vineri, martie 29, 2024

Interviu cu scriitorul Pascal Bruckner. Despre ultimul său roman fantastic și despre politică, Macron, vestele galbene

Ultimul roman al lui Pascal Bruckner, ”Un an și o zi” este o îmbinare de fantastic și mystery, bazat pe paradoxuri și răsturnări de situații, un roman foarte potrivit pentru vacanța de iarnă care urmeză. Pascal Bruckner este și unul dintre cei mai interesanți comentatori de politică din Franța, așa că am profitat de venirea lui  la București pentru a-i pune câteva întrebări și pe această temă.

Cumpără cartea cu autograful autorului.

Cum v-a venit ideea de a scrie această carte?

Ideea mi-a venit de prin anul 2000, dar doar acum doi ani am pus-o pe hartie. In anul 2000 am fost cazat la un hotel ținut de niște oameni în vâstă și care avea un aspect dărapănat și învechit. Am avut senzația ca dacă o sa dorm acolo o noapte am să îmbătrânesc 20 de ani.

Ce reprezintă ceasul tatălui protagonistei romanului? De ce acest ceas se numește Revelație?

Nu o să aflăm niciodată dacă acest ceas este încărcat sau nu cu o putere magică. Sau este doar un ceas neterminat. El reprezintă firul conducător al romanului. Tatăl eroinei este un protestant foarte credincios și vrea sa-l ajute pe Dumnezeu să distrugă lumea prin acest ceas. Crede că acest ceas al său poate face lumea să ajungă la momentul originar, sa revină la umanitatea originară. Că poate provoca o apocalipsă – apocalipsă înseamnă în limba greacă revelație. Nu încercăm să înțelegem timpul, pentru că trăim în el. Încercăm să înțelegem paradoxurile timpului, iar acest ceas este unul dintre aceste paradoxuri.

Este un roman fantastic, seamănă cu nuvela clasica fantastică franceză, are ceva din ceea ce numesc americanii mystery, are ceva și din Castelul lui Kafka.

Intr-adevar seamănă cu romanul fantastic francez din secolul al XIX-lea, cu scrierile lui Guy de Maupassant de exemplu. Dar și cu filmul de groază american, care imi place foarte mult. Scrierea mea se încadrează bine în filonul cultural european și american.

Creați o paletă enormă de personaje exatravagante, insolite, distincte, aproape este un carnaval de personaje. De unde v-ati inspirat în crearea acestor personaje?

Mă inspiră simpla observație a lucrurilor. Un hotel este un loc prin care trece multă lume. Fiecare cameră din hotel, fiecare etaj este o lume specifică. Este un univers care are un pic din universul romanelor mele.

Există un personaj foarte interesant, un milionar american care la bătrânețe încearcă să intre in cultură, să citescă cărțile importante ale literaturii clasice. Doar că adoarme mereu în timp ce citește, nu reușește să înțeleagă nimic. Până la urmă hotărăște să facă ediții prescurtate ale operelor. Este un personaj ce reprezintă o tipologie?

Da, pentru că lectura dispare încet, încet. Oamenii citesc mai puțin, iar domnul acela face un efort meritoriu de a citi, de a avea acces la literatura clasică bună. Însă din caua metabolismului și a temperamentului său, adoarme de fiecare dată când deschide o carte. Mă tem că într-adevăr el reprezintă o metagoră a lumii în care trăim.

Într-o frază din carte se spune că există un dublu exemplar al lumii, unul în Europa, altul în America, că America a copiat Europa.

Este adevărat că miliardarii americani au construit vile sau palate din Europa care le reproduc pe cele europene, Villa Palladio din Veneția, de pildă. E adevărat ca America dublează Europa, ei copiază ceea ce e bun. Dar astăzi mulți americani văd Europa doar ca pe un parc de distracții.

Aș vrea să îmi recomandați cateva romane franceze, apărute în ultimii ani.

E foarte dificil. Pierre Lemaitre, cu ”La revedere, acolo în cer”, Houellebecq, ”Harta, teritoriul” sau ”Platforma”, Emmanuel Carrère, ”Imparatia Cerurilor”. E greu,,,

Ultimul roman al lui Houellebecq, Serotonină, l-ati citit?

Am început, dar nu l-am terminat.

E un roman care are legătură cu mișcarea vestelor galbene. Dvs ce părere aveți despre aceste proteste?

Aspirațiile inițiale ale protestelor au fost legitime. Dar ele au degenerat spre o violență incredibilă. Macron a fost prea indulgent în atitudinea sa, ar fi trebuit să interzică manifestațiile și să reprime liderii. Franța a fost paralizată timp de un an de toți acești oameni. Au apărut vestele brune, o mișcare fascizantă în esență, Stânga radicală s-a infiltrat și ea.

Melenchon reprezintă stanga radicală?

Melenchon este un caz psihiatric. Mare admirator al lui Castro și al lui Maduro. Ar vrea ca Franța să se ralieze Aliantei Bolivariene, asta acum când Venezuela a ajuns cea mai săracă țară din lume. Iată că vestele galbene merg și după stînga radicală și după dreapta radicală, încercă să recupereze ce se mai poate recupera din extremele politice. Extrema stângă merge mână în mână cu extrema dreaptă. Este o sinteză între maro și roșu.

Am fost mereu interesat de opiniile dvs politice. Ce parere aveți, Macron știe ce face? Are un plan pe termen lung sau nu?

Sper că știe ce face. A avut o viziune inițială, dar deja s-a răzgândit de mai multe ori. Episoadele vestelor galbenel l-au destabilizat mult. Au spus că vor să=l omoare, să-l decapiteze, să dea foc la Palatul Elysee. Este un fel de revoltă populară medievală, ei urăsc Parisul, marile orașe, elitele. Sunt mișcări făcute de oameni ignoranți, fără cultură politică, antisemiți, rasiști. Eu însumi am fost insultat pe stradă.

Când mișcările au degenerat, a fost prea indulgent. Nu a manifestat autoritate față de islamismul radical, a violențelor din cartierele mărginașe ale Parisului sau față de violențele extremei sângi. El crede că aceste mișcări pot fi slăbite prin cuvinte. Macron reprezintă un fel de nevroză foarte franțuzescă. El crede în ministerul cuvintelor, are convingerea că prin cuvinte se pot rezolva toate problemele. Economia merge mai bine, dar există un potențial de război civil în Franța, care e îngrijorător. Toți, contra tuturor. Problema este că nu avem o alternativă la Macron. Melenchon, este un țicnit, iar Marine Le Pen este stupidă.

Macron trebuie să câștige încă un mandat, deși acum popularitatea lui este scăzută. Este prea bine crescut, vorbește prea bine, are imaginea aceasta de premiantul clasei care li se pare multora insuportabilă. A pierdut popularitatea de care s-a bucurat la început. Și nici nu a făcut imediat reformele ce se impuneau. Vom avea acum o grevă generală în Franța, este ceva la ordinea zilei. În fiecare o nouă grevă. Acum ies pentru reforma pensiilor, toată țara va fi blocată.

Îl sprijiniți?

Îl sprijin, îl voi vota, îl cunosc personal, dar el nu a reușit să reformeze țara.

Macron a spus despre NATO ca este în moarte clinică. Ce va face, va propune un pilon strategic autonom european al NATO?

Da, cred că asta se va întâmpla pe termen lung, dar americanii probabil că nu vor fi de acord. Englezii vor părăsi Uniunea Europeană. Iar Europa are doar două armate puternice, A Franței și a Marii Britanii. Restul sunt forțe de sprijin. Ar fi nevoie de de o armată europeana și Macron are dreptate în diagnosticul său. Trebuie izolată Turcia de NATO. Turcia a devenit dușmanul nostru, dacă ne uităm la ce spune Erdogan în fiecare zi, că ne urăște, pe noi, europenii. Este un dictator islamo-naționalist. Trebuie să considerăm acum Turcia unul dintre dușmanii Europei. Este o situație foarte complicată. Iar Europa nu trebuie să-și slabescă eforturile militare. Pentru că altfel am fi o pradă foarte ușoară,

Macron a fost in China acum două săptămâni. China pare ca e invitată în Europa, chiar.

Chinezii sunt deja în Europa. Macron încercă să negocieze cu Imperiul de Mijloc. Sunt două mari imperii ce vor să cucereascp Europa, Rusia și China. Rusia o face într-un mod brutal și primitiv, cu un Putin care invadeză Crimeea și lansează știri false la orice alegeri din Europa, care sprijină toate forțele extremei drepte. Chinezii sunt mai inteligenți, mai subtili, lansează Drumul Mătăsii peste tot, la Pireu, la Trieste. Așa că Europa trebuie să se apere. Prin forță de Putin – pentru că Putin nu înțelege decât de forță – și prin negocieri cu China, de asigurare a unei relații de reciprocitate, prin persuasiune si retorsiune, așa cum a făcut Donald Trump, care le impune taxe vamale. Dar Franța față de China este un purice în fața unui taur. Macron are dreptate când încercă să stabilească relații bune cu China. Macron este de fapt liderul informal al Europei, în acest moment. Angela Merkel este în fază terminală. Dar Macron nu este iubit de europeni. Li se pare prea arogant, prea bun orator, prea francez.

A făcut ceva vâlvă interviul pe care i l-ați luat lui Roman Polanski după lansarea filmului său An Officer and a Spy.

Nu doar interviul. Polanski a fost acuzat de mai mulți ani de viol. Ultima acuzație a fost făcută publică cu trei zile înainte de premiera filmului. Este îngrijorător. E vorba de calomnii, de o camanie împotriva lui? Sau e adevărat? Ne întrebăm cu toții. Dacă este adevărat, este foarte neplăcut. Iar dacă nu e adevărat, ar trebui să le dea în judecată pe cele care îl acuză. Dar el nu face nimic. Filmul a vut încasări foarte bune în Franța.

Descrierea romanului

Birourile de obiecte pierdute din Franta pastreaza un an si o zi lucrurile care le sunt incredintate. Dar daca ce ai pierdut e un an din viata ta, il mai poti recupera vreodata?

Jézabel Thevenaz vrea sa indeplineasca ultima dorinta a tatalui sau, rostita pe patul de moarte: sa duca un ceas conceput de el unui bun prieten din Montréal. Este vorba de un mecanism unic, a carui menire e cu totul alta decat sa indice ora.

In timp ce survoleaza Groenlanda, avionul lui Jézabel e prins intr-o furtuna cumplita si aterizeaza fortat pe un aeroport anonim din nordul Statelor Unite. Jézabel se adaposteste la Plazza, un hotel darapanat si labirintic, unde inchiriaza o camera pentru o noapte.
Dar, cand se trezeste, incepe cosmarul: afla de la receptie ca nu este cazata acolo de o zi, ci de… un an! Sa fie oare o farsa sinistra?

Un an si o zi isi proiecteaza cititorii intr-un univers bizar si nelinistitor, facandu-i sa se simta la fel de dezorientati precum eroina romanului.

„Timpul care nu trece este timpul visului, al inconstientului, al dorintelor. Un an si o zi vorbeste despre un ceas — adica despre perceptia timpului — si despre un ceasornicar al carui tel e sa repare lumea si sa-l ajute pe Dumnezeu.” – Pascal Bruckner

„O carte strabatuta in filigran de obsesia lui Bruckner pentru trecerea timpului.” – Le Figaro

„Decorul halucinant al romanului este un personaj in sine: un hotel tentacular, o metafora pentru labirintul vietii. Cu aceasta poveste necrutatoare, Bruckner isi confirma pasiunea pentru literatura fantastica.” – Midi Libre

„Un roman insolit in care Pascal Bruckner isi regleaza conturile cu America lui Donald Trump.” – La Presse


Nascut la Paris in 1948, Pascal Bruckner este romancier si eseist, o figura emblematica a intelectualitatii franceze. La Editura Trei au aparut toate romanele sale: Fiul cel bun, Casa ingerilor, Luni de fiere, Hotii de frumusete, Care dintre noi doi l-a nascocit pe celalalt?, Iubirea fata de aproapele, Capcaunii anonimi, Copilul divin, Palatul chelfanelii, Iubito, eu ma micsorez!…, Pazea, se-ntoarce Mos Craciun! si Paria, volumul de teatru Ce doreste domnul?, precum si eseurile Noua dezordine amoroasa, Fanaticii apocalipsei, Paradoxul iubirii, Casatoria din dragoste, Euforia perpetua, Mizeria prosperitatii, Tirania penitentei. Eseu despre masochismul occidental, Intelepciunea banilor si Un rasism imaginar.

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. Azi e grevă generală în Franţa, declarat de sindicate (fără CFDT).

    Hervé Le Bras, statistician, a publicat 2019 cartea: „Să te simţi rău în Franţa care o duce bine „ („Sich schlecht fühlen in einem Frankreich, dem es gut geht”). Franţa este unul dintre cele mai „egalitare” state din lume. Brigitte, sotia Preşedintelui E. Macron a spus în „Parisien” că e ingrijorată, e vorba de viaţă şi moarte.
    Reformarea sistemului de pensii (are 42 de domenii, a fost instalat imediat după WW2 ca compromis între De Gaulle şi comunistii francezi, cu 52 de ani conducătorii de locomotive primesc pensii mari) cu prea multe excepţii trebuie reformat dar e greu de realizat. E. Macron vrea să uniformeze sistemul de pensii cu puncte echitabile (azi statul subvenţioneaza cu 10 miliarde Euro anual excepţiile).

    ….”… Îl sprijin, îl voi vota, îl cunosc personal, dar el nu a reușit să reformeze țara….”…..

    Somajul a scăzut 2019 la 8 % în Franţa, egal cu cea din anul 2010.

    Jérôme Fourquet scrie în cartea „ Arhipelul francez „
    (Der französische Archipel”:… dass sich die Spaltungen der Gesellschaft nicht auf Unten und Oben, Arm und Reich oder Stadt und Land reduzieren ließen….. bestehe aus einer Vielzahl gesellschaftlicher Inseln mit je eigenen Interessen, Denkweisen und Wirklichkeiten. Etwa in den Vororten der Großstädte, wo es von Kriminalität zerfressene Wohnsiedlungen…. hier die Gewinner, dort die Verlierer der Globalisierung…. Mit dieser Zweiteilung lässt sich das Phänomen der Gelbwesten ebenso erklären wie jene politische Reformkraft, die von den Gewinnern getragen wird und die der alerte Präsident verkörpert, der öffentlich davon spricht, er stelle sich Frankreich als „Start-up-Nation” vor )
    despre câştigătorii globalizării şi cei care sunt în pierdere. Scindarea e mai puţin între cei de sus şi cei de jos. Există multe insule în societatea franceză, fiecare cu interesele ei. Cu clasificarea în câştigatorii globalizării şi cei care pierd se poate explica fenomenul „jilets jaunes”. Sunt anunţate 242 demonstraţii. Ministrul de interne Christophe Castaner spune acum că nu sunt excluse coliziuni.

    Premierul conservativ Alain Juppé a încercat deja 1995 să reformeze sistemul de pensii francez. Trei săptămâni de greve 1995 au dus la renunţarea reformei sistemului de pensii.
    Dacă E. Macron renunţă acum la reformarea sistemului de pensii nu mai sunt posibile alte reforme, ca cea a sistemului serviciilor publice.

    Din iniţiativele franco-germane în UE a rămas 2019 proiectul de reformare UE.27 prevăzut 2022 cu ocazia Preşedinţiei UE.27 detinuţă de Franţa. Tratativele de aderare cu Albania şi Macedonia de Nord au fost oprite 2019 de Franta, Danemarca şi Olanda.
    E. Macron vrea să înlocuiască „unanimitate de voturi în consiliile ministeriale” UE.27 cu „majoritate dublă calificată”.
    Cum va vota Bucureştiul?

  2. „Melenchon este un caz psihiatric. Mare admirator al lui Castro și al lui Maduro”. Acelasi lucru se poate spune despre majoritatea membriilor Partidului Democrat American, de Blasion, Ocasio-Cortez, Warren, Sanders samd. Cazuri psihiatrice si admiratori a lui Maduro, Morales, Castro etc. Nu stiu cum insa de presa romaneasca rateaza sistematic sa discute acest aspect…

    • Mie Warren mi se pare o tipă foarte pragmatică și cu capul pe umeri. Inițiativele ei de reformare a marilor companii IT mi se par bine gândite, nu aruncate în discuție la nervi. Și spun asta având preferințe conservatoare, nu progresiste.

    • Presa romaneasca?
      Pai jurnalistii nostrii iau de bune orice spune Ocasio-Cortez ori Sanders.Si il ridiculizeaza pe Trump.

    • @nelu

      cum ai descoperit ca Warren e admiratoare a lui Castro si Maduro?
      ne trimiti si noua sa ne luminam …sau ai inventat acum pe loc ?

  3. Singura posibila reforma a sistemului de pensii ,nu numai in Franta,Romania sau oriunde ar fi contul unic individual de pensii, somaj si ajutoare sociale , in care sa se verse lunar cota parte cuvenita pensiei,somajului si ajutoarelor socialedin veniturile omului respectiv .Punct.Fara sa se mai plateasca pensiile pensoinarilor de acum din sumele oprite din veniturile salariatilor de acum.Asta va face sustenabil sistemul , va bloca pensiile speciale si va face imposibile grevele pe motiv de pensii.Va face o curatenie in sistem pe termen lung si odata pornit va fi imposibil de schimbat zic eu.
    Singura problema e cum faci cu pensiile pensionarilor de acum, ca ele nu vor mai fi platite din salariile salariatiilor de acum.Daca vrei gasesti solutii de ex.maresti TVA-in general umbli la impozitele indirecte sau maresti redeventele companiilor care exploateaza resurse petroliere gaze etc,poti pune si un impozit de solidaritate sociala,.Poti reduce din cheltuieli.Poti amenda toti soferii care incalca legea si suntem cam toti in situatia asta.
    Contul asta propus inseamna ca banii opriti se duc la o banca gen CEC, iar salariatul,viitor pensionar va putea sa acceseze banii dupa o perioada sa zicem 30 ani.Banca investeste banii viitorilor pensionari sub supravegherea unui consiliu special format din sindicate, uniuni profesionale etc, cu mecanisme prudentiala cat mai transparente.
    De acord total cu tot interviul.Un om lucid.Ar trebui mai multi ca el.Noi il avem pe Dl.Plesu.Si Base e un om lucid, dar se apleaca la femei vorba lui Cartzu de la Craiova.

    • Multe şi bune.
      Olanda are de 100 de ani un sistem bazat pe contribuţile personale investite în fonduri de pensii. Pensiile nu se plătesc de tineri de azi într-un contract al „generaţiilor” (sistemul german după 1945- statul nu a existat 1945-1949 patru ani- oraşele distruse, 12 milioane refugiati din est- nu erau bani pentru pensii). În Olanda pensiile sunt plătite azi din fondurile de pensii. Zero dobânzi la BCE/Frankfurt e un risc pentru Olanda.

      În fiecare stat partener UE.27 e altfel. Nu se pot generaliza sistemele de pensii, nici azi, nici peste 20 de ani într-o „Federaţie Europeană”.

      Franţa cheltuie 10% BIP pentru pensii, media UE e de 7,5 % BIP. Angajaţii la căile ferate franceze sunt pensionaţi la 56 de ani cu 2.600,- Euro pe lună. Sistemul francez e scump. E. Macron propune un sistem de puncte după care toţi vor fi trataţi în mod egal (azi 42 de sisteme difertite de pensionare). Rezistenţa pe stradă va impiedica întroducerea unui alt sistem de pensii, încă 20- 30 de ani…….
      Elveţia are trei piloni pentru pensii: cele generale de stat, din intreprinderi şi averea personală.

    • mihai

      frumoasa propunerea ta .. insa insa cu lipsuri!

      Pesmene ca nu ai auzit, ca din 1972 pana in 89 sau 90 salariatii plateau si 2% ptr pesnie suplimentara . Exact cum e acum pilonu 2 , cu diferenta ca parintii mei si cu mine am plait e4fectiv , adica banii se scadeau din net (stiu, stiu la un moment dat – nu mai tin minte anul ni se comunica numai netul. Insa pe fondul de salarii ai intreprinderii se aplica o taxa globala de , parca, 20% ). Fuse fuse si se duse ……

      Asa cum si fonmdurile de pensii erau larg excedentare. Erau puscukita lu tov

  4. „Macron nu este iubit de europeni. Li se pare prea arogant, prea bun orator, prea francez”.
    Traducere: 1. Prea arogant. Asta e un eufemism, Macron e aroganta insesi, in plus el este ferm convins ca asta e o calitate. 2. Prea bun orator. Demagog, are ceva feminin in increderea lui ca poate construi iluzii fermecatoare din cuvinte. Nedemn de incredere prin excelenta 3. Prea francez. Asta e o perla, francezii au o solida reputatie de a fi obraznici si lasi si asta este exact impresia generala despre Macron. In final o precizare despre „nu este iubit”: majoritatea conducatorilor europeni nu sunt in realitate iubiti dar Macron este vazut ca un fanfaron periculos, exact genul de conducator de care nu este nevoie intr-o perioada cand se acumuleaza tensiuni, trebuie restabilita increderea si gasite solutii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro