare” eu n-o înțeleg. Nici eu nu am semnat petiția.

  5. george spune:

    Un eseu lung, onest, ușor gnostic, dar mai ales paralel cu realitatea. Demersul Coaliției vizează nu o metafizică a cuplului, cât circumscriere a familiei în baza unei rațiuni naturale împotriva ideologiei LGBT. Când băile transgender sunt ultima găselniță a lui Obama, e normal ca milioane de europeni conservatori să fie îngrijorați. Nu doar revelația, ci rațiunea îți explică legile firii. Or, diferența sexuală există pentru a permite perpetuarea vieții. Nu poți spune că dacă regnul eshatologic abolește diferența sexuală (deși nu sunt deloc sigur) atunci avem voie să comitem orice perversiuni în trupul muritor. O Constituție există pentru a afirma valorile unui corp politic, ale națiunii, nu ideologia unui grup. Întrebare pentru autor: de ce nu vorbim și despre regresia în animalitate a definiției omului recent care se revendică de la o pasiune sexuală iar nu de la un hobby precum grădinăritul? De ce nu acceptăm uniunile civile între filateliștii heterosexuali? De ce sexualitatea e mai importantă decât pasiunea pentru pescuit? Personal cred că Statul discriminează azi minoritatea iubitorilor de oină persecutată azi de majoritatea iubitorilor de fotbal (care drenează banul public în zeci de stadioane inutile). De ce LGBT primește mai multă atenție în UE decât comunitatea lipovenilor? Sunt doar câteva întrebări care arată nonsensul ideologiei egalitariste a cărui esență vicioasă e complet ratată de compasiunea prost plasată a autorului (care nu știe sau nu vrea să știe că în America există afaceri de familie, cogetării bunăoară, închise pentru că n-au acceptat să facă torturi pentru nunțile gay). Autorul nu vede că libertatea de conștiință a majorității e sub atac, azi, prin dictatura corectitudinii politice din mass-media, campusuri universitare, etc.

    Un articol plin de referințe interesante, dar sabotat de o lipsă de discernământ pastoral tipic pentru creștinismul liberal al celor care vor să dea bine printre prietenii lor de stânga.

    • Dan spune:

      Excelent comentariu george!

      Nu stiu cine esti dar te rog sa incerci sa scrii aici un articol lamuritor cu pozitia ta. Sunt multi care au inceput sa se sature de aceste pozitii political Correctness…..

      • george spune:

        Mulțumesc.

        Trist e că acest articol e mincinos, pe fond: el spune că adevărata credință presupune curajul profetic și scandalul, dar predică un conformism social lamentabil. El spune că are justificare patristică, dar ignoră toate, absolut toate referințele la Romani cap 1-2, pe care Părinții Bisericii le-au tâlcuit fără echivoc.

        Patologia dorinței sexuale trece complet nemarcată. În schimb, majoritatea creștinilor conservatori, inclusiv sf. Ioan Gură de Aur, sunt acuzați că au căzut în catacombele minții. O batjocură!

    • Stefani spune:

      Articolul este foarte ancorat in realitate. Dimensiunea comunitatii LGBT este destul de mare si in crestere, de aceea i se da mai multa importanta in UE decat comunitatii lipovenilor, de exemplu. Nu puteti ignora existenta acestei comunitati, a acestor oameni. Ei exista, traiesc printre noi, muncesc, platesc taxe, se bucura de aceleasi drepturi si obligatii ca si heterosexuali. Asta pana la dreptul CIVIL de a se casatori cu toate drepturile care izvorasc de aici. Cum putem explica aceasta neconcordanta? orice om cand se naste are acelesi drepturi si obligatii in cadrul unei tari. in timp, cand isi afla sexualitatea, nu mai are aceleasi drepturi si obligatii?

      • Harald spune:

        Dimensiunea în creștere a comunității LGBT nu reprezintă o justificare pentru nimic. Dezincriminarea adulterului în Codul Penal nu înseamnă că adulterul a devenit brusc lăudabil și recomandabil. Dimensiunea în creștere a corupției în RO nu înseamnă că legislația trebuie relaxată pentru a se raporta o reducere a numărului de acte de coirupție.

        Există oameni care fumează, există oameni care consumă alcool în cantități mari, există obezi cu BMI de 35-40 sau chiar peste etc. Faptul că asemenea activități nu sunt ilegale nu înseamnă că sunt benefice.

        Indiferent ce spune legea, noțiunile de rău și bine continuă să existe, iar creșterea numerică a comunității LGBT nu se încadrează în niciun caz la bine.

        • Stefani spune:

          Comentariul dumneavoastra nu este un raspuns la intrebarile mele. Fumatorii nu se nasc fumatori, obezii nu se nasc obezi, homosexualii se nasc insa asa. Ei vor continua sa se nasca, sa traiasca printre noi si sa traiasca impreuna casatoriti sau nu. Nu vad ce rezolvati nedandu-le dreptul la o casatorie civila. Credeti ca o sa scada numarul lor? In plus, exista multe lucruri “rele” acceptate de lege: divortul, avortul etc. Deci nu tot ceea ce este posibil legal este si “bun”.

          • Harald spune:

            @Stefani – cei mai mulți homosexuali NU se nasc așa, chiar trebuie să repetați aberația asta de fiecare dată când folosiți un nou nick-name? Doar aproximativ 3% dintre ei se nasc așa, la restul de 97% homosexuallitatea e dobândită. Ca urmare a unei relații foarte proaste cu părintele de sex opus sau ca urmare a ”explorărilor” din adolescență, pentru cei crescuți prin Internate sau alte forme de viață instituționalizată.

            O să scadă numărul lor dacă avem grijă să reducem violența din familie, inclusiv violența din partea femeilor, deși asta nu dă bine în ochii activiștilor. O mamă care își bate băiețelul de 4-5 ani în fiecare zi are două posibilități: ori face din el un homosexual din acela delicat și inteligent pe care îi laudă toată lumea, ori face din el un psihopat care la maturitate va bate femeile cu orice ocazie. Ambele rezultate sunt nedorite, violența maternă e cauza lor, aceasta trebuie eliminată.

            O să scadă numărul lor dacă reducem formele de viață instituționalizată segregate pe sexe. De asta în prezent sunt permise vizite conjugale în penitenciar, de asta școlile nu mai sunt separate pe sexe, de asta preoții catolici sunt celebri pentru scandalurile de homosexualitate și pedofilie. Sexualitatea trebuie să aibă ocazia să se manifeste în direcția naturală, copiii de 10-12 ani trebuie să poată sta zilnic în clasă cu cei de sex opus, nu în școli și internate segregate pe sexe.

    • Andrei spune:

      “De ce LGBT primește mai multă atenție în UE decât comunitatea lipovenilor?”
      Pai e simplu, pentru ca este vorba de o comunitate care a fost supusa unor discriminari atroce de-a lungul istoriei. Si aceasta discriminare nu numai ca trebuie sa inceteze dar trebuie insotita si de reparatii morale.

  6. Cornel29 spune:

    Articolul este frumos scris dar trateaza problema foarte plastic si interpreteaza gresit pasaje din Biblie. Datoria mea ca si bun crestin este sa lupt pentru protectia familiei mele si a potentialelor victime ale acestui curent. In acelasi timp o sa respect alegerile unui gay si o sa il tratez ca pe orice alt om desi nu sunt de acord cu practicile lui.

  7. Andrei Gaitanaru spune:

    Abia aștept sa aflu de contribuțiile dumneavoastră tangente pe realitatea subiectului. Până atunci, vizitați mai des tradiția Sfinților Părinți pentru a nu-i mai suspecta de gnosticisme. Vă asigur că referințele nu sunt doar interesante, ci de-a dreptul stupefiante pentru cel ce chiar caută.Cu mine, chiar vă rog, nu vă mai pierdeți vremea.
    Cele bune!

    • george spune:

      Domnule Găitănaru, Nu pe Sfinții Părinți îi suspectez de gnosticism, ci chiar pe dvs.

      Cred că sunteți mânat de bune intenții. Cred că ați citit destul de multe (nu și în adâncime). Cred că vreți să arătați oamenilor fața luminoasă a lui Hristos care iubește și respectă libertatea fiecărei persoane. Unde greșiți, însă, fundamental? Ignorați că va exista și o judecată pentru orice cuvânt scos din gura noastră. Luați peste picior milioane de români care au semnat o petiție sunt niște locuitori ai peșterii.

      Aici e gnosticismul, bată-l vina. Cred însă că o Baba Rada care nu l-a citit pe Maxim Mărturisitorul poate vedea mai bine ca Dvs. urâciunea pustiirii în templul cel sfânt (trup, casă, biserică ori cetate).

      Păcat de risipa energiei din spatele unui articol care putea fi o chemare la sfințenie, fără să admonesteze majoritatea catolicilor, a evanghelicilor și a ortodocșilor sătui de ideologia PC & activismul juridic la atâtor judecători seculari.

      Gnosticismul mai e vizibil în ignorarea faptului că Evanghelia lui Hristos propune nu doar o mistagogie, ci construiește și o civilizație. Una a pudorii feciorelnice, batjocorite de agresivitatea retoricii LGBT.

      Tot ce povestiți despre monahism și sublimarea vieții conjugale ar face sens dacă vorbeați despre efectul patologiilor sexuale asupra imaginarului colectiv, dar și coruperea mecanismelor de reprezentare a comunității politice prin abordarea top-down din țări precum SUA (unde Curtea federală a încălcat dreptul statelor la auto-determinare). În sfârșit, nu vedeți originea marxistă a luptei de clasă declanșată în Occident de o minoritatea vocală asupra unei majorități timide.

      Vedeți dumneavoastră, domnule Găitănaru: Omul nu e o monadă, ci o ființă socială și mimetică. Copiii nu mai citesc Sinaxarele, adică viețile sfinților, și nici manuale de dogmatică. Ei privesc la televizor și fac ceea ce văd că e OK.

      Mii de adolescenți cred azi că e importantă nu căutarea lui Dumnezeu, ci descoperirea propriei sexualități prin dezvirginări precoce, experimentalisme, sminteli. Care e păcatul care trebuia denunțat, așadar? Cumințenia pământului creștin sau Idolatria păgână a pansexualismului?

      Dumneavoastră vă socotiți voce a laicatului ortodox și treceți cu nonșalanță peste toate textele pauline despre “porneia” (Romani 1-2, I Corinteni, unde vedem ecouri ale Genezei 19), ca și peste toate textele canonice ale Părinților Bisericii pe această dificilă temă pastorală (pravilele lui Vasile cel Mare vă spun ceva?).

      Cel mai grav lucru nu e banalizarea ingineriei sociale la care sunt supuși mii de copii inocenți, ci negarea semnificației teologice a diferenței sexuale, care face posibil tot miracolul frumuseții și al vieții. Greșiți profund, domnule Găitănaru: Biblia vorbește despre Mire și Mireasă, nu despre mire și mire. Cântarea Cântărilor e un poem despre iubirea între un bărbat și o femeie, nu despre doi bărbați. Dvs păreți să fiți OK chiar și cu adopția copiilor în cupluri homosexuale, ceea ce este deja o gravă îndepărtare de litera și Duhul tradiției pe care o invocați într-o vădită înșelare de sine.

      Pe scurt: suprapuneți eronat categoriile absonse ale misticii răsăritene peste direcțiile limpezi ale teologiei sociale și pastorale a Bisericii universale.

      Rezultatul? Sminteala celor slabi în credință.

      • Harald spune:

        Se poate și mai mult: autodeterminarea sexuală este ultimul răcnet în domeniu, ea reprezintă cele mai înalte culmi de progres și cilizație. Ăsta e cel mai recent hipsterism în materie, ideea că fiecare individ decide singur ce sex îl reprezintă cel mai bine. Confuzia de identitate sexuală dusă la extrem.

      • Andrei Gaitanaru spune:

        Daca dumneavoastra credeti ca articolul meu nu tine cont de Romani 1-2, adica de pericolul inflamarii firii omului prin “porneia”, inseamna ca dumneavoatra ati citi alt articol si nu pe cel scris de mine.

        Daca stiu ceva despre pravilele Sfantului Vasile cel Mare? Probabil ca nu atat de multe pe cat se pare ca stiti dumneavoastra. Stiu sigur ca sunt texte importante pentru traditia patristica, dar care nu sunt canoane. Ceea ce inseamna ca viata privata a omului are nevoie de un reglaj fin ce se intampla in relatia duhovnic-ucenic.

        Ma gandeam eu ca la mine va refereati cand ma acuzati se gnosticism. Marturisesc, nici acum nu inteleg de ce. Probabil ca am o intelegere prea tehnica a ceea ce inseamna gnosticismele – probabil stiti ca sunt greu de sistematizat sub un singur numitor comun. Cam ce fel de gnostic sunt eu?

        Eu, voce a laicatului ortodox?! Ar trebui sa avem, in primul rand, un laicat. Nu-l avem. Suntem doar niste laici. Iar eu, unul dintre ei.

        Imi tot spuneti ca par a fi de acord cu tot felul de lucruri. Ma mira asta. Pentru ca am spus clar ca perspectiva mea ortodoxa, pe care o imbratisez, imi spune de ce nu e in regula una sau alta. Amintesc doar ca imi mai spune si ca nu e rodnic sa le impun altora ceea ce eu cred ca e mai bine. Mai ales atunci cand e vorba despre taine. Dar, am adaugat, asta nu ne impiedica pe noi sa zicem in spatiul public, deschis, argumentat, repetat si inspirat de ce nu credem noi ca e ok ceva sau altceva.

        In rest, ce sa zic, e ciudat sa vezi ca tocmai fratii crestini care nu prea au habar de textele traditiei sunt cei care te acuza de sofisme atunci cand le vorbesti tocmai deapre aceste texte. Pentru ca asta acest lucru e trist. Si nu poate fi compensat de reactia unor profesori universitari de teologie si a unor duhovnici cu experienta care stiu exact ce spun, mai bine decat mine.
        Sper macar ca text meu sa puna pe ganduri suficientismul celor trei milioane de semnatari si sa provoace o explorare a textelor Traditiei. In fond, nu eu livrez intelegerea, ci ea vine in urma unui efort pe care fiecare in parte trebuie sa-l depuna.

    • Luc.Andrei spune:

      O simpla opinie ( care nu e doar a mea ) , desi nu e locul aici . Iubirea feciorelnica dintre barbat si femeie e un mit pur , o utopie medievala . Fara a intra in trimiteri erudite , s-a remarcat ca Crestinismul ( cultura crestina ¨oficiala¨ ) a ¨profanat¨ Erosul , reducindu-l la simpla ¨sexualitate¨ sau ¨ pofta de impreunare trupeasca¨ , iar noi acum suportam consecintele si traim in resturile acestui mister profanat . Daca erosul nu se reduce la simpla ¨sexualitate¨ biologica si animala , el nu se reduce , desigur , nici la agape , care tine de alta ¨categorie¨ ( dar ele nu se exclud , fireste , asa cum voia , dualist , Nyberg ) . Revolutiile lumii moderne sint apostazii in interiorul lumii crestine , in Reforma luterana , de ex. , un rol esential l-a avut complexul sexual al lui Luther . In alte culturi religioase , in Antichitatea greco-romana , erosul era un mister si un sacrament , aceasta dimensiune sacramentala a vietii obisnuite , ¨profane¨ , lipseste Crestinismului , s-a creat un spatiu gol care a ajuns sa fie umplut de aceasta sexualitate subumana , bestiala . ¨Genul¨ , sexul , nu e ceva exterior , doar biologic , suprapus unei naturi umane asexuate , ceva de care s-ar putea face abstractie , dragostea nu e un simplu fapt fizic sau reproductiv , e infinit mai mult , lucru pe care intelepciunea imemoriala ( pusa la index , ca ¨paginism¨ ) il stia . Daca s-ar accepta aceasta antropologie ( a sufletului asexuat ), tocmai ca homosexualitatea ar fi si ea , ca si heterosexualitatea , un accident neimportant iar recursul la functia reproductiva e banal si patetic , daca nu chiar darwinist . In aceste miscari lgtb et alia se poate recunoaste acea revolutie a celei de-a ¨cincea stari¨ , in care minoritatile , excentricii , marginalizatii , pe scurt – anormalul si contranormalul , sint mobilizate impotriva majoritatii si normalului , pt. instituirea utopiei egalitariste a unui paradis terestru fara clase , sex sau alte diferente . Singurul antidot impotriva acestor perversiuni este Iubirea fireasca , care nu e doar ¨fizica¨ , dar nici nu trebuie sa i se substituie o evanescenta iubire mistica angelica ( care este vocatia unei elite ). Bestialitatea e , poate , si un raspuns inevitabil la acest fals angelism sau , parafrazind , un ¨ angelism pt. popor¨ .

  8. euNuke spune:

    Eu ma intreb altceva: cum pot 56 de indivizi [28 komisari + 28 sefi de guverne; si da, is oleaca mai multi in realitate ca s'au tot schimbat eurocratii de vreo 20 de ani incoa de cand s'a pornit curentul redefinirii terminologie politice si iata, chiar juridice, iar new thought si'a gasit deja reprezentare in newspeak], deci, cum pot cu atata usurinta cei 56 sa dicteze definitii cu toptanul unui continent de 500 de milioane de oameni? Si cand pun intrebarea asta tin sa arat ca cei 56 de indivizi pare ca se cam tem de familia monogama, considerind’o o piedica in calea nobilelor idealuri ce’i mana’n lupta, iara nu invers cum sugereaza autorul. Iar cand vorbesc despre aceste lucruri simt nevoia -oare de ce?- sa mentionez ca nu sunt crestin, ci ateu, nu’s nici membru de partid, ci doar un taran libertarian ratacit si nu, nu sunt adeptul familiei crestine traditionale, fiind casatorit doar civil.

    Deci, ce ne dorim: o constitutie [re]scrisa* la comanda a 56 de komisari si politruci ce redefineste casatoria sau o constitutie modificata, la initiativa a 3 milioane de cetateni, in sens reactionar/conservator ca sa intareasca apararea juridica in fata asaltului neoprogresist** si neocomunist*** din UE?

    *cititi va rog Constitutia ca sa descoperiti cat de usor se pot schimba normele constitutionale fara sa fie nevoie de vreun scrutin popular.

    **toleranta absoluta este sensul noului progresism

    ***propulsarea politica a minoritatilor sexuale este noul comunism de sorginte marcusiana

    • Adrian B spune:

      Tocmai ca toleranta nu prea are treaba cu progresismul: din ce vad progresismul are ca scop final controlul complet al vietii individului, cu statul care controleaza fascist absolut tot. In acel caz cu cine iti da statul voie sa faci sex, sa te casatoresti sau sa te tii de mana e irelevant, pentru ca nu e vorba de ce vrei sa faci ci de ce iti da voie sa faci.

      Pana cand nu va deveni obligatoriu sa faci. Daca avem deficit demografic va fi obligatoriu sa faci cati copii ti se cere, daca e excedent va fi obligatoriu sa devii homosexual ca sa nu faci copii, etc. Asa ca pe moment lasa ambele optiuni deschise ca sa fie la indemana cand va fi nevoie.

  9. Andrei Voiculescu spune:

    Domnule Andrei Gaitanaru, articolul dvs, desi se vrea unul cu profunzimi teologice este in realitate unul plin de sofisme si pseudo-argumente.
    Intai sa ne amintim faptul ca in crestinism, institutia casatoriei asa cum o stim a fost preluata de la romani. Nu a existat nicio taina a cununiei in prima mie de ani crestina, iar teologii sunt de acord cu acest lucru. Barbatul si femeia care vroiau sa se casatoreasca pur si simplu mergeau in fata oficialitatilor din Imperiul Roman , iar Biserica apoi nu facea altceva decat sa recunoasca aceasta casatorie impartasindu-i pe cei doi tineri. Nu exista nici macar o rugaciune de binecuvantare, cel putin in primele secole. Motivele pentru care acum s-a ajuns ca cununia sa constituie o taina bisericeasca cu o slujba separata si pompoasa tine de o dezvoltare istorica care nu isi are locul aici.
    in al doilea rand, crestinii intr-adevar, nu pot impune nimanui cu forta o anumita conduita. De aceea nimeni nu condamna penal homosexualitatea ca atare. Aici insa este vorba de legiferarea casatoriei homosexuale, care deschide calea, asa cum ati observat si dvs catre adoptiile de copii de catre cuplurile homosexuale si alte aberatii. Crestinii nu pot impune cu forta, dar crestinii, daca sunt cu adevarat crestini si cu fapta, nu doar cu numele, au obligatia morala de a limita raul din lume, pentru ca drumul spre imparatia lui Dumnezeu sa nu devina totusi impracticabil. Iar acest lucru nu se face doar prin discutii crestine in spatiul public si alte solutii utopice, de genul inmultirii sfintilor care sa fie pilda altora. Sfintii nu au fost niciodata multi si nici nu vor fi vreodata. Insa tot asa cum statul isi apara cetatenii de pericolul de a fi asasinati, si nu lasa asta pe seama discutiilor intre crestini, tot asa, protejarea unei institutii fundamentale cum e casatoria nu poate fi lasata la latitudinea unor minoritati pervertite. In logica dvs nu exista niciun argument care sa-l poata face pe un crestin sa militeze impotriva legalizarii pedofiliei de exemplu. De ce ar fi un crestin impotriva legalizarii pedofiliei ? Copilul nu are discernamant ? Dar care este varsta de la care incepe sa aiba ? Oare un copil de 13-14 ani, daca decide in mod liber sa aiba relatii sexuale cu un adult poate fi impiedicat ? Pun astfel de intrebari ca sa va ajut sa sesizati lipsa de logica din argumentatia dvs. Dar cu zoofilia ? Si intrebarile pot continua. Conform aceleiasi logici, un crestin nu are dreptul sa ceara statului al carui cetatean este interzicerea pedofiliei. Am impresia ca inaintati periculos de mult pe linia separarii dintre stat si biserica si uitati faptul ca au existat epoci crestine in care nu exista deloc aceasta separatie atat de drastica cum o doriti dvs. Cu totii suntem pentru separarea bisericii de stat, dar nu pentru separarea bunului simt de stat. Pentru ca ceea ce spun eu aici se cheama bun simt, nimic altceva.

    • George Gafencu spune:

      Mie mi se pare enervanta insistenta crestinilor in a decide ce e bine pentru mantuirea altora. Nu stiu cate discutii am avut in trecut cu penticostali, adventisti, baptisti, mormoni, samd, care pretindeau ca stiu mai bine decat mine ce trebuie sa fac cu viata si credinta mea.

      Mai bine si-ar vedea de propria credinta in loc sa le impuna parerile lor altora.

      Nimeni nu le-a impus zilele asta nici sa faca un avort, nici sa se casatoreasca cu cineva de acelasi sex.

      Atunci de unde nervul de a interzice lucrurile astea altora?

      Logica schioapata.

      Daca erau asa tari in instalatie asa cum se pretind, ar fi incercat sa cucereasca inimile asa zisilor rataciti.

      Insa e mai usor de legiferat decat de lamurit, nu-i asa?

    • Jerry spune:

      Suntem slabi, ne luam dupa lume, ne zapacim usor, e mai bine sa evitam ispitele. Conteaza ce spun legile, e bine sa existe legi si trebuie sa fie drepte. Legile din Monitorul Oficial nu se ocupa de domeniul de care se ocupa Biserica, dar trebuie sa existe dreptate si coerenta intre viata publica si cea privata.
      Sigur ca trebuie sa cautam sfintenia si sublimul, dar trebuie sa ne recunoastem cu smerenie limitele. Biserica nu e pe principiul totul sau nimic. Exista mecanisme (inclusiv lumesti) de checks and balances pentru pacatosi. E bine sa nu pacatuiesti deloc, dar daca sa intampla, macar sa admiti ca esti pacatos, ca tu ai ajuns in ceasul al 11-lea si ca altul a fost la locul lui de la priuma ora. Asta e miza acum, sa deosebim binele de rau, sa nu premiem raul si sa ponegrim binele. (De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să‑şi primească astăzi plata cea dreaptă… De a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci, darnic fiind Stăpânul, primeşte pe cel din urmă ca şi pe cel dintâi… pe cel din urmă miluieşte, şi pe cel dintâi mângâie; şi aceluia plăteşte, şi acestuia dăruieşte; şi faptele le primeşte, şi gândul îl ţine în seamă; şi lucrul îl preţuieşte, şi voinţa o laudă…http://molitfelnic.ro/cuvant-de-invatatura-in-sfanta-si-marea-duminica-a-sfintelor-pasti-al-sfantului-ioan-gura-de-aur/) Biserica ii primeste pe pacatosi, dar nu ca sa le dea premiu, ci ca sa ii mangaie, ca ei de mangaiere au nevoie, nu de premiu Ori, gay-ii vor premiu, recunoastere, publicitate.
      Si pe urma, daca e vorba de frica, nu mi se pare ca noua ne e frica. Chestia asta cu intoleranta fara de gay e o non-problema. Cine e domne intolerant fata de gay in Romania? Cati gay sunt? Cate cazuri de intoleranta fata de gay se cunosc? Ce tot vorbim de intoleranta crestinilor? Ia luati si cititi contributors sa vedeti cum sunt facuti crestinii in toate felurile.
      Un exemplu din curatul si tolerantul USR:http://www.ziardecluj.ro/bogdan-radulescu-vicepresedintele-usr-cluj-cel-care-ameninta-bisericile-cu-incendierea-nu-se-dezice-nici-acum-de-bunele-sale-intentii… Bogdan Rădulescu, vicepreşedintele USR Cluj:
      într-o emisiune tv, actorul a folosit un limbaj suburban la adresa credincioșilor și a preoților ortodocși. Printre cele mai blânde apelative folosite de actor la adresa comunității ortodoxe, amintim: “scârbă de religie ortodoxă”, “viermi paraziți ce cresc pe oameni precum cancerul”, “analfabeți, tâmpiți și mulți”. Acesta a mai spus că în momentul în care se va preda religia în școală, bisericile vor fi incendiate. “În clipa în care o să vă târâți hoiturile peste copiii noștri în școli, să le vomați laturile Creației, așteptați-ne pe noi să dăm buzna peste voi în c…e voastre de biserici și să vă predăm evoluția cu torțe în mâini”. Despre manualele de religie, Bob a spus că sunt “mânjite cu c…t”.

      • Kathy Bates spune:

        E foarte curios modul tolerant de a bate la colţul străz… uliţei lumea care nu vrea să îşi înscrie copiii la ora de religie. Împreună cu pumnii foarte toleranţi pe care îi poţi lua noaptea în gang dacă ai spus ce nu trebuie despre religie, popi, biserici etc unor urechi mai sensibile.

        • Vasile spune:

          Împreună cu pumnii foarte toleranţi pe care îi poţi lua noaptea în gang dacă ai spus ce nu trebuie despre religie, popi, biserici etc unor urechi mai sensibile????
          Aveti macar un singur exemplu de pumni in gang??

  10. adriana vela spune:

    un text magistral si ca expunere si ca argumentatie. un punct de vedere deschis, bine documentat, bine sustinut. dincolo de parerea fiecaruia despre tema in discutie, e salutara initiativa autorului de a face un scurt periplu prin invatatura textelor vechi, legate de aceasta, dovedind astfel, culmea!, chiar inalta lor deschidere si modernitate. pentru cine are ochi de vazut si urechi de auzit… pentru ceilalti, usa ramane larg deschisa pentru oricare interpretare care nu uita de dezideratul principal al fiecarei vieti in parte: comuniunea cu Dumnezeu.

  11. Josef Svejk spune:

    Articolul e pana la urma un sofism nu foarte convingator.

    Autorul pleaca de la prezumptia ca definirea casatorieie ca o uniune intre barbat si femeie e restrictiva. Atata doar ca uita faptul ca in mod obiectiv familia in sine e institutie particulara si restrictiva prin simplul fapt ca ca se refera la doua persoane. Daca autorul tot vrea sa joace rolul lui Catavencu :P (ultraprogresistul liber-schimbist al lui nenea Iancu) pai de ce nu militeaza pentru ridicare oricaror bariere? De ce sa nu poata familia fi formata din nenumarati indivizi de orice sex vrea muschiul lor?! De ce sa nu poata fi formata din orice fiinte?! Adica daca omu’ chiar vrea sa se insoare cu cainele si/sau maimuta lui pe langa nevasta transexuala si sotul #2, de ce sa-i punema oprelisti consitutionale?! :P . Ca sa nu mai vorbim de faptul ca si pedofilii sunt cetateni ai patriei si nici pe ei nu-i ocroteste Constitutia, draga de ea… :D

    Daca definitia familiei se largeste la maximum pentru a evita restrictionarea drepturilor tuturor ea isi pierde orice sens. Asa si regimentul 30 infanterie ar trebui sa se poate transforma in “familie”, nu-i asa? Extinzand rationamentul schiop al autorulu proprietatea in sine devine o forma de opresiune. Adica omul pofteste la casa ta si tu-l tii cu nasul lipit de geam :P

    In final actiunea diverselor asociatii crestine (si nu numai) de a initia modificarea constitutiei pentru a clarifica definirea legala a familiei ca o uniune intre un barbat si o femeie e un demers legal. Daca autorului nu-i prieste, nimeni nu-l opreste sa initieze un demers contrar. A te apuca sa chibitezi ceea ce fac niste oameni necunoscuti, sau convingerilor lor intime, e ceva ce oamenii civilizati nu obisnuiesc sa faca.

    • Adi spune:

      Savuros, ca intotdeauna, comentariul dvs. prin estimarea urmatoarelor tinte ala progresistilor. Prima pe lista va fi, probabil, casatoria poligama. Ce-mi place mie cel mai mult la dansii este flexibilitatea ideilor si relativismul reperelor. In Irlanda, pentru ca rezultatul era previzibil, referendumul pe aceasta tema a fost in regula. In Romania, un referendum pe aceiasi tema nu mai e ok, e chiar talibanism religios. Mie imi sunt chiar simpatici astia. Dupa esecul ingrozitor avut cu libertinajul sexual, promovat incepand de prin anii 70, care n-a reusit sa transforme lumea intr-un imens bordel, ba chiar familia traditionala rezistand destul de bine, trebuie sa-si ocupe si ei timpul cu ceva. Si mai distractiv este ca aceleasi personaje plang cu suspine de grija naturii virgine si apoi isi gasesc obiective de impus din ce in ce mai departe de natural. Bine ca nu se preocupa de probleme chiar importante, cum e proprietatea, atacarea acesteia fiind probabil stopata de inca apropierea comunismului in memoria oamenilor. Va fi insa interesant cand vor aborda problema cum vor sustine ca oamenii sunt proprietari doar ai trupurilor si a viciilor lor si nu trebuie sa fie proprietari a nimic altceva. Un circ ai contorsionistilor gandirii.

  12. DG Ontelus spune:

    Este mai simplu decât pare. Dacă omul se mândrește cu sexualitatea sa, atunci familia heterosexuală este depășită și trebuie instituționalizată orice formă care îi procură omului plăcere trupească. Dacă resimte rușine ori chiar vinovăție față de înclinația către cele trupești, atunci omul va accepta doar oficializarea cuplului tradițional, alcătuit dintr-un bărbat și o femeie, ca un rău necesar, moștenit istoric, având legitimitate biologică, istorică, culturală, teologică. Când numărul celor mândri și decomplexați de propria sexualitate va fi mai mare decât al acelora care încă se rușinează de aceste lucruri, atunci să se pună problema legalizării altor tipuri de cupluri sau grupuri sau ce-o mai fi. Totul ține de atitudinea oamenilor față de sexualitate, indiferent sub ce formă se manifestă. Strict teoretic, însă, dacă acceptăm că trebuie să fim mândri de sexualitatea noastră, atunci vom cădea sub nivelul animalelor, căci vom fi deturnat rațiunea de la spiritualitate, de la sublimare, de la conștiința morală, resimțind acut căderea, rușinea, vinovăția la subordonarea acesteia, a rațiunii, de către iraționalitatea sexuală.

    • Kathy Bates spune:

      N-ar trebui să fii atât de ironic când e vorba de unii mândri și decomplexați de propria sexualitate. Nu e de râs. Şi nu din motive religioase. Viaţa sexuală în condiţiile unei lumi închise şi restrictive -în care cei mai mulţi oameni strânşi la un loc se cunosc între ei, pe rudă şi pe sămânţă, până la al şaptelea neam- e un fenomen public, nu privat. Ritualurile “cu cearceaful”, “cu grapa” şi alte mofturi pe măsură o dovedesc.

      • Harald spune:

        Confuzia în materie de identitate sexuală nu este în nicun caz un motiv de mândrie. Sexualitatea decomplexată nu justifică degenerarea ei în promiscuitate. Discutam recent cu puștoaică de vreo 22-23 de ani și m-am mirat că era deja divorțată. Răspunsul a fost edificator: ”credeam că sunt lesbiană și m-am căsătorit cu partenera mea, dar după aceea am descoperit că îmi plac de fapt băieții și am divorțat”.

        Să ajungi la 22-23 de ani fără o identitate sexuală clară e un exemplu perfect de succes al propagandei.

        • Adrian B spune:

          Si eu am descoperit abia dupa 30 de ani ca imi place ciclismul, desi pana la acea varsta practicam alte sporturi. Daca la 30 de ani inca aveam confuzii despre orientarea sportiva e un exemplu clar de succes al propagandei?

          • Harald spune:

            Daca crezi ca ciclismul face parte din identitatea ta, ai motive mult mai serioase sa-ti faci griji :)

            Identitatea sexuala nu o descoperi la 30 de ani si nu o decizi ca la sectia de votare. La fel cum nu ti-ai ales tu locul nasterii si nici limba in care ai invatat primele cuvinte. Poti sa inveti germana, dar asta nu te face neamt. Paralela o poti continua singur.

  13. B. spune:

    cand o sa treaca 50 de ani de pace si prosperitate neintrerupta la cote odinioara inimaginabile, se va putea vorbi de casatorii de acelasi sex si in Romania, pana atunci asta e realitatea si daca ti-e drag la inima subiectul mai bine ai educa in favoarea tolerantei si renunta la maximalismele astea chiar daca le vezi la filme americane – nimeni in Europa de est nu o sa voteze asa ceva cu majoritate, nu pentru ca e mai primitiva lumea, mai “homofoba” etc ci pentru ca asta e istoria si conditia locului! dar batutii in cao de ambele baricade se exprima mai mult sau mai putin sofistica cand sunt altele de facut!

    • Adi spune:

      Aveti perfecta dreptate cu cei 50 (chiar mai multi pentru unii) ani de pace si prosperitate. Din nefericire!
      Anii astia iti permit sa crezi importante toate nazbatiile pe care le pot prodce mintile odihnite si burdihanurile pline, chiar sa te gandesti ca e in regula sa incepi sa ataci de la radacina toate regulile si credintele care ti-au permis sa ajungi la anii astia multi de pace si prosperitate.
      Nu mai ramane decat sa ai credinta ferma ca, in atare conditii, instinctul tau de conservare si puterea ta de a lupta pentru ce e cu adevarat important vor deveni din ce in ce mai puternice ca sa aveti un zbor placut si o aterizare lina! Cu certitudine asa va fi: nici nu veti stii ce v-a lovit!

      • Nautilus spune:

        Exista un proverb care circula în România pre-comunistă şi în China imperială (acolo unde oamenii se salutau cu “ai mâncat azi?” :) ) şi care spunea cam aşa: “toleranţii sunt de obicei sătui”.

        Când a a fost dezbătută propunerea legislativă privind legalizarea prostituţiei (n-a întrunit suficiente voturi ca să treacă), s-a spus în Parlament aşa: “autorităţile nu sunt interesate să aplice sancţiuni penale în această problemă, de la 1990 încoace judecătorii au aplicat numai sancţiuni cu amenda, de aceea Codul Penal 2009 nu a mai prevăzut infracţiunea de prostituţie”.

        Judecătorii nu sunt interesaţi să aplice sancţiuni penale fiindcă sunt plătiţi cu zeci de mii de lei pe lună, trăiesc în vile şi au în spate decenii de studii şi carieră. E sub demnitatea lor să sancţioneze o femeie amărâtă care a vrut să aibă bani şi să trăiască mai bine. E sub demnitatea lor fiindcă sunt plătiţi cu zeci de mii de lei pe lună, au vile şi carieră. Nu îi afectează direct, cum se întâmplă cu unii mai puţin avuţi şi care trăiesc în medii mai conservatoare.

        Ţăranul român dac şi vârcolac ar fi zis că trebuie să ţii câinele cât mai flămând, în frig, cu lanţul de gât. Ca să se facă rău.

  14. Iulian spune:

    Excelent! Am citit articolul pina la capat (cineva se indoia mai sus ca asa ceva ar fi posibil sau profitabil).

    Sint si eu de parerea ca argumentele teologice sau religioase sint nerelevante in dezbaterea problemei juridice a statutului unor drepturi si libertati fundamentale (dreptul la fericire care nu aduce atingere drepturilor fundamentale ale altuia). Imi amintesc de dezbaterea in Parlament a dezincriminarii homosexualitatii, dezbatere in care Dl Frunda a exclamat “Domnilor, confundati infractiunea cu pacatul!”

    Ma tem insa de un referendum pe aceasta tema pentru ca, daca va avea loc o dezbatere nationala in prelabil, argumentele din categoria Focul Gheenei vor prevala chiar in fatza argumentelor teologice ca cele din acest articol.

    Pentru mine lectura acestui text a fost o imensa placere si va multumesc.

  15. Luc.Andrei spune:

    Ultimul om de la care ai putea afla ceva despre eros e teologul , acesta iti va propune , ca remediu , grele canoane de pocainta si comicul ideal al unei iubiri conjugale ¨ mistice ¨ . A se vedea frumoasa carte a lui Unamuno , ¨Agonia Crestinismului¨ , in care e vorba si despre un patetic preot catolic caruia ii placea sa se creada chemat de ¨ datoria paternitatii ¨ cind de fapt ardea de pofta . Fapt este ca sexualitatea anormala ( dar , cum spunea cineva , normalitatea e atit de larga incit cuprinde in ea si ¨anormalul¨ ) este de multe ori efectul ( sau defularea ) reprimarii sexualitatii normale , in cazul de fata , opera a obtuzitatii puritane a teologilor , care viseaza la ingeri asexuati si incolori . Iubirea , fie ea normala , extranormala sau paranormala , nu poate fi legiferata .

  16. phane spune:

    Eu nu inteleg de ce se cheltuie atatea energii pentru drepturile homosexualilor – de o parte si de alta a baricadei. Pe de o parte, sunt o minoritate; si la momentul actual pot convietui in concubinaj (ca atatea familii heterosexuale). Inclusiv daca unul din parteneri are copii, nu exista nici o lege sau autoritate care sa-l impiedice sa traiasca si sa-si educe copii intr-o relatie homosexuala consensuala. Multe din drepturile asociate familiei (mostenirea, posesiunea comuna asupra bunurilor etc.) se pot aranja prin acte civile. Deci chiar nu inteleg care e miza – pentru drepturile a 100 de persoane din Romania care ar dori sa aiba drepturi comune asupra locuintei? Come on!

    Din acelasi punct de vedere, nu inteleg de ce se cheltuie atata energie din partea bisericii pentru a impiedica acest lucru. 3 milioane de semnaturi ca sa se asigure ca 100 de persoane din Romania (care s-ar gandi eventual sa faca o casatorie civila homosexulala) NU vor primi drepturi comune asupra locuintei, si dreptul de mostenire a bunurilor celuilalt etc.? Come on!

    Cred ca e pura propaganda de ambele parti.

    • George Gafencu spune:

      Nu e chiar asa cum spuneti.

      Haideti sa va dau un singur exemplu, care e valabil si pentru cuplurile necasatorite heterosexuale, precum si la cele homosexuale.

      Presupunem ca un partener are un accident si ajunge la spital in coma.

      Celalalt partener nu are nici un fel de drept legal asupra tratamentului de urmat si posibil al unei decizii dureroase al decuplarii de la aparate in cazul mortii clinice. Nu mai vorbesc despre copiii partenerului bolnav.

      Toate deciziile astea cad in spinarea rudelor apropiate (frati, parinti, copii, etc.). Unul dintre parteneri nu mai exista legal. Ba mai mult, orce fel de testament poate fi atacat de aceleasi rude primare.

      • Harald spune:

        Și ce treabă are ”celălalt partener” cu ”copiii partenerului bolnav”?!

        Ați inventat o situație teoretic posibilă, dar mai mult decât improbabilă și pe asta vă bazați ca să pretindeți că trebuie introdusă căsătoria între persoane de același sex? Ăsta e rolul căsătoriei, să furnizeze copiilor un părinte vitreg de același sex cu părintele care a descoperit la a doua tinerețe că el / ea de fapt nu știe cine e și ce vrea?

        • George Gafencu spune:

          Ba e chiar probabila, domnule Harald,

          Exact un set de astfel de situatii a determinat Curtea Suprema a Statelor Unite sa declare casatoriile LGBT ca fiind legale pe teritoriul SUA.

          Printre alt cazuri care au ajuns la SCOTUS, era un cuplu LGBT care convietuiau de foarte multi ani, una dintre ele a decedat si statul federal a incercat sa ia pielea prin taxe de la cealalta cand a vrut sa mosteneasca. Ba mai mult, statul de rezidenta nici nu recunostea dreptul de mostenire. Cuplul se casatorise intr-un stat recunoscand casatoria LGBT si statul lor de rezidenta nu o recunostea. Prin casatorie recunoscuta nu ar fi platit nici o taxa de succesiune.

          Vreti razboi pe tema LGBT, il aveti, studiez de foarte multa vreme drepturile LGBT din punct de vedere al legalitatii. Mai bine recunoasteti ca sunteti homofob in loc sa veniti cu argumente subtiri.

          • Harald spune:

            Nu sunt homofob, sunt stupidofob :P

            Trebuie o stima de sine extrem de scazuta ca se casatoreasca cineva pentru facilitati fiscale. Iar acolo unde am crescut eu, asta se considera prostitutie. Si in Romania lui Ceausescu se casatoreau oamenii ca sa primeasca apartament de la intreprindere. Asta a creat nesfarsite cohorte de “copii ai minciunii”, adulti disfunctionali, incapabili sa deosebeasca adevarul de minciuna. Clientii perfecti pentru propaganda, indiferent de care parte a Atlanticului.

            • George Gafencu spune:

              Domnule Harald,

              Va ca cereți mai mult și vi se va da.

              Femeile respective au trăit 35 de ani împreuna. Și nu in promiscuitate, ca sa va citez.

              Au construit o viața și o mică avere cot la cot. S-ar fi căsătorit mult mai devreme dacă ar fi putut. Au nevoit sa aștepte 30 de ani pentru asta.

              Cazul lor la SCOTUS este public.

              Sa veniți Dv cu astfel de comentarii ca mai sus despre femele astea, Iertați-mi expresia, e de-a dreptul grobian, ba chiar as trumpian de grobian.

            • Harald spune:

              @George Gafencu – prin urmare, dacă există exemplul a două femei care au trăit o viață împreună și ”au construit o mică avere”, înseamnă că oricare doi bărbați sau oricare două femei de pe planeta asta trebuie să se poată lua de mână și duce la Starea Civilă.

              Așa cum spuneam, sunt stupidofob. Una din alea două femei nu era decât o găină care cânta cocoșește, aveți exemplul lui Ellen DeGeneres. Faptul că purta un strap on dildo când avea chef să-și penetreze partenera nu înseamnă că produicea și spermatozioizi ca să o lase însărcinată. Iar cealaltă era foarte probabil o femeie normală, gen Portia de Rossi, care putea foarte bine să aibă o relație și cu un bărbat, dacă n-ar fi încăput pe mâna uneia ca DeGeneres în adolescență sau ceva mai devreme.

              Faptul că ”au construit o mică avere” nu are nimic de-a face cu relația-surogat dintre ele. În mod sigur există în State diverse moduri de a administra ”o mică avere” și pentru persoane care construiesc acea mică avere fără a avea și relații sexuale între ele. Iar faptul că justiția americană s-a folosit de un asemenea pretext nu e decât dovada unei societăți bolnave. Imensa majoritate a homosexualilor nu se nasc așa . Ei sunt crescuți, produși de către societate, inclusiv prin acte de pedofilie. Iar a legaliza căsătoria dintre ei nu îi transformă în oameni normali, ci doar ajută la producerea a.noi generații de homosexuali de către societate.

            • George Gafencu spune:

              Domnule Harald,

              Răspunsul Dv este de un misoginism extrem.

              Nu vi se pare ca este arogant sa va dati cu părerea asupra unor femei pe care nu le-ați văzut sau întâlnit vreodată?

              QED

            • Harald spune:

              @George Gafencu – dacă vede Ellen DeGeneres ce-ați scris, vă dă în judecată :P

        • DanBruma spune:

          Și ce treabă are ”celălalt partener” cu ”copiii partenerului bolnav”?! Tu citesti ce scrii?

          • Harald spune:

            @DanBruma – Da. Tu trăiești ce scrii? Ce treabă au copiii tăi cu noul partener pe care ți l-ai găsit? L-ai găsit pentru ei sau ce?

    • Leeview spune:

      Asta nu demonstreaza decat faptul ca biserica ortodoxa si militantii pentru drepturile homosexualilor sunt intolerante. Si unii, si altii …

      Dar culmea, amandoua vorbesc despre … TOLERANTA

    • Kathy Bates spune:

      La fel de complicat de înţeles ar fi fost de ce se cheltuie atâta energie pentru a importa musulmani în ţările liberale europene şi de ce se cheltuie şi mai multă energie pentru a bate până la băgarea în spital homosexualii din Rusia. Dar, din moment ce o fac, se pare că le foloseşte la ceva.

      Cândva, un anume general chinez pe care îl citează hipstării şi corporatiştii a zis cam aşa: nu îl poţi împiedica pe adversar să facă o măgărie, dacă şi-a pus asta în cap. Ceea ce se poate face este să îl determini să facă acea măgărie altundeva, unde te afectează mai puţin şi unde îl poţi respinge mai uşor.

      Există o mulţime de activităţi care afectează relaţiile sociale şi familiale tradiţionale. Le contaminează.

      Exemplu: automobiliştii, între 2006-2008 şi intermitent până prin 2010-2011, erau la fel de detestaţi pe cât sunt azi homosexualii. Se vorbea deschis de linşarea lor şi spânzurarea de semafor şi de distrugerea maşinii în stradă de către poliţişti, cu ciocanele. Ceea ce avea foarte puţin sens şi la numai câţiva ani diferenţă pare de-a dreptul absurd, deşi ei nu au dispărut, ba chiar au azi maşini mai bune şi mai multe. Dar după schimbarea de putere din 2012 e alt context, în care afectează mai puţin sau deloc celelalte categorii sociale.

      Contraexemplu: de prin 1993, autorităţile şi clasele sociale privilegiate de atunci (profesorii, conducerea întreprinderilor de stat, poliţiştii etc) făceau adevărate crize de isterie când era vorba de introducerea computerelor, ai fi zis că luaseră amfetamine. Au început să se calmeze când venit guvernarea CDR la sfârşitul lui 1996, şi au mai făcut valuri, intermitent, până prin 1998-1999. Fără motive logice. Dar au trebuit câţiva ani până să se aşeze apele şi să se convingă că PCul 486 sau Pentium I nu afectează celelalte categorii sociale.

      Într-un mediu în care baza organizării sociale e împărţirea pe familii, clase sociale, categorii de vârstă, religii, unii care nu respectă deloc, sub nicio formă, regulile tradiţionale de organizare a familiei (cu căsătoria aranjată, zestre, proprietatea deţinută în comun, creditul, relaţiile dintre socri etc – un cuplu de homosexuali care ar face aşa ceva ar fi ca în bancul cu Maricica şi vibratorul) atrag un efort mare consumator de energie pentru a-i respinge.

    • Mihai Ion spune:

      “O Constituție există pentru a afirma valorile unui corp politic, ale națiunii, nu ideologia unui grup.”

      Initiativa asta nu este una a societatii civile ci a unui grup care insista sa ne impuna ideologia sa.
      Ma bucur sa aflu ca nu toti membrii grupului adera orbeste la barbaria asta.

      Am si o banuiala cum ca nu biserica ar fi la originea ei ci asociatiile asa zis “crestine” aciuate pe langa ea. Biserica pare ca doar se foloseste de asta pentru a-si mai spala obrazul patat in numeroase randuri in ultimii ani.

  17. Mihai Prodan spune:

    Chiar și atunci când aparent strălucește, “mintea strâmbă si lucrul drept îl strâmbă”. A spus-o Parintele Arsenie (Boca) și mare dreptate a avut.

  18. Marcelina Popa spune:

    Foarte interesant articol!

  19. Cititor spune:

    Mi-a plăcut mult articolul. L-am citit in întregime (precizez asta pentru a raspunde întrebărilor pe care si le-au pus unii comentatori, bănuiesc ca vor sa știe).
    E primul text pe care-l citesc, din multele apărute pe aceasta tema, care explica si argumentează simplu si clar de ce modificarea constitutionala e, de fapt, neconstitutionala.
    Apoi, dintr-o perspectiva autentic creștină, arata ca modificarea se afla si in contradicție cu spiritul crestinismului.
    E o încercare de risipire a întunericului, a orbirii, a confuziei care ne stăpânesc mintea si sufletul intr-atât încât, desi ascultam vorbele si îndemnurile Scripturii, nu le auzim. Desi le vedem, nu le înțelegem. Suntem derutați si, ca sa nu cădem din propriul confort, ne agatam de clisee si semnam ce ni se cere. Cine ne cere? Tocmai cei care “țin cheile învățăturii dar nici ei nu intra, nici pe alții nu-i lasa sa intre”. Adevărata învățătură rămâne astfel străină tuturor.
    Lungimea textului n-ar trebuie sa fie o piedica. Nu orice poate fi spus scurt si concis.

    • Mens Sana spune:

      “Explica simplu si clar” -cea mai buna gluma. De pe pagina asta.
      Interesant cum unor oameni li se pare “simplu si clar” orice le sustine pozitia. Chiar si o asemenea varza teologico-logica cu multe pagini. Ce mai probabil pentru ca sunt bucurosi ca au gasit o explicatie “sofisticata” pentru ce le place lor sa creada. Beauty is in the eye of the beholder.

      In ceea ce priveste “invatatura adevarata”, ea intr-adevar e simpla si clara pentru oricine e interesat de adevar, nu de manipularea unor texte in asa fel incat sa le justifice viciile si dorintele nefiresti:

      “Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, 5 şi a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup?” 6 Aşa că nu mai Sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” ”

      Asta e casatoria. Orice alta combinatie e exclusa.

  20. AT spune:

    Se pare ca in orice discutie serioasa pe aceasta tema conservatorul se limiteaza la argumente seculare, bazate pe logica si ratiune, iar revizionistul se bate cu caramida in piept ca credinta sa profund crestina il obliga sa adopte o pozitie plina de toleranta si compasiune. Pentru asta primul este acuzat ca vrea sa instaureze teocratia, iar cel de-al doilea e dat ca exemplu de separare stat-biserica.

    https://www.youtube.com/watch?v=cHubHDbJBGs

  21. Leeview spune:

    Nu am reusit sa parcurg absolut tot textul ( e intr’adevar alambicat) insa ma voi opri la analogia prezentata:

    “Pot creștinii să impună la nivelul Constituției o definiție a familiei și a căsătoriei conformă antropologiei creștine? Dacă ne grăbim să spunem că da, ar trebui să ne întrebăm atunci de ce nu mergem ceva mai departe. De ce, de pildă, creștinii ortodocși nu ar cere scoaterea în afara legii a celorlalte culte”

    Cu asta m-ati dat pe spate. Deci daca , spre exemplu. as vrea sa votez partidul X , asta inseamna ca as dori sa indepartez toate celelalte partide din viata politica?

    Sau daca as vrea o lege care sa interzica fumatul in locurile publice asta inseamna ca as dori la fel de bine sa-i trimitem la inchisoare pe fumatori ?

    Sau daca as as vrea sa impun o lege ca violatorii sa nu mai poata “negocia” cu victimele, asta inseamna ca as cere ca ei sa fie violati la randul lor de catre victime sau familia acestora ?

    E aberant ceea ce am scris , dar la fel de aberanta e si presupunerea dumneavoastra. Cei care sustin aceasta initiativa ( si culmea, nu ma numar printre ei ) doresc doar “CASATORIA” sa fie definita ca bla bla bla barbat +femeie. Chiar lasa libera UNIUNEA intre barbat+barbat sau femeie+femeie. Pana la urma, de ce atata tevatura daca sa-i zicem casatorie sau uniune unui cuplu de homosexuali ? Probabil pentru ca de asta data s-au intalnit doua parti intolerante : biserica ortodoxa si militantii homosexuali.

    PS casatoria dintre un barbat si o femeie nu tine de “antropologia crestina”, e ceva mult mai larg. Credeti ca in China ( spre exemplu ) definesc familia altfel ? Ma indoiesc, au depasit de mult miliardul :)

    • Kathy Bates spune:

      “Deci daca , spre exemplu. as vrea sa votez partidul X , asta inseamna ca as dori sa indepartez toate celelalte partide din viata politica?

      Sau daca as vrea o lege care sa interzica fumatul in locurile publice asta inseamna ca as dori la fel de bine sa-i trimitem la inchisoare pe fumatori ?”

      Comentariile publicului scoase la iveală de viteazul Google în ultimii 10 ani dovedesc că lucrurile astea nu sunt tocmai de glumă.

    • Mihai Ion spune:

      Leeview, le cam amestecati aici.

      Este ca si cum partidul pe care l-ati votat dvs si care a obtinut peste 50%, ar cere interzicerea tuturor celorlalte partide. Nu mi-ar cere nici suprimarea fizica nici pedeapsa cu inchisoarea ci doar interzicerea dreptului de a vota cu altcineva, doar interzicerea unui drept, pentru ca iata sunt in minoritate iar poporul vrea altceva. Eu as fi deviant de la vointa poporului. Iar pentru a fi sigur ca nu voi putea vota altfel multa vreme de acum incolo se cere inscrierea acestei interdictii in Constitutie.

      Legea interzicerii fumatului in spatiile publice este una veche, din 2002, si nu a starnit nicio pasiune pentru ca este una normala, de bun simt. Scopul ei a fost protejarea nefumatorilor si ii trimitea pe fumatori in “spatii special amenajate”.
      Legea noua face insa cu totul altceva: “interzice amenajarea spatiilor separate pentru fumatori” – si este data nu pentru protejarea cuiva ci impotriva cuiva, impotriva unei minoritati.

      Astfel ca, daca asta este modul in care intelegem democratia (forta bruta a votului), interzicerea celorlalte culte are si ea sens: ii salveaza de la drumul gresit, de la erezii, este pentru sanatatea lor – o sa ne fie recunoscatori la judecata de apoi, nu? Cam asa suna justificarea noii legi antifumat.

      • Mens Sana spune:

        Alta analogie falsa. Petitia nu cere interzicerea a nimic si a nimanui. Doar cere sa se formuleze mai clar ceva ce e deja acolo. E necesara precizarea tocmai pentru ca o minoritate, prin presiuni si propaganda, a semanat confuzie si vrea sa schimbe definitia casatoriei. Codul Civil si Constitutia definesc clar ceea ce este casatoria.
        Homosexualii pot sa aiba relatii sexuale cu cine vor, nu ii controleaza nimeni.

    • Mihai Ion spune:

      Apropos, pe cand o lege a manelistilor care sa interzica toate celelalte stiluri de muzica pentru ca sunt deviante de la normal? Una data pentru salvarea copiilor inca nenascuti.
      Iti suna rau? Preferi una pentru pastrarea muzicii clasice si interzicerea tuturor celorlalte?
      Eu unul sunt foarte precaut atunci cand e sa interzic ceva copiilor mei – este foarte usor de interzis ceva, e cu mult mai greu sa construiesti.

      P.S. Ca regula generala: “normal” se foloseste pentru ceea ce este valabil in app 80% din cazuri.

      • Mens Sana spune:

        Analogia e aberanta. O analogie mai apropiata de realitate ar fi o lege care sa confere manelistilor dreptul de a numi manelele fugi, sau corale. Sau o lege prin care cineva care linge piciorul pianului sa fie numit pianist, cu toate implicatile legale (sa fie angajat, sa dea concerte etc). Cam asa ceva cer sustinatorii casatoriilor gay.

  22. Decebal spune:

    Eu n-as vedea in demers (si in cei ce au aderat la el) exclusiv motivatii religioase. Sunt convins ca nu toti cei ce au aderat la initiativa sunt ortodocsi practicanti sau “fanatici religiosi”. Din moment ce gandesc asa, dincolo de al treilea paragraf al articolului am citit din pura curiozitate (si, recunosc, mai in diagonala).
    Cand se discuta aprins, odata, pe tema orelor de religie din scoli, biserica-i acuza pe cei ce le doreau inlocuite cu altceva ca nu cred in Dumnezeu. Ca si cum credinta in Dumnezeu ar avea vreo legatura cu credinta in biserica…
    Dupa mine, in ambele situatii este acelasi gen de abordare reductionist-eronata, care serveste unui scop.

    Cum mai spuneam, consider ca “comunitatea LGBT” se cam grabeste sa se afirme plenar, in Romania. Asa ca n-ar trebui sa se mire ca starneste reactii puternice si ar trebui sa-si asume consecintele arderii unor etape. Nu sunt un student al Bibliei (nici macar n-am reusit s-o citesc cap-coada) si nu ma pot ridica la nivelul analizei aprofundate a autorului articolului, dar stiu ca Sodoma si Gomora n-au fost pe placul lui Dumnezeu, iar cuvantul “sodomie” inca exista in DEX. Pana la urma, in viata reala, nu este vorba de justificarea savanta a unei pozitii sau a alteia, ci de perceptia si de reactia majoritatii populatiei. Simplu.

    Cat despre “sa lasam institutiile statului sa-si faca treaba”, cu tot respectul, institutiile statului nu mi-au castigat respectul, inca…

  23. Ela spune:

    Majoritatea dicteaza normalitatea intr-o democratie, chiar si constitutionala, pentru simplul motiv ca legile, ca insasi Constitutia tarii, sunt astfel elaborate de elitele si alesii majoritatii (!!!), incât sa permita interpretarile cele mai paradoxale…foarte utile “la o adica” ;)
    Frazele lungi, care incep pe o pagina si se sfârsesc pe urmatoarele (…) sunt tipice unor minti confuze, care-si mascheaza incompetenta prin abundenta de virgule, paranteze, si alte propozitii secundare in interiorul aceleiasi fraze! Marea calitate a acestui procedeu este ca descurajeaza omul de rând, neinitiatul care ar avea, totusi, indrazneala (!) sa incerce sa inteleaga ceva!
    In democratie, legea trebuie sa primeze moralei crestine, musulmane, sau de orice alta natura religioasa!
    Binele si raul sunt notiuni conjuncturale si subiective, cu valoarea lor educativa in familie, dar nu cu menirea de a reglementa societatea, unde trebuie sa primeze exclusiv notiunea de legal sau ilegal!
    Ignoranta este confuzie, confuzia permite manipularea, iar rezultatul este omul frustrat si furios, care vede in orice diferenta un pericol, un pacat, un dusman de eliminat…

  24. Vladimir Agrigoroaei Vladimir Agrigoroaei spune:

    Foarte frumos scris. Subscriu cu drag.

  25. Haplo spune:

    Cred ca domnul Ciolos a transat foarte clar si bine problema: “Pledez pentru toleranta cu respectarea ideii de familia traditionala”

    Vad o groaza de comentarii total pe langa, inclusiv cea a presedintelui. Dincolo de “fanatismul religios” (mare prostie…), problema este simpla: orice beneficiu pe care statul il acorda unei familii este in principal pentru potentialul reproductiv. Fara acest potential o societatea ar disparea si statul si-ar pierde… locul de munca. Asadar, este in interesul statului sa recompenseze potentialul reproductiv.
    Apoi, se pune problema usurintei cu care acceptam modificarea intelesului unui cuvant numai pentru ca asa este frumos si la moda. Doar pentru a nu rani pe unii? Chiar daca ii ranim pe altii? Eu zic ca este mai simplu sa pastram ce avem si cine nu se adapteaza… nu se adapteaza.

    Problema nu este una strict crestina, asa cum refuzul de a cheltui pe experiméntele sexuale ale altora nu este fanatism, asa cum refuzul de a inghiti galuste nu este intoleranta.

    Dincolo de asta, mai este si o problema de egalitate: de ce trebuie fortata societatea sa accepte tampenii doar in numele egalitatii? Cu ce ii ajuta pe homosexuali sa stie ca de maine vor fi o familie ? Asa este, in conditiile actuale ei nu vor forma o familie pentru ca au potential reproductiv zero. Daca de maine inchidem cu totii ochii la acest aspect, ce obtinem in afara unor cheltuieli in plus ? Care este ROI-ul aici ? Vor fi ei mai fericiti? Daca descopera ca sunt mai nefericiti?

    Iata ca problema poate fi tratata si din alt punct de vedere, dar este la moda sa bananai pe pagini intregi despre religie.

    • Kathy Bates spune:

      Dintr-un punct de vedere strict utilitarist (cum spunea alt autor de pe Contributors.ro), nu numai homosexualii trebuie respinşi împreună cu tâmpeniile susţinătorilor egalităţii. Din acel punct de vedere strict utilitarist, oricine -fără deosebire de sex sau de orientare sexuală- care nu îndeplineşte cerinţele de bază ale unei familii cu potenţial reproductiv trebuie să sufere consecinţele.

      Motivul l-a spus, pe scurt, unul care nu era nici preot creştin, nici imam musulman, nici activist comunist. Era, surpriză, un poliţist de la Arme şi Muniţii: “motivul pentru care armele trebuie ţinute închise în dulap metalic, cu muniţia şi închizătorul separat şi 2 chei diferite, e faptul că, atunci când ai fi tentat să faci vreo nebunie, trebuie să cauţi cheile, să descui, să cauţi altă cheie pentru muniţia potrivită, închizătorul, şi până atunci ai timp să te calmezi şi să realizezi că nu merită riscul de a face puşcărie pentru vreo stupizenie.” Adică diferitele restricţii reprezintă o frână.

      În problema noastră, oamenii căsătoriţi au mai puține probleme comportamentale sau emoționale, se expun mai puțin comportamentelor periculoase (consum de droguri, boli cu transmitere sexuală, sporturi extreme, scandaluri şi încăierări, certuri cu şefii care rezultă în demitere, procese etc), fiindcă plasa formată de căsătorie şi relaţiile cu familia şi prietenii apropiaţi reprezintă o frână, o reţinere. De fiecare dată trebuie să ia în calcul reacţia acestora. E ca şi cum ar fi supravegheaţi în permanenţă de cineva. Şi mai ales cei care s-au căsătorit foarte repede, la vârste tinere, care nu au cunoscut alt fel de viaţă.

      • Haplo spune:

        O mica corectie: eu nu sustin ca homosexualii trebuie respinsi. In plus, cei care nu se casatoresc nu trebuie sa sufere nicio consecinta. Ei nu au acces la un set de beneficii din partea statului (mostenire, acces la sistemul de sanatate, pensie de urmas, etc).
        Acum, eu doar banuiesc ca cuplurile homosexuale isi doresc acest set de beneficii care pot fi obtinute si pe alte cai decat cea a modifcarii unei definitii.
        Daca nu este asa, treaba este mai trista pentru ca este ceva de genul: vreau sa ma joc si eu de-a casatoria.
        In niciun caz nu vorbesc despre respingere.

        • Kathy Bates spune:

          Niciunul dintre noi nu îşi permite un punct de vedere 100% utilitarist. Nici măcar Ceauşescu sau Stalin, oricât au restricţionat, au persecutat, au făcut măgării celor divorţaţi / necăsătoriţi, nu au ajuns la punctul în care viaţa fiecăruia să fie reţinută sau controlată în toate aspectele ei. Să ţi se dicteze de la naştere momentul căsătoriei şi persoana. Împreună cu studiile pe care le vei face, locul unde vei lucra şi data exactă. Dar ăsta era idealul lor şi făceau eforturi să se apropie de el.

      • Adrian B spune:

        Stiti ca exemplul cu ofiterul e de fapt o exceptie in lume, nu o regula: in Romania exista cel mai restrictiv regim al armelor si munitiilor in UE, ca sa nu comparam cu SUA. Vreti sa fim cei mai restrictivi la toate capitolele, nu? Libertate, Miorita si magiun? Doar intreb.

        • Kathy Bates spune:

          Asta nu e foarte relevant. Ţările europene cu regimuri foarte liberale ale armelor de foc au reguli la fel de stricte în privinţa dulapului metalic cu cheie. Alte ţări europene au asigurare RCA de 3000 EUR/an. Altele au interdicţii la angajare în anumite funcţii pentru oamenii necăsătoriţi şi/sau fără copii, şi, în ciuda tuturor legilor şi tratatelor, nu s-a judecat nimeni cu ei pentru discriminare.

          Sau poate nu s-a judecat nimeni fiindcă ştia dinainte că judecătorii se vor uita cu alţi ochi la unul necăsătorit şi fără copii, şi astfel era uşor de prevăzut ce decizie vor lua :D

    • Adrian B spune:

      Demonstrati ca afirmatia despre fanatismul religios e o mare prostie, chiar sunt curios care sunt argumentele.

      Statul e o forma de organizare a societatii care nu exista pentru a-si asigura existenta, ci pentru a ne ajuta intre noi, pe toti, chiar si pe aia LGBT. De fapt, mai mult au nevoie de ajutor aia mai slabi, ca restul se descurca si singuri, nu au nevoie de stat pentru asta.

      • Harald spune:

        Asa e, numai ca sunt nevoiti sa se exileze ca sa poata sa se descurce singuri. Romania experimenteaza asta de prin 1938 incoace si inca n-a terminat. Statul roman nu e al cetatenilor, statul roman e o ceata de briganzi care dreneaza resursele societatii in folos propriu.

      • Haplo spune:

        Prostiile evidnte numai trebuie demonstrate. Demonstrati dumneavoastra ca statul exista pentru ce scrieti acolo. Incepeti de la aparitie pana in prezent.
        Poate de la Marx sa apara astfel de idei sau poate nu am inteles eu ce spuneti.

  26. octopus spune:

    Casatoria este intr-adevar o cale binecuvantata de Dumnezeu in vederea mantuirii ambilor soti.
    Militantii lgbt declara ca scop al legalizarii casatoriilor intre persoane de acelasi sex tocmai disolutia institutiei familiei traditionale, si analizand experienta SUA vedem acest scop deja atins acolo.
    Acceptarea casatoriilor lgbt ar avea deci ca efect disolutia institutiei familiei traditionale, in timp.
    Cu totii avem copii, nepoti, pe care ne dorim sa-i vedem realizati – casatoriti, la casa lor, si mai ales mantuiti. Ne straduim ca ei sa creasca intr-o societate sanatoasa.

    Prin aprobarea casatoriilor lgbt autorul articolului isi asuma personal consecintele periclitarii drumului spre mantuire a generatiilor urmatoare, care in felul acesta ar trai intr-o societate cu totul potrivnica mantuirii?

    • George Gafencu spune:

      Optopus,

      Mie mi se pare intortocheata logica Dv, si chiar schioapa pe alaturi.

      Disolutia casatoriei traditionale nu are nimic de a face cu fenomenul LGBT, insa LGBT sun blamati exact pentru asta, cand de fact cauzele sunt total altele.

      LGBT sunt numai vreo 4% din populatia SUA, si de sute de ani cel putin au trebuit sa traiasca izolati si in ascuns. Cum puteau ei sa contribuie la disolutia casatoriei traditionale la scara larga?

      • Harald spune:

        Prin comportament și atitudine, așa puteau să contribuie. Stabilitatea unei familii nu depinde doar de relațiile dintre membri, ci și de tentațiile care apar în decursul timpului. De asta actorii nu sunt renumiți pentru stabilitatea cuplurilor pe care le formează. Iar comunitatea LGBT nu e compusă tocmai din asceți, promiscuitatea atinge cote remarcabile. Un membru LGBT care se respectă atinge cu ușurință 500 de parteneri de-a lungul vieții, iar pentru alții asemenea cifră e o glumă, o depășesc de 3-4 ori.

        • George Gafencu spune:

          Domnule Harald,

          Stiu ca aveti o atitudine anti-LGBT si ceea ce spuneti nu se potriveste deloc logic.

          Declinul familiei traditionale a inceput mai prin 1950 si s-a ridicat binisor prin anii 1960, cand LGBT era bine mersi in closet.

          LGBT a inceput sa capete si sa obtina drepturi in ultimii 10-15 ani, cand deja casatoria traditionala era compromisa de multa vreme.

          Daca vreti promiscuitate, se gaseste destula in partea heterosexuala. Mergeti seara prin orice fel de bar mai deocheat in Anglia si o sa o vedeti cu ochi proprii. Daca ati studiat un pic de istorie, fenomenele hipiote de prin anii 1960 au generat multa promiscuitate, chiar si la standardele de azi, cu asa zisele comune in care oamenii traiau la comun, chiar si sexual. Nu aveau nici macar usi in interiorul casei sau chiar la toaleta.

          In consecinta, nu puteti cu nici un argument logic sa imi dovediti ca LGBT a determinat destramarea institutiei casatoriei traditionale.

          • Harald spune:

            Declinul familiei tradiționale americane a început în timpul WWII, când bărbații au plecat să lupte, iar femeile și-au crescut singure copiii, muncind și în fabrici în locul bărbaților în timpul ăsta. Într-o societate tradițională, bazată pe modee masculine și feminine autentice, apariția ocazională a unor homosexuali din naștere nu dezintegrează societatea în ansamblu.

            Însă femeile nu pot oferi copiilor un model masculin autentic în familie. Pentru asta chiar trebuie să existe un bărbat în casă. Autoritatea și responsabilitatea se învață de la tată, nu se pot învăța de la mamă. Familiile americane au continuat să degenereze după WWII, din ce în ce mai mulți copii fiind crescuți fără un model masculin autentic. Iar statul a încurajat acest model de societate pentru că îi permite lui să facă pe tatăl pentru toată națiunea.

            Dar este un model bolnav de societate, care duce la dezintegrare. Mai devreme sau mai târziu va trebui abandonat, fie la presiunea musulmanilor și latino-americanilor care vor coloniza Occidentul, fie după vreun cataclism natural sau provocat de om care va duce societatea cu zeci sau sute de ani în urmă.

            Modelul actual cu comuinitatea LGBT ținută la mare cinste merge când îți fabrică chinezii de toate, inclusiv frigiderele și mașinile de spălat, iar statul distribuie și redistribuie bunăstarea națiunii, jucând rolul tatălui atotputernic..Dar dacă dintr-un motiv sau altul chinezii nu ți le mai fabrică sau nu mai ai bani să le cumperi de la ei, societatea va reveni urgent la structuri tradiționale. Și va reveni inevitabil, întrebarea e doar ”când”, nu ”dacă”.

            O societate artificială care nu mai e în stare să-și producă bunurile necesare, ci doar ”smântânește” economia mondială profitând de ceea ce produc alții nu poate decât decât să se prăbușească. Grecii și romanii au experimentat deja asta la vremea lor. Există și domenii care ar putea regenera societatea americană din interior, dar degenerarea din marile orașe pare totuși mai puternică în prezent.

            • Kathy Bates spune:

              Cu vreo 30 de ani în urmă niște băieți de pe la Hollyweird veniseră cu o teorie care spunea că în zilele noastre modul de conducere al statului e lipsit de decizia responsabilă a unor oameni cu autoritate care știu că țin în mână soarta unor popoare întregi, și că seamănă prea mult a joc pe calculator. Ceea ce era cam inexact, fiindcă pe atunci jocurile erau cel mult la nivelul lui MS Flight Simulator 1.0. Și din China intrau în Blocul Estic doar 2 categorii de produse, adică stilourile și ciocolata ”cu podul”.

            • George Gafencu spune:

              Domnule Harald,

              Raspunsul Dv nu este nici pe departe exact, ba chiar denota aceeasi atitudine de misoginism pe care o vad si in alte postari.

              Casatoria traditionala a inceput sa se strice odata cu aparitia anticonceptionalelor.

              Cu alte cuvinte, femeia eliminand jugul sarcinii nedorite a inceput sa aiba mai mult curaj si sa nu vrea sa stea numai la cratita si sa creasca copiii, cum probabil o doriti Dv.

              Cum barbatul nu s-a adaptat vremurilor noi si atitudini misogine cum vad la Dv si Trump sunt larg raspandite chiar si in ziua de azi, nu-i nici o mirare ca declinul casatoriei traditionale e din ce in ce mai accentuat.

              Casatoria zile de azi de success e o reuniune de egali cu o continua negociere si discutare a problemelor de cuplu, nu inseamna nicidecum un partener dominandu-l pe celalalt. Vad in propria mea casnicie ca este o munca continua de a tine relatia intreaga cu ambii parteneri multumiti. Ca sunt femei si barbati care accepta sa fie dominati, asta e alta poveste. Melania Trump e exemplu de femeie care s-a maritat pentru bani. Aici sunt de acord cu Dv.

            • Harald spune:

              @George Gafencu – curat reuniune de egali! Nevasta zice “jump!” și el întreabă ”how high?”. E bine ca genul ăsta de nevastă să nu fie întrebată niciodată unde-a fost între 2:00 și 5:00 după-amiază, fiindcă el nu e niciodată pregătit să afle răspunsul :P

            • vera spune:

              Ooooo, nu credeam ca pot citi asa ceva in zilele noastre. Multumesc pt discriminare!
              spuneti “Însă femeile nu pot oferi copiilor un model masculin autentic în familie. Pentru asta chiar trebuie să existe un bărbat în casă. Autoritatea și responsabilitatea se învață de la tată, nu se pot învăța de la mamă. Familiile americane au continuat să degenereze după WWII, din ce în ce mai mulți copii fiind crescuți fără un model masculin autentic. Iar statul a încurajat acest model de societate pentru că îi permite lui să facă pe tatăl pentru toată națiunea.”

              Sunt o mama care isi creste singura copiii, pt ca sotul meu ne-a parasit forever (cancer) destul de devreme. Afirmati cu mana pe constiinta ca ai mei copii nu vor fi responsabili si nu vor accepta autoritatea celorlalti? Just because!
              Eu nu pot fi un model pt ei? Eu sunt o neica-nimeni, desi tin locul a doi in casa? Copiii mei vor fi ratati, comparabil cu altii care au un tata care ii bate/abuzeaza? sau chiar comparabil cu altii care au un tata care ii iubeste? OMG!
              N-am mai putut citi mai departe. Nu sunteti crestin sau intolerant… sunteti doar misogin, si oricefob, din pacate.
              pacat!

            • George Gafencu spune:

              @Harald,

              Aia ce descrieti nu e egalitate.

              Cred ca Vera v-a dat mai sus raspunsul potrivit.

              O dati pe ocolite, insa nu raspundeti de fapt la intrebari. Faceti niste atacuri prin deviere care va baga mai zdravan in balegar.

            • Harald spune:

              @vera – nu e nicio discriminare, dacă ești femeie e normal să le oferi copiilor un model feminin autentic, nu un model masculin. Responsabilitate nu înseamnă să-ți plătești facturile la timp și nici să nu uiți să cumperi pâine. Iar autoritate nu înseamnă să accepți autoritatea celorlalți, dimpotrivă.

              Sunt o mulțime de situații prin care copiii tăi nu vor trece niciodată, în absența tatălui. Toate aprecierile pentru faptul că îi crești singură, dar există lucruri care numai de la tată se pot învăța. Copiii nu vor reuși să evite toată viața situațiile pe care ar fi reușit să le gestioneze dacă ar fi avut un model masculin. Se vor întâlni cu acele situații și vor proceda exact ca o femeie, fără măcar să le treacă prin cap că există și alt mod de a proceda, un mod care i-ar ajuta să iasă mai bine din ele.

              Partea bună este că de-obicei natura rezolvă multe din cazurile astea, cel mai adesea copiii găsesc în jurul lor un model masculin și îl adoptă: un bunic, un unchi, un vecin sau chiar un personaj dintr-un film. Copiii învață din comportamentul acelor bărbați o mulțime de lucruri pe care n-au cum le învăța de la tine, chiar dacă nici tu și nici ei sunt conștienți de asta.

          • Harald spune:

            @George Gafencu – atunci când puneți degenerarea familiei americane pe seama anticoncepționalelor, s-ar cuveni să aveți în vedere două lucruri simple, pe care se pare că le ignorați:

            1. Americanii de azi nu sunt cei din 1960, sunt urmașii lor. Adică în ciuda anticoncepționalelor care au “eliberat femeia de jug”, cum vă place Dvs.să spuneți, niște americani s-au născut totuși. Mulți dintre acei americani au fost crescuți fără tată (bunul nostru socialist Obama e un exemplu viu) și ceea ce scrieți Dvs. despre anticoncepționale nu contrazice în niciun fel ce am scris eu despre lipsa unui model masculin autentic. Americanii printre care trăiți Dvs.sunt cei care au trecut de bariera anticoncepționalelor. Cei care n-au trecut, nu s-au născut, asta e.

            2. Familia în sine e un obiectiv mai mult decât dezirabil. De asta aveți și Dvs.una despre care vorbiți, de asta discutăm despre degenerarea sau declinul familiei și tot de asta vor și homosexualii una. Problema ar fi că familia biologică n-are nevoie de aprobare de la guvern ca să existe, ea există prin simpla dorință comună a cuplului care a fondat-o.

            Faptul că s-au creat niște mecanisme juridice (căsătoria legală) și niște mecanisme fiscale pentru a sprijini familia nu justifică acum parazitarea acestor mecanisme (piggyback ar fi în engleză) de către homosexuali aflați în căutare de onorabilitate.

            Există și cupluri heterosexuale care profită în mod incorect de aceste mecanisme, însă ar fi nepractic să încercăm să identificăm acele cupluri și să le blocăm accesul la mecanisme. Dar asta nu înseamnă să promovăm cu bună știință noi categorii de cupluri care să profite de respectivele mecanisme.

            Paralelă din România: dacă niște oameni dau șpagă la medic 100 de euro pe an pentru certificate false de handicapat, nu înseamnă că trebuie să implementăm metode legale pentru ca ei să obțină aceste certificate false în mod legal.

          • Maria Istoc spune:

            Domnule Gafencu, citind unele din interventiile d-vs se poate ajunge la concluzia ca faceti mai degraba atac la persoana decat o analiza demna de luat in seama. Si luati cazuri izolate ca sa justificati injustificabilul. Cum se rezolva situatia in cazul unei persoane celibatare daca e vorba de luat decizii intr-un moment de rascruce al vietii……?

        • Dan G spune:

          @ Harald (21/10/2016 la 22:35)

          Intreb, asa din curiozitate, de unde aveti aceste cifre: vreun link, statistica …….

          • Harald spune:

            Nu ne batem in link-uri si statistici, fiecare e liber sa-si caute singur cifrele care-l intereseaza.

            • Dan G spune:

              @ Harald (22/10/2016 la 7:52)

              Raspunsul dvs. chiar imi place: este ca pe vremea cand Iliescu era prim secretar la Iasi care vad ca s-a perpetuat pana azi chiar daca unii locuiesc in UK.

            • Harald spune:

              Răspunsul pe care l-am dat se încadrează la asertivitate. Iar pe vremea când Ion Iliescu era prim-secretar la Iași nu eram nici măcar în școala primară. Însă a sugera că locul unde a crescut o persoană este un defect în sine al acelei persoane denotă o educație extrem de precară și o stimă de sine extrem de scăzută a celui care sugerează asta.

              Useful hint: în privința educației deficitare, nu contează locul unde ai crescut, ci familia în care ai crescut. Now how’s that? :P

            • Dan G spune:

              @ Harald (22/10/2016 la 7:52)

              Completare:

              Si fiecare este liber sa invoce “singur cifrele” (din burta cum se spunea candva) care-l sustin in peroratiile lui/ei, nu-i asa ?

            • Dan G spune:

              @ Harald (23/10/2016 la 17:16)

              L-am luat ca referinta pe Ion Iliescu pentru ca felul in care ati comentat va era /este cunoscut find in imediata-ti apropiere (parinti, vecinii, prea mic sa intelegi).

              „Nu ne batem in link-uri si statistici, fiecare e liber sa-si caute singur cifrele care-l intereseaza.”, in schimb „decretam” la fel ca Ion Iliescu (si alti politruci mai vechi sau mai noi).

              “Însă a sugera că locul unde a crescut o persoană este un defect în sine al acelei persoane denotă o educație extrem de precară și o stimă de sine extrem de scăzută a celui care sugerează asta”, este o intarire a modului de a „decreta” pe care-l practicati cu o consecventa demna de o cauza mai buna (vezi si misoginismul tau extrem, asa cum a spus cineva pe acest forum).

              Imi „puneti in gura” ce nu am afirmat ci doar ce ati vrea sa fi afirmat ca sa va confirme supozitiile.

              „Useful hint: în privința educației deficitare, nu contează locul unde ai crescut, ci familia în care ai crescut. Now how’s that?”

              Apropo de asta: Imi amintesc de comentariile dvs. la o postare (a altui comentator) legate de cuplarea in paralel a doua generatoare sincrone, la un articol al d-lui Cranganu, sustinand ca avand in casa carti de masini electrice – mama dvs. fiind implicata in proiectarea de LEA de 400 kV – sunteti „toba de carte” in acest domeniu.

              Conform acestei logici daca ai crescut intr-o familie in casa carei exista carti dintr-un domeniu (inginerie , medicina, drept, filozofie etc.) si jucandu-te cu acestea ca niste jucarii cum faca toti cei mici care nu inteleg (nu studiindu-le), crezi ca ai capatat „educatie” si expertiza in acel domneniu. De aceea vad asa de multe comentarii ; avem n-avem cea mai mica ideee despre ce e vorba scriem o postare, sa ne facem norma nu-i asa ?

              Cu asemenea

          • Harald spune:

            @Dan G – l-ai luat ca referință pe Ion Iliescu prim-secretar la Iași din obișnuința de sorginte rurală de a manipula discuția cu pseudo-argumente de genul ”lasă că știu eu cine ești, știu că ai crescut în Iași”. Știi că am crescut în Iași pentru că eu am scris asta de mai multe ori, însă nimic din ce susțin eu despre homosexuali nu are legătură cu faptul că am crescut în Iași. Astea sunt pattern-uri plantate de părinți în mintea ta, nu argumente împotriva a ceea ce susțin eu despre homosexuali.

            Referințele la acel articol scris de Dl.Crânganu sunt exact din aceeași categorie.”lasă că știu eu cine ești”. Am explicat și acolo același lucru: menționarea activității profesionale a maică-mii era de natură să arate că dacă m-ar fi atras energetica, acela ar fi fost domeniul tehnic cu cele mai multe șanse să mă tenteze, dat fiind background-ul existent în familie.

            Nimic din ceea ce susțin eu despre homosexuali nu are legătură cu liniile electrice pe care le proiecta maică-mea. E vorba de exact același pattern plantat de părinți în mintea ta, ”lasă că știu eu cine ești”. Te-a întrebat vreodată cineva pe-aici unde ai crescut, cu ce te ocupi sau cu s-au ocupat părinții tăi? A încercat vreodată cineva să te contrazică pe baza unor ”argumente” gen unde ai crescut, cu ce te ocupi sau cu s-au ocupat părinții tăi?

            A încerca să discreditezi persoana interlocutorului în lipsa unor argumente reale e una dintre cele mai jalnice tentative de manipulare. Și nu folosește la nimic, după cum te poți convinge :P

            • Dan G spune:

              @ Harald (25/10/2016 la 14:37)

              Tot ce decreteaza Harald este purul si unicul adevar ; oricine indrazneste sa zica ceva ce nu se incadreaza cu spusels sale i se da o replica “revolutionara” :

              – «… sunt pattern-uri plantate de părinți în mintea ta,”
              Nu stiu cum parintii mei ar fi putut planta pattern-uri in mintea lui Harald sau
              parintii lui in mintea mea,

              – „jalnice tentative de manipulare.”,

              -„ obișnuința de sorginte rurală de a manipula discuția cu pseudo-argumente”

              Cum o fi obișnuința de sorginte urbană ?

              “…….când Ion Iliescu era prim-secretar la Iași nu eram nici măcar în școala primară.. Si totusi i-ai urmat pattern-ul dovedind ca ai fost precoce.

            • Harald spune:

              @Dan G – obișnuința de sorginte urbană este să reflectezi la o anumită situație și să o gestionezi în funcție de fapte, nu în funcție de sentimentele la adresa interlocutorului. Există de altfel în limba română termenul ”urbanitate”. Ia vezi tu ce înseamnă și povestește-ne cu cuvintele tale :P

            • Kathy Bates spune:

              Eu una nu m-aş grăbi să invoc “obişnuinţa de sorginte urbană”. Mai ales când o mare parte dintre participanţi sunt urbani născuţi în mediul “blocurilor gri”.

              Odată ce generaţia comuniştilor adevăraţi, cei cu ochiul veşnic la pândă prin vizor, a îmbătrânit şi a murit, mediul “blocurilor gri” e cel mai potrivit (sau mai degrabă “cel mai puţin rău”) pentru oricine ar avea obiceiuri sociale şi erotice mai puţin conservatoare.

  27. AT spune:

    O analiza crunta in doar caterva randuri a ideologiei care sta la baza miscarii LGBT de la Adrian Papahagi si Theodor Baconschi

    “Dar stângismului îi repugnă ordinea (fie ea transcendentă, statală, intelectuală sau morală), fiindcă de fapt e un avatar al dionisiacului, adică irupția iraționalului, a bestialității, a desfrânării în salonul civilizației. Stângismul e descheiat la șliț, slobod la limbă, plin de resentiment și îndreptățire. E revolta marginii împotriva centrului, a haosului împotriva ordinii. Construcția stângismului e deconstrucția, crezul lui e nimicul, doctrina lui e egalitarismul ca indistincție… ”

    Merita citit in intregime

    https://www.facebook.com/adrian.papahagi/posts/1218184808245371?notif_t=notify_me&notif_id=1476946376768463

    • Kathy Bates spune:

      E puţin cam ciudat modul în care unii care ar trebui să deteste ordinea încearcă să îşi dobândească dreptul la căsătorie, care e mai restrictivă chiar şi decât armata.

      • Harald spune:

        Detesta numai ordinea existenta. Ei sunt revolutionari, vor sa schimbe lumea din temelii si sa creeze omul nou. Dupa care isi vor impune propria ordine la un mod mult mai strict decat ordinea pe care o detestau ei. S-ar cuveni sa fi inteles mai multe din evolutia regimurilor totalitare.

        • Adrian spune:

          Înc-odată-i dați dreptate autorului, ajungând (zic eu) la termenul-compoziție din titlu, cel cu frica.

          Toate fiind permise, dar nu și de folos.

          Cu mintea s-ar putea reuși studierea ordinilor lumești posibile teoretic.

          Vă invit să vă acordați timp cu grijă și atenție (re)lecturarea informală de la

          https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Axioma_alegerii

          și eventual, apoi, in extenso, lucrări pe subiect. Este o “paralelă” consistentă cu noțiunea de ordine lumească.

          • Harald spune:

            @Adrian – nu e vorba de frică, e vorba de responsabilitate. A rezuma societatea la un model matematic independent de noțiuni ca bine și rău e sinistru. Societatea umană nu poate funcționa fără un set de valori, chiar dacă acele valori pot fi uneori discutabile. Și nu e vorba de valori matematice.

      • AT spune:

        Alte exemple ilustrand interesul homosexualilor in casatorie:
        Activistul Dan Savage promoveaza stilul de viata “monogamish” ca pe o virtute pe care cuplurile heterosexuale o pot invata de la homosexuali. “In their own marriage, Savage and Miller practice being what he calls “monogamish,” allowing occasional infidelities, which they are honest about.”
        http://www.nytimes.com/2011/07/03/magazine/infidelity-will-keep-us-together.html?_r=0

        Elton John incearca sa opreasca in mass media relatarle despre stilul sau de viata monogamish, pentru ca acesta sa nu ajunga la cunostinta copilului pe care il creste.
        http://thefederalist.com/2016/06/10/elton-john-inflates-the-big-gay-marriage-lie/

  28. mariusip spune:

    Incerc sa ma verific cu voi daca am inteles corect principala teza:
    prin demersul lor cu modificarea Constitutiei, ortodocsii romani cauta solutia cea mai lenesa – protectia statului, in loc sa lupte spiritual pentru ceea ce cred ei ca e drept si bine si util societatii.

    Pronosticul meu: majoritatea celor care au semnat e formata din intoleranti (adica teama+ignoranta) si nu din cei care cauta sincer o modalitate de a opri o erezie iar odata cu trecerea timpului acestia din prima categorie se vor obisnui cu aceste concepte noi asupra sexualitatii (revistele glossy vor fi raspandit ideile si vor fi atenuat teama) si nu vor mai fi intoleranti, la fel cum s-a intamplat in tarile mai vestice. Si, in acel moment, statul va retrage protectia ceruta acum de militantii ortodocsi, in baza unei noi versiuni a Constitutiei.

    Daca asa se vor intampla lucrurile, autorul are dreptate: solutia facila la care apeleaza acum ortodocsii este inutila pe termen lung. E doar o amanare, in loc sa fie o lupta adevarata.

    Pe de alta parte, cu noile generatii, daca vrei sa-i convingi ca uniunea intre barbat si femeie este singura optiune buna, trebuie sa le prezinti avantajele spirituale ale acestei optiuni si sa o faci convingator, nu sa o impui prin legiferare. Ei bine, asta e intr-adevar o provocare mai mare decat strangerea a 10 milioane de semnaturi.

    In concluzie, eu sunt de acord cu dl. Gaitanaru. Salvgardarea familiei crestine nu poate fi facuta prin lege ci doar prin lucrare duhovniceasca. Trebuie insa sa ne obisnuim cu idea ca in vremurile cele din urma crestinii vor fi putini, nu majoritari.

    • George Gafencu spune:

      Subscriu la parere.

      Pentru unii e mai usor de legiferat decat de convins.

      Cu alte cuvinte, Dumnezeu sau Isus cu de-a sila. Ori asta e echivalent cu un viol spiritual.

      • AT spune:

        De acord si eu. Coalitia pentru Familie a adoptat strategia “cea mai buna aparare e atacul”, care poate fi o strategie buna sau proasta, dar in cele din urma vor conta mentalitatile si cultura de masa. Sa spunem insa si ca daca e mai usor de legiferat decat de convins, atunci calea decretului, aleasa de LGBTisti in SUA, e si mai usoara, pe langa ca e nedemocratica si neconstitutionala.

  29. Constantin Balasoiu Constantin Balasoiu spune:

    Bun, nicio noutate. Esti tipul liberalului crestin care re/citeste antropologia crestina in cheie ideologica liberala. Fiecare epoca si-a avut liberalii ei, mai buni, mai rai. Ceea ce e interesant cu tine e ca tu esti in situatia de a fi in conflict cu toti cei pe care ii citezi in sprijinul tau pe oricare din temele tale, corp, diferente de gen, casatorie, heerosexualitate, miza unei casatorii, homosexualitate etc. Ceea ce cred ca te face unic. Cred ca reprezinti un tip de lectura si dilentatism care trebuie combatut serios.
    Nu mai insist, deplang tot acest ghiveci polemic baroc de referinte ilustre si exprimari si stereotipuri si strategii de persuasiune preluate fara nicio judecata din mass media. Nu vad nicio ortodoxie in el, mai curand o debilodoxie. Si fiindca veni vorba, nu stiu daca nu te re/gasesti cu ocazia asta printre ereziile dualiste de factura gnostica ale epocii. Ptr ca cu ceea ce spui tu despre corp (si sexualitate) si facand zid in jurul acestui relativism liberal sau si mai bine, transformandu-l in cheia care iti descifreaza tie teme ca casatoria crestina (nu intamplator casatoria sucomba in textul tau intr-un soi de misticism transsexual, care lasa in urma, daca nu elimina cu totul, diferentele de gen sau heterosexualitatea -simple expresii ale conditiei post-lapsariene a umanitatii sau asa ceva) si face din tine un adevarat ortodox, primesti la pachet o foarte interesanta antropologie de tip dualist. Ca asta e, atunci cand spui da crestineste unei uniuni sau mariaj transgender te alegi in acelasi timp cu o superba dematerializare sau desubstantializare (si erotizare) a identitatii/ orientarii sexuale. Ceva in care te regasesti de fapt si tu cu misticismul tau transsexual, bine orientat prelapsarian sau asa ceva.
    Si apropo, in loc sa transform 3 mil de oameni intr-o adunare de tembeli fanatici, care sunt de fapt de toate natiile si religiile si atei, nu doar ortodocsi (sa-i spuna cineva asta si lui Johannis), as medita mai mult la acest instinct al creaturii in fata dematerializarii de tip dualist a lumii, fiindca vrei nu vrei, (si) de asta e vorba. Nu intamplator atatia oameni atat de diferiti, care n-au devenit inca prizonierii vederilor si legalismului de tip LGBT, s-au unit in favoarea unei modificari a Constitutiei. Nicaieri in istorie aceste dualisme n-au rezistat si peste tot unde au prins au fost insotite de descatusari de toate felurile, nu doar de ascetism si mistica si vise prelapsariene. Think about it
    Sanatate

    • Dragoș spune:

      Răspundeți la dubii cu certitudini oarbe, la referințe erudite cu opinii și terminologie confuză (până la urmă este post-lapsarian sau așa ceva, sau pre-lapsarian sau așa ceva?), la argumente cu etichete și invective. În puținele ocazii când reușiți să atingeți un punct comun, se vede cât de departe vă aflați: bunăoară, când autorul amintește de milioanele de semnături ce atestă confuzia între două sensuri omonimice ale căsătoriei și familiei, dumneavoastră citiți “adunare de tembeli fanatici”! Dar să știți că există un mic sâmbure de adevăr în spatele acestei etichete insultătoare: puțini înțeleg ce semnează, puțini ar putea să aducă argumente în sprijinul opțiunii lor. Nu uitați că trăim într-o țară în care jumătate de populație este analfabetă funcțional și crede în horoscop sau că antibioticele distrug viruși. Nu mai bine meditați dumneavoastră la instinctul creaturii în fața antibioticelor :)

      • man of war spune:

        daca antibioticele nu pot distruge virusii, este atunci textul intitulat “initiafrica” un remediu eficient pentru salvarea familiei traditionale ? iar daca familia traditionala nu mai are relevanta, atunci ce ne mai defineste ca oameni ? se poate procrea in eprubeta, se poate schimba sexul, el si ea isi pot pierde genul, dar atunci creaturile rezultate vor fi orice altceva decit oameni.
        cei care au iesit sa protesteze, asa “analfabeti” cum sint, n au facut o nici pentru salarii mai mari nici pentru pensii speciale. pot fi banuiti de ignoranta dar nu si c ar fi fost manipulati. manipulare mi se pare insa, articolul autorului (redactat in “spiritul” momentului)

        • Dragoș spune:

          Păi vedeți, până și dumneavoastră vorbiți despre salvarea familiei tradiționale, pe când articolul buclucaș din Constituție nu conține referiri la așa ceva, iar articolul de aici sub care ne înșiram comentariile vorbește despre o altă Tradiție. Eu cred că autorul a fost cât se poate de generos în aprecieri: într-o țară în care PSD-ul strânge în câteva săptămâni un milion de semnături pentru alegerile parlamentare, vi se pare că cele semnăturile de care discutăm aici sunt cu siguranță autentice și date de oameni care știu ce au semnat și au înțeles consecințele? Că ei n-au fost mânați de “va roagă părintele să semnați aici (pentru salvarea familiei creștine – sau poate fără niciun motiv!)” și asta nu este o manipulare? Vi se pare că într-o Românie în care este interzisă căsătoria între persoanele de același sex, însă o persoană cu orientare homosexuală poate adopta un copil (ca părinte singur), și eventual, dacă așa dorește, să trăiască în concubinaj cu jumătatea lui, familia tradițională va fi salvată prin modificarea unui articol din Constituție care nu are niciun efect imediat? Mai mult chiar, dacă vorbim despre ce ne definește ca oameni ce facem cu tradiționala violență domestică? De ce so much ado about nothing, când sunt atâtea lucruri de făcut pentru salvarea familiilor, tradiționale sau nu?

          • Kathy Bates spune:

            După cum ştim, nici cununia religioasă nu înseamnă mare lucru în ochii legii, atâta vreme cât regimul proprietăţii, familiei sau moştenirii sunt determinate de starea civilă.

            Şi, cu toate astea, cvasi-totalitatea celor care se căsătoresc, de toate religiile, ortodox, catolic, musulman, neoprotestant, vor neapărat să aibă parte de cununie religioasă. Chiar şi unii care au grijă să o spună oricui îi întâlneşte că ei sunt atei, că nu dau pe la biserică, fac ce fac şi se cunună religios, cu popă, biserică şi rochie albă.

            Din moment ce sunt hotărâţi să suporte toate costurile şi bătăile de cap, se vede treaba că o cununie religioasă are o anumită importanţă chiar şi pentru unii care se numesc “atei”.

            Astfel încât ideea că regulile legii civile pot fi ocolite înseamnă foarte puţin în contextul de faţă.

  30. MariS spune:

    O, a devenit deja o modă să “demonstrezi” orice năzbâtie cu citate patristice sau biblice.
    Unii îţi “demonstrează” că pământul e plat, ori că e pătrat, sau că are doar 6-7 mii de ani.
    Alţii, bazaţi pe obiceiul sărutării moaştelor, te conving că şi necrofilia poate fi acceptată.
    Din parabola Păstorului şi oiţei rătăcite unii ajung la concluzia că zoofilia e în acord cu Biblia.
    Alţii folosesc spusa “lăsaţi copiii să vină la Mine” ca să armonizeze şi pedofilia cu creştinismul.
    Da, interpretarea Bibliei suportă orice câtă vreme se găseşte “cărturarul” care să .. tălmăcească.

  31. PatronulSfantAlNecredintei spune:

    Ai nevoie de o metodă care să elimine părtinirea. Imaginează-ţi că esti într-o cameră cu un grup de persoane şi treaba voastră este să creaţi un sistem social in care veţi participa. Fiecare va alege grupul social în care doreşte să traiască, dar tu vei fi ultimul care alege. Cum faci ca tu (O persoană asumat/ă ca fiind rational/ă) să ai o viată egală în acel sistem social ? Îi ca şi cum ar fi ziua ta de naştere şi trebuie să tai tortul avânt cunoştinţa că vei fi ultimul care alege bucata de tort. Singura metodă pentru a obţine o felie egală, este de a tăia tortul in felii cât mai egale, la fel cum ai impărtii drepturile oamenilor în sistemul social pe care îl creezi.

    • Harald spune:

      Asta e un fel de fiilozofie orientală – ceva care pare profund tocmai fiindcă n-are niciun sens :P

      P.S. L-am plagiat pe Asimov, asta ca să n-avem vorbe.

  32. vera spune:

    pt Harald, ca sa fie clar cui adresez interpelarea, pt ca vad ca nu ma lasa sa accesez linkul de raspuns
    “@vera – nu e nicio discriminare, dacă ești femeie e normal să le oferi copiilor un model feminin autentic, nu un model masculin.” Cred ca exagerezi cu modelul sexist. In primul rand, suntem oameni, si eu cred ca ofer un exemplu de om care se descurca singur, suplinind o absenta pe care nu i-o pot reprosa nimanui. Dvs credeti ca imi lipseste ceva pt a fi comparabil cu un om?
    Spuneti “Responsabilitate nu înseamnă să-ți plătești facturile la timp și nici să nu uiți să cumperi pâine. Iar autoritate nu înseamnă să accepți autoritatea celorlalți, dimpotrivă.”
    Deci, inteleg ca eu, ca femei, nu pot fi responsabila, in sensul pe care il dati dvs acestui cuvant. Poate ati putea fi mai explicit, totusi. Pt ca, intr-adevar, responsabil nu inseamana doar sa nu uiti sa iti platesti facturile la timp. Dar nici nu imi trece ceva prin cap dupa care eu nu as fi responsabila.
    “Sunt o mulțime de situații prin care copiii tăi nu vor trece niciodată, în absența tatălui.” Si ce sa facem atunci cu astfel de copii? Ca vad ca au din start o lipsa, un handicap. Incep sa inteleg de ce unele neamuri isi ardeau pe rud nevasta supravietuitoare – si asa nu mai era buna de nimic. Cu riscul de a soca, incep sa cred ca tipii erau totusi de treaba, netrimitand pe acelasi rug si copiii….
    “dar există lucruri care numai de la tată se pot învăța. ” – daca as fi rautacioasa, as spune, “ca, de exemplu, sa bea” (ca nu puteti nega ca-s o gramada de familii cu ambii parinti in care unul sau amandoi beau)
    In tot postul, nu vad decat jigniri. Si nu doar pt mine, ci si pt copii, ceea ce e de neiertat!
    “Se vor întâlni cu acele situații și vor proceda exact ca o femeie, fără măcar să le treacă prin cap că există și alt mod de a proceda, un mod care i-ar ajuta să iasă mai bine din ele.” Adica isi vor pune poalele in cap si se vor apuca de bocit…

    • Harald spune:

      @vera – ”unele neamuri își ardeau pe rug nevasta supraviețuitoare” din cu totul alte motive decât crezi tu. Într-o epocă de mare liberalism în societatea indiană, căsătoriile se încheiau din dragoste. Numai că iubitele soții, după ce se plictiseau de soțul existent, îl otrăveau ca să fie disponibile pentru altul. Cu care se căsătoreau tot din dragoste, evident :P

      Așa s-a ajuns la arderea pe rug a soției supraviețuitoare, pentru a descurajarea otrăvirea bărbaților. Ș chiar a funcționat. Femeile indiene nu și-au mai otrăvit soții, iar arderea pe rug a soției supraviețuitoare nu a mai fost necesară nici ea. Dar propaganda feministă nu ți-a mai dat și detalii, tu ai auzit doar despre arderea pe rug a soției supraviețuitoare și ai luat-o de bună așa cum ți-a fost prezentată.

      Cât despre responsabilitatea și autoritatea masculină, nu pot să-ți povestesc cărți de psihologie pe forum. Va trebui să le citești singură.

      • vera spune:

        Scuze, nu am cerut tratate despre responsabilitate.
        …doar o definitie a “responsabilitatii”, dupa care eu nu pot fi un model de responsabilitate, in timp ce cei ce scriu aberatii pe forumuri pot fi.
        E asa de greu sa spui ce o inseamna “responsabilitate” de eu nu pot fi responsabila, dar tu, DA!
        Eu nu contest rolul tatalui sau al mamei in familie… sau al bunicilor, sau matusilor, sau unchilor, sau fratilor/surorilor – dupa caz Dupa cum nu contest nici faptul ca uneori copiii isi iau ca exemplu o persoana sau alta. Spuneam doar ca, in opinia mea, mai intai suntem oameni – asta avem in comun. Tu crezi ca deosebirile dntre un tip si o tipa sunt foarte mari, ca intre doua specii? Gandirea sexista – om avea-o toti?
        Si mai spuneam – mai incet cu pianul pe scari! In goana de a inscrie o definitie restrictiva in constitutie legata de familie, puteti lasa pe dinafara si cateva cazuri la care nu v-ati gandit – familiile monoparentale, de exemplu.
        Si mai gandeam ca sunt multe chestii care influenteaza cresterea unui copil – de asta avem hoti sau criminali in familii “normale”, sau uneori, genii din familii “ratate”.
        si ca simplul sex (citit ca “gen”) nu ne salveaza de greseli – exista parinti betivi sau abuzatori de ambele sexe. Exista familii cu ambii parinti in care unul sau altul gresesc hotarator in educatie. Dupa cum exista si cazuri de cupluri neoficializate care reusesc mult mai bine in educatie.
        Exista persoane de treaba pe lume… si idioti … chestia e ca trebuie sa ii iei la rand ca sa ii recunosti – nu e asa de simplu, de vizibil cum este sexul lor. Din pacate!

        • Harald spune:

          @vera – se pare că începe să devină un dialog al surzilor. Nu am spus că o femeie nu poate fi responsabilă. Dar dacă tu astăzi ești responsabilă, ai învățat asta de la tată. Sau de la un model masculin din copilăria ta, că nu îți șitu detaliile biografice.

          De la mamă, copiii (indiferent dacă sunt băieți sau fete) învață sentimentele și emoțiile. Și uneori chiar le învață greșit, dacă mama respectivă le exprimă aiurea datorită propriilor ei probleme emoționale, a căror origine se află în copilăria ei. De la tată, copiii (indiferent dacă sunt băieți sau fete) învață autoritatea și responsabilitatea. Și uneori chiar le învață greșit, dacă tatăl respectiv le exercită aiurea (prin bătaie, de exemplu) datorită propriilor lui probleme emoționale, a căror origine se află în copilăria lui.

          Nu poți învăța o limbă străină cu profesorul de matematică. Poți învăța să vorbești ca el în acea limbă străină, dar vei copia aiurea și vei face aceleași greșeli pe care le face și el. Pentru că nu are cine să-ți explice gramatică și semantică, profesorul de matematică le folosește, dar nu le analizează și nu le înțelege prea adânc. Și invers, nu poți învăța matematică cu profesoara de engleză, doar vei copia cunoștințele ei de matematică.

          Nu am cum să-ți explic mai bine de-atât, iar cursuri de psihologie pe forum nu facem.

        • Harald spune:

          @vera – atât profesoara de engleză, cât șți profesorul de matematică sunt în primul rând oameni, nu a contestat nimeni asta. Însă e nerelevant, dacă subiectul discuției sunt cunoștințele lor de specialitate. Exact la fel e și în familie, cele două modele parentale (feminin, respectiv masculin) sunt evident oameni. Doar că fiecare are cunoștințe ”de specialitate” diferite.

          Nu se pot stabili clasamente și ierarhii, nu pretinde nimeni că engleza e mai importantă decât matematica și nici invers. Dar nici nu sunt egale între ele, sunt pur și simplu domenii diferite. Exact același lucru e valabil și pentru cele două modele parentale, nu sunt egale și nu stabilește nimeni vreo ierarhie între ele, dar ambele sunt necesare.

    • Harald spune:

      @vera – un foarte mic exemplu din viața reală, despre modelul masculin adoptat automat de către copii: ai remarcat vreodată că în familiile unde lucrurile merg bine, fetițele spun pe la 4-5 ani că ele se vor căsători cu tata? Cum crezi tu că se întâmplă asta?

      După vârsta de 6 ani, dacă relația dintre mamă și tată merge bine, fetița se inspiră din ce în ce mai mult din modelul mamei. Dar în unele familii unde lucrurile merg mai puțin bine, relația dintre fiică și tată rămâne specială (uneori patologic de specială) chiar și după majorat. Oare de ce?

  33. Andrei spune:

    Cine spune sau cine defineste casatoria ca fiind un drept fundamental? Think natural rights.
    Inteleg ca o majoritate nu trebuie sa-si poata impune neconditionat vointa asupra minoritatii. Dar si reciproca este (cu atat mai) valabila. In Statele Unite o minoritate a reusit fix acest lucru iar reactia Coalitiei pentru Familie poate fi cred atribuita tocmai victoriei pe care tabara minoritara a obtinut-o in SCOTUS anul trecut.
    Si as mai adauga ca printre cei care aproba sau sprijina initiativa, se numara tocmai sa le zicem “constitutionalisti” oameni care nu judeca neaparat din perspectiva crestina ci una politica si sociala care evident se poate intersecta cu precepte crestine.
    Problema de fapt este socialismul, statul asistential si goana dupa niste resurse “gratuite”
    O a doua problema o constituie dorinta stangii extreme de a-si impune ideologia si programul, a se vedea aberatiile legate de “gender fluidity”, “otherkin” si altele asemenea.

  34. Barbu Cornel spune:

    “Prelații Bisericii terbuie să înțeleagă că terenul e pierdut.”
    “Creștinismul nu are ce căuta în dezbaterile publice, fiind privat, cu vocație monahală.”
    “Trebuie să ne supunem taina omului diafan, adamic, la care se ajunge prin sexualitate”
    “Dacă respectăm homosexualii, creștinismul trebuie să intre în dezbaterea publică”

    Sofisme peste sofisme. Da, “să ne facem temele”. Dar citind literatură primară, nu un articol care, în acoperirea citatelor din Sfânta Tradiție, de fapt o subminează.

    Adam nu a fost homosexual. Nici Eva.
    Și nici scopul nu scuză mijloacele.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Andrei Găitănaru


Andrei Gaitanaru

Absolvent al Facultăţii de Filosofie, Universitatea Bucureşti, cu o Lucrare de Diplomă intitulată Dublul discurs apofatic. 2002-2003: absolvent al programul de masterat al... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)