joi, martie 28, 2024

VIDEO Lucian Boia despre dosarele secrete ale agentului Anton

Anton a fost numele de cod al lui Petru Comarnescu, unul dintre cei mai straluciti membri ai generatie de intelectuali din care au facut parte Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica. A turnat la Securitate din greu. Nu a fost un turnator ocazional, ezitant, reticient  sau chinuit de remuscari. Dimpotriva, a turnat constant, metodic, dornic sa convinga regimul de fidelitatea sa si probabil ca a si reusit sa-l convinga, date fiind diferitele beneficii materiale si functiile pe care le-a detinut o vreme. Notele sale de turnator au insa valoare literara, sunt interesante, deseori veritabile portrete psihologice sau descrieri minutioase ale unor intamplari din lumea artelor plastice si a scriitorilor.

Dosarele secrete ale agentului Anton Petru Comarnescu în arhivele Securităţii
Dosarele secrete ale agentului Anton Petru Comarnescu în arhivele Securităţii

Acum cateva zile a aparut la Editura Humanitas un volum care aduna mai multe note infomative ale lui Petru Comanrnescu, selectate si comentate de istoricul Lucian Boia.

Lucian Boia a fost in redactia Contributors.ro pentru a vorbi despre institutia „turnatoriei”, a delatiunii la Securitate, in Romania comunista.

Puneti-i intrebari folosind formularul de comentarii.

Distribuie acest articol

63 COMENTARII

    • Desi aproape imposibila si eventual inoperanta, aparent inutila, e oricand binevenita. Iar locul comunismului este langa tovarasii/camarazii sai de secol. fascistii/nazistii, ca nu e nicio diferenta intre ei si aia. Daca at fi posibila o „lustratie” a ideologiei care a stat la baza comunismului, ar fi si mai bine, s-ar evita viitoare dezastre sociale etc. Stiu ca nimic din ce am scris aici nu se va intampla, dar asta nu inseamna ca nu-mi pot dori/visa :)

      • In ceea ce priveste ideologia comunista nu cred ca mai e cazul sa o „lustram”. Din fericire si-a trait traitul. Poate o sa mai vina necazuri peste lume dar comunism nu cred ca o sa mai avem. Istoria nu se repeta.

        • Multumesc pentru raspuns, dar eu faceam/facusem/fac o diferentiere neta, totusi, intre „ideologia care a stat la baza comunismului” si „ideologia comunista” in sine, iar Dvs nu. Ma rog, nu ar fi asta singurul punct in care doi oameni nu se „intalnesc” :) . De pilda, Dvs mai ziceti si ca istoria nu se repeta. OK, as spune si eu, doar ca as mai completa asa: nici nu are cum, caci forma sub care istoria „se petrece”, se updateaza/upgradeaza incontinuu si atunci, chiar daca in esenta, ea s-ar repeta, pare ca nu…
          Multumesc inca o data pentru raspunsuri. Poate mai gasesc altele si in carte :)

    • Cred ca o lege a lustratiei ar fi fost necesara imediat dupa 1989. Ne-ar fi ajutat sa avem un nou inceput. Acum, ma indoiesc ca ar mai folosi la ceva.

      • Legea Lustratiei ar fi buna si acum. Mai sunt elemente care se impun a fi filtrate inainte de a intoxica societatea. Cum sunt: Voiculescu si publicatiile/Antenele sale ca si salariatii sai oplositi din randul fostelor structuri.
        Si mai sunt o groaza, avocati, consilieri, formatori de opinie, etc., strecurati in locuri de unde manipuleaza si intoxica societatea. Pana ce aceste gunoaie nu sunt inlaturate, ireversibil, nu se poate garanta un climat sanatos pentru o reala democratie.

  1. Ion Caraion (din cîte știu) și, iată, Petru Comarnescu au înțeles să-și împacheteze calofil activitatea de sicofanți, să nu producă note incolore, convenționale, ci exerciții de stil. Știți cumva și alte cazuri de turnători locuiți de acest scrupul estetizant? Am putea face, oare, o antologie românească a delațiunii pitorești, a pîrei cu strălucire literară?

    • E o mare diferenta: Caraion a facut 12 ani de temnita grea (inclusiv la minele de plumb) si a fost chiar condamnat la moarte in 1958, asa ca nu are dreptul sa-l judece decat un alt detinut in aceleasi conditii.
      Cat priveste delatiunile „cu talent literar” piscul acestei ciudate literaturi este balaceanu-stolnici, „academicain de onoare” (la o academie alcatuita minimum 50% din turnatori ca si el). Va trebui sa-i asteptam trecerea la „orienul etern” ca sa-i putem citi „productiunile”.

    • Glumind mai mult sau mai putin, sa constatam lipsa de reprezentare a tagmei dramarurgilor, a celei a pictorilor sau chiar si a compozitorilor; dar nu numai a lor. Artele nu sunt egal/proportional reprezentate si-mi pare asa de rau… Am fi avut si noi, romanii, astfel, pe deplin matur si extrem de bine conturat, cel mai tare (pe bune!) fenomen artistic din secolul trecut, pe langa care Picasso, Brancusi, Dali, Sostakovici si altii ca ei ar fi ramas d-a dreptul nebagati in seama. Dar bine ca mereu exista o speranta: l-am putea lansa pentru acest secol, daca avem material destul :) .
      Deschidem o linie de comentarii-sugestii pentru titulatura?

      • Toate breslele sunt reprezentate. Imi vine in minte acum Johny Raducanu – pentru ca era bolnav nu l-au mai „publicat” cei ce-i gasisera „cantecele”. Poate acum cand e o amintire sa mai intereseze vreun cercetator acreditat CNSAS.

        • @ lucid

          Va rog sa va informati mai bine sau macar sa recititi stirea despre Johnny Raducanu inainte de a va apuca sa calomniati aiurea un artist disparut. In stirea respectiva se facea doar o supozitie ca un anume nume de cod dintr-un dosar ar fi putut fi al lui Johnny Raducanu; insusi proprietarul dosarului ar fi avut ceva semne de indoiala, daca cititi cu atentie, dar stirea a fost in asa fel prezentata ca sa starneasca senzatie de cea mai proasta speta. Nu s-a publicat nimic fiindca nu era ABSOLUT NIMIC de publicat.

    • Nu cunosc alte mari realizari literare in specia aceasta a „turnatoriei”. Am auzit de note ale lui Stefan Augustin Doinas in acest gen, dar nu pot confirma, pentru ca nu le-am vazut. Sunt convins ca se va putea alcatui o antologie literara a genului. Scriitorul ramane scriitor, chia cand scrie note informative.

    • In multe tari este interzisa publicarea memoriilor criminalilor condamnati. In Romania insa se considera oportuna publicarea delatiunilor, „cu valoare literara”.

      Propun si publicarea detaliata a metodelor de tortura (fizica si psihica) folosite de securisti, eventual redactata sub coordonarea acestora. Numai a celor cu valoare medicala, desigur!

      • Aveți o logică năstrușnică. Adică putem scrie despre Diavolul în Istorie, îi putem descrie amănunțit coada, rînjetul, „opțiunile metodologice”, putem întocmi inventare ale Ororii, putem face documentare despre mari manevre genocidare și hecatombe în veacul XX, dar cînd vine vorba să îl arătăm pe Necuratul în absurdul tumbelor lui retorice, cînd e să arătăm că există demonicul drapat în borangic, fabricăm scrupule prohibitive…

        • Dar desigur!

          Prima categorie de scrieri mentionata are strict rol documentar, si ne permite sa aflam (in cazul in care nu stiam) sau sa nu uitam (in cazul in care stiam deja), in timp ce a doua este publicata strict pentru valoarea sa „literara”.

          Eu unul consider ca ar fi mai eficienta publicarea unor turnatorii agramate, care sa releve „calitatea” celor care se pretau la astfel de delatiuni.

          Cat despre publicarea delatiunilor literare, aceasta este o publicitate facuta autorilor care, dupa parerea mea, ar merita sa fie ingropati virtual si eliminati din memoria publica.
          O intrebare: daca un cititor al cartii respective apreciaza stilul literar, nu va fi oare tentat sa citeasca mai multe lucrari ale aceluiasi autor? Chiar credeti ca puten disocia talentul literar de compurtamentul sociall al persoanei (vedeti discutiile privind viata si opera lui GGM, care a fost, totusi, de un alt „calibru” fata de Comarnescu)?

          • Eu unul consider ca ar fi mai eficienta publicarea unor turnatorii agramate, care sa releve “calitatea” celor care se pretau la astfel de delatiuni.

            Deci publicăm – tactic discriminatoriu – doar lichelele tembele și cazurile (numeroase, ce-i drept) de iletrism. Lichelele cultivate pot sminti poporul, pot seduce cititorul cu cîte o delațiune meșteșugită, așa că le scoatem din calculele editoriale. (N-ar merge și-un auto-da-fé al notelor cizelate?)

            Îmi pare dubios să gîndim în termenii unei politici deconspiratoare atît de grijulie față de public. Văd aici o judecată și o încruntătură de cenzor de tristă amintire. „Ferească Dumnezeu să încapă turnătoriile cutărui virtuoz pe mîna compatrioților! Vor cere mai mult, vor reabilita bestia, vor fenta eticul…” E aiurea. Cred că e util să apară și pîra în anacolut, și cea în dantelă. Asta dacă ne interesează să avem o imagine netrucată, amplă, nuanțată a fenomenului.

  2. Rog parerea dvs. privind gravitatea unor turnatorii ca cele ce urmeaza:

    A. Eu neavand angajament de turnator:
    1. De teama Legii care obliga la a instiinta pe cale administrativa despre orice discutie cu un cetatean strain, eu, cetateanul roman, raportam a doua zi despre faptul ca m-am intalnit, intamplator sau nu, cu numitul cetatean strain si am discutat despre …, iar el zicea ca … .
    2. Eu, acceptand conditia pusa la plecare ca, la intoarcerea in tara, dupa o misiune de serviciu in strainatate, sa informez, am raportat in detaliu tot ce am discutat cu unul sau altul dintre cetatenii straini cu care am venit in contact, oficial sau neoficial.
    3. Intr-o zi sunt cautat de un ofiter de Securitate care se refera la faptul ca am cunoscut oficial mai multi cetateni straini veniti in delegatii in Romania si imi cere sa dau in scris cateva date despre ei, sa-i caracterizez etc. Eu, gandindu-ma ca un refuz ar insemna pierderea locului de munca, ma supun si raspund cererii respective.

    B. Eu avand semnat angajament de turnator:
    1. Am dat Securitatii informatii despre studentii straini cu care lucram, cu accent pe faptul daca au sau nu au atitudini ostile Romaniei, daca se organizeaza intre ei pentru actiuni care ar putea dauna Romaniei pe plan extern etc.
    2. La cererea ofiterului de Securitate dau informatii pozitive, favorabile, despre o colega de serviciu, desi banuiala mea era ca si ea ar putea fi abordata in scopul de a deveni turnatoare.
    3. Fiind convins ca daca nu accept sa dau informatii despre lucratorii de la Europa libera cu care obisnuiam sa ma intalnesc, nu voi mai pleca niciodata in strainatate, accept si, la intoarcere, il informez verbal pe ofiterul respectiv cu privire la discutiile purtate, la atitudinea celor de acolo fata de politica PCR etc. La intrebarea expresa a ofiterului, descriu si locuinta gazdei, intelegand ca, odata ce am fost acolo, nu aveam cum sa nu retin cum arata locuinta.

    In cele de mai sus m-am substituit unor persoane cunoscute din presa, pe care nu le condamn, pentru ca cei despre care am dat informatiile nu aveau ce suferi ca masuri de represalii.
    Sunt de ostracizat insa cei care dadeau informatii despre cetateni romani, posibili a suferi rigorile legii romanesti, mai ales in cazul in care respectivii aveau atitudini sau opinii zise „antipartinice”.
    Dar in primul rand sunt de condamnat cei care, la indicatia ofiterului, abordau persoana indicata si o provocau la discutii pe tema indicata, dupa care raportau. Asta o stiu din propunerea facuta mie de ofiterul de contrainformatii al institutiei in care lucram. Nu am acceptat, urmarea fiind ca nu am fost promovat in functie pana in anul 1990. Nu am fost dat afara, nu am fost hartuit, am fost lasat in pace. Asa ca sa nu aud pe nimeni ca a fost fortat sa devina turnator. Putei refuza, fara alte consecinte dezastruoase. Ma refer la ultimele decenii ale regimului, nu la anii de inceput, cand nu aveam cum sa cunosc personal situatia.

    • Da, sunt absolut de acord cu comentariul pe care-l faceti. Bineinteles ca nimeni nu putea sa fie obligat sa devina turnator, alminteri exista grade si in turnatorie, ca in orice pe lumea asta. Sunt turnatori mai discreti, turnatori care nu ascund nimic. Petru Comarnescu este din ultima categorie, se pare ca nu ii pasa de raul pe care-l putea sa-l faca.

  3. in anii regimului ceausescu si apoi urmatorii ; circula prin tirg vorba ,ca tot al patrulea cetatzean era fie: militzian,securist,informator sau doar turnator ocazional.avetzi azi o statisca ?

    • Nu am nici o informatie de ordin statistic. Ce pot sa spun este ca la CNSAS este un numar imens de dosare cu privire la persoanele urmarite, urmarirea era masiva; procentul celor implicati insa nu-l stiu. Si sunt urmariti nu doar disidenti, sunt urmarite si persoanele care ocupau pozitii in regimul comunist. Am publicat despre aceste lucruri in „Capcanele Istoriei”.

      • „Urmaririle” de care vorbiti erau de mai multe feluri . Exista „urmarire informativa” pt. cei suspectati de toate relele de pe lume ( cu aferentele DUI ) si exista „supraveghere informativa” ,
        pentru a afla daca cei in pozitie de putere(decizie) sint si raman pe linie . Nu e acelasi lucru – nici ca metode, nici ca mijloace, nici ca urmari.Dvs. va referiti in comentariu numai la a doua categorie. E bine a nu le amesteca.

  4. Se știe că Petru Comarnescu a avut întotdeauna vederi de stânga motivate, cred, atât de tinerețea sa cât și de vremurile de atunci care nu erau tocmai roz nicăieri în lume. Faptul că atunci când extrema acesteia a preluat puterea s-a îmbarcat rapid la ei: membru PMR apoi PCR, poate fi motivat de teamă. Dar când un intelectual de talia lui se coboară la cele mai josnice practici, și, anume, delațiunea, atunci e o problemă cu adâncimi și necunoscute mai mari.
    La Ion Caraion, problema e mai complicată. Sigur că avea, vrând, nevrând, legături cu securitatea, doar făcuse pușcărie comunistă, ultima detenție, la începutul ei, sub teroarea pedepsei capitale, ca apoi să se știe condamnat la muncă silnică pe viață. Cred că trauma aceasta trebuie luată în considerare. Și, apoi, el a fost tot de stângă, dar nu în felul în care se prefigura după 1947. Apoi, din câte am citit și am auzit, după ieșirea din închisoare era și provocat de securitate, în felul ei, pervers. .Îl invit pe domnul Vali să citească (dacă n-a făcut-o deja) ”Jurnal” apărut în 1980. Am mai spus-o: Am citit-o atât la apariție, cât și acum câțiva ani, când m-am crucit de faptul că a putut să apară atunci. A apărut în mii de exemplare care au ajuns în toate colțurile țării, or, asta spune destul de mult.
    Întrebarea mea este: Unde au dispărut toți turnătorii de până în 1990. Sau totul nu e decât o poveste a unor bieți paranoici.

    • Comarnescu n-a fost membru de partid, insa a facut tot ce i-a stat in putinta sa se conformeze imperativelor ideologice ale societatii, avea un punct slab, homosexualitatea. E clar ca a fost santajat din pricna aceasta si asta l-a determinat sa colaboreze cu Securitatea. A avut intr-un fel de alege intre colaborare si inchisoare. Acesta insa nu-l scuza de un exces de zel.

  5. Cum credeti ca adormea seara, Petru Comarnescu : un pic rusinat de aceasta parte a activitatii lui diurne sau linistit la gandul ca imbina armonios „placutul cu utilul” si, oricum, era un compromis optim in situatia data ?

    • Cred ca omul in general reuseste de multe ori sa se minta singur, asa ca s-ar putea sa fi avut constiinta impacata. Pana si in jurnalul lui intim se gasesc foarte multe fraze de apreciere despre regimul comunist. Te intrebi de ce le scria, oare chiar credea in ele?

  6. Nu am citi inca cartea, insa am sa o cumpar, sunt curios ce scria Comarnnescu Securitatii. Am Kalokagathia, editia scoasa inante de 1989. M-am mirat atunci cum o fi aparut acesta carte. Dar, chiar si pentru acea vreme, nu a fost o lectura care sa ma impresioneze.

    Ce parere aveti despre cartile scrise de P. Comarnescu? Reprezinta o valoare pentru cultura romana?

    Ce parere aveti despre personalitatea si caracterul sau? Cum l-ati descrie?

    Exista in delatiunile sale lucruri care sa fi facut cu adevarat rau celor pe care-i turna?
    Daca ati compara cu turnatoriile facute de Balaceanu-Stolnici, care dintre cei doi au fost mai maligni?

    • Petru Comarnescu este un eseist de bun nivel, fara a afi un scriitor de nivel exceptional. A suferit toata viata de o imensa frustrare. Se considera insuficient luat in seama. Ar fi dorit sa ocupe un post universitar si nu a reusit. Intr-un fel s-a considerat un nedreptatit si, probabil, ca asta l-a indemnat sa practice delatiunea, revansandu-se fata de ceilalti, cei care avusesera mai mult succes decat el. Cu siguranta ca notele informative au facut mult rau persoanelor respective. Dar daca facem abstractie de latura morala, ceea ce ramane e foarte interesant, atat prin bogatia informatiei cat si prin nivelul literar al textelor.

  7. De fapt, dvs cu ce imagine a omului Comarnescu ati iesit dupa ce ati terminat de analizat notele informative pe care le-a dat? Este doar un caz?

    • Oamenii isi au pacatele si slabiciunile lor. E greu sa judeci cand nu te afli in situatia fiecaruia dintre ei. Fara a absolvi pe nimeni de partea de vina pe care o are, consider ca marele vinovat a fost regimul comunist, care pur si simplu si-a batut joc de oameni. Cred ca datoria unui istoric nu este sa dea verdicte de vinovatie, ci sa incerce sa prezinte lucrurile asa cum au fost si sa le analizeze.

      • ma iertatzi ; nu pot intzelege cum poate fi un regim de vina !? regimul e construit de oameni !! nu ?
        eu n am interactzionat cu regimuri comuniste,eu am interactzionat cu comunisti.
        aia cu condamnarea regimului comunist,sa ma scuze oameni mult mai educatzi,dar nu pot condamna un regim,pot in schimb condamna indivizii care l au practicat.

  8. Deci totusi agentul Anton a impuscat trei iepuri dintr-o lovitura: a fost si intelectual si artist si a castigat si bani buni din asta avand un client fidel si generos.

    Roman de-al nostru :)

    Credeti ca e reprobabil actul „agentului” Anton ? Care e vina lui din punct de vedere uman ? Nu barfesc toti oamenii ? Faptul ca a barfit pe bani il face culpabil ?

    • Nu s-a imbogatit din banii pe care i-a primit de la Securitate. Nu stiu cate avantaje a avut di colaborarea cu Securitatea, dar a evitat mari dezavantaje pe care le-ar fi avut daca nu ar fi colaborat. Sa nu uitam ca homosexualitatea era pedepsita drastic prin Codul Penal. Aici e cheia santajului la care a fost supus.

      • Dar Nego nu era si el? l-a racolat cineva? Dar Gabriel Popescu, balerinul? Nu am citit „notele” lui Comarnescu dar tare mi-e ca e vorba de frustrarile lui mai vechi (cariera universitara, etc) si de credinta ca asa isi ia o oarecare revansa turnandu-si inchipuitii (sau nu) adversari.

  9. Domnule Lucian Boia,
    ma bucura foarte mult acest demers, dar mai ales coincidenta pe care o provoaca. Ma preocupa de cateva zile doua intrebari pe care doream sa vi le adresez…

    1. Nu considerati ca discutam de ani buni mai mult de turnatori si delatiune decat de tortionari sau de urmasii comunistilor de prim rang? Nu iau sub nicio forma apararea turnatorilor, dar cred ca raul facut este mai mic decat raul celor din urma…Este cumva o forma de egocentrism specifica spatiului balcanic? Pare ca ne intereseaza mai mult daca am avut un coleg turnator sau un vecin turnator…
    2. Aveti o activitate remarcabila in ceea ce priveste restabilirea „adevarului”, sau mai exact restabilirea relevantei si inlaturarea balastului prezent (inca) in informatia istorica. Credeti, totusi, ca istoricii ar trebui sa fie si oportuni sau doar „chirurgi”? Intreb asta pentru ca ocuparea spatiului public cu un intelectual care a turnat scoate implicit din acelasi spatiu (din ratiuni fizice) o discutie despre un tortionar. Poate nu intamplator cazul Visinescu a aparut cu mult dupa cazul Rodica Stanoiu, ca sa dau un singur exemplu.
    Multumesc.

    • Si eu cred ca in primul rand ar trebui denuntata Securitatea si denuntati securistii, fiecare in parte, ca sa nu mai vorbesc de tortionari precum Visinescu. Sunt absolut de acord ca accentul pus exclusiv pe colaboratorii Securitatii a avut efectul pervers de a-i lasa complet in umbra pe cei care i-au racolat si i-au folosit. Insa eu n-am publicat aceasta carte cu intentia de a il denunta pe Petru Comarnescu, ci pentru interesul efectiv pe care il prezinta documentele respective. Inca o data marele vinovat e regimul si sistemul comunist.

      • …si totusi sistemul comunist era format si actionat de catre oamenii sai….

        Unii au plecat din tara si poate au scapat, cei ramasi au trebuit sa intre, cu voie sau fara voia lor, in acel sistem dar si aici fiecare persoana a putut sa isi stabileasca limitele implicarii sale in acel sistem…

        Interesele personale au jucat rolul principal in mai toate istoriile turnatorilor si colaboratorilor securitatii – gresesc?

    • Orientarea sexuala a lui PC. este punctul cheie in racolarea lui. Daca nu ar fi acceptat sa colaboreze ajungea automat la inchisoare.

      • Mulţumesc pentru răspuns, afirmaţia d-vs. mi se pare foarte verosimilă, în special când mă gândesc la cazul Oskar Pastior. Asta nu scuză însă cu nimic faptul că wikipedia trece calitatea de turnător a lui P.C. cu vederea.

        • Domnule Lungu,

          Wikipedia nu trece cu vederea calitatea de turnător a lui P.C. Nu s-o fi gasit inca nimeni sa completeze respectivul articol. Puteti sa o faceti chiar dumneavoastra daca doriti. Oricine poate sa o faca, asa cum rezulta de aici:

          wikipedia is a collaboratively edited, multilingual, free-access, free content Internet encyclopedia that is supported and hosted by the non-profit Wikimedia Foundation. Volunteers worldwide collaboratively write Wikipedia’s 30 million articles in 287 languages, including over 4.5 million in the English Wikipedia. Anyone who can access the site can edit almost any of its articles, which on the Internet comprise the largest and most popular general reference work.

  10. Cat credeti ca a contat orientarea sexuala a lui Comarnescu in faptul ca a devenit un informator al Securitatii? Era Comarnescu santajabil si asta l-a determinat sa colaboreze cu Securitatea?

  11. Nu știam de orientarea sexuală a lui Petru Comarnescu. Sigur, acesta a fost punctul său slab și decisiv în acceptarea pactului cu securitatea. Iată cum un viciu cheamă, spre a fi acoperit, alte vicii. Pentru că s-a vorbit aici despre lumea artistică, în interviurile luate doamnelor Geta Brătescu și Wanda Mihuleac, acestea spuneau că au fost nume notorii care turnau. Același lucru îl spuneau și câteva nume importante ale teatrului despre această zonă a mediului artistic. Aceștia turnau și pentru că sunt mai vorbăreți, poate. Ceea ce m-a nedumerit întotdeauna este altceva. Cum puteau oamenii aceștia să-și privească victimile în ochi a doua zi, în ochii copiilor lor, a soțiilor, ce vedeau când se priveau în oglindă, știind că acțiunile lor vor duce la persecuții directe sau, la fel de grav, poate și mai grav, la persecuții cinice, în timp, perverse.( Cei șantajați, au, totuși, să zic, circumstanțe atenuante) Nedumerirea mea are, desigur, și un aer retoric, și totuși. Chiar și aici, presupunând că întrebarea în care se vorbește despre bârfa gratuită și cea pe bani nu ar avea un conținut de umor trist, am putea găsi un răspuns.
    Cam cât de mult credeți că delațiunea, (în mediul ei underground, cu mișcări lente, silențioase, tectonice, chiar) a dus la stadiul de acum al transformărilor societății și bineînțeles al direcției pe care aceste transformări par să le aibe?

    • Chiar consideraţi homosexualitatea un viciu, d-le Doru? Sper că a fost doar o scăpare…
      Homosexualitatea este doar una dintre formele sexualităţii, întâlnită chiar şi la animale. Orientarea homosexuală este înnăscută, chiar dacă practicarea ei poate fi refulată pentru multă vreme, uneori toată viaţa. Faptul că nu duce la procreere poate fi considerat o „greşeală” a naturii, dar în nici un caz un viciu. Să nu o punem pe aceeaşi treaptă cu pedofilia sau cu alte violenţe sexuale, de orice natură ar fi ele, pentru că nu e cazul.

      • „Nu asta e tema/subiectul articolului”.
        E un citat-rezumat (frecvent utilizat) din Petru Clej. S-ar putea sa-l cunoasteti :)
        Ce naiba, acum serios, nici la alte articole ale altor autori nu putem scapa de lectiile de toate felurile pe care le dati aproape tuturor celor care nu sunt de acord cu dvs, fara sa conteze subiectul/tema? Eu m-am lamurit definitiv de la:
        http://www.contributors.ro/global-europa/merkel-nu-e-impresionata-de-covorul-ro%C8%99u-intins-la-londra/
        Numarati dvs insiva de cate ori si sub cate forme ati spus „Nu asta e tema/subiectul articolului”. Cu putina agerime veti constata ca aproape niciunul dintre comentatori nu va merita, atat bun sunteti/va credeti.

  12. Omul fusese inainte de razboi bursier (Fullbright ?) in America, era bine racordat la limba si cultura americana. Altfel, in particular era un tip, cult, agreabil. M-am nimerit (prin ’67 daca nu ma insel) la expozitia de la sala Dalles, retrospectiva Tuculescu, de fapt „lansarea” postuma a acestui mare pictor. Comarnescu prezenta expozitia unui grup de generali (romani). Stia multe despre pictura si despre Tuculescu, i-am urmarit si eu prezentarea, a fost ceva captivant. Se pare ca a avut un rol in (re)descoperirea si popularuzarea operei lui Tuculescu.
    Orientarea sa sexuala era cunoscuta din tinerete, era unul dintre cei denuntati drept „Cavaleri de Kurlanda”. Posibil ca sa fi fost amenintat de Securitate. Nu parea s-o duca prea bine; m-a si mirat tinuta ponosita, o basca veche si un pardesiu degradat la un om prezent constant in presa culturala a vremii.

  13. Stimate domnule Lucian Boia,
    Întrebările pe care voi încerca să vi le pun , cu permisiunea dumneavoatră, vă rog,
    Sînt subt-înţelese în textul comentariului.
    Afirmaţi la primul răspuns,
    „In ceea ce priveste ideologia comunista nu cred ca mai e cazul sa o “lustram”. Din fericire si-a trait traitul. Poate o sa mai vina necazuri peste lume dar comunism nu cred ca o sa mai avem. Istoria nu se repeta.”
    Cred că vă înşelaţi Amarnic.
    „Şi-a trăit traiul” ??? ce înţelegeţi prin aceasta ?
    Orice ideologie Criminală Trebuieşte „LUSTRATĂ” ! din motive bine cunoscute !
    Ideologia Comunistă nu a murit, nu şi-a trăit deloc în totalitate trăitul !
    s-a doar TRANSFORMAT ! şi încă nu peste TOT,
    Noii Comunişti bîntuie Liberi, Europa !
    Da! „comunişti” identic-identici, cu siguranţă NU !
    Dar Comunism Feroce mai există azi în Lume, Partide Comuniste există chiar şi în Europa,
    cel francez de o pildă, unde un Badiou şi un Zizek se simt ca peştele în ape.
    Dar urmaşii-urmaşilor LOR, mai mult decît cu siguranţă Veghează,
    mai ales cum nu există nicio Lustraţie a ideologiei comuniste, pentru care să înţeleg,
    fiind „inutilă”, nici nu militaţi, insistaţi, explicaţi, nici nu găsiţi vreo necesitate.
    Deci, Tocmai, avînd în vedere detaliile pe care le subliniez,
    poate veţi încerca, vă rog, vreo lămurire
    ( atîta timp cît a existat şi există în continuare O Lustraţie a nazism-fascismului
    şi legi drastice împotriva oricărei forme de nazism-fascism)
    Istoria nu se repetă IDENTIC, dar ea seamănă ceea ce culege,
    iar roadele sînt de fiecare dată „aceleaşi”.
    Muşcăm mereu din „acelaşi MĂR”, de cînd tot am fost izgoniţi !
    Vă mulţumesc !

  14. Sunteti istoric, tot respectul pentru opera si activitatea dvs. profesionala. Cu modestie imi exprim aceeasi opinie, ca ar fi fost foarte importanta clarificarea situatiei tuturor informatorilor si turnatorilor Securitatii, imediat dupa 1989 si o lege a lusttratiei. Marele pacat pentru poporul nostru a fost de fapt lipsa noastra de atitudine chiar in vremea comunismului, multi dintre turnatori fiind notorii.
    Avand in vedere viziunea dumneavoastra despre evolutia societatii, cred ca cititorii ar fi foarte interesati despre parerea pe care o aveti in urmatoarea chestiune: turnatori odiosi in mediul politic, in mass media, la locurile de munca exista si azi, poate mai multi decat in vremurile de trista amintire. Ce facem? Asteptam 50 de ani pentru ca istoricii sa caute in arhive?
    Cu respect.

  15. @ Petru Clej
    Uimitor, poate, dar inadmisibil!? Sună a excludere, lucru pe care eu nu l-am cerut pentru cei care au alte păreri sau convingeri.
    Cu respect.

    • În secolul al XXI-lea într-un stat al Uniunii Europene (nu în Rusia, Uganda, Iran sau Arabia Saudită) relațiile liber consimțite între persoane de același sex sunt nu doar legale ci sunt puse pe același plan cu cele între pesoane de sexe opuse.

      Adică Marea Britanie sau Franța, legiferând căsătoria între persoane de același sex au legalizat un viciu? Chiar nu puteți să faceți saltul mental din România ceaușistă în Europa mileniului trei?

      • Aprob din nou. Puneti pe foc toate exemplarele cartzuliei aceleia care contine epistolele unui ramas in mentalul ceausist – chiar daca avant la lettre , Pavel, care indraznea sa considere pacat folosirea barbatului pe post de femeie. Traiasca Uniunea Europeana a lui Marine Le Pen si a lui Nigel Farage, sau cum il cheama.

        • N-au trecut decat vreo 2000 de ani de cand numitul Pavel ar fi facut aceste afirmatii. Aici e vorba de regimul ceausist care e in acord, une foi n’est pas coutume, cu doctrinarul crestinismului. Dar repet suntem in 2014 si nu in 44 sau 1974 sau chiar 1994, iar in Romania, unde religia e separata de stat, iar telatiile sexuale intre persoane de acelasi sex au fost dezincriminate, asa cum s-a intamplat in absolut toate tarile europene.

          Prietenii dumneavoastra Le Pen si Farage sunt critici ai legiferarii casatorieiiitre persoane de acelasi sex, dar nu le-ar trece prin cap sa spunavgogomania ca homosexualitatea e un viciu, pentru ca asta ar fi sinucidere politica curata in tari precum Franta si Regatul Unit.

          De altfel, primul europarlamentar UKIP ales vreodata in Scotia, David Coburn, este homosexual declarat.

          • Domnule Clej, daca sunt dezincriminate, ce mai doriti? Sa le „dezincriminati” si din capul oamenilor? Dezincriminat nu inseamna ca un crez invers e incriminat automat. Dezincriminat nu inseamna si ca e obligatoriu de crezut/acceptat. Si mie mi se pare incredibil ce sustineti dvs: ca nu mai pot sa crede/opinez decat ce e dezincriminat sau oficial acceptat sau de ultim racnet. Pai si atunci la ce mai exista forumuri, discutii, opinii etc? Sunteti culmea! In plus, domnule Clej, lasand laoparte faptul ca deveniti sacaitor cu subiecte parazite (SI) la alti autori si chiar ridicol (dar asta nu e treaba mea, ci va priveste) – vedeti comentariul meu de mai sus – ce doriti dvs, de fapt?
            PS: Cu Franta si cu Marea Britanie nu aveti cum s-o mai dregeti, oricat ati perpeli-o pe toate partile; au ajuns, pana SI dupa standardele dvs, rusinea Europei.

            • Am fost foarte clar: a spune despre homosexualitate in 2014 ca este un viciu nu denota doar imgustime de minte ci este o jignire la adresa persoanelor care au aceasta orientare sexuala.

            • Foarte bine, frumos, corect politic, etc, d-astea. Dar nu e nimic nou si asa de revoltator sub Soare cand cineva jigneste pe altcineva, vad/imi dau seama. Sa luam un exemplu, la intamplare: dvs, cand „identificati” sursa jignirilor care va intereseaza (in speta, cele aduse homosexualilor) ca fiind „ingustime de minte” si nu numai, ce faceti, de fapt? Nu mai dau citate si din comentariile dvs de mai sus. Nu faceti exact acelasi lucru? Pai si ce-am facut?
              Si nu stiu daca ati remarcat, dar aici se discuta/s-a discutat despre o carte a domnului Boia. Istorie, comunism, politie politica, turnatorie, lustratie, artisticarie, destine de oameni si de popoare intregi etc. Si dvs, la toate astea, nu aveti de zis, decat ceea ce ati scris pana acum despre niste eventuale jigniri aduse homosexualilor, adica nimic relevant pentru subiectul in sine.
              PS: Aveti statut de autor la Contributors. Scrieti, domnule, un articol pe tema asta, daca sunteti asa de rascolit si bulversat de chestiune si nu mai aveti somn din cauza ca exista inca pe lumea asta prosti care mai cred in scrisele/spusele lui Pavel! Pentru ca, va repet, parazitati articole care nu au nicio legatura cu subiectul pe care il tot aduceti dvs in discutie, in mod insistent si, as zice, inadecvat.

            • Vă mai repet o dată: în Europa anului 2014, din care aveți și dumneavoastră pretenția că faceți parte, a califica orientarea homosexuală drept viciu este inacceptabil. Cât despre crezutul în ce spunea Pavel sau Biblia în general, asta e o chestiune privată într-un stat laic, iar până la proba contrarie Românie este un stat laic. Dacă tot susțineți ce predica, chipurile, Pavel acum 2000 de ani puteți să susțineți și că Soarele se învârte în jurul Pământului și altele care erau norma până acum vreo 300 sau 400 de ani.

              Iar legătura cu acest articol este foarte clară: regimul comunist folosea șantajul împotriva homosexualilor, pe vremea când exista celebrul art. 200 CP pe care oameni ca dumneavoastră îl regretă și acum, după cum se vede, ascunzându-se după clișeul – perimat – al revoltei față de corectitudine politică.

            • Desi aveti un dar al rastalmacirii si al asociatiilor de idei foarte nastrusnic, pe care doar insistenta (e un eufemism!) dvs il intrece, o sa va mai spun in incheiere ceva: eu nu sustin nimic din ce ziceti/inventati dvs ca as sustine (Pavel, Europa 2014, geocentrism, gargara d-a dvs etc). E simplu, eu sustin doar ca:
              1. Nu stabiliti dvs ce este si ce nu este acceptabil sau inacceptabil, nici acum si aici, nici alta data sau aiurea. Astea sunt lucruri independente de vointa dvs; din fericire. Uimit, insa, puteti ramane cat doriti.
              2. Oricine poate sa aiba orice opinie vrea, si homosexualii, si homofobii, si biserica, si hipsterii, si drogatii, si adeptii lui Pavel, si cei ai lui Ceausescu, si progresistii liberali, si neonazistii, si eu, si dvs. O sa trebuiasca sa va obisnuiti cu acest gand.
              3 Nu poti apara/promova o pozitie oarecum excentrica si minoritara de pe o pozitie extrema si agresiva, asa cum faceti dvs. Nu-i puteti face in toate felurile pe cei care au o alta opinie decat a dvs, oricare ar fi ea. Cum mai cadreaza/rimeaza acest output cu liberalismul declarat la input? Ori suntem liberali ori nu mai suntem…
              4. Scrieti dvs articole despre orice doriti, la rubrica dvs, nu va opreste nimic si nimeni. Aici sunteti doar un comentator defazat si pe langa tema.

  16. M-am tot gândit ce legătură este între homosexualitate și mentalul ceaușist. Cred că n-am încotro, trebuie să-i dau și eu dreptate, ținând seama de faptul că Ceaușescu își urmărea rădăcinile, cu ajutorul ghidușei armate de protocroniști, până în zorii istoriei omenirii. Cu toate acestea parcă tot n-aș vrea să fi fost elev vreunui pedagog din grecia antică,un gen de școală la care unele organizații, mai ales din Franța încearcă să se întoarcă, și încă de la grădiniță, cu o agresivitate de oameni, care, spre deosebire de mine, s-au trezit de mult.
    Dar între descrierile minuțioase despre care vorbea domnul profesor Lucian Boia și homosexualitate există. Am cunoscut homosexuali. Cu unul eram amic fără să știu că e homosexual. Mă frapa la el eleganța cu care se îmbrăca, mai ales costume englezești în croiala anilor interbelici (era prin anii 80) un comportament impecabil, cu o cultură de intelectual mediu, rezonabilă, făcea totul cu minuțiozitate, Era și un bun psiholog. Mai târziu, legătura sa cu securitatea începuse să devină din ce în ce mai străvezie. Când am aflat că este homosexual am avut o reacție, dacă îmi este permis, de respingere, dar a prevalat faptul că este un om agreabil și am rămas în relații de respect. Reciproce, sper. Cazul poate fi, până la un punct, dus de la particular la general în mediile intelectuale. Dar câți nu au fost? Geo Bogza, Ion Negoițescu, Nicolae Balotă și atâția alții.

  17. @ Domnului Doru

    Cu privire la teama in Grecia Antica, cred ca n-ati citit bine ce a scris domnul Clej – este vorba de relatii consensuale. Probabil un barbat homosexual este inclinat sa faca curte unui heterosexual ca dumneavoastra in acceasi masura in care mi-ar face mie.

    _________________

    La obiect
    Resorturile ce l-au impins pe Comarnescu sa toarne la Securitate cu placere sunt o chestiune personala, nu stiu daca el a descris motivele – unii au aceasta luciditate si forta sa puna cuvinte pe hartie, altii, mai convenabil, creaza o imagine falsa despre ei insisi deoarece realitatea este insuportabila.

  18. @ Doamnei/Domnișoarei Nadia Ramsawmy,

    Nu știu unde ați citit dumneavoastră ”teama în Grecia Antică”. Eu încercam o paralelă între școala din antichitatea greacă, unde inițierea adolescenților (trecerea, de fapt, la maturitate) se făcea și prin proba obligatorie a pederastiei. Potrivit cu tradiția, religia, cutuma existentă atunci, și ceea ce activismul pro gay din Franța încearcă să facă acum în educația din școli, într-o lume a cărei mentalitate a fost foarte mult schimbată de religiile care își au rădăcinile în iudaism. Și nu le e deajuns să rămână la o vârstă unde copii au, cât de cât, posibilitatea de a alege, ci coboară până la cursurile din grădinițe. aici, bineînțeles, doar pregătind micuții pentru aceste deschideri ”consensuale” spre bucuroasa uimire a pedofililor. Doar oameni sunt și ei. Consensul nu poate fi luat ca atare decât între doi maturi sau doi minori. Nu poate fi consens real între un matur și un minor, să fim serioși.
    2 Nu a descris motivele pentru care dumnealui, turna cu atâta asiduitate pentru că a murit cu mult înainte de 1989 așa că nu l-a constrâns nimeni să o facă iar de bunăvoie, iar în acea perioadă, mă îndoiesc că ar fi făcut-o, prietenii fiindu-i, în același timp, material de studiu și victime. Mai mult, nici nu avea voie să o facă, sistemul protejându-și sursele. Vă spun toate acestea pentru că am constat că trăiți în USA, și, poate, de multă vreme. Aveți dreptate în ceea ce privește crearea unei imagini false ca reacție la insuportabilitatea realității, dar nu cred că se potrivește aici.

  19. Erată: În partea a doua în loc de ”iar de bunăvoie” este ”iar de bunăvoie nu cred că ar fi făcut-o”
    Vă mulțumesc.

  20. @ Doamnei/Domnișoarei Nadia Ramsawmy

    Nu știu unde ați văzut dumneavoastră ”teama în Grecia Antică”. Încercam o paralelă între educația din școlile antichității grecești unde una din probele pe care adolescenții trebuiau să le treacă pentru a fi considerați maturi, potrivit religiei, tradiției, cutumei de atunci, era pederastia și activismul pro gay din Franța pătruns cu atâta agresivitate în școli până la grădiniță unde probabil sunt pregătiți drăguții copilași pentru ”consens” Spre bucuria uimită a pedofililor. Or știm cu toții că religiile care își au rădăcinile în iudaism a schimbat radical mentalitățile popoarelor care le-au îmbrățișat. Consensul nu poate fi realizat decât între doi maturi sau doi minori. Cel între un matur și un minor e, de departe, altceva.
    2 Nu avea cum să descrie motivele pentru care turna cu atâta asiduitate pentru că nu l-a constrâns nimeni , el decedând cu mult înainte de1989. Prietenilor care îi erau, deopotrivă, material de studiu și victime nici atât, nu cred că i-ar fi fost prea comod. Iar dacă ar fi făcut-o nu-și mai putea desfășura activitatea. Crearea unei identități false ca reacție la imposibilitatea de a suporta realitatea e adevărată, dar nu cred că e cazul aici. Nu avea nici-un fel de tresărire de remușcare. Nu poți avea remușcări făcând delațiuni cu atâta minuțiozitate a detaliului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro