vineri, martie 29, 2024

Interviu cu istoricul Oliver Jens Schmitt despre continuitatea ideilor legionare in naționalismul comunist si fracționalismul din sânul mișcării

Corneliu Zelea Codreanu. Ascensiunea si caderea „Capitanului“, volumul cercetătorului austriac Oliver Jens Schmitt, este printre cele mai importante carți de istorie apărute în 2017, in Romania. Ediția românească, de la editura Humanitas, este mult adăugită față de versiunea în limba germană, cuprinde multe fotografii și documente, iar autorul o consideră versiunea definitivă. Este probabil și cea mai importantă lucrare despre fenomenul legionar apărută până acum.  Autorul s-a documentat timp de 10 ani pentru a o scrie.

Idei principale:

  • Ce deosebește legionarismul de alte mișcari fasciste din regiune:

– Carisma conducătorului.

–  Dimensiunea europeana  ”Fascismul românesc avea prin Codreanu însuși și mai ales prin Ion Moța o vocație europeană și si-a prezentat, alături de fascismul italian și de național-socialismul german, ca o a treia fortă a unei axe creștine.”

– Dimensiunea transcendentă

  • ”Misticismul a fost un element important pentru cel puțin o parte a legionarilor dar, pe de altă parte, era foarte răspândit în societatea românească, cu mari diferențe regionale… Acest misticism care a izbucnit atunci era și intens mediatizat”
  • ”Fracționismul legionar, care până acum nu a fost discutat prea adesea, nici în istoriografie, nici în dezbaterea generală, este o grilă de lectură pentru a înțelege mai bine și o anumită slăbiciune în conducerea mișcării și faptul că în mișcare erau și oameni mai hotărâți și mai violenți decât Codreanu.”
  • Intelectuali precum Cioran, Eliade, Noica, dincolo de cercuri foarte restrânse bucureștene, n-au avut niciun impact in forța de mobilizare a mișcării legionare. ”Cred că acest fenomen, adică concentrarea asupra acestei elite intelectuale legionare bucureștene, ne arată și o tendință de a explica istoria modernă a României numai printr-o perspectivă bucureșteană.”
  • “În ceea ce privește metodele și scopurile nu erau prea departe de ceea ce au realizat comuniștii patru ani mai târziu. Există și o continuitate logică între doctrinele legionare și național comunismul de stil ceaușișt. De fapt legionarismul are o viață destul de lungă în societatea românească pentru că ideile foarte importante ale doctrinei legionare au fost preluate și integrate în național-comunismul ceausist cu o excepție, iar excepția era persoana lui Codreanu, care, cu carisma lui, ar fi fost o primejdie, o amenințare pentru carisma lui Nicolae Ceaușescu.”
  • ”Revizioniștii legionari, aripa codrenistă, pretind întotdeauna că există două feluri de mișcare legionară: o mișcare bună, curată, reprezentată de către Codreanu și o mișcarea rea reprezentată de către Sima. Este o interpretare pe care putem găsi deja la începutul anilor ‘40, facută mai ales de către familia Codreanu. Dar trebuie să fim foarte clari, există o continuitate foarte puternică între mișcarea codrenistă și mișcarea simistă și cred că Ion Antonescu avea dreptate când a insistat asupra dinamicei aripii social revoluționare a mișcării legionare.”

Cumpară volumul Corneliu Zelea Codreanu. Ascensiunea si caderea „Capitanului“ de pe Giftbooks.ro

    Cum v-ați făcut documentarea pentru această carte? Ați găsit și lucrări, articole în românește care vi s-au părut importante pentru scrierea cărții?

    Oliver Jens Schmitt: Am început să mă documentez în arhive acum opt ani, dar deja înainte, în bibliotecile noastre, la Viena, m-am documentat cu bibliografia existentă în limba română, dar și bibliografia generală. Mai ales în ceea ce privește  studiile comparative despre fascismul în România am profitat enorm și sunt dator Arhivelor de Stat și Arhivelor CNSAS, care m-au susținut ani de zile.  Am profitat și de multe sfaturi pe care le-am primit de la consilieri arhiviști care mi-au arătat și m-au ajutat să descopăr câteva fonduri foarte importante, mai ales scrisorile cu caracter privat care, desigur, au lărgit perspectiva noastră asupra persoanei lui Corneliu Zelea Codreanu. Dar, pe de altă parte, pentru mine a fost foarte important de la început să pun acest personaj într-un context mai larg, metodologic, teoretic, mobilizând bibliografia de specialitate din studiile comparative despre fascism, unde istorici români în ultimii ani, specialiști mai ales în istoria ideilor, istoria intelectuală a României interbelice, au produs publicații de mare valoare, care mi-au călăuzit drumul spre această biografie. Pe de altă parte, am încercat și să comunic cu alți specialiști în domeniu și acum șase ani, împreună cu Armin Hainen, autorul celei mai importante monografii despre mișcarea legionară, am organizat o conferință internațională. Am scos și un volum, așteptăm acum și traducerea acestui volum în limba română iar acum doi ani, colegii mei ieșeni m-au invitat – și acesta a fost un dar intelectual foarte important pentru mine – la o masă rotundă, o dezbatere la Universitatea din Iași unde am avut prilejul să discutăm împreună câteva teze importante ale acestei cărți.

    Sunteți specialist în mișcările fasciste din perioada interbelică nu numai cele din spațiul românesc, ci și din spațiul balcanic, din intreaga Europă centrală și de est. Cum apare miscarea legionară într-un context mai larg? Care sunt elementele care o deosebesc de celelalte mișcări radicale din perioada aceea?

    Oliver Jens Schmitt: Dacă facem o comparație mai ales cu Bulgaria, Iugoslavia, poate și cu Ungaria, faptul că mișcările legionare erau înființate și conduse de un lider carismatic – ceea ce a lipsit în Bulgaria și Iugoslavia, este desigur o deosebire importantă. Bulgaria și Iugoslavia aveau formațiuni paramilitare puternice, dar fără o ideologie care să aspire, să pretindă să fie vizibilă și pe plan european. Adică, fascismul românesc avea prin Codreanu însuși, și mai ales prin Ion Moța, o vocație europeană și s-a prezentat alături de fascismul italian, alături de național-socialismul german, ca o a treia fortă a unei axe creștine. Așa a fost concepută și percepută de către legionari. Alt element ce deosebește legionarismul, un element care este specific pentru legionarism în cadrul fascismului european, este această dimensiune transcendentă. Cel puțin nucleul dur al mișcării legionare era compus din fanatici național-ortodocși-creștini care credeau într-o înviere colectivă – învierea, mântuirea erau cuvinte cheie ale legionarismului. In Germania, în Italia și-n cazul altor fascisme europene, acest limbaj a fost întrebuințat numai ca un instrument metaforic. Dar în România, cel puțin pentru nucleul legionarismului, această dimensiune transcendentă era o parte integrantă a ideologiei. Un alt element foarte important, în România fascismul a fost un fenomen care a plecat de la universitate, adică din spațiul universitar, și, în ceea ce privește dimensiunea europeană, legionarii au fost probabil singura mișcare studențească care a reușit să treacă de la universitate și să pătrundă în aproape toate segmentele sociale, să mobilizeze de la boierime, până la muncitor, în sensul de mișcare catch all, oameni, femei dar și copii – pentru că mișcarea a fost și o mișcare intragenerațională a societății românești.

    Detaliați vă rog puțin această dimeniune europeană reprezentată de Moța.

    Oliver Jens Schmitt: Moța a participat la o conferință internațională fascistă la Montreux, în Elveția, organizată de către italieni. Moța era probabil legionarul cel mai de seamă care a clădit și păstrat o legătură foarte strânsă cu un fenomen pe care putem să-l numim fascismul internațional sau internațională fascistă, cu  reprezentanți ai fascismului italian și cu reprezentanți ai național-socialismului german. După moartea lui Moța în Spania, această vocație internațională a legionarismului era prezentă mai ales în discursul legionar, dar nu și în practică. Corneliu Zelea Codreanu a anunțat că după preluarea puterii de către mișcarea legionară, aceasta va avea în 48 de ore o alianță cu Germania și Italia. Nu avea un fundament real, adică nu s-a negociat niciodată concret între legionari și Germania sau Italia despre asemenea alianță și această internațională fascistă era mai ales o fantasmă, dar o fantasmă care părea credibilă, cel puțin diplomaților străini, mai ales diplomației franceze și engleze, dar și cel puțin unei părți a elitei politice românești de atunci. A contribuit de asemeneaîn mod esențial la căderea lui Codreanu, pentru că mai ales puterile occidentale, cei mai importanți suținători ai României Mari din perioada interbelică au luat foarte în serios această propagandă, cum am spus, fără nicio bază concretă.

    Spuneți că mișcarea avea un pronunțat caracter religios, mistic. Dar toată societatea trăia un fel de efervescență religioasă intelectuală. Acesta e principalul motiv pentru care populația îi susținea, aveau aprobarea unui atât de important segment social?

    Oliver Jens Schmitt: Cred că dezvoltarea mișcării legionare oglindește foarte bine elemente esențiale, tipice pentru dezvoltarea generală a societății românești din perioada interbelică și această observație se referă și la misticism. Misticismul a fost un element important pentru cel puțin o parte a legionarilor dar, pe de altă parte, era foarte răspândit în societatea românească, cu mari diferențe regionale. Foarte puternic în Basarabia și în alte zone, misticismul a fost un element care a ieșit la iveală în întreaga țară în momentul apogeului crizei mondiale. Mă refer la fenomenul Maglavit, o isterie religioasă izbucnită în 1935, care a stârnit un val de misticism și o mișcare de pelerinaj uriașă, foarte repede controlată de stat și biserică. Carol al II-lea a devenit nașul ciobanului Petrache Lupu, ciobanul care a pretins că a avut un contact direct cu Dumnezeu. Și reacția din partea societății și nu vorbim numai de populația rurală, ci și populația urbană, chiar și elita, aristocrația, boierimea, care a reacționat puternic, ne arată că în prima jumătate a anilor ‘30, întreaga societate românească de atunci a simțit un sentiment de criză puternic, din cauza crizei economice mondiale. Pe de altă parte, după aproape 15 ani de  existență a României, mari părți ale societății au pierdut complet încrederea în structurile politice ale țării. Erau răspândite idei și asteptări de mântuire, de salvare imediată. Mulți oameni, si nu numai oameni fără o bună educație, așteptau o salvare imediată, care trebuia să vină de sus. Si de aceea întreaga societate a reacționat atât de puternic. Acest misticism care a izbucnit atunci era și intens mediatizat. România interbelică a intrat într-o fază a societății de masă și a mediilor de masă. Maglavit a fost mediatizat mai ales de presa de stânga bucureșteană, care l-a speculat, având și motive pecuniare. Dar și România oficială a făcut un film pe care l-a prezentat la expoziția universală de la Bruxelles. Maglavit și acest misticism au fost preluate ca parte integrantă a ideologiei de stat și a felului în care România a vrut să se prezinte în străinătate

    Insistați în carte pe relația lui Corneliu Zelea Codreanu cu tatăl său și pe faptul că a existat o simbioză tot timpul între ei. Și, în același timp, analizând personalitatea lui Codreanu, vorbiți despre Codreanu ca un om ezitant, nu lua decizii foarte ușor. Oare această ezitare venea din această relație cu tatăl său?

    Oliver Jens Schmitt: Cred că nu, legătura cu tatăl a fost foarte strânsă, pentru că, într-o anumită măsură, Codreanu a reprodus și cariera politică a tatălui. Acesta a venit în România pe vremea cand Suceava, acolo unde a frecventat liceul, era încă sub administrația Austriei. A fost primit la universitatea ieșeană de către profesori foarte cunoscuți ca Xenopol și A.C. Cuza. A devenit apoi un activist în asociațiile studențești de la Iași unde s-a angajat în opoziția basarabenilor de limbă română împotriva regimului țarist. A intrat apoi în partidul înființat de Nicolae Iorga și A. C. Cuza. Desigur a fost un homo novos care a încercat să se integreze în această lume universitară antisemită și ultranaționalistă care a caracterizat o parte importantă a vieții academice ieșene de atunci.

    În ceea ce privește ezitarea și uneori insecuritatea lui Codreanu în ceea ce priveste conducerea miscării, trebuie să facem o deosebire între anii ‘20 și ‘30. Codreanu și-a început cariera ca activist anti-grevist, împotriva grevelor socialiste. După aceea, ca lider studențesc a ajuns la un apogeu de popularitate ca ucigaș – ucigaș achitat de către elitele de dreapta. In anii 30, mai ales în a doua lor jumătate, după experiența falimentului violent  în faza Gărzii de Fier , Codreanu însuși, în jurnalul lui din anul ‘34, remarca faptul că o formațiune paramilitară nu poate reuși într-o luptă deschisă împotriva autorităților de stat. Aceasta era lecția pe care a învățat-o din experiența Gărzii de fier. Și când mișcarea legionară s-a transformat într-adevăr într-o mișcare de masă, în anul ‘36, Codreanu a fost silit să integreze fracțiuni diferite. Fracționalismul a caracterizat într-o manieră elementară această mișcare. Si aceste fracțiuni au urmărit uneori scopuri contradictorii – pro-carliști și anti-carliști, pentru rege sau împotriva regelui, apoi exista acea aripă social revoluționară care a devenit foarte puternică. Și, de aceea, Codreanu a fost, spre sfârșitul vieții sale chiar depășit  în radicalism de unii legionari. Pare să fie un paradox. Dar la sfârșit această aripă social revoluționară, reprezentată de Horia Sima, iarăși, a întrebuințat violența.  Asta făcuse și Codreanu însuși la începutul carierei sale, dar după aceea el a schimbat tactica cel puțin în ce privește violența, pentru că această violență necontrolată devenise un dezavantaj politic. Codreanu credea, cel puțin în ‘37 – inceputul anului ‘38, că putea prelua puterea pe cale legală. Dar acest fracționism legionar, care până acum nu a fost discutat prea adesea, nici în istoriografie, nici în dezbaterea generală, este o grilă de lectură pentru a înțelege mai bine și o anumită slăbiciune în conducerea mișcării și faptul că în mișcare erau și oameni mai hotărâți și mai violenți decât Codreanu. Deși – și insist asupra acestui punct – Codreanu până la sfârșit a rămas un antisemit convins și un om care nu s-a distanțat niciodată în mod deschis de violența politică pentru că nu a putut să se distanțeze de propriul lui început în viața politică.

    Cumpară volumul Corneliu Zelea Codreanu. Ascensiunea si caderea „Capitanului“ de pe Giftbooks.ro

    Spuneți in carte despre antisemitismul lui Codreanu că urmărea latura socială și economică mai degrabă decât să fie rasist. Era diferit antisemitismul legionar de sentimentele populare din societate?

    Oliver Jens Schmitt: Cred că trebuie să fim foarte exacți, vorbim doar despre perioada lui Codreanu și nu despre dictatura național-legionară și despre implicarea legionarilor, cel puțin ca activiști, în armată sau în alte părți ale sistemului de stat românesc. În ceea ce privește perioada lui Codreanu și vorbind despre Codreanu personal, putem spune că antisemitismul pe care l-a propagat era produsul antisemitismului intelectual, care în România avea rădăcini profunde deja în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Codreanu a fost socializat într-o familie în care, cum deja am spus, făcea parte din mișcarea politică înființată de Nicolae Iorga și A.C. Cuza membrii importanți ai elitei intelectuale de atunci. Ca și A.C. Cuza care era, desigur, cel mai important doctrinar al antisemitismului radical și care a propovăduit întotdeauna așa-zisa ”eliminare” a evreilor – ăsta era cuvântul cheie, chiar de la început era evident că acești oameni vor să elimine populația evreiască din România. Ca și A.C. Cuza, Codreanu nu și-a echimbat această ideologie antisemită. Nu a încercat insă niciodată să se adapteze antisemitismului rasist de tip german care a existat în România mai târziu. Dar Codreanu a rămas un cuzist, adică un antisemit radical convins, care a susținut că, după părerea lui, evreii sunt un obstacol în calea societății românești spre modernizare. Asta era o interpretare clasică pe care o găsim deja la Eminescu, la Hașdeu și alți intelectuali ai sfârșitului sec. al XIX-lea.

    Si care era relația Legiunii cu intelectualii vremii? În istoriografia românească s-a pus mult accent pe această relație care poate că nu era chiar atât de strânsă, poate mai degrabă intelectualii se foloseau și-și însușeau această mișcare. Miscarea legionară era mai putin interesată de ei.

    Oliver Jens Schmitt: Cred că dezbaterea aceasta s-a născut în anii ‘90, după căderea regimului comunist în România, după ce s-a descoperit implicarea mai multor intelectuali  de seamă ca Eliade, Cioran, Noica și alții în fascismul românesc. Asta a stârnit un șoc și reacția a fost o dezbatere intensă a acestui fenomen. Dar studiind istoria socială a mișcării legionare, mecanismele de mobilizare și cauzele succesului electoral în mișcarea legionară trebuie să admitem că acești intelectuali, dincolo de cercuri foarte restrânse bucureștene, n-au avut niciun impact. Aceste texte nu erau citite decât de acești intelectuali. Țăranii, muncitorii și alte straturi sociale nu au avut acces la aceste texte. Și cred că acest fenomen, adică concentrarea asupra acestei elite intelectuale legionare bucureștene, ne arată și o tendință de a explica istoria modernă a României numai printr-o perspectivă bucureșteană. Dar mișcarea legionară era – și în ceea ce privește intelectualii – o mișcare care a pornit și de la universitățile din Cluj, Cernăuți, din toate universitățile țării – nu erau așa de multe ca astăzi.

    Intelectualii de la sate, învățători și preoți, au jucat un rol cu mult mai important decât intelectualii bucureșteni. La fel și în ceea ce privește ierarhia legionară. Scriitori ca Radu Gyr, intr-adevăr, au făcut o carieră în organizație. Mai puțin Mircea Eliade care a participat la campania electorală din anul ’37. Dar, scriind o biografie a lui Codreanu, trebuie să spun că acești intelectuali de seamă, ale căror nume sunt foarte cunoscute în România, nu apar prea des, nu au pătruns niciodată în nucleul dur, în comunitatea, în această familie legionară. Dar au gravitat în jurul acestei comunități și mai ales l-au întrebuințat pe Codreanu ca un fel de ecran al proiecțiilor mai multor ideologii intelectuale moderne ale acelui timp. Dar dincolo de aceste cercuri, impactul și importanța pentru mobilizarea uriașă, și mai ales în a doua jumătate a anilor  ’30, a muncitorilor era extrem de limitată.

    Mișcarea avea baze puternice în țărănime, intrau și foarte mulți muncitori iar când s-a încheiat povestea legiunii mulți au trecut destul de ușor la mișcarea comunistă.

    Oliver Jens Schmitt: Există să spunem două căi de continuitate între legionarism și comunism. Pe de o parte o continuitate socială – am publicat două articole despre istoria socială a mișcării legionare, analizând printre altele cine au fost aceia ce au preluat puterea în septembrie 1940. Și nu era generația veche legionară, ci o generație de țărani tineri, radicalizați care au urmărit un scop social revoluționar, adică o revoluție socială, economică în România. În ceea ce privește metodele și scopurile nu erau prea departe de ceea ce au realizat comuniștii patru ani mai târziu. Există și o continuitate logică între doctrinele legionare și național comunismul de stil ceaușișt. De fapt legionarismul are o viață destul de lungă în societatea românească pentru că ideile foarte importante ale doctrinei legionare au fost preluate și integrate în național-comunismul ceausist cu o excepție, iar excepția era persoana lui Codreanu, care, cu carisma lui, ar fi fost o primejdie, o amenințare pentru carisma lui Nicolae Ceaușescu. In cartea aceasta citez și un raport al unui turnător al securității despre o întâlnire cu fratele lui Codreanu, Decebal, care la începutul anilor 70 a declarat: voi comuniștii ați reabilitat un politician anti-semit ca Octavian Goga, prim-ministrul anti-semit instalat de către Rege, iar acum noi, codrenii, așteptăm să-l reabilitați și pe fratele meu.

    In afara de anitsemitism ce alte teme avea Legiunea? Care era proiecția lor, cum își reprezentau ei felul de a conduce România? Ce ar fi făcut într-o lume ipotetică în care ei ar fi condus, ce ar fi făcut?

    Oliver Jens Schmitt: Au ajuns la putere sub conducerea lui Horia Sima și știm ce s-a întâmplat – pogromuri și la sfârșit o ciocnire cu armata pe care legionarii au pierdut-o. Ion Antonescu, deja la începutul anului ‘38, când Codreanu era încă în viață, a prevăzut exact acest scenariu. Antonescu era convins că și o mișcare legionară codrenistă, dacă ar fi ajuns la putere, ar fi provocat un haos care ar fi condus la o dictatură a armatei. De aceea a propus un fel de coabitare între armată la cârma statului și Codreanu ca un fel de dascăl al neamului, adică ar fi rezervat dimensiunea idelogică pentru mișcarea legionară, dar puterea reală pentru armată. Revizioniștii legionari, aripa codrenistă, pretind întotdeauna că există două feluri de mișcare legionară: o mișcare bună, curată, reprezentată de către Codreanu și o mișcarea rea reprezentată de către Sima. Este o interpretare pe care putem găsi deja la începutul anilor ‘40, facută mai ales de către familia Codreanu. Dar trebuie să fim foarte clari, există o continuitate foarte puternică între mișcarea codrenistă și mișcarea simistă și cred că Ion Antonescu avea dreptate când a insistat asupra dinamicei aripii social revoluționare a mișcării legionare, deja la sfârșitul anului ‘37 și începutul anului ‘38, când în România se aștepta o preluare legală de către mișcarea legionară. După părerea lui Antonescu Codreanu nu era în stare să controleze și să oprească această dinamică revoluționară pe care a stârnit-o prin crearea corpului muncitoresc legionar. Crearea acestei formațiuni muncitorești legionare a fost, pe de o parte, un mare succes, pentru că muncitorii erau mult mai ușor de mobilizat decât țăranii, dar, pe de altă parte, muncitorii erau greu de controlat pentru că urmăreau un scop care era diferit de scopul lui Codreanu însuși. Pentru ei acest discurs al mânturirii, al dimensiunii transcendente a mesajului legionar, nu avea niciun rost. Ei au vrut o revoluție, o integrare a lor într-o comunitate națională, omogenizată și nivelată. În cercurile legionare nu s-a discutat prea des despre proiecte concrete privind politica economică și socială. Codreanu a rămas întotdeauna foarte vag. Dar în mișcarea lui se aflau și doctrinari de stânga care aveau o concepție mult mai clară despre o Românie legionară și această concepție nu era prea departe de ceea ce s-a realizat in perioada comunistă. Și de aceea se ințelege cum de codrenii care au supraviețuit anilor ‘30, în perioada ceaușistă, au slăvit acest regim, cu excepția politicii față de biserică. Chiar și Iridenta, sora lui Codreanu, a declarat că comuniștii au realizat o Românie puternică, o Românie care este respectată în lume, o Românie modernizată și industrializată – e păcat că sunt comuniști și nu creștini credincioși. Se vede că această aripă de stânga a mișcării legionare și comuniștii aveau nu numai o bază socială comună, ci și o parte importantă a ideologiei.

    Acesta este de fapt un volum mult îmbunătățit față de volumul apărut în Austria?

    Oliver Jens Schmitt: Da, pentru mine este o versiune definitivă, mult îmbogățită.

    Cumpară volumul Corneliu Zelea Codreanu. Ascensiunea si caderea „Capitanului“ de pe Giftbooks.ro

    După ce ați terminat de scris, cum ați caracteriza personalitatea lui Codreanu? Cum l-ați simțit dvs. ca om?

    Oliver Jens Schmitt: Eu am încercat să scriu o biografie politică. O biografie trebuie să trateze însă și aspectul privat. Dar Codreanu n-avea o viață privată. Tot ce făcea era politic. Familie nu a avut, a trăit ca un călugăr, un călugăr laic, a trăit și a clădit o comunitate, așa-zisa familie legionară, și a realizat această utopie legionară în această lume pământeană prin crearea comunității legionare. O comunitate intragenerațională. Codreanu a invitat si copii, mai ales copii țăranilor săraci și este important să subliniem că copiii și femeile au jucat un rol esențial și probabil erau și susținătorii cei mai loiali pe care i-a avut. O figură cheie este și șefa mișcării de femei legionare, Nicoleta Nicolescu, cu care a colaborat, cu care a administrat organizația și cu care a animat această comunitate legionară. Ceea ce știm despre viața privată a lui Codreanu este în multe cazuri un rezultat al sistemului de reeducare – așa l-au numit comuniștii de la Aiud și de la Pitești. Legionarii din închisori au fost siliți să distrugă carisma lui Codreanu prin povești despre viața lui privată și mai ales despre viața lui sexuală. Dar este important să subliniem că în anii ‘30, când Codreanu era încă în viață, nici cei mai aprigi adversari ai lui politici nu au abordat tematica aceasta. Era un om extrem de fanatic, care credea în misiunea lui și care a trăit într-o manieră care nu a corespuns la realitățile și la moravurile elitelor românești de atunci. De aceea a fost și o provocare. A rămas până la sfârșit un om sărac și de aceea mulți oameni, chiar și adversari politici ca Iuliu Maniu, i-au arătat o stimă pe care din punct de vedere politic putem s-o înțelegem numai cu greutate. Cum un politician democrat, pro-occidental, care a apărat statul de drept și statul constituțional, ca Iuliu Maniu, poate să încheie un pact de neagresiune cu un lider fascist? Cred că trebuie să fim foarte atenți pentru că mulți revizioniști au insistat asupra acestor elemente ale caracterului lui Codreanu, sărăcie, lipsă de corupție, pentru a-l prezenta pe Codreanu ca pe un exemplu politic chiar și pentru astăzi. Dar să nu uităm că a fost un om politic ucigaș, antisemit, care a contribuit esențial la escaladarea violenței în viața politică românească și care a pregătit terenul politic și mental pentru intrarea în războiul mondial.

    Cum a tratat Biserica ortodoxă română fenomenul legionar? A existat și o prudență, dar în același timp, mulți ierarhi s-au alăturat, au simpatizat cu Mișcarea. A rămas până-n ziua de astăzi un filon, să spunem așa, legionar în biserica ortodoxă.

    Oliver Jens Schmitt: Biserica ortodoxă română nu a condamnat niciodată miscarea legionară în întregime, a intervenit numai, sub presiunea statului, după asasinarea lui Ion Gheorghe Duca. Atunci statul a invitat biserica să oprească și taberele de muncă organizate de către legionari, pentru că era evident că legionarii făceau concurență autorităților de stat. Oficial, Biserica ortodoxă nu și-a declarat niciodată o opinie, dar mulți ierarhi, mai ales Horia Grosu, mitropolitul Basarabiei, Nicolae Bălan în Ardeal, dar și mulți clerici, preoți, dar și episcopi, de pildă Bartolomeu Stănescu de la Râmnicu Vâlcea, mânăstirile din Moldova – Neamț, Văratec, Agapia, dar și altele – au susținut de la început legionarismul. Și motivele erau evidente. După Primul Război Mondial societatea românească a trecut de la o fază premodernă, o mica elită și o mare țărănime fără drepturi politice, într-o fază a societății de masă, cu drept de vot universal. Și biserica trebuia să dea un răspuns la întrebarea: care trebuie să fie rolul biserii ortodoxe române în România Mare și cum poate biserica să ajungă la oameni care acum aveau acest drept de vot. Legionarismul nu era singura mișcare de masă ortodoxă. Putem menționa și Oastea Domnului, influențată, animată de clerici naționaliști. Dar legionarismul era o mișcare extrem de loială față de biserică. Și să nu uităm că nici cuzismul, adică această doctrină antisemită a lui A.C. Cuza, care a propagat într-adevăr o doctrină creștină eretică, nu a fost condamnată. A.C. Cuza a publicat broșuri în care cerut chiar ca Vechiul Testament să fie eliminat din doctrina bisericească. A criticat biserica de stat pentru că, după părerea lui, rădăcinile evreiești erau prea vizibile – asta nu a fost o invenție prea originală a lui Cuza, el a preluat această idee de la antisemiții francezi și germani care și ei, în patria lor, au încercat să purifice Biblia. Dar și în acest partid al lui Cuza, Liga Apărării Naționale Creștine – o ligă care nu era prea creștină sau prea ortodoxă – au acționat mulți preoți. Cuza era parte a elitei politice tradiționale românești și de aceea nu a fost niciodată exclus nici din această elită, nici nu a fost condamnat de către biserică. Dacă biserica nu este gata sa intervină în cazul unui profesor universitar care este evident un eretic, cum să intervină în cazul unei mișcări care a declarat întotdeauna că este loială față de biserică, care cultivă tradiția ortodoxă și care întotdeauna a declarat că acceptă cu totul superioritatea și rolul stăpânitor al Bisericii în viața publică și politică românescă. Să nu uităm că amenințarea bolșevică comunistă din partea Uniunii Sovietice era o realitate în România interbelică. Anti-bolșevismul propagat de către legionari era împărtășit de majoritatea covârșitoare a societății româneștri, legionarii, cu majoritatea ideilor pe care le-au propagat, au oglindit pur și simplu mainstream-ul ideilor politice și ideologice din România interbelică. Să nu uităm că maicile au susținut mai ales la început această mișcare. De pildă victoria electorală a legionarilor în județul Neamț se explică numai prin sprijinul enorm care a venit din partea mânăstirilor și preoților într-un județ cu o tradiție creștină, cu o religiozitate foarte profundă și bine înrădăcinată. (LP)

    Cumpară volumul Corneliu Zelea Codreanu. Ascensiunea si caderea „Capitanului“ de pe Giftbooks.ro

    ______________________________________

    OLIVER JENS SCHMITT este profesor de istorie sud-est-europeană la Universitatea din Viena. Născut în Elveţia, la Basel, în 1973, a studiat bizantinistică, neoelenistică şi istorie esteuropeană în oraşul natal, precum şi la Viena, Berlin şi München. Domeniile sale de interes şi cercetare cuprind fascismul în Europa de Est, cu accent pe România, societăţile urbane din estul Mediteranei în secolul al XIX-lea, societatea şi politica în Imperiul Otoman târziu, evoluţiile socio-culturale în spaţiul balcanic albanez, istoria imperiului maritim al Veneţiei şi istoria Balcanilor în Evul Mediu târziu. Din 2017, este preşedintele Secţiei filozofic-istorice a Academiei Austriece de Ştiinţe. Printre titlurile sale, traduse în mai multe limbi, se numără: Levantiner: Lebenswelten und Identitäten einer ethnokonfessionellen Gruppe im osmanischen Reich im „langen 19. Jahrhundert“ (2005 – Levantinii: Universuri de viaţă şi identităţi ale unui grup etno-confesional în Imperiul Otoman în „lungul secol al XIX-lea“); Kosovo: Kurze Geschichte einer zentralbalkanischen Landschaft (2008 – Kosovo: Scurtă istorie a unui ţinut central-balcanic); Skanderbeg: Der neue Alexander auf dem Balkan (2009 – trad. rom. Skanderbeg: Noul Alexandru din Balcani, 2014); Korčula sous la domination de Venise au XVe siècle (2011 – Korčula sub dominaţia veneţiană în secolul al XV-lea); Die Albaner: Eine Geschichte zwischen Orient und Okzident (2012 – Albanezii: O istorie între Orient şi Occident). Recenta sa biografie a lui Corneliu Zelea Codreanu (Căpitan Codreanu: Aufstieg und Fall des rumänischen Faschistenführers, 2016) apare în volumul de faţă într-o versiune mult lărgită şi îmbogăţită cu noi ilustraţii, pe care autorul o consideră ediţia definitivă a lucrării.

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

  1. Am citit cu interes pana la afirmatia „cum a putut Maniu sa incheie un pact de neagresiune cu legionarii ?”. Reluare a unui cliseu mai vechi, lansat de catre comunisti. Nu insa de catre istoricii comunisti Musat si Ardeleanu care in masiva lor carte „Romania dupa marea unire” arata clar,cu documente, ca a fost un acord de supraveghere comuna a alegerilor (din 1937), incheiat nu intre Maniu si Codreanu ci intre cinci partide !, dintre care unul al minoritatii evreiesti !!!( da si astia au facut „pact” cu Codreanu) cu scopul de a prevenii fraudarea alegerilor de catre guvernul liberal Guta Tatarascu. Conform constitutiei de atunci, partidul care obtinea peste 40% din voturi primea o „prima” care-i asigura majoritatea absoluta si cuotrolul parlamentului. Si actiunea celor cinci a reusit :liberalii n-au luat 40% din voturi. E-advarat, a iesit mai rau :lovitura de stat a regelui Carol II si instaurarea dictaturii. Dar cine s-ar fi asteptat la asa ceva ?

    • Lucrurile astea sunt arhicunoscute, dar „istoricii” nu vor sa le auda si sa le asimileze. In 1937, liberalii au avut 35% (cateva procente pe furtisag) si PNT 20%. Legionarii nu au avut atunci mai mult de 15,5% din voturi si asta a fost culmea gloriei lor. Dar ce conteza cifrele daca vrei neaparat sa il echivalezi pe Codreanu cu Maniu? De asta nu uita nimeni. Daca OJS e asa de bine informat, de ce nu aminteste si ce spunea reprezentantul evreilor, Wilhelm Filderman, despre Maniu? Memoriile lui Filderman (care a semnat pactul de neagresiune) sunt publicate, dar nu convin nimanui.
      De vina sunt istoricii romani, care nu stiu cum sa demitizeze, sa critice si sa deconstruiasca tot ce e romanesc. Istoria noastra o face un Lucian Boia, membru PCR mediocru si servil, devenit subit intelectual de elita, publicat generos si festiv de Humanitas si tradus in rusa si maghiara. Teza ca legionarii au fost puternici, iubiti si influenti peste decenii nu poate fi sustinuta decat cu bani grei si nu serveste decat rusilor. Si Rogozin tot asta spune.
      Legatura dintre Codreanu si Ceausescu e foarte vaga si greu de masurat. O fi logica pentru modul in care s-a format intelectual OJS, dar nu e dovedibila, chiar daca OJS vorbeste mult despre ea. OJS nu se pricepe la relatiile dintre comunisti, nu stie diferenta dintre nationalismul fascist si cel comunist, care ramane internationalist. Ceausescu a fost bolsevic rusofil, a ajuns la putere si a pastrat-o cu metode invatate la Moscova. Era semianalfabet. E fantezist sa ne inchipuim ca citise si se informase despre codreanu destul cat sa preia idei coerente. Ceasca ramanea internationalist, tot timpul vorbea de prietenia intre popoare, relatii reciproc avantajoase, etc. Nu uitase proaganda internationalista si „deschiderea” lui a fost luata in serios in afara Romaniei pana pe la mijlocul anilor 80. Dacopatia lui Ceasca era o abureala, mai mult ca sa arate ca Vestul (Imperiul Roman) e rau si dacii (noi) sunt buni. Teza era ca lupta de clasa incepuse de la daci. Ceausescu era bufonul curtii moscovite, nu un opozant serios. Dovada e ca in timpul domniei lui Ceasca, esalonul 2 al pcr era extrem de rusofil. Iliescu, Brucan si gasca lor, au ramas suficient de puternici si de conectati intre ei incat sa preia puterea. OJS mai trebuie sa citeasca istorie romaneasca si sa inteleaga bolsevismul, comunismul si stalinismul.

  2. Codreanu in perioada sa ieseana a combatut comunismul, si nu socialismul (Paicu, prietenul sau, era un socialist). In 1919 el a dat jos de pe Uzinele Nicolina steagul rosu comunist. Acei membri ai familiei sale care au trait in comunism au fost lobotomizati si indoctrinati de comunism. Declaratiile favorabile regimului comnunist din Romania trebuie luate cu multa circumspectie, indiferent de la cine vin.
    Metodele si scopurile regimului comunist din Romania au urmat fidel metodele si scopurile regimului comunist (bolsevic) din URSS si nu au nici o legatura cu metodele si scopurile miscarii legionare. Legionarii erau antimarxisti, antibolsevici, nationali, crestini si niciodata nu i-ar fi colectivizat pe taranii romani. Comunistii romani erau marxisti, bolsevici, internationalisti, atei si au distrus prin colectivizare clasa taraneasca din Romania. PCR milita pentru dezmembrarea Romaniei. Miscarea Legionara se opunea oricarei diminuari teritoriale. PCR era o sectie a Cominternului si era condus de straini. Miscarea legionara nu a fost niciodata o sectie a unui partid fascist strain si era condusa de romani. PCR urmarea instaurarea dictaturii sub forma unei republici sovietice. Miscarea legionara considera ca „monarhia a fost intotdeauna buna pentru romani”. Autorul Oliver Schmitt emite multe sentinte eronate, fiindca nu a inteles bine nici regimul comunist din Romania si nici fenomenul legionar.

  3. Nu stiu daca are vreun sens sa comentez la un interviu, probabil ca nu. Dar subiectul este incitant dupa mine. Nu neaparat prin prisma eliberarii istoriei de preconceptii, cat mai degraba prin sugestia de a intelege prezentul si prin apelul la spiritual national, asa cum l-a tot modelat istoria.

    ====

    Pasajul din interviu:

    „această vocație internațională a legionarismului era prezentă mai ales în discursul legionar, dar nu și în practică”

    Am o mare nedumerire cu privire la vocatia internationalista a legionarismului. Desigur, fascismul ca atare se deosebeste radical de pretentiile internationaliste ale comunismului. Dar chiar si asa, Romania dispunea in epoca de un parrtid autodeclarat fascist, un minuscule partid (din cate am aflat), fara relevanta. Ori, legionarismul roman, cel putin prin crestinismul sau orthodox, parea sa refuse conectarile fasciste, chiar minimale.

    Acestea este insa doar intelegerea mea, limitata.

    ===
    Pasajul din interviu:

    ” Oficial, Biserica ortodoxă nu și-a declarat niciodată o opinie, dar mulți ierarhi, mai ales Horia Grosu, mitropolitul Basarabiei, Nicolae Bălan în Ardeal, dar și mulți clerici, preoți, dar și episcopi, de pildă Bartolomeu Stănescu de la Râmnicu Vâlcea, mânăstirile din Moldova – Neamț, Văratec, Agapia, dar și altele – au susținut de la început legionarismul. Și motivele erau evidente”

    Dar in fapt, la nivel individual, Bisoerica ii sustinea pe legionar.

    De ce sustinea Biserica ortodoxa astfel o miscare ce ar fi putut cu usurinta sa devieze de la filonul crestin? Pentru ca fascism orthodox nu e chiar credibil. Sigur, autorul listeaza niste motive, dar sunt destul de generale si tin mai curand de logica decat de surse istorice.

  4. Este interesant că o anumită teză cea ortodoxistă este combătută de doamna Tatiana Niculescu în cartea biografiei lui CZC.
    Prin Moţa legionarismul avea dimensiunea creştin unită.
    Asta este într-adevăr cheia succesului legionarismului pe întreg teritoriul României Mari, pentru că existau atunci cel puţin 2,5 milioane de români creştin uniţi, care la fel ca Maniu exprimau un puternic naţionalism.
    Cea mai interesantă lămurire o dă însă dl. Dorin Valeriu privind pactul partidelor din 37, şi asta reflectă o dezinformare de nuanţă clar bolşevică!
    Deci carte dl. Schmitt merită nişte addende.

    • 1. Mota nu era greco-catolic. Era altul, Banea, dar nu a apucat sa devina cunoscut.
      2. Episcopatul greco-catolic a fost clar impotriva legionarismului/antisemitismului, dictaturii carliste, horthyste, antonesciene si comuniste.
      (PS. Mai rasfirati, baieti…)

  5. Miscarea legionara este partial similara cu nazismul sau cu fascismul. Toate trei sunt ideologii odioase, nascute si crescute aproape simultan in perioada interbelica, ceea ce ar presupune origini comune, probabil de sorginte hitleristo-masonica.
    Miscarea legionara era conceputa in spirit cazon, total opusa spiritului neamului romanesc, ceea ce ma indrituieste sa afirm cu mare probabilitate ca miscarea legionara nu a rasarit din sufletul romanului ci i-a fost implementata de forte obscure, hitleriste.
    Asa cum ne-a fost implementat legionarismul, tot asa ne-a fost implementata si ortodoxia de catre Bizant si popoarele slave inconjuratoare(grecii, bulgarii, aromanii, sarbii si rusii cu ucrainenii). Fiind latini, din stravechime, am avut initial religia si credinta latina, a Romei.
    Noi romanii ne lepadam de legionarism asa precum ne lepadam de satana.
    Romanii au in general un inalt grad de credulitate. De exemplu au fost coplesiti de zambetul sagalnic al domnului ion Iliescu, vechi comunist ilegalist, si l-au votat romanii de trei ori ca presedinte. Si l-ar mai fi votat daca permitea constitutia. In compensare, poporul romanesc voteaza intr-o veselie PSD-ul dlui Iliescu si-l va vota in aceeasi veselie si dupa moarte.
    Acest popor se lasa repede pacalit si amagit. Nu-i de mirare ca l-au pacalit si cu chestia legionara, miscare nociva pentru neamul romanesc. Iorga si-a dat seama de aceasta nocivitate si de aceea l-au asasinat. Si Carol al II-lea si Lupeasca si-au dat seama de nocivitatea legionarismului. Dar au fost coplesiti de forte obscure si alungati. Pacat de ei.
    Sper sa nu cada iar romanii in plasa legionara, mai ales in noile conditii de propaganda diversionista cand forte obscure incearca sa acrediteze ideea ca „ce buni si frumosi au fost legionarii” dar n-au avut noroc. Nu a fost nenorocul ci opozitia lui Dumnezeu, care este mai Mare si Mai Puternic decat Fiul Sau si biserica crestina, fie cea catolica si protestanta pentru nazisti si fascisti fie cea ortodoxa care i-a nasit pe legionari.
    PS. De ce s-a dat de pamant cu legionarii si nu s-a dat de pamant si cu ortodoxia romaneasca ce i-a nasit ? De ce pentru unii muma si pentru altii ciuma ?

    • Miscarea legionara era conceputa in spirit cazon Normal! „Fascismele” s-ua nacut in transee .. si fostii combatanti au intrebat „daca Statu poate sa asugure bicanci, haleala, arme si munitii pe front nu ar putea sa asigire niste condutii mai bune si pe timp de pace?”

      initial religia si credinta latina, a Romei era aceaisi9 ca si cea greceasca a Bizantului. Apoi a intervenit filioque

      • Dle Ghita Bizonu’, fascismele nu s-au nascut in transee. Ele au fost zamislite inainte de transee si ele ne-au dus in abatoarele macelului transeelor. Pentru ca razboiul chiar este un abator in care oamenii sunt pusi sa se omoare unii pe altii precum sunt pusie animalele de lupta sa se lupte intre ele pana la moarte(lupte de caini, lupte de cocosi…). Poporul roman a fost implicat in categoria animale, pus sa omoare si sa fie omorat ca sa castige pariorii. Vai de fundu’ nostru !

  6. @DoruValeriu nu ma surprinde faptul subliniat de dvs. in pasajul din paranteza cu trei semne de exclamare, fiindca e adevarul si nu e unul oarecare, intamplator, ci absolut caracteristic!

  7. Ma surprinde lipsa unei paralele cu falangismul. Si fascismul spaniol promova ideea unei revolutii sociale, a nationalismului, a statului unitar, toate imbibate de un putrernic liant religios. Ca si legiunea falangistii au atras foarte multi intelectuali si oameni de la tara.
    Liderul lor initial, José Antonio Primo de Rivera, a murit in 1936 executat de republicani si a fost inmormantat alaturi de Franco in mausoleul de la Valle de los Caídos (N de Madrid). Franco a construit acest mausoleu langa Escorial, unde sunt inmormantati regii Spaniei, sugerand cumva ca a fost si el a fost un rege. In fapt a fost mai mult decat atat.
    A propos de fascismul franchist. El a reprezentat statul islamic avant la lettre.
    Femeile nu aveau dreptul sa deschida un cont bancar fara aprobarea sotului sau tatalui, nu aveau dreptul sa ocupe posturi de judecatori ori profesori universitari, casatoriile civile au fost anulate, parohiile aveau drepturi similare cu ale politiei de stat sau falangiste, divortul, contraceptia si avorturile intrerzise, etc.

    • Dle Cinicul, franchismul cred ca nu a fost antisemit sau nu a fost semit bolsevic. In Spania, Portugalia cred ca sunt mai mult evrei sefarzi nu aschenazi ca la noi. La noi se pare ca nu exista evrei sefarzi, singura sinagoga sefarda din Romania (care se zice ca era de o mare frumusete) a fost distrusa de legionari. Se pare ca evreii sefarzi sunt mai credinciosi cu Tanachul lor pentru ca ei respecta tara in care traiesc dovada cea mai clara fiind ca nu s-au aliat cu bestia hitlerista si nu si-au tarat tara in razboi(respectiv Spania si Portugalia) desi aparent ar fi fost firesc sa se alature odiosului Hitler tinan cont ca acesta i-a ajutat contra bolsevicilor in razboiul civil.
      Ce bine ar fi fost sa ne conduca si pe noi sefarzii ca sa nu ne implice in razboi si in holocaust criminalul de razboi Ion Antonescu( crimnal, dupa cum a fost catalogat de doua tribunale romanesti, unul in 1846, sub bolsevici si altul prin anii ’90 sub regimul Iliescu).
      Nu numai islamistii pun barbatul pe prim plan ci si pe la budisti se mai intampla acest lucru, la confucianisti cam la fel. Dar s-a mai schimbat si pe la ei. Si nici eu nu cred ca femeia ar trebui ingradita in exprimarea ei sociala. Ea poate fi mama noastra, sora noastra, fiica noastra, nepoata noastra, sotia noastra si n-ar trebui sa le umilim.
      PS. Scuze ca am cam fost off topic. Oricum, legionarismul a fost o miscare odioasa ca si nazismul, desi imbracata in haine religioase, odioasa pentru neamul romanesc si care nu ne-a reprezentat, ea nefiind rasarita din sufletul neamului romanesc ci implementata odios de bestiile hitleriste.

      • Evreii sefarzi au expulzați în majoritate din Spania in sec 15-16. Cei mai multi au plecat în Africa de N împreună cu arabii. Arabii au fost până recent mult mai toleranți, cel puțin în relația cu evreii.

      • Falangistii au fost antisemiti, au exista chiar episoade de vastari a proprietatilor evreiesti. Asa cum spuneam mai sus numarul mic al evreior din Spania a redus dimenisunea problemei.

  8. E … sa n u exageram ca cum Maglavit a fost mediatizat mai ales de presa de stânga bucureșteană, care l-a speculat, având și motive pecuniare. Mai croect ar fi presa de Sărindar…
    Presa de Sărindar se sitia mai la stanga fata de sa zicem Curentul insa „stanga” ei era f relativa .. Prea „De bune intentii” , azi am zice usor uamanista si , vag laica dar care nu a anut nici o jena sa inventeze Maglavitu (era vara, vacanta aprlamenatra, nici un divort in lumea mare, nici o crima pasiionala, tren deraiat, mondena sinucisa)

    Si indiferent de criza oameni erau religiosi. Atei o curiozitate, liber cugetaorii extrem de minoritari indifernatii nu stiu cati da multi din ei tineau post!!

    • Dle Ghita Bizonu’, Maglavitul este rezultatul direct al analfabetismului endemic ce domina societatea interbelica. La 1930, conform recensamantului, mai mult de 50% erau ANALFABETI, majoritatea celor alfabetizati aveau 4 clase, doar o patura subtire a populatiei era cu liceu sau facultate. In aceste conditii nu ne mai miram ca o multime de romani au pus botul la fenomenul frumos orchestrat de la Maglavit ca si orchestrarea si implementarea (de catre bestiile hitleristo-masonice) a odioasei miscari legionare care a dus neamul romanesc de rapa.
      Au incercat bolsevicii sa ridice poporul, dar n-a avut cu cine.

      • Da, ma, au incercat bolsevicii sa ridice poporul… Au adus la putere tradatorii, puscariabilii si analfabetii. Au furat tot din tara si au dat frau liber faradelegii. Au bagat in puscarii mii de intelectuali, profesori universitari, ofiteri superiori, ministri. Au facut inchisori pentru elite. Au interzis genetica, psihologia, sociologia, ca erau burgheze. Au furat patente din Vest si au schimbat numele ecuatiilor matematice, ale procesele fizice si chimice sau ale inventiilor vestice cu nume de rusi tembeli de care nu a auzit nimeni. Au adus prostia, coruptia si saracia lor in tot Estul Europei.
        Incredibil, dar adevarat: roller e printre noi.

        • D-le Nae, tovarasul Radu stie ce glagoreste: adevarat ridicat-au bolsoii poporul, doar ca folosind vectorii mama contra prunc, prunc contra tata, etc… Rezultatul se vede astazi: iliescu este inca viu, Regele este mort. Pe bolsoi i-au judecat deja propriile fapte. Sobolanii pot asadar sa se considere, din nou, eminamente superiori dtpdv bolsoilor, fie acestia deghizati sau nu.

          Are aschiuta ce invarti in caldare si crede-ma, nu arata frumos pentru cei de-acolo. Sa luam aminte sa nu ne smintim cu idei noi sau vechi, care au aratat si arata ce (pol)”pot”.

          • Cele mai multe dintre comentarii,cu care poti fi de acord sau nu,sunt decente si in cunostinta de cauza.Am citit cartea si cred ca autorul are dreptate,identificind,in manifestarile legionarilor din organizatiile muncitoresti idei asemanatoare cu cele bolsevice,cum ar fi naţionalizarea marilor intreprinderi,egalitarismul etc.In organizaţiile muncitoreşti antisemintismul era mai mult un reflex al „luptei de clasă”,fiindcă marii proprietari erau evrei.Aşa se şi explica faptul ca în anii ’50 au devenit comunişti o mulţime de foşti legionari din organizaţiile legionare muncitoreşti,ulterior excluşi din PCR, pretext şi pentru excluderea Anei Pauker şi Vasile Lupu din PCR.. Şi nu e exclus ca ucenicul Ceauşescu,din anii ’30, la bătrâneţe să aibă oarecari tendinţe vag-antisemite.Din păcate, şi Nae şi linus au intervenţii desprinse parcă din paginile cărţii despre care” se face vorbire”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro