vineri, martie 29, 2024

Intensitatea suferinței în picturile Artemisiei Gentileschi și violența domestică

E vulnerabilă. Mâna îi e ridicată în dreptul gâtului, servind ca o armură împotriva privirilor lascive ale celor doi bărbați care i-au invadat liniștea intimă a îmbăierii. Singurul refugiu e umărul ei drept, spre care își întoarce capul pentru a găsi o evadare temporară din realitate. Străbătută de angoasă își coboară privirea spre pământ, în semn de resemnare. Imaginea îi înfățișează pe Susana și bătrânii (1610), și aparține pictoriței baroce italiene Artemisia Gentileschi (1593-1653), prima femeie care a fost acceptată în Accademia delle Arti del Disegno din Florența. Spre deosebire de reprezentările anterioare ale Cărții lui Daniel din Biblie care neglijau voyeurism-ul masculin, artista de 17 ani îndreaptă privirea spectatorului spre tumultul sufletesc al femeii.

Suferința, abuzul, crima, nedreptățile toate răzbat din picturile ei, filtrate de seninătatea idealismului. În formă brută, primitivă. Violată de profesorul ei Agostino Tassi și ulterior supusă unui proces dureros în care a fost torturată pentru că mărturia ei era pusă la îndoială, Artemisia și-a dedicat întreaga viață demascării atrocităților comise împotriva femeilor. Cu toate că aduce supliciul femeii în prim plan, victimizarea ei e evitată. Dimpotrivă, femeia devine eroină, în sens beauvoirian. Eliberată din corsetul sufocant al neputinței.

Terorismul intim continuă să depășească secolele. Denumit astfel de profesorul de sociologie Michael Johnson, acesta este o formă de violență prin care abuzatorul (de regulă bărbatul, în 97% din cazuri) tinde spre controlul total/parțial al victimei. Amenințările, abuzul fizic, emoțional, sexual, au ca scop umilirea și denigrarea femeii. Adică, deumanizarea ei. La o lună de la carantina cauzată de pandemia de coronavirus, abuzurile domestice au crescut vertiginos. În Franța, rata apelurilor la linia de urgență pentru violența conjugală s-a mărit cu o treime, și chiar cu 36% în Paris, orașul iubirii. Situația s-a înrăutățit și în Germania, unde rata a crescut cu 17,5% (https://www.rtl.de/cms/zahl-der-anrufe-wegen-haeuslicher-gewalt-gestiegen-4527954.html). Multe țări, precum Italia, Argentina, Norvegia, Germania și Franța, au introdus codul „Masca-19“ (în limba oficială a țării respective) pe care femeile abuzate îl pot folosi la farmacii pentru a cere ajutor (https://www.bbc.com/news/world-europe-52216966). E un pas înainte în a ilumina obscuritatea realității lor personale.

Dominația masculină e adânc înrădăcinată în țesăturile politice și sociale. Călugărița venețiană Arcangela Tarabotti a denunțat-o încă din secolul XVII, în perioada în care concepția aristotelică despre femei ca ființe iraționale și obediente era de la sine înțeleasă. Subjugarea femeii nu este impusă direct, ci e parte a unei narațiuni colective a adevărului. Autoritatea masculină e asemănătoare ‚metaputerii’ lui Michel Foucault, care se solidifică pe o cunoaștere preexistentă. Se schimbă adevărul, se schimbă și raporturile de putere.

Protofeminismul calugăriței a fost o sursă continuă de inspirație pentru dramatismul și revolta morală din picturile contemporanei ei, Artemisia. Scena decapitării care apare frecvent în opera Artemisiei e simbolică, și reprezintă furia răzbunării, demonul misoginiei ce trebuie eradicat. Bărbații sunt înfrânți, devenind neputincioși în fața fermității femeii de a-și depăși propria condiție. Cu toate că Artemisia a pictat femei cu siluete viguroase, feminitatea lor rămâne intactă. Galbenul somptuos al rochiilor e de o luminozitate extraordinară, menită să accentueze prezența femeii. Deopotrivă delicată și pură. A rămas cunoscut ca “auriul Artemisiei”.

Blaise Pascal a afirmat că “Tot răul omenesc vine din incapacitatea omului de a sta nemişcat într-o cameră.” Oare de ce? Izolarea în care am fost împinși cu toții de către coronavirus ne-a proptit propriul sine în față. Dezgolit și vulnerabil, și doar noi responsabili de el. Spațiul domestic a devenit epicentrul realității noastre, din care nu mai putem evada. Cu cât sinele ne este mai insuportabil, cu atât ne răzvrătim mai tare. Și, din păcate, pentru unii, violența e răspunsul. Ceea ce nu trebuie trecută cu vederea de nici unul dintre noi.

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. Din pacate, universitatile prezentului, cel putin in ce priveste „umanioarele” (humanities) – inclusiv gender studies, race studies, marxism si neo-marxism, queer studies, feminist studies, „sociologie” politica, „justitie” sociala…. un intreg asortiment de false cimpuri de cunoastere bazate pe ideologie si resentiment, adica pe minciuna si pe ura – nu au de-a face cu cimpul realului.

    97% barbati intre agresori? „Dominația masculină e adânc înrădăcinată în țesăturile politice și sociale.” ? Serios?? In secolul XX sau XXI ??? In care judecatorul da de obicei copiii la proces „mamei” recunoscute si dovedite ca adultera si abuzatoare???? Ba mai si condamna sotul la pensie alimentara pentru copii dovediti prin teste ADN ca fiind facuti cu altii?????

    https://domesticviolencestatistics.org/men-the-overlooked-victims-of-domestic-violence/

    Cititi si comentariile.

    https://www.thesun.co.uk/fabulous/6081393/male-domestic-abuse-statistics-help/

    [victime ale abuzului] „an estimated 713,000 men compared with 1.2million women”

    . . .Dar mai puneti in ecuatie si

    „Sadly, male victims are OVER THREE TIMES as likely as women to keep their abuse a secret, or refuse to tell the police or medical professional.”

    Ce intristatator, cit de cinic, cit de urit, sa propagi . . . propaganda cu 97% agresori fiind barbatii. Amestecind manipulator situatii din Evul Mediu cu realitatea mult mai complexa de astazi.

    O atitudine UMANA este sa respingi violenta domestica, oricine ar fi agresorul si oricine ar fi victima. Femeie, barbat, copil, adult, batrin. Nu ar trebui un doctorat sa se inteleaga atita lucru. Simpla omenie ar fi de ajuns.

    • Violenta nu este numai fizica, se poate exprima si in scris sau prin vorbe.Poate si asta va da de gandit.

      Este foarte usor a verifica referintele (din secolul XXI) textului autoarei:

      „Many people criticize the idea that men are usually the controlling and violent partners because they argue that women are just as violent as men.Johnson (2001) finds that when women are violent or aggressive toward men, it is usually in the form of violent resistance, or self-defense. In intimate terrorist/violent resistant families, 97% of the perpetrators are men and 96% of the violent resistors are women.”
      (Howe, Tasha R. (ed.). Marriages and families in the 21st century a bioecological approach. Chichester, West Sussex Malden, Massachusetts: John Wiley & Sons, 2012).

      • ORICE statistica reala arata „referinta” a fi o minciuna, din perspectiva unui feminism cu spume la gura, gata sa minta, sa insele si sa demonizeze unul dintre sexe.

        https://ncadv.org/statistics

        Cit despre chestiunea cu „violenta in scris”, asta este o alta escrocherie progresista care incearca sa explice violenta reala a categoriei „discriminate” prin „el m-a facut sa dau cu pumnul”.

        Aceeasi mentalitate dezgustatoare a explicat omorurile de la Charlie Hebdo prin faptul ca caricaturistii ar fi „violentat” sensibilitatile de mimoza ale teroristilor.

        Vezi bine, islamistii erau „resistors” nu „perpetrators”.

        Din nou, la orice propagandist, lipsa de OMENIE este problema.

      • @Mihai – raportat la numărul actelor de violență, cel puțin în lumea anglo-saxonă, femeile sunt de departe campioane. Numai că un pumn dat de o femeie în umărul partenerului nu e luat de-obicei în serios, nici de ea, nici de el. Însă același gest ar fi (pe bună dreptate) inacceptabil din partea lui, pentru că are de vreo 3 ori mai multă forță fizică decât ea.

        Violența comisă de femei în cadru domestic are mai puține urmări fizice pentru partenerii lor, plus presiunea socială care desconsideră un bărbat, dacă se lamentează pentru violența suportată din partea unei femei. Dar problema rămâne, violența comisă de femei există și e larg răspândită.

  2. În general, abuzurile fizice comise de bărbați asupra femeilor au la bază frustrarea. Majoritatea bărbaților sunt prea rudimentari ca să știe răspundă în manieră elegantă la castrarea psihologică pe care o practică femeile (și societatea în ansamblu) asupra lor. Așa se ajunge la reacții emoționale, bazate pe violență.

    Din constatări personale, foarte puține femei se abțin de la manifestări care au drept scop castrarea psihologică a partenerilor de viață sau chiar a unor bărbați întâlniți întâmplător. Feministele chiar aplaudă cu entuziasm transformarea femeilor în agresori psihologici, de parcă asta ar fi un motiv de laudă. Iar în lumea anglo-saxonă femeile n-au multe rețineri în a deveni și agresori fizici, nicio problemă la capitolul ăsta.

    • „În general, abuzurile fizice comise de bărbați asupra femeilor au la bază frustrarea. Majoritatea bărbaților sunt prea rudimentari ca să știe răspundă în manieră elegantă la castrarea psihologică pe care o practică femeile (și societatea în ansamblu) asupra lor. Așa se ajunge la reacții emoționale, bazate pe violență.”

      Banuiesc ca se intimpla asta destul de mult, in special in timpuri recente. Chiar si asa, nu as scuza un barbat violent fizic.

      Sint barbati violenti asa, din prostie, din instincte joase, care lovesc o femeie iac-asa, pentru ca pot, si de multe ori femei care nu merita nici un fel de abuz, in nici un caz picioare, lovituri de pumn si palme. In Vestul de astazi sint mai multi musulmani care procedeaza astfel decit vestici sadea de mai multe generatii, dar nu ne permite „interculturalismul” sa afirmam aceasta realitate.

      Pe de alta parte, sint femei (probabil mai putine, dar nicidecum insgnificante ca numar) care ataca, umilesc, lovesc barbatii, fie pentru ca (rar, dar se intimpla!) sint mai puternice fizic decit ei, fie pentru ca barbatul, chiar mai puternic, s-a obisnuit sa „primeasca”, sa nu „dea inapoi”, din lasitate, din delicatete, din reziduuri de educatie etc.

      Viata e complicata si nici barbatii nici femeile nu pot fi inghesuiti intr-o singura nisa categorica. Doamna interculturala foloseste lentile progresiste fara nuante, fara intelegere reala, cu o lipsa de compasiune care ingheata sufletele, amestecind borcanele, picturile si realitatile. Ca la bazarurile academice care formeaza „doctori” in nimic, pe banda rulanta, demni de o piesa de Moliere.

  3. Scutiti-ma de „sensibilitati femiste” conventionale!!!
    Nu am vazut „femiste” indigante de „afacerea Caracal” . Nu ma vazut luaru de pozitie ale „feminsitelor” .
    Cazul a intrat in umbra .. insa prostitutia fortata ramane prezenta in societatea noastra!

    Si ce fac „feministele” ?!

    NIMIC !!!!

    Si ma scuzati nu stiu infractiune impotriva femeii mai scarboasa ca prostitutia fortata!!!

  4. „Terorismul intim – o formă de violență prin care abuzatorul (de regulă bărbatul, în 97% din cazuri) tinde spre controlul total/parțial al victimei”

    Am cunoscut si eu cazuri de femei victime total inocente ale unor masculi psihopati. Am cunoscut, insa, si cazuri de femei isterice, care arunca cu scaune sau cu oale si ulcele in capetele sotilor sau prin ferestrele blocului, sau dau foc la casa. Dar astea sint cazuri rarisime atita vreme cit divortul e la indemina oricui, oricind cu sau fara motiv, inainte sa se ajunga la violenta fizica sau la „controlul total al victimei”. Nici vorba de 97% barbati vinovati de terorism intim (aia sint meteorologii cu incalzirea globala). Poate doar daca nu conteaza cine a dat primul.

    Am cunoscut, insa, si victime feminine care si-au cautat-o cu luminarea (dupa ce s-au maritat, fericite ca au gasit un protector, abuzind ELE PRIMELE de ceea ce isi inchipuiau a fi un sot bleg). Problema e ca nici chiar celor mai blegi dintre barbati nu le place sa li se puna coarne, ori sa fie ridiculizati in public de propriile neveste. Si, cind se intimpla astfel de lucruri, blegii pot sa devina abuzatori foarte violenti. Am intilnit si astfel de situatii. Fetele ar trebui sa invete lucrurile astea la orele de educatie sexuala: nu te mariti daca scopul tau in viata e sa faci sex cu cit mai multi barbati cu putinta. Iar de te mariti, vezi-ti de barbat si de copii si o sa ai liniste!

    Ceea ce m-a uimit in multe cazuri de violenta domestica a fost credinta femeii ca poate sa se ia la bataie cu un barbat si sa il si bata (cum a vazut ea in filmele americane, in care femeile ii pocnesc pe barbati si aia nu zic nimic), fiindca multe acte de violenta domestica sint initiate de violenta verbala si chiar fizica (!!!) a femeii.

    Citind textul asta, gindul m-a dus imediat la miile, zecile de mii de tinere fete frumoase si, unele, foarte frumoase pe care oricine le poate vedea pe pornhub si pe celelalte citeva mii, zeci de mii de site-uri porno care au invadat internetul si de care pur si simplu nu poti sa iti protejezi copiii, fiindca degeaba le blochezi pe toate azi: miine, poimiine si in fiecare zi vor iesi la suprafata, ca ciupercile dupa ploaie, alte citeva sute sau mii de noi site-uri porno cu aceleasi clipuri obscene si cu aceleasi tinere si frumoase domnisoare nimfomane dind lectii de anatomie si fiziologie sexuala.

    Intrebarea e: cine le abuzeaza pe aceste fete, unele foarte tinere si foarte frumoase, incit sa accepte sa fie tratate ca niste bucati de carne de niste barbati simulind violul in fata camerei video pentru ca, la sfirsitul luptelor, domnisoarele sa iti faca cu ochiul, satisfacute de experienta prin care au trecut si sa iti zimbeasca complice?

    Nu le abuzeaza nimeni! O fac pentru bani. Citeam undeva ca, cu vreo 15-20 de ani in urma, „actritele” porno cistigau bani, nu gluma, pe cind acum, in Florida si in California, in fata birourilor Pornhub etc. sint cozi interminabile de domnisoare de 18 ani, deja cu o vasta experienta sexuala, gata sa faca orice, absolt orice, pentru citeva sute de dolari in speranta ca vor deveni rapid pornstaruri.

    Stiti ce am mai citit? Ca o mare, foarte mare, parte dintre producatorii si „regizorii” unor astfel de productii video sint… yep, FEMEI!

    „Terorismul intim – o formă de violență prin care abuzatorul (de regulă bărbatul, în 97% din cazuri) tinde spre controlul total/parțial al victimei”

    Mda, „de regulă bărbatul, în 97% din cazuri”…

    • Extrem de instructiv: Fifty Shades of Grey și următoarele sunt scrise de o femeie. Britanică. Își spune ”E. L. James”, dar e femeie.

  5. În aceeași epocă, în jurul anilor 1600, Elizabeth Bathory omora sute de servitoare, în același cadru ”domestic”. Și da, ”Elizabeth” e nume de femeie.

  6. Cate comentarii deplasate si misogine.Multi frustrati mai exista! Banuiesc ca voi fi catalogata drept feminista, nu? Si castratoare, nu-i asa?Mai aveti mult pana sa va numiti fiinte evoluate, caci de domni nici nu poate fi vorba, iar intelectuali nici atat!Mult succes la impartit critici nefondate, palme si pumni, fiintei inferioare numite femeie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Margareta Hanes
Margareta Hanes
Margareta Hanes a obtinut doctoratul in filozofie politica la Vrije Universiteit Brussel. Principalele ei pasiuni sunt filozofia morala, temele existentialiste si interculturalismul. Este vorbitoare a mai multor limbi straine (engleza, germana, franceza, maghiara, olandeza), iar momentan locuieste la Bruxelles.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro