joi, martie 28, 2024

Internet si proprietate intelectuala, de tot hazul

La 14 octombrie 2014 ma aflu unul dintre destinatarii unui mesaj email colectiv, cu invitatia de a vizita site-ul http://www.cocoon.ro/?p=425. Imi apare un text datat 23 iunie 2013, cu titlul Albert Einstein a schimbat destinul unei brasovence datorita lui Eminescu si lui Nicolae Iorga. Este vorba de tanara Melania Serbu, care, in perioada 1928-1940, a intretinut o bogata corespondenta cu autorul teoriei relativitatii. Ma recunosc repede a fi autorul unei mari parti a acestui text, chiar daca, de la data publicarii sale in Romania literara , nr.28 iulie 2006, sub titlul « Scrisori catre si de la Albert Einstein » au trecut multi ani.

Parcurg textul pana la sfarsit si constat cu stupoare ca nu se indica sursa, nu se face nicio referire explicita la numele meu. Dar o fraza il tradeaza pe cel care preluase acest text : « Am discutat pe larg aceste chestiuni in Intalnirea extremelor (Editura Paralela 45, Pitesti, 2005) ». Persoana care-mi trimisese acest text ma cunostea, dar nu suficient de bine pentru a-si da seama despre cine este vorba in referirea la volumul pe care-l publicasem la editura pitesteana.

Intamplarea nu ma scandalizeaza ; dimpotriva, ma amuza. Mai avusesem placerea sa savurez satisfactia de a ma vedea deposedat de calitatea mea de proprietar intelectual, era un mod de a realiza ca scrisesem un text atragator. Dar era pentru prima oara cand o atare intamplare avea loc in perioada internetului si nu puteam rata ocazia de a ma folosi de internet tocmai pentru a merge pe urmele potentialului infractor.

Ma intorc pe Google si formez doua cuvinte: einstein serbu. Sunt rasplatit cu o sumedenie de intrari, simteam ca ma asteapta un ospat de zile mari. Dar nu aveam nici timp, nici energie sa le parcurg pe toate si ma multumesc cu primele doua. Iata ce gasesc. Pe site-ul www.mytext.ro/stiri/scrisori-einstein-a-corespondat-cu-o-brasoveanca_156744 apare un text datat septembrie 2006 (deci cu doua luni dupa cel al meu din Romania literara ) si semnat Alina Andrei. Nu mai este vorba de un text preluat de la mine, dar subtitrarile si referirea initiala la o scrisoare sosita la Berlin, trimisa din Romania, arata ca autoarea s-a inspirat din modul meu de prezentare. Faptele relatate le preluasem si eu din sursa indicata in textul meu, toata contributia mea consta in modul literar de prezentare, dar si in unele comentarii de contextualizare istorica si culturala. La aceleasi cuvinte cheie einstein serbu, a doua intrare include articolul meu, plasat sub egida unei publicatii cu titlul Ceasca de cultura si cu indicarea site-ului /ceascadecultura.ro/ServesteArticol.aspx ?idart=4340. La sfarsit, se specifica : sursa : Romania literara nr.28, anul 2006. Dar numele autorului tot nu apare.

Sa comentam putin aceasta aventura, pe care nu am avut nici timp, nici energie, pentru a o continua. Internetul ne-a surprins cu o capacitate practic nelimitata de a inventa intrebari privind posibile conexiuni intre notiuni, nume, fapte, autori, idei, actiuni, opere, evenimente dintre cele mai diverse. Pana la internet, nu aveam cui sa adresam intrebari de acest fel. Nu este vorba aici de conexiuni pe care noi abia acum le stabilim, ci de apropieri care preexista, zac nestiute in opere, locuri dintre cele mai diverse, unele foarte departate in timp, dar nu aveai cum sa le identifici. Internetul ti le aduce pe tava si iti ramane tie sa incerci sa le explici, sa le gasesti un rost, o semmnificatie, sau pur si simplu sa le consideri intamplatoare, irelevante sau sa constati ca problema te depaseste si s-o lasi ca o intrebare deschisa. Faptul de a te afla in prezenta unui imens conglomerat de reflectii constituie o ispita la care se rezista cu greu ; onestitatea noastra este pusa la grea incercare.

Cum sa nu te infrupti din astfel de bogatii pe care fruntile ganditoare ale istoriei le-a generat ? (Dintre cei care cad in ispita se recruteaza plagiatorii, dar uneori o fac din ignoranta, nimeni nu le-a explicat proprietatea intelectuala). Dar nici sa le ignori, sa le nesocotesti nu e acceptabil. Nu e onest sa te ocupi de o problema ignorandu-i pe cei care anterior au studiat-o, asa cum nu va fi onest pentru cei care vin sa te ignore pe tine. Internetul-diavol te poate ispiti sa furi, dar internetul-pazitor, internetul-inger te ajuta sa-l identifici pe hot si sa restitui proprietarului bunul de care a fost deposedat. Experimentul prezentat aici nu are o semnificatie culturala majora, dar este semnificativ pentru provocarea reprezentata de internet. Duplicitatea internetului are farmecul ei, merita s-o savuram.

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. 16 octombrie. Situl de „profetii” citeaza, aproape ilizibil, sursa de unde au copiat articolul integral: romlit.ro Asta e articolul: http://www.romlit.ro/scrisori_ctre_i_de_la_albert_einstein
    Sugestia mea este sa le scrieti cocoonilor astora si sa cereti sa fiti citat cum se cuvine: cu link catre articol. Pot sa nu mentioneze numele dumneavoastra dar e obligatoriu link complet catre articolul preluat.
    Eu sa stiti ca le multumesc pentru ceva. Am descoperit cu ocazia asta un om pe care il voi citi cu placere de acum incolo.

  2. Eu simt ca fiecare om stie atunci când isi atribuie o idee ce nu ii apartine. Bineinteles ca ideile zboara, traim intr-o lume a ideilor, le preluam, le combinam, mai adaugam si noi. Dar undeva, adanc, acolo in suflet eu stiu când sunt sincer. Adevaratul autor e acela care e sincer, nu acela care ascunde sau care „plagiaza” pentru ca asa fac si altii. Daca faci ceva doar pentru ca fac si altii, sau e convenabil dintr-un punct practic de vedere, insa simti ca treci peste partea umana, sufleteasca, e un pacat care nu va ramane fara urmari exact acolo unde a lovit, adica in suflet.

  3. mda… !

    Acu’ ceva ani (nu foarte multi) am „scris” si eu o chestie, in care, practic, vreo 70% erau materiale culese de pe Internet (dar macar o buna parte erau „certificate”) sau / si de prin publicatii diverse (de specialitate – diferite de specializarea mea care nu avea f. mult in comun cu respectiva tema); contribtia mea cea mai importanta a fost sa le culeg, ordonez, prezint intr-o forma pentru „nespecialisti”, adica o forma care sa fie utila unui grup anume care se ocupa de ceva ce ii „durea” dar unde nu prea se stia cum se pun problemele. Am mai adaugat acolo (restul de vreo 30%) rezultatele unor intalniri si discutii „coordonate” de mine, poze (unele facute de mine altele primite de la cateva persoane FIX pentru asta – dintre care pe unele mi le-am amintit, pe altele nu, pozele fiind adunate de-a lungul a vreo 10 ani prin diverse foldere – altele culese de pe internet dar „in tema” ;) ) si cateva chestii care erau chiar ale mele PE BUNE!!

    Dar cel putin am avut chiar din „cuvantul inainte” sa scriu ceea ce am descris mai sus si, acolo unde cunosteam autorii, sa ii specific in „Bibliografie”.

    Acu’… nu stiu daca am facut rau sau nu :( Mi-am mai pus problema asta de-a lungul timpului.
    Chestia aia, in forma redactata de mine (adica pentru un „public” FOARTE doritor dar si foarte nepriceput si care lucra pentru o „cauza” EXTREM de necesara, as zice „fierbinte” chiar si acum) era FOARTE necesara si a fost FOARTE utila – dar, desi am SPECIFICAT cum am ajuns la ea, o fi fost totusi „plagiat”?
    Chestia e ca… desi mi-am pus repetat intrebari pe tema asta, nu ma simt cu constiinta foarte incarcata – materialele alea, prezentate in ACEA forma, chiar erau foarte necesare… si m-am gandit ca, daca am scris cum am ajuns la acea brosura, mi-am mai spalat oarecum din „pacat” ;)

  4. Intr-adevar!
    Ma gandesc la cum eram eu acum 10-15 ani si la cum sunt azi.
    (Nu ca eram mai tanar si ignorant.)
    Internetul e un pas urias pentru OM, dar?si un pas mic pentru omenire.

  5. Stimate Domnule Profesor , am citit cu plăcere și deosebit interes și interviul din Gândul și găsesc foarte exact diagnosticul pus mai ales cu privire la doctorate, violență și societate. Și doresc să vă relatez și eu o întâmplare. Acum câțiva ani (vreo trei) îmi parvine spre lectură o teză de „doctorat”, de fapt o însăilare greoaie a unor texte (cu ilustrațiile explicative cu tot, preluate cu legendele în germană), teză chipurile de antropologie, cu multe citate din Mircea Eliade fără trimitere la textele de proveniență. Și-i explic persoanei „trebuie să puneți acolo, la fiecare citat, cartea, editura, pagina… ” (nu eram referent; era să zicem un serviciu să-i zicem colegial), „locul de unde … „. Îmi răspunde că “nu mai știu de unde am citat”. Am ideea să iau fragmentul cu copy paste (horribile dictu) și să-l pun pe Google. Îmi răsare în față un site unde un autor român pusese acolo multe citate din Eliade, fără notițe de subsol, poate tocmai pentru a se proteja (să nu le dea chiar mură-n gură leneșilor și impostorilor). Textul din site coincidea pe pagini întregi, cuvânt cu cuvânt, cu textul din teză. Practic “doctoratul” a constat în copiere de pe internet. Conducătorul de doctorat face acum parte din CNATDCU și a fericit învățământul românesc cu multă aleasă maculatură și mulți confi univi. Persoane cărora nu le-a plăcut cartea, nu le-a plăcut efortul intelectual, dar care au o ambiție invers proporțională cu setea de cunoaștere. Din păcate, cui nu i-a plăcut să învețe nu -i poate învăța pe alții și o uzurpare în domeniul ăsta e o crimă.

  6. Nu ma mira deloc ceea ce scrie academicianul Marcus.

    In primul rand, cea mai mare parte dintre cei cu studii superioare din Romania (a nu se intelege ca in alte tari din batrana Europa, chiar si din vest, ar fi mai bine), inclusiv o parte din staff-ul academic, nu a reusit inca sa dezvolte o intelegere a ceea ce este drept de proprietate intelectuala, precum si obtinerea de permisii de utilizare a textului altuia.

    Ne existand o politie pe internet (sa nu cadem in greseala de a personifica internetul. Acesta este si va ramane o retea de calcultoare, atat.) (cum este cea de pe You Tube unde se verifica drepturile de mediatizare a videoclipurilor in diverse tari) contra furtului de texte sau alte instrumente mass-media orice va fi posibil. Asa ca va ramane a latitudinea utilizatorului sa verifice si constate ce este al cui.

    Sunt necesare programe de educare in masa a cetatenilor asupra utilizarii acestei retele.

    Informatiile de pe internet trebuie tratate ca nestiintifice. Iar cele ce pretind ca sunt, trebuie ca autorii lor sa demonstreze ca sunt, altfel nu pot fi incluse in procesul de formare a unei opinii personale despre chestiunea in cauza.

    Dificultatea controlarii a ceea ce se gaseste in (de fapt prin) internet si a executarii drepturilor de proprietate intelectuala in plan international, este demonstrata de esuarea in 2013 a negocierilor Acordului mondia in cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului Anti-Counterfit Trade Agreement, ACTA.

    Ca urmare, nu ma mira deloc cele intamplate academicianului Marcus. Este normal, dat fiind stadiul/ etapa actuala de dezvoltare a posibilitatilor tehnologice pentru internet si a nivelului de constientizare din partea utilizatorilor.

    Faptul ca nu ni se intampla tuturor, este pentru ca nu avem contributii suficient de interesante pentru a atrage mai multe interese de „copy-paste”.

    Asa ca raman la sloganul: educatie, educatie, educatie …

    • absolut de acord cu ideea pe care o dibuisem si eu :) dar nu mi-o formulasem cu atata claritate. „Informatiile de pe internet sa fie tratate ca nestiintifice”: pentru ca nimeni nu-si asuma raspunderea pentru ele (nu numai drepturile!). Am avut studenti care preluau din wiki aberatii absolute. Pentru asta meritam sa ne mobilizam in Europa si SUA, in general in lumea unde lucrurile acestea conteaza.
      Pe de alta parte, am vazut, tot la aceeasi facultate cu doctoratul de mai sus, un alt doctorat unde autoarea dadea intr-o veselie, ca sursa bibliografica, link-uri! In primul rand aceste site-uri sunt efemere. Si restul argumentelor care-ar fi aduse contra poate fi combatut.

      • Nu prea folositi internetul! Pe internet sint mii de teze de doctorat – nu credeti ca sint informatii stiintifice? In multe universiti serioase este obligatorie publicarea pe internet a tuturor tezelor de doctorat sustinute in universitste. Nu ati auzit de sistemul doi:xxxxxx – link-urile la articolele din cele mai prestigioase reviste? In plus tot pe internet puteti gasi cursuri de cele mai diferite specialitati de la multe universitati seriase. Nici astea nu sint informatie stiintifica? In logica asta nu ar trebui sa folosim informatii tiparite pe hirtie pentru ca tot tiparite sint si tabloidele sau literatura porno!

  7. Ce placere rară. Sunteți atât de scump la vedere(citire, adică) într-o vreme în care exact de vocile domniilor-voastre ar fi nevoie. Ale minților în funcțiune si nu ale celor in demonstrație. Ale celor care n-au nimic de revendicat pentru sine, dar pentru ceilalți. Ducem lipsă pe-aici, pe la noi. Veți ierta îndrăzneala: n-ați putea scrie mai des?
    (Omul nu are a ști ceva despre lege , când scrie ceva. O faci, cand o faci, ca sa te pui pe tine, opinia ta, sub vazul celorlalti. Urmeaza de la sine ca nu vei plagia, știi/nu știi legea- pentru ca atunci vei pune pe ALTCINEVA sub ochii lumii. Inseamna ca scopul plagiatorului este să ne dea o falsă imagine despre sine- când copiază. Este in „defect moral” de doua ori: o data pentru ca ma minte asupra capacitatilor sale, si a doua pentru ca fura de la domnia-voastra, de pilda. Ne-am obisnuit cu minciuna, n-o mai sanctionam. Se pedepseste doar a doua infractiune, furtul. Dar ar trebui sa o sanctionam la fel si pe prima, minciuna).

    Un site care produce automat articole absolut originale (unele au fost si publicate in reviste „de succes”): http://pdos.csail.mit.edu/scigen/

  8. Cred ca Einstein spunea ca principalul pericol al dezvoltarii tehnologiei, este ca se produce mult mai rapid decat evolutia a constiintelor…
    E bine sa ai acces la toate printr-un simplu click, e insa si mai bine daca acest acces te-ar incita sa inveti, sa te perfectionezi, ca sa emiti la randul tau idei inedite, sa creezi valori pe care sa le impartasesti cu restul omenirii…or, nu prea e cazul!
    Ceea ce ma surprinde si ma revolta in acelasi timp, este lipsa de exigenta a romanilor in fixarea propriilor obiective…Cu cat vizezi mai joc, cu atat ai mai putin, se stie! Se mai stie si ca furtul nu este profitabil decat momentan (in cel mai fericit caz!), si cu toate astea oamenii continua sa se lase tentati de ceea ce numesc (gresit!) „facilitate”, complicandu-si durabil existentele! Se complac intr-un cerc vicios care sporeste numarul si anvergura minciunilor, si sunt obligati sa continue timp indelungat (o viata?) ca sa nu fie dati de gol…O viata cladita pe minciuna…ce pedeapsa! Apoi, sunt indignati ca nimeni nu-i respecta…de fapt, ei au exact ceea ce STIU foarte bine ca merita : dispretul!
    Unii se acomodeaza cu asta mai usor decat altii…si mai ajung si sus, foarte sus, cum este posibil?
    Probabil ca, chiar si minciuna poate deveni o baza pentru un edificiu, atunci cand cei care cunosc adevarul prefera sa-l renege in speranta de a locui si ei acolo…doar ca, uitand pe ce teren instabil si cu ce materiale „virtuale” s-a construit, vor fi primele victime ale naruirii…inevitabile!

  9. Remarcile D-lui Profesor Marcus sunt cat se poate de profunde. Daca copiii de azi nu invata sa respecte proprietatea intelectuala la fel cum o respecta pe cea materiala, vor accepta maine ca un conducator care a plagiat sa ramana la putere. In alte tari, ca Germania sau Belgia, ministri care doar au fost presupusi plagiatori au demisionat din functie. Concluzia: un popor care nu este educat in spiritul respectului fata de munca intelectuala, poate ajunge sa fie condus de hoti.

  10. Marcus despre plagiat (7)

    Domnul profesor Solomon Marcus are un simt extraordinar de a exprima esenta lucrurilor. Recitesc un pasaj din articolul domniei sale de pe contributors.ro.
    „Nu e onest sa te ocupi de o problema ignorandu-i pe cei care anterior au studiat-o, asa cum nu va fi onest pentru cei care vin sa te ignore pe tine. Internetul-diavol te poate ispiti sa furi, dar internetul-pazitor, internetul-inger te ajuta sa-l identifici pe hot si sa restitui proprietarului bunul de care a fost deposedat.”
    Realizez cat de multa dreptate are si ce frumos o exprima.
    Ce sa facem ca sa luptam impotriva plagiatului ?
    In primul rand trebuie sa educam oamenii din societatea noastra ca sa stie ce este un plagiat. Trebuie subliniat ca acesta este un furt. In consecinta cei care fac acest lucru trebuie atentionati si in caz de o mare gravitate trebuie pedepsiti.
    Dar lupta impotriva plagiatului poate imbraca si forme mai putin folositoare societatii.
    Am citit undeva ca marile Edituri intentioneaza sa achizitioneze pachete de programe antiplagiat.
    Sa presupunem ca un editor al unui jurnal, din cadrul unor edituri care au achizitionat un astfel de software, ia toate articolele trimise spre publicare si le scaneaza pentru a detecta plagiatele.
    Este foarte posibil ca programul detector de plagiate sa considere lucrari care nu sunt plagiate ca sunt plagiate si invers.
    Explicatia este foarte simpla. Intr-un domeniu al stiintei apar aceleasi foarte frecvent aceleasi cuvinte sau secvente de cuvinte. Mai ales in cadrul introducerilor. Detectorul de plagiate detecteaza multe articole din acelasi domeniu ca fiind plagiate sau auto-plagiate.
    Un autor care intentioneaza sa plagieze si nu doreste sa fie prins va schimba ordinea cuvintelor in fraze si va inlocui unele cuvinte din textul original cu sinonime.
    In concluzie numai un specialist in domeniu va putea determina cu precizie daca un articol este plagiat sau nu. Evident va reusi numai in cazul in care va cunoaste textul din care s-a plagiat.

  11. Domnule

    astea sunt riscurile „meseriei” … si ale succesului. Adevarul este ca siterurile „mici” de genu un singur om scrie tot mai „preiau” materiale care plac … si desi f profesionist ca aspect cocoon.ro pare a fi ceva de genul one man show..
    Idem si siteurile fara „pretentii” mai preiau .. sa zicem ca este doar admiratia .. (eu insumi am mai fost preluat INSA cu indicarea numelui – si indicarea numelui cred ca era mai mult ca o cerere de genul „injurati autorul nu pe mine!” )
    Insa aceste preluari sunt benigne .. nu vizeaza proprietatea intectuala .. ci intr-o masura mai mare sau mai mica adeziunea la idee sau afisarea simpatiei fata de autorul preluat. E pana la urma o manifestare de admiratie

  12. Tema plagiatului in era internetului este incitanta si de actualitate. In momentul in care cu 2 click-uri poti prelua materiale oricat de mari, e clar ca tentatia va fi irezistibila pentru unii. De altfel, vedem o manifestare a acestui fenomen la nivelul tezelor de doctorat care ajung la CNADTCU, unde descoperim periodic pagini intregi preluate fara indicarea sursei. La universitatea finlandeza la care lucrez folosim un software anti-plagiat pentru *toate* tezele de bachelor, master si doctorat, fara exceptie. Studentul trimite teza la acel software (intretinut de Universitatea din Uppsala), indicand adresa email a indrumatorului pentru trimiterea rezultatelor; fara acest control, teza nu poate fi aprobata. Un astfel de instrument este urgent de adoptat si in Romania; nu avem asa ceva nici la CNADTCU, darmite la universitati. Este adevarat ca software-ul poate indica uneori un plagiat in mod gresit, neputand detecta ca un bloc de text este incadrat in ghilimele si precedat de sursa bibliografica; factorul uman este decisiv in a filtra astfel de “false positives”.

    Doua alte chestiuni legate de acest subiect:
    – Auto-plagiatul este si el de inclus in fenomenul plagiatului, si de respins la fel de hotarat.
    – Exista un dual al plagiatului in contextul internetului: suntem generatori colectivi de date, unii voluntar, altii involuntar, unele generate anonim, altele nu. Datele acestea includ: vizite pe website-uri (cu consecinte in rezultatele oferite de Google), preferinte pe site-uri de shopping online, preferinte literare, muzicale sau de film, drumurile noastre zilnice (reflectate de telefoanele noastre inteligente si cu consecinte in hartile de pe navigatoarele noastre inclusiv informatii legate de eficienta unei rute sau a alteia), recenzia ultimei noastre vacante, a hotelului unde am stat sau a companiei cu care am zburat, etc. Suntem in acelasi timp si utilizatori frecventi al acestor date; luam decizii zilnice bazat pe opinii colective, in care conteaza mai mult cat de multi subscriu unei pareri, decat identitatea celor din fiecare tabara.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Solomon Marcus
Solomon Marcus
Matematician, membru titular (2001) al Academiei Române. A predat ca profesor la Facultatea de Matematică din cadrul Universității București. Autor a numeroase cărți ce privesc utilizarea matematicii în lingvistică, în analiza teatrală, în științele naturale și sociale s.a. A publicat peste 50 de volume în România, traduse în mai multe limbi și aproximativ 400 de articole în reviste științifice sau de specialitate. Opera sa a fost citată de peste 1000 de autori. Nascut in anul 1925, 1 martie, la Bacau.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro