Home » Cultura »Intalniri on-line » Citesti:

Video Pascal Bruckner despre “perversiunea” caritatii si despre “cersetor”, cea mai mare spaima a omului din clasa de mijloc

contributors aprilie 7, 2013 Cultura, Intalniri on-line
20 comentarii 4,658 Vizualizari

Pascal Bruckner s-a aflat in redactia Contributors.ro pentru a raspunde online intrebarilor cititorilor.  Scriitorul a revenit in Romania pentru a doua oara anul acesta pentru a-si lansa ultimul sau roman, “Casa Ingerilor”.

Principalele idei:

- Salonul de Carte de la Paris a reprezentat un moment important pentru literatura si filozofia romaneasca. Organizatorii francezi au regretat faptul ca mai multi autori romani nu au venit la Paris. Poate ca romanii ar trebui sa fie mai uniti. Cred ca scriitorii romani au fost multumiti de vanzarile pe care le-au avut.

- Piata de munca franceza este saturata, asa ca nou-venitii, imigrantii nu vor fi bineveniti in Franta. In Marea Britanie exista o ostilitate puternica a populatiei fata de imigrantii din Estul Europei. Trebuie procedat cu decenta si tact. Eu nu cred intr-o invazie. Imigrantul din Estul Europei este inteligent, stie foarte bine ce vrea, nu va veni pe o piata a muncii saturata, va prefera Statele Unite, Canada sau Asia. In Franta probabil va exista o limitare a numarului de imgranti in anii viitori.

- Statul bunastarii sociale este slabit, nu mai avem bani pentru servicii sociale. Acesta este un motiv al cresterii numarului de cersetori

- Problema cu care se confrunta orice organizatie umanitara este aceea daca ii ajuta pe oameni sa iasa din mizerie sau ii mentine intr-o conditie acceptabila, de supravietuire. “Caritatea” doar ii hraneste si ii imbraca pe oamenii fara adapost sau ii ajuta sa redevina cetateni? Exista o ambivalenta aici.

- Fiecare dintre noi poate ajunge cersetor pe strazi, putem sa ne pierdem slujbele, asigurarea sociala, sa fim parasiti de copii. De aceea privim cersetorl cu compasiune si in acelasi timp cu dezgust. Dam bai cersetorilor nu numai pentru a ne descarca de o vina, aceea ca avem mai mult si ar trebui sa impartim cu cei defavorizati, dar si pentru a indeparta ghinionul. Ne pare rau de ei, ii uram, vrem sa scapam de ei, pentru ca ei sunt imaginea a ceea ce am putea deveni daca lucrurile merg rau.



Aparut la inceputul anului acesta la editura Grasset, “Casa Ingerilor” are un mare potential polemic. Multe sufletele “caritabile” si multi activisti ai corectitudinii politice se vor simti ultragiati sau confuzi in fata acestui roman neobisnuit.

Intelegerea suferintei si degradarii umane extreme prin prisma diferitelor ideologii si grupari de azi, ambivalenta actului caritabil, concurenta feroce intre diferite organizatii de asistenta sociala expuse in volum vor pune in pericol multe dintre prejudecatile “sociale” si “umanitare” privind cersetorii, oamenii fara adapost sau bandele din subteranele Parisului pe care le avem mai mult sau mai putin cu totii. In aceeasi masura, “intransigentii” si “oamenii de succes”, cei ce dispretuiesc radical mizeria si abjectia ce-si face loc chiar langa luminile lor de scena, nu vor inghiti prea usor aceasta carte. Pentru cititorul roman, deja sensibil la problema cersetorilor parizieni proveniti din Romania, cartea va fi neasteptata si va constitui o provocare.

Iata foarte pe scurt intriga cartii. Personajul principal, un tanar agent imobiliar, Antonin Dampierre, este impiedicat sa vanda un apartament de lux de un cersetor beat, care vomita la usa casei. Profund afectat, Antonin se hotaraste sa ucida toti cersetorii orasului, toate aceste “epave umane”. Doar ca lucrurile nu decurg atat de simplu. Pentru a se apropia de victimele sale, se angajeaza la “Maison des anges”, o institutie de asistenta sociala, creata de o femeie foarte puternica, Isolde de Hauteluce, fosta ucenica a Maicii Tereza.  Ca amanunt, unul dintre personajele secundare importante ale cartii este o fetita din Romania, pe care o intalneste furand portofele in metrou.

Casa Ingerilor este primul roman pe care Pascal Bruckner il scrie dupa aproape 7 ani.

In nota de final a cartii, Pascal Bruckner povesteste un incident petrecut in tineretea sa si care a stat la originea romanului. Un prieten al scriitorului, “maoist intransigent”, il impinge si il admonesteaza pe un cersetor impertinent beat, numindu-l “valet al capitalismului, tradator al clasei muncitoare”. Concluzia trasa de autor din aceasta intamplare si care reprezinta una dintre principalele chei ale naratiunii este: “Fata de cersetori, compasiunea nu este niciodata departe de violenta si caritatea, de ura.”

( “Casa ingerilor”,Editura TREI, 2013, traducere de Doru Mares.)

  • Puteti achizitiona cartea de aici sau, editia cartonata, de colectie, cu autograful original al autorului de aici.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "20 comments" on this Article:

  1. Alexandru spune:

    Stimate domnule Bruckner,

    Erotismul este o subterana a vietii sau o expunere generoasa a unei intimitati intelese?

    Va multumesc.

    • Pascal Bruckner spune:

      Erotismul este expresia unei vieti nefericite, dar nu este o subterana a vietii. Unii oameni inceteaza foarte devreme, altii nu il cunosc niciodata. In toate cazurile este o calitate care trebuie cultivata.

  2. Niadi spune:

    Am citit aproape toate cartile pe care le-ati scris si care au aparut in limba romana, cu exceptia acesteia noi. Am citit Paria, tradusa tot la Trei, o editura despre care am o parere buna, mai ales in ultimii ani.
    Este vreo asemanare intre cartea aceasta si Paria? Daca da, de ce ati reluat aceasta tema a saracilor fara acoperis care trebuie omorati, anihilati in viziunea fanaticului perfectionist.

    A doua intrebare este, ce parere aveti despre sentimentul de mila in societatea de azi? Cuvantul caritate este din universul catolic, cred ca denota mai mult o actiune, o activitate, la ortodocsi “mila” e o problema personala, individuala.

    Daca imi permiteti v-as mai pune o intrebare, ce parere aveti despre felul cum actioneaza tinerii in Franta, in Statele unite, in Marea Britanie, sunt mai implicati public, in societatea civila? Ce credeti ca isi doresc?

    • Pascal Bruckner spune:

      - Exista o asemanare tematica, deoarece consider ca unele teme nu pot fi tratate exhaustiv intr-o singura carte. Saracia lucie din India a devenit in zilele noastre o realitate extrem de prezenta si in marile orase ale Europei. Problematica noii carti este foarte diferita fata de cea din Paria.

      - Fiecare autor are propriile obsesii si ma intereseaza tema vagabonzilor inca din adolescenta. Aveam senzatia ca nu am epuizat tema in Paria. Paria este postea unui ucigas fericit si de succes. Casa Ingerilor este povestea unui ucigas neputincios in a ucide.

      - Avem tendinta sa ne consideram automat milosi fata de cineva aflat intr-o situatie dificila. Insa traierile pe care le avem fata de cei saraci sunt ambivalente. Vrem sa-i si ajutam, vrem sa si scapam de ei cumva. Destinul lor ne provoaca mila si ne ingrozeste in acelasi timp. Visam la ziua in care serviciile sociale vor veni sa curete stazile de cercesetori. Caritatea este un concept crestin, care se manifesta diferit in catolicism si in ortodoxism. Exista o ambiguitate aici. Nu se stie niciodata daca vrem sa-i ajutam pe cei aflati in mizerie sau ne magulim pe noi insine. Caritatea este utila , dar poate contribui la infundarea si mai adanca a saracilor in conditia lor, daca nu e insotita de masuri politice.
      Trebuie sa existe o politica in spatele acestor ajutoare sociale, altfel se creeaza o masa de asistati sociali.
      Pe strazile din Paris pot fi vazuti oameni tineri care cersesc de ani buni, mi s-a intamplat sa-i intreb “De ce nu muncesti?”. Asa se face ca cersetoria devine o profesie si subiectul isi pierde vointa de a munci.

      - Cred ca intervin doar in situatii de urgenta tinerii, cu mult curaj, generozitate, dar nu pot rezolva ei singuri problema somajului, a traiului modest si a saraciei

  3. Dor spune:

    Referitor la ”Casa Ingerilor”, vizitarea maruntaielor labirintice ale Parisului, descrierea subteranelor acestuia amintește de modul în care Ernesto Sabato descrie prin intermediul personajului Fernando Vidal Olmos din ”Despre eroi și morminte” (si, partial, din ”Abadon, Exterminatorul”) descrie subteranele Buenos Airesului. Exista si acolo o incursiune in abis. Totuși, Sabato construiește narațiunea pe un fundament pe care nu l-as numi ca fiind propriu discursului metafizic, ci pe unul mai degraba invecinat cu deconstructia acestui tip de discurs. Unul care imprumuta uneori hainele discursului alchimic sau alteori pe cele ale discursului psihologiei analitice. Acelasi sentiment l-am avut citind si ”Casa Ingerilor”, insa intr-o masura mai estompata.
    Prima intrebare este aceea daca exita o filiatie sau o amicitie literara intre acest roman si trilogia lui Sabato.
    In al doilea rand, as vrea sa va intreb daca estompare amintita nu lipseste textul dumneavoastra de vizitarea mai profunda a unor teme abordate preponderent din perspectiva unei reflectii politice sau psihanalitice. Cu alte cuvinte, atitudinea dominanta fata de marginalitatea defavorizatilor nu are cauze mai vechi si mai profunde decat cele reliefate de o meditatie politica sau de una psihanalitica?

    • Pascal Bruckner spune:

      Nu am citit Sabato. Nici nu am auzit de aceasta carte, nici nu stiu daca a fost tradus in franceza.

      Dimpotriva, am senzatia ca personajul central este un caz analitic profund, un paranoic obsesiv care vrea sa purifice lumea. Personajul fiind obsedat, am evitat sa incarc textul.

      N-am scris un eseu despre cei defavorizati, ci un roman care se pertrece la intersectia a doua lumi, lumea celor normali si cea a oamenilor normali.
      Acest roman este la intersectia intre thriler, roman realist si roman suprarealist.

  4. Sora spune:

    Nu cu multa vreme in urma, filmul ”Dupa Dealuri” regizat de Cristian Mungiu a atras din nou atentia asupra cinematografiei din Romania. Filmul trateaza tema prezentei discrete si constante discrete a raului. Un rau care se intampla fara un autor evident. Cadrul este cel al unui episod asupra caruia v-ati referit intr-unul dintre editorialele dumneavoastra: cazul Tanacu. Ce parere aveti despre acesta?

    • Pascal Bruckner spune:

      Acest caz a fost pasionant pentru public din cauza fanatismului religios pe care-l exprima. Raul poate face parte din viata oamenilor care se ocupa tocmai cu alungarea lui. Am fost pasionat sa ma documentez pe aceasta tema, cazul a exprimat o profunzime a spiritului european. Am vrut chiar sa scriu un roman pe acesta tema, dar m-am gandit ca paternitatea temei apartine artistilor romani.

  5. Despre Europa spune:

    Care credeti ca este principala schimbare de atitudine si mentalitate in Franta in ultimii doi ani?
    Ce credeti ca a pierdut pe parcurs Europa din punct de vedere al valorilor, al traditiei?

    In romanul postmetafizic Disgrace al lui Coetzee, Africa de Sud se confrunta cu o noua lume barbara care distruge lumea veche si toate categoriile occidentale, diferentele esentiale intre om si animal . Poate ca romanul acesta este la fel de valabil si in Europa ultimelor decenii. Poate ca Europa este invadata de un soi de barbarism caruia nu stim sa-i facem fata, la fel ca Imperiul Roman in fata triburilor.

    Dupa cum spunea Kafka intr-o remarca citata de Benjamin: there is hope, “plenty of hope, an infinite amount of hope-but not for us.”

    • Pascal Bruckner spune:

      Nu a avut loc nicio schimbare de atitudine. Schimbarile acestea iau mult timp. Se manifesta mai multa depresie. Nu a avut loc o schimbare fundamentala.

      Eu cred ca Europa si-a regasit valorile dupa cel de-al doilea razboi mondial. Lipseste, totusi, vointa de a se manifesta pe scena politicii mondiale. Europa isi manifesta valorile in soapta, spre deosebire de Statele Unite care sunt foarte mandre de valorile lor.

      Poate Europa va fi invadata de barbari, si asta din cauza ca a renuntat ea insasi la propria civilizatie. Imperiul roman s-a destramat din cauza ca era corupt in mod fundamental. Iar invazia barbara a fost o consecinta a autodistrugerii.

  6. Denis spune:

    Bonjour,
    J’ai trois questions pour vous:
    - La premiere. Quel monde aimez-vous decrire le plus: celui des humanitaires ou celui des SDF a Paris?
    - La seconde. Pourquoi devient le bonheur une valeur culpabilisante?
    - La troisieme. Pourquoi le Paris de nos jours c’est le le face à face du bobo et du damné des trottoirs?

    Merci bien,
    Denis Grigorescu

    • Pascal Bruckner spune:

      Ambele lumi ma intereseaza, insa am o fascinatie deosebita fata de degradarea desavarsita a unor vagabonzi ai strazii. Vagabondul este un personaj metafizic care forteaza tot mai mult limitele a ceea ce este uman si decent.

      Pentru ca s-a transformat din drept in datorie si nimeni nu isi permite sa nu se supuna. A nu fi fericit este un fel de vina sociala.

      Este o evolutie sociologica care a aparut in anii ’60 si care a dus la disparitia clasei artizanilor. Pe de o parte Parisul este locuit de burghezi boemi pe de-o parte, si pe de alta parte de cersetori.

  7. Georgian spune:

    Ce parere aveti despre emigrantii si despre romanii care vin in Franta sa munceasca. Sunt bineveniti, este deschisa Franta sa-i primeasca? Ce parere aveti despre expulzarile tiganilor romani?

    • Pascal Bruckner spune:

      Romanii care vin sa munceasca in Franta sunt bine primiti in functie de competentele lor, sunt bine integrati in societatea franceza. In schimb alti emigranti romani, precum romii, nu vin sa munceasca, ci sa scape de o situatie precara in tara lor, iar acest lucru se transforma intr-o situatie imposibil de gestionat.
      Politica expulzarii romilor este sustinuta de stanga, ca si de dreapta. Romania trebuie sa rezolve problema. Trebuie gasita o modalitate de intelegere pasnica si inteligenta. Franta nu-si poate lua pe umeri povara rromilor din Romania sau din Ungairia si din alte tari. Este o problema reala.
      Chiar daca personajul meu admira talentul lor organizatoric in industria cersetoriei. In Franta romii fac parte din retele internationale, cu tigani din Ucraina, Rusia specializati in furturi din buzunar. Intr-un fel si ei sunt adevarati europeni. Aceasta nu este o problema politica, ci una ce tine de politie.

      Francezii raman perplexi in fata problemei rromilor, dar sunt foarte binevoitori cu romanii.

      • MCris spune:

        Intr-adevar, problema tine de Politie. Rromii (ca sa folosesc un termen politically correct) nu sunt romani, ei sunt un popor nomad, multi se afla acum in Franta de exemplu si nu puteti cere Romaniei “rezolvarea problemei lor”.

      • ast spune:

        Buna ziua,

        Sunt roman, locuiesc la Paris si lucrez cu o asociatie care se ocupa de accesul la dreptul comun al romilor (romani in principal). Aveti dreptate, partial, despre situatia lor, dar proportiile fenomenului hotilor de buzunare este un pic disproportionat.

        Pot sa va spun, ca din romii pe care i-am intalnit, toti erau veniti din motive economice – vin din sate extrem de sarace unde uneori efectiv n-au ce manca, copiii se culca flamanzi seara. Au un optimism extrem, cred repede pe cineva care le spune ca in Franta se duce bine (de multe ori fals – in Romania macar au un acoperis, in Franta cu noroc te plimba din ‘foyer’ in ‘foyer’ la fiecare 2-3 zile, drum de 2 ore prin transporturi) sau ca pot munci (fals). Cu toate astea, multi refuza sa fure (e prost vazut si periculos), si unii sa cerseasca (tot prost vazut, ei nici macar nu zic ‘cersit’ din cauza conotatiilor ci ‘mers in sat’). Sunt intr-adevar gasti de copii care sunt batuti acasa, uneori maltratati continuu, si obligati sa cerseasca, uneori de parinti, alteori de rudele pe la care stau, si alteori de capi de retele. Dar proportia lor nu este asa mare, probabil cateva zeci, o suta, din 20 000 de romi in Ile de France. Politia e de multe ori destul de eficace (recent un cap al unei retele Sarbesti a fost arestat in Italia parca) desi nu au mijloace importante (3 oameni in IdF pt cazuri de violenta si exploatare a minorilor). Ar fi o greseala sa-i bagam pe toti romii in aceeasi oala si sa generalizam ca sunt toti hoti.

  8. Alina spune:

    Buna ziua,

    Citindu-va cartile am remarcat ca aveti deopotriva puterea de a soca ,dar si de a ne aduce zambetul pe buze,de a ne face sa radem. Cum se impaca aceasta dorinta de a soca cu umorul fin pe care il aveti ?
    Si totusi ati remarcat ca sunteti mai iubit si apreciat in Romania decat in Franta ?

    Multumesc .

    • Pascal Bruckner spune:

      Scriitura unui roman imi permite sa le asociez pe amandoua, deoarece intr-un roman se pot intretaia mai multe limbaje. In acest roman se gasesc, cred, pasaje comice, iar alte in alte pasaje mizeria depaseste atat de mult limitele inchipuirii umane incat izbucnim in ras.

      Sa spunem ca in Romania se manifesta o forma de dragoste mai demonstrativa. Si pentru ca sunt strain spun asta. Daca eram scriitor roman probabil simpatia cititorilor nu era atat de constanta. Si publicul francez aduleaza scriitori straini tocmai pentru ca nu sunt francezi. Mi-ar placea sa intretin focul interesului cititorilor romani. Daca romanii m-ar vedea toata ziua in mass media probabil ca nu ar fi la de de entuziasmati fata de mine. Avem o poveste de dragoste la distanta, ceea ce ne permite sa intretinem pasiuni fara a ne plictisi reciproc. Dar un astfel de privilegiu poate disparea.

  9. Naye P. spune:

    1. Probabil ca in timp ce scria ‘Les pauvres gens’ Dostoïevski se gandea la atmosfera si unele personaje din ‘Les misérables’ a lui Victor Hugo. In ce contexte din interiorul fictiunii dv. va reimaginati personaje, stari, probleme din cele 2 romane, precedente ?
    2. In ce fel considerati ca un gen fictional precum “Casa Ingerilor” (La maison des anges) are un ‘caracter sociologic’. Ii poate ajuta pe sociologi sa-si ‘invioreze’ ceea ce Lazarsfeld numea ‘reprezentarea imagistica a conceptului’ de compasiune ?
    3. Care este opinia dv. despre ceea ce Bourdieu numea birocratizarea etatica a compasiunii. Trebuie oare sa avem „saraci silitori” (deserving poors) ?

    • Pascal Bruckner spune:

      Dar nu vorbesc oamenii saraci, ci de cei marginalizati. Nu este acelasi segment. Daca vreti sa gasiti referinte culturale in romanul meu ganditi-va la Orwell. Perspectiva mea este asupra subproletariatului, cei iesiti din campul muncii, alcolici, bolnavi sau care zac agonizand pe strazi.

      Romanul meu are un caracter sociologic marginal. Ancheta este un pretext pentru poveste. Am strans mii de pagini de documente si le-am lasat apoi la o parte. Nu am scris un roman social, ci un roman politist plasat in lumea cersetorilor.

      - Posibil. Romaniul meu ii poate ajuta pe oameni sa intelega cat de abigua este caritatea. Uneori ea se apropie de dispret. Compasiunea este un sentiment justificat dar care trebuie sa se manifeste cu moderatie.

      Ideal ar fi ca toti sa aiba de lucru si sa iasa din starea de saracie, astfel incat industria milei sa dispara.

      In locul milei ar trebui promovate educatia, pregatirea profesionala si valorile muncii.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)