joi, martie 28, 2024

Interviu. Thierry Wolton despre inevitabilul naționalism al comunismului, despre puterea Rusiei și pericolul Chinei

  • Toate regimurile comuniste au ajuns la naționalism pentru a-si prezerva puterea. Acesta a fost un drum inevitabil.
  • Nicăieri comunismul nu s-a instaurat prin vreo revoluție – înțeleasă ca revoltă spontană. Revoluția comunistă este un mit creat de comuniști. Nicăieri populația nu a îmbrațișat comunismul, acesta a fost impus totdeauna de un mic grup prin lovitura de stat, lupte de guerrila, război civil.
  • Complicitatea la scară mare este combustibilul care a alimentat imensul mecanism al terorii comuniste. Stalin iși punea apropiații să ucidă cu mana lor pentru a intra in acestă legatură de complicitate.
  • KGB-ul a format serviciile secrete din țările satelit ale URSS și a păstrat legaturi stanse cu acestea chiar si dupa caderea regimurilor comuniste.
  • China, în ciuda unor percepții occidentale, este o țară care își păstreză naționalimul comunist și este, ne încredințează Thierry Wolton, un dușman al occidentului.
  • Putin a înțeles ca marea slăbiciune – și în același timp, marea tărie – a democrațiilor este deschiderea și libertatea. El se folosește de această slabiciune pentru a șicana Occidentul și pentru a restabili puterea Rusiei. Dar Rusia întâmpina probleme economice din ce în ce mai mari.

Acestea sunt cateva dintre ideile interviului cu scriitorul si istoricul Thierry Wolton, autor intre altele al unui excelent volum despre KGB – KGB-ul la putere: Sistemul Putin – în care explică ascensiunea lui Putin la conducerea Rusiei.

Primul volum, cel despre care vorbim mai jos, din monumentala lucrare ”Comunismul”a lui Thierry Wolton este dedicat călăilor comuniști. Numără aproape 1000 de pagini, dar se citeste imediat, scriitura este alertă, incitantă, se observă cu ușurință experiența de jurnalist a autorului.
Următoarele două volume vor apărea la aceeași editură, in 2019.

Puteti cumpara cartea cu autograful autorului de pe Giftbooks.ro

__________________________________

Avem aici o istorie mondială a comunismului, care are aproape 3000 de pagini în total, scrise extrem de alert. Ce v-a motivat în scrierea acestei cărți?

Întâi de toate, faptul că nu exista o asemenea carte, nu exista nicio poveste a istoriei comunismului. Există lucrări academice, scrise de specialiști care s-au reunit ca să vorbească despre anumite aspecte ale comunismului, dar aceasta este povestea mea personală și, în plus, am încercat să descriu ansamblul sistemului. Singurul merit pe care pot să mi-l recunosc, dacă pot să spun așa, este că această carte e unică, la ora actuală. Sper că vor mai apărea cărți în genul acesta. Mi-am spus că trebuie să scriu această carte, și mi-a luat zece ani să scriu cele trei volume. Această carte este sinteza unei aproape jumătăți de secol de cunoaștere personală a sistemului, deci este, pe de-o parte, un fel de muncă de reflecție a mea asupra a ceea ce am făcut în toți acești ani.

Demersul meu a fost unul moral. Cum nu exista o astfel de carte și cum sistemul comunist a avut consecințe dramatice, oricare ar fi țara în care a fost introdus, era imperativ să se scrie o astfel de istorie. Așa că mi-am spus că trebuie să-mi suflec mânecile și să mă apuc de treabă.

Citind-o am avut impresia că e un rezumat, o ediție prescurtată a istoriei comunismului, deși doar acest prim volum are 1000 de pagini.

Aveți dreptate. Există încă mii de pagini care ar putea fi scrise. Știți cum se spune, nu am arătat decât vârful icebergului.

Cum a fost întâmpinată cartea de intelectualii de stânga din Franța?

În tăcere, n-au vorbit despre ea, nu există această carte pentru ei. Sunt trist că lucrurile stau așa, mi se pare că e o reacție stupidă din partea lor. Sunt oameni inteligenți, deci este o greșeală morală din partea lor.  Au ignorat 3500 de pagini și au ignorat această poveste. Îmi pare rău pentru această situație și cred că este o greșeală intelectuală. Nu vorbesc de toată lumea, vorbesc de o greșeală intelectuală a acestei stângi așa-zis democrate, sau care este democrată, de a fi trecut sub tăcere toată această poveste.

Acest prim volum este dedicat călăilor regimului comunist, terorii instalate inevitabil în toate țările care au trecut prin comunism.

Regimurile comuniste s-au bazat întotdeauna pe un mit al revoluției, dar revoluția. după cum spuneți, nu a existat niciodată. Niciodată comunismul nu s-a impus printr-o revoluție înțeleasă ca o revoltă populară spontană. Cum s-au impus în general regimurile comuniste?

Cum ați spus, nu a existat niciodată o revoluție populară așa cum ne imaginam –  de exemplu, revoluția de la sfârșitul lui octombrie 1917, așa cum o arată Eisenstein în filmul său. Comunismul a fost întotdeauna impus de o minoritate în fața majorității, în general un grup de intelectuali, deseori printr-o lovitură de stat – versiunea leninistă din 25 octombrie 1917, când au preluat telegraful, guvernul, poliția, astfel încât să poată să instaureze imediat această dictatură. Aceasta este versiunea leninistă. Cealaltă versiune este cea a războiului civil. Aici lucrurile sunt limpezi, este versiunea chineză între naționalism și comunism. Mai este și versiunea ‘eliberarea națională’, în genul Vietnamului, lupta împotriva colonialismului. Apoi este versiunea de gherilă. Luptătorii de gherilă nu sunt populația, sunt un grup de luptători de gherilă care au răsturnat o dictatură în Cuba. Dar niciodată, niciodată, poporul nu a fost cel care a decis să îmbrățișeze comunismul, ci este un sistem impus de intelectuali asupra poporului.

Nici ceea ce se numește dictatura proletariatului, n-a avut vreun corespondent în realitate, pentru că proletariatul era pentru comuniști o idee, ceva aproape hegelian.

Aveți dreptate, pentru că în realitate, cel mai mare responsabil pentru toate astea este Lenin și principala carte, din 1905, este cartea lui Ce-i de făcut?. În această carte el spune cum proletariatul nu vrea să facă revoluția pentru că are tendința de a se îmburghezi și atunci trebuie să se construiască un partid de revoluționari profesioniști care vor face revoluția și care vor instaura dictatura proletariatului, în numele proletariatului. Asta e ceea ce a spus Lenin în cartea lui Ce-i de făcut?, și asta aplică în 1917, acest program, adică un grup minoritar, pentru că bolșevicii erau minoritari în raport cu revoluția rusă, preia puterea. De exemplu, Consiliul muncitorilor nu avea nimic de-a face cu acest lucru. Lenin decide să producă o lovitură de stat și instaurează acest regim de azi pe mâine. Așa se instaurează regimurile comuniste. Prima decizie  pe care o ia Lenin când preia puterea, în dimineața de 26 octombrie, este suprimarea întregii prese libere, mai puțin a Pravdei, care rămâne ziarul partidului bolșevic. După care, bineînțeles, va veni crearea partidului unic, a poliției politice, dizolvarea Adunării Constituante, în ianuarie 1918, care fusese aleasă democratic. Deci e vorba de o minoritate  ce preia puterea. Și un ultim lucru, ”datorită” lui Troțki – putem să-i recunoaștem acest “merit” – au fost create lagărele de concentrare.

În șase luni. Ansamblul sistemului, care va funcționa timp de 70 de ani, în 27 de țări din lume, a fost creat de Lenin în șase luni. Ceilalți nu au făcut decât să aplice acest program inventat de el.

Tema principală a cărții este teroarea comunistă. O teroare care s-a exercitat și asupra copiilor. Spuneți că exista un ordin potrivit căruia copiii peste 12 ani puteau fi condamnați la moarte în timpul marii terori din 1937. Apoi copiii între 3-15 ani care aveau un comportament social nepotrivit puteau fi închiși. Un milion de copii au fost trimiși în orfelinate. Există un citat în carte în care Stalin e spune că îi va ucide și pe urmașii dușmanilor poporului, copiii următoarei generații’. Cum erau văzute aceste lucruri în epocă? Care era amploarea lucrurilor?

Trebuie să ținem cont că în epoca respectivă cel care voia să știe putea să știe cum era cu adevărat sistemul. În cartea mea vorbesc despre 30 de cărți care au fost scrise între 1918 și 1925, în toate limbile europene, engleză, germană, franceză, italiană. Deci, să nu se mai spună că nu s-a știut. Cine voia să știe, putea să știe, avea toate mijloacele. Și vorbim aici și de situația copiilor, a copiilor abandonați care erau foarte mulți. Soarta lor a fost îngrozitoare, părinții multora fuseseră închiși, iar ei ajungeau să se prostitueze, trăiau pe stradă, băieți și fete de 12 ani, toate astea într-un paradis socialist. Dacă nu vrei să vezi, nu vezi. Orbirea este voluntară, de aceea vorbesc de cecitate, de orbire voluntară. Dacă nu am vrut să vedem este pentru că nu ne folosea. Întrebarea este de ce nu am văzut? Acesta este locul în care ecranul ideologiei joacă un rol primordial.

Există pagini extraordinare scrise de Soljenițin în Arhipelagul Gulag în care vorbește despre un băiețel de 12-15 ani care avea sarcina să spele toaletele, povestește cum transporta materiile fecale, în timp ce ceilalți prizonieri râdeau pentru că transportând toate mizeriile îi săreau pe față. Ați vorbit de copiii care erau trimiși în orfelinate. Când cineva era închis, copiii săi erau preluați de putere și erau plasați în orfelinate, deveneau orfani. Există un pasaj extraordinar, care m-a făcut să plâng când l-am citit pe care l-am copiat și l-am pus integral în cel de-al doilea volum al cărții mele, care va apărea anul viitor în România, pasaj scris de Vasili Grossman într-o carte capitală a acestui secol, Pantha rhei (nota trad. Polirom, 2014). O carte formidabilă. E vorba de o femeie care este arestată la parterul clădirii și care și-a lăsat copiii sus, în apartament. Ea este cea care povestește această scenă extrem de emoționantă. În tren, în drum spre Gulag ea nu se gândește decât la copiii rămăși acasă. După mai multe săptămâni de călătorie cu trenul, în condiții îngrozitoare, nu existau toalete, erau vagoane de marfă, cu care se transportau animale – uneori drumul până în Gulag dura și șase săptămâni, ajunge în Siberia în balerini, într-o rochie de vară, sunt -25*, tremură, la fel ca ceilalți… trebuie să citiți această carte care este una dintre capodoperele absolute care vorbesc despre istoria comunismului.

Toți cei care voiau să știe ar fi putut să știe, ați spus. Regimurile comuniste se foloseau de ceea ce numim idioți utili și pentru a acoperi foametea din Ucraina și foametea din China. Ei spuneau că totul este bine în regimurile comuniste. Ați putea face un portret al acestor idioți utili?

Au existat atât de mulți încât e foarte complicat, dar o să vorbim de doi idioți utili care au jucat un rol mai ales în legătură cu foametea. Pentru ca să înțelegeți gravitatea situației, dați-mi voie să fac o paranteză în legătură cu ce este foametea în regimurile comuniste. Foametea a fost întotdeauna instrumentalizată de putere pentru a lichida clasa țăranilor. Dacă adunăm numărul tuturor victimelor foametei comuniste, începând de la bolșevici și până la Coreea, ajungem la 70 de milioane, mai mult decât au făcut cele două Războaie mondiale ale sec. XX. Foametea este gaura neagră a istoriei comunismului, despre care nu se vorbește niciodată. Idioții utili intervin exact aici. O să vorbim doar despre doi dintre ei. Sunt doi francezi, pentru că Franța a fost foarte importantă în dispozitivul de propagandă bolșevică pentru că a fost țara Revoluției franceze. Foametea în Ucraina începe în 1932.
Este invitat în Uniunea Sovietică Édouard Daladier, fost prim ministru, primar al orașului Lyon, al doilea oraș al Franței pe atunci, pentru a vizita Ucraina în plină foamete. Bineînțeles, se înscenează totul. Vizitează sate minunate unde se mănâncă enorm. Chiar dacă 3,5 milioane de oameni mureau de foame, el nu vede nimic. Știa că există foamete în Ucraina pentru că existaseră articole, fusese prevenit. El scrie: vorbim despre foamete, dar eu nu am văzut decât câmpuri pline de grâne, pui prin sate, prin urmare această foamete este o propagandă anticomunistă. Mai grav decât acest domn, Édouard Daladier, este dl. François Mitterand. Îl cunoașteți pe dl. François Mitterand? Președintele Franței, timp de 14 ani. Mitterand se duce în China în 1961, era doar un politician, nu era președinte. Mao care era foarte isteț, foarte șiret precum Stalin, și-a spus, voi profita de venirea ta pentru a opri zvonurile privind foametea din China. Mao pusese la punct un sistem prin care țăranii urmau să moară de foame, zeci de milioane de țărani, estimările vorbesc de 30 sau de 50 de milioane de morți. În acest context, Mitterand, un politician oarecare, ajunge în China, Mao îl primește, iar Mitterand își spune, sunt important, sunt primit de președintele Mao. Prin urmare orgoliul îi crește, Mao îi spune – sigur, exagerez un pic acum – vă asigur că nu există foamete în țara mea. Ce face François Mitterand când ajunge înapoi în Franța? Spune: cei care vorbesc despre foamete în China se înșeală pentru că Președintele Mao m-a asigurat că nu există foamete în China. Au murit amândoi, dar există totuși 50 de milioane de morți care apasă pe conștiința lor. Iată ce înseamnă un idiot util.

Spuneți că lui Stalin îi plăcea să întrețină complicitatea la crimă, complicitate care sudează oamenii mai trainic decât orice jurământ de credință. A existat o complicitate imensă, un aparat logistic imens care a gestionat teroarea. Iar această complicitate se transmite de-a lungul anilor. Complicitatea te face să nu mai ai remușcări, iar marii torționari nu au remușcări. Ați putea să detaliați puțin cum funcționau mecanismele acestei complicități?

Da, este foarte important pentru a înțelege de ce au existat atâția călăi. Dacă luăm cazul de care am vorbit, călăul politic în timpul marii terori. Ca să se înțeleagă despre ce vorbim, această mare teroare a durat cam un an și jumătate, între 1937-1938, cu mai mult de un milion de victime – oameni executați sau deportați care au murit. Acest procedeu al marii terori a fost decis în Biroul politic – Politbiuro. Au fost făcute liste pe categorii, nu pe nume, 1500 de oameni, de exemplu țăranii dintr-o anumită regiune, câți să luăm? 35 0000, nu 40 000, altcineva spunea 50 000. Și toată lumea semnează. Aici este latura șireată a lui Stalin, îi făcea pe toți să semneze pentru a fi complici la crimă. Deseori el nu semna, dar îi punea pe ceilalți să semneze. Vă dau un exemplu concret. În timpul Marii terori, Nikita Hrușciov, cel ce a rămas în istorie ca un reformator și destalinizator al sistemului, era responsabil atunci de regiunea Moscovei. Pentru Moscova erau prevăzute 50 000 de execuții. Hrușciov îi cere tovarășului Stalin să ridice cota, să fie mai mulți morți, 60 000. Și Stalin spune, bine, tov Hrușciov, îți acord acești morți în plus. Așa se petreceau lucrurile la nivelul Biroului politic.

Dar, la nivelul de bază, responsabilul NKVD dintr-o regiune anume, care îl va aresta pe țăran pentru a-l deporta? Trebuie să știți că atunci când ați fost arestat nu mai aveți o clipă să închideți casa, să stingeți gazul, sunteți arestat pe loc, exact așa cum vă găseau. Oamenii NKVD-ului asistă la drame inimaginabile, la care rămân impasibili. Există această complicitate extraordinară la crimă.

Să mai luăm un exemplu, cum se faceau execuțiile? Se făceau în felul următor, la Lubianka, de exemplu, care era sediul NKVD la Moscova, se lua prizonierul, se ducea în pivniță, era ținut de doi oameni de mâini și i se trăgea un glonte în cap. Când ți se trage un glonte în cap, creierul explodează, iar cei care-l țin se murdăresc de sânge, de creier. Nimeni nu e marcat de acest lucru. Sunt lucruri îngrozitoare în epoca stalinistă.

Același lucru se petrecea în China cu Gărzile Roșii. Un alt caz, un membru al Gărzilor Roșii, un tânăr de 16-17 ani, care este instigat de putere împotriva profesorului său. Suntem în 1965-1966.  Profesorul e aresta, îl omoară, după ce l-au umilit, și, după aceea, îi mănâncă ficatul pentru că pur și simplu așa le vine. Grătare cu ficatul profesorului pe care studenții îl mânâncă, băieți și fete care participă la această ceremonie. Asta este complicitatea comunismului. Comunismul a reușit să dezvolte acest lucru. Și nazismul. Dar comunismul a făcut acest lucru la o scară gigantică. A dezvoltat acest lucru în culturi diferite. Nazismul a fost în Germania, exista și în alte țări, dar în principal a fost în Germania, cu călăi nemți. Pe când comunismul s-a extins. Există călăi ruși, călăi chinezi, călăi în toate țările. Răul este în ideologia care a impus acest lucru, care a transformat oamenii în animale, aceasta este complicitatea comunismului.

În prefață vorbiți de o unitate a comunismului. Oare naționalismul comunist face parte din această ”dialectică” a dezvoltării regimurilor comuniste? În România, de pildă, s-a dezvoltat mult un naționalism comunist, deși, în același timp, România își îndeplinea foarte bine obligațiile internaționaliste.

Vorbesc mult de național comunism.  Cred că toate regimurile comuniste au fost național comuniste. Și România e un caz foarte interesant din acest punct de vedere, un caz special. Poporul nu este idiot. Dacă i se promite paradisul și vede că paradisul nu sosește, începe să se îndoiască de această ideologie. Mai ales că el simte pe propria piele că economia merge prost. Ideologia comunistă nu a fost atrăgătoare deloc pentru popoarele care trăiau sub jugul ei. Pentru a continua să adune poporul în jurul său, puterea a trebuit să găsească un alt ingredient ideologic în afară de comunism. Toate regimurile au ales varianta naționalistă. Un bun exemplu este cel al Chinei de azi, un regim comunist, în sensul strict al cuvântului, cu un conducător și un partid unic, cu o ideologie unică. Nu este important dacă poporul crede sau nu în această ideologie, principalul este păstrarea acestei verticalități, acesta este comunismul. Bineînțeles, poți să îți imaginezi că chinezii nu mai cred astăzi în comunism. Ce face regimul chinez astăzi? Dezvoltă o propagandă naționalistă totală. Dacă urmăriți problematica chineză, veți vedea că ei vorbesc acum despre Occidentul care i-a umilit în secolul al XIX-lea, în timpul Războiului Opiului. Deci au dezvoltat ura față de celălalt. Acesta este cel mai bun, cel mai eficace stimulent pentru naționalism.

Ajungem acum la cazul mizerabil, să spunem așa, al României. Ceaușescu este cel a dezvoltat acest aspect naționalist al comunismului. Din principiu comunismul este ca un cancer. Cancerul se poate declanșa pentru că am o slăbiciune în organism și cancerul va profita de această slăbiciune pentru a-mi invada organismul. Comunismul este același lucru. Când ajunge într-o țară încearcă să găsească slăbiciunea acestei țări. Pentru Romania această slăbiciune pe care o găsește comunismul este chiar naționalismul. Pentru că sunteți o națiune tânără care s-a constituit târziu și aveați o problemă de identitate națională. Deci, prin utilizarea naționalismului, prin instrumentalizarea lui, prin transformarea lui într-o armă a comunismului, naționalismul devine un mijloc extraordinar de a păstra puterea. Ajungem la Ceaușescu.

Nu poporul roman trebuie condamnat, cei mai condamnabili sunt occidentalii. Pentru că ei au crezut că exista o voce românească diferită față de ceilalți comuniști. Același discurs care se aude azi în legătură cu China. Acum doi, trei ani se vorbea de China că nu ar mai fi comunistă. Iar acum își cam dau seama că președintele Chinei ține lucrurile foarte strâns în mână. La fel, în epoca Ceaușescu. Occidentalii au crezut în el și cea mai negră pagină este acea călătorie a generalului de Gaulle în mai 68, la București, Pot să spun acest lucru pentru că sunt francez. Atunci de Gaulle glorifică nu regimul, ci conducerea lui Ceaușescu, îi mulțumește, deși de Gaulle știe de ceva timp cine este Ceaușescu. Este acest joc condamnabil al naționalismului.

Care a fost influența KGB-ului în serviciile de informații în țările-satelit ale Uniunii Sovietice?

Totală. Au fost formate de ei, li se supuneau lor, le dădeau raportul, făceau copii duble pentru KGB, nu exista niciun fel de autonomie. Dacă recrutau un agent ei puteau sa le ceară să-l păstreze sau nu, serviciile sovietice îl puteau recupera. Se aflau în serviciul total al poliției secrete sovietice.

După caderea comunismului a mai rămas aceeași influență?

Nu. Pentru ca ele să funcționeze trebuie ca tot sistemul să funcționeze. Sistemul piramidal s-a terminat în 1991, deci sucursalele KGB-ului au căpătat autonomie.

Acum, să nu fim naivi. Legăturile existau, deci ele au continuat să existe nu atât de formale și de verticale ca înainte, dar se cunoșteau, au învățat să se aprecieze unii pe alții. Deci este evident că în ciuda dispariției sistemului existau legături care au fost păstrate între KGB și poliția secretă comunistă și alte structuri care au derivat din KGB. Dar pentru că timpul lucrează și oamenii dispar, pentru că mor, în cele din urmă sunt legături care se pierd pentru că nu mai sunt aceleași manevre, aceleași marionete care sunt manevrate dintr-o parte într-alta. După părerea mea după 2005 nu au mai existat raporturi de ierarhie, doar raporturi de prietenie, de schimb de informații, dar nu în sensul vertical care exista înainte, sunt doar colegi de lucru.

După 2005?

Da, pentru că a durat în jur de 15 ani după căderea blocului sovietic, abia după aceea a venit o nouă generație. Influența s-a diluat. În 1990 lucrurile erau mai puternice. În 2005 s-au diluat pentru că pe măsură ce timpul trece se pierde esența acestor legături.

În câteva cuvinte, care credeți că sunt acum obiectivele Rusiei pe termen mediu, lung? Își păstrează aceeași tendință imperialistă?

În Rusia lucrurile merg foarte rău din punct de vedere economic, pentru că regimul care s-a instaurat este unul oligarhic, cu 50 de persoane care se îmbogățesc și restul populației care nu se mișcă de loc. Rusia o duce foarte rău, în sufletul și mintea sa, este o țară în descreștere demografică accelerată. Un lucru foarte important, demografia este stăpânul creșterii economice. În toată istoria umanității singurele țări care au avut creștere economică sunt cele cu creșterea demografică, care precede această creștere economică. Dacă sunteți în descreștere demografică sunteți într-o țară care își pierde viteza si acest lucru se observa în toate țările lumii. Rusia este în descreștere de la sfârșitul comunismului, și chiar dinainte, din cauze multiple, pentru că oamenii pur și simplu nu mai făceau copii ca înainte, este o țară care pierde din viteză. Rusia este cea mai mare țară din lume ca întindere geografică. Are la conducere un om a cărui inteligență nu trebuie neglijată și care a reușit o operațiune extraordinară de a restabili puterea diplomatică cel puțin, a Rusiei pe plan internațional, practicând o diplomație a sâcâielii împotriva Occidentului și sprijinindu-se pe inamicii Occidentului, apropiindu-se de aceștia, și anume de China – care este dușmanul Occidentului, sunt convins de asta – Iranul, Siria, bineînțeles, toată lumea islamică și astăzi, Turcia.

Visul său – dar nu va ajunge să și-l îndeplinească, pentru că nu are mijloacele, din cauza slăbiciunii economice a țării care ne va salva, dacă pot spune astfel – visul său nu este ca în cele din urmă să recupereze puterea Uniunii Sovietice. S-a gândit și la acest lucru. Până în 2008-2010 se gândea că ar fi putut să refacă această putere, dar a înțeles că nu avea mijloacele. Dar a restabilit puterea prin acestei sâcâieli, frustrări a Occidentului, și a înțeles că marea slăbiciune a democrației este libertatea, libertatea cuvântului, de gândire, aceasta este și forța și în același timp slăbiciunea democrației. Forța pentru că permite inițiativa individuală și aceasta reprezintă forța unei națiuni. Iar slăbiciunea pentru că este un mijloc prin care poți juca pentru a-i influența pe oameni – alegerea lui Trump, alegerile care vor avea loc curând pentru Parlamentul European, în mai anul viitor.

Este evident că Putin a împins lucrurile în ceea ce privește dezvotarea tehnologiei. Rușii nu sunt un popor ca oricare altul, au avut cei mai buni fizicieni, au avut tehnicieni foarte buni, deci nu sunt imbecili, sunt oameni care lucrează. Putin a hotărât că războiul care trebuie dus este războiul Internetului, a înțeles acest lucru uneori chiar înaintea democrațiilor. Și cum slăbiciunea democrației este deschiderea, căci acesta e condiția ei, el profită de această slăbiciune. Ceea ce este de temut nu sunt blindatele armatei ruse, nici măcar rachetele pe care le are, ci aceast demers de cal troian, de a influența via Internet, via televiziuni sau prin Sputnik sau Russia Today.

Sunt două țări care practică această soft power foarte bine, Rusia și China. China chiar mai bine decât Rusia, pentru că China este bine văzută de către occidentali – vorbesc de viziunea populară a Chinei – nu ne imaginam că ar fi o țară comunistă. E o țară mare, am un fel de admirație pentru ea. În schimb, Putin nu e prea drăguț, nu arată prea bine, iar Rusia a fost în secolul XX inamicul Occidentului, din cauza diviziunii Războiului rece. Putin, în memoria noastră, este perceput ca ceva periculos, în timp ce China este foarte departe, niciodată nu ne-a amenințat la propriu. Armata roșie, în timpul comunismului, era un pericol. Gândirea pe care o avem asupra Chinei este foarte diferită de cea pe care o avem asupra Rusiei lui Putin.

După părerea mea, Putin este foarte temut, pentru că este mult mai aproape. El ne înțelege mult mai bine pentru că a studiat mentalitatea occidentală, face parte din cursul său de agent KGB, deci va profita de toate mijloacele pe care le are la dispoziție pentru a influența toate alegerile care au loc în următorii ani.  Putin nu este etern, în primul rând, nu e decât un om, cred că puterea sa cea mai mare se află în spatele lui și n-o va mai căpăta din multe motive, economic, politic, pentru că nu poți păcăli poporul tot timpul. Există forțe de opoziție în Rusia. Putin cred că a trecut de partea cea mai bună a domniei sale, acum începe să aibă zile negre, dar aceste zile pot să dureze mult timp. Va fi periculos pentru noi nu în termeni militari, ci în termeni de influență. Voi termina vorbind despre influența asupra forțelor în toate țările occidentale, forțe care nu sunt apropiate de ideile lui Putin, dar care sunt naționaliste, sau se raporteză la chestiuni de identitate sau de imigrație. Sunt oameni pe care Putin poate să conteze. Putin este văzut ca o specie de cruciat care ne poate salva de această lume care se pune acum în practică, o lume a globalizării. Vorbim de Franța, de Germania, de Ungaria, de România, bineînțeles.  Poate să conteze și pe aceste lucruri pentru a influența opinia publică. Viitorul este destul de sumbru, cum spune Kant, dar cum eu sunt foarte optimist cred că va exista întotdeauna o rază de soare sub fereastră, care  ne va salva. Sub fereastra.(L.P.)

Traducere de Nadine Vladescu

THIERRY WOLTON (n. 1951) este jurnalist, scriitor și istoric, profesor la École Supérieure de Commerce din Paris. E preocupat în mod special de istoria regimurilor comuniste, de Războiul Rece și de influența sovietică în Occident. A mai publicat: Vivre à l’Est (1977), L’Occident des dissidents (în colaborare cu Christian Jelen, 1979), Culture et pouvoir communiste (în colaborare cu Natalia Diujeva, 1979), Le KGB en France (1986; trad. rom. KGB-ul în Franța, Humanitas, 1992), Silence, on tue (în colaborare cu André Glucksmann, 1986), Les visiteurs de l’ombre (în colaborare cu Marcel Chalet, 1990), Le Grand Recrutement (1993), La France sous influence: Paris–Moscou, 30 ans de relations secretes (1997), L’Histoire interdite (1998), Rouge-brun: Le Mal du siècle (1999; trad. rom. Roșu-brun: Răul secolului), Le grand bluff chinois: Comment Pékin nous vend sa „révolution“ capitaliste (2007), Le KGB au pouvoir: Le système Poutine, (2008; trad. rom. KGB-ul la putere: Sistemul Putin, Humanitas, 2008, ed. a II-a 2014).

Distribuie acest articol

24 COMENTARII

  1. Q.e.d…faptul ca Nariskin si a permis sa gavareasca in Parlamentul Romaniei este Dovada Suprema ca toti din alde si p$d sunt Slugarnici la URSS

  2. Imi dau seama de ce n-au comentat cei din Franta. „Luptătorii de gherilă nu sunt populația, sunt un grup de luptători de gherilă care au răsturnat o dictatură în Cuba”. La acea vreme Castro nu era marxist, s-a convertit dupa caderea lui Batista, dupa ce a facut mai multe vizite in USA. Initial a fost un admirator al Presedintelui american, mai cititi istorie inainte de a scrie mii de pagini.

      • Vorbiti despre apetit?!
        Am vazut poza celor 60 de liceeni din SUA acuzati k au abordat salutul nazist!
        Daca priviti cu atentie veti vedea si salvatorul grupului.
        El saluta cu degetul mijlociu dupa modelul Iordache!

        • Liceenii, cei 60 aveau apetit pentru like uri pe Facebook, nimic altceva
          URSS are Apetit pentru Sange si Like uri, ceea ce e nitzel diferit
          P.s Marine le pen este datoare vanduta la kremlin, or ceea ce se intampla in Franta, este opera ei la comanda Kremlin ului

    • Castro avea nevoie de o mare putere care sa-l sprijine, iar cum Statele Unite nu aveau de gand, urmatoarea pe lista era URSS, asa s-a convertit la marxism. S-ar fi convertit si la idolatrie, daca i-ar fi folosit pentru a se mentine la putere. Astfel de oameni nu au convingeri, au nevoie doar de justificari ideologice pentru a pastra puterea.

    • In alta ordine de idei, statele-satelit pierdute de URSS nu sunt cu-adevarat viabile pe cont propriu, ele au in continuare nevoie de un „frate mai mare” pentru a rezista. Egal daca vorbim de Cuba, de Angola sau de Romania. Uniunea Europeana este acest „frate mai mare” pentru tarile est-europene, dar se pare ca nu are rabdarea de a construi o federatie viabila in 200 de ani, pe model american.

      Tentatia instaurarii unui totalitarism neo-marxist la nivelul UE este foarte prezenta, iar Rusia lui Putin incurajeaza aceasta tentatie pentru ca ii serveste de minune interesele.

    • Un lucru cred că nemenționat (sau menționat doar în treacăt) este că marxismul și prin extensie comunismul (ca și nazismul) sunt religii laice. Crezi în ele și tot ce se enunță de către pontifi – șefii mari și supremi – este adevărul, iar realitatea nu contează.
      Ca să vă dau un exemplu, o cunoștință de-a mea, profesor de desen, a fugit pe vremea lui Ceaușescu în Belgia. De curiozitate,și-a petrecut o mică vacanță în Normandia. La un bar, a venit vorba de politică și el a bălăcărit cum se cuvine comunismul – avea avantajul de a vorbi din experiență, nu la modul teoretic. Doi normanzi zdrahoni au sărit să-l bată – le-a jignit religia, sfântul Marx, sfinții Engels, Lenin și Stalin! Abia l-a scăpat barmanul din ghearele comuniștilor. Comuniștii din Occident sunt pe lângă – dacă ar fi avut experiența practică, s-ar fi lăsat de religia asta….

  3. Poate vom înţelege în sfârşit cam cum a fost treaba cu comunismul. Şi anume: comunismul a fost inventat în VEST, dar experimentat în EST. Niciodată Vestul nu s-a lepădat de comunism aşa cum s-a lepădat de fascism/nazism. Vestul va fi vinovat etern faţă de Est.

    • Buna Ziua
      Poate ca Vestul cocheta cu asta prin Literatura, nuantand astfel roadele capitalismului salvati could, poate ca Vestul se gandea sa experimenteze Comunismul, nu vom sti vreodata. Cu certitudine putem spune ca de la Octombrie Roshu, predand stafeta la Stalin implementarea comunnismului in URSS are Primul Cost statistic: minim cincizecidemilioane morti prin impushcare, inanitie , sau expunere la „blanketed” Siberiei, ceea ce NU exista precedent in Vest macar la performantele morbide ale cancerului. Cum evaluam si Gradul de Retardare sufleteasca si intelectuala macar a Tarilor Pactului de la Varsovia ? Cred encore cincizecidemilioane de suflete vaduvite de o viata normala…ciuma Roshie este URSS si descendentii de la Ana Pauker si Petru Groza pana la ucenicul cariat Liviu Dragnea, se pare…ca nu ne oprim aici…

      • Dragă Lucifer, aşa este, dar mai exact: este o profeţie a lui Marx, dar pe care Lenin a preluat-o independent de voinţa şi ştiinţa lui Marx. Acesta a profetizat pentru o lume vest europeană cu industrie, burghezie şi proletariat. Ceea ce în Rusia-URSS nu exista. Dar Lenin tocmai despre o revoluţie în numele proletariatului vorbea la tot pasul. Probabil, de aici şi totala lipsă de inteligibil în mase, figurile întotdeauna încruntate a nelămurire, ale celor cărora li se adresează, adică ale poporului, care nu era proletariat, şi nici nu putea să fie aşa ceva. O fi responsabil Marx pentru fantezia lui. Dar Lenin este responsabil pentru importul şi aplicarea ideii. Responsabiltiatea unuia nu deresponsabilizează pe celălalt. Fiecare cu doza, cu partea lui de responsabilitate.

  4. domnul asta nu stie ce spune ; io am invatat ca poporul face istoria ! ; frati romini au facut revolutia de eliberare sociala si nationala ce cu mindrie o sarbatoream la 23 august .cind am intors armele si asa, am capatat inapoi Transilvania unde Decebal avea resedinta,.am luptat apoi in lupta dreapta impotriva exploatatorilor si a minoritatilor conlocuitoare,iar cind o venit timpul am facut revolutia intregului popor rominesc si amu putem sa fim si noi mosieri si capitalisti

    • Pen`ca ai lipsit un oarece timp, credeam ca obsesia cu romanii te-a pus la pat.
      Imi pare bine ca ti-ai revenit, ne lipseai :P

      • Dl caruia va adresati este un activ rapsod popular (din popor), care poate scrie si din pat si din picioare. Din toate pozitiile, cum ar zice parintele fondator al UDMR. Un instrumentalist plin de har si originalitate. Rapsodia la trombon este marca sa.

      • si io ma bucur ca mi au acceptat postul si n am scris dejaba, in acest site cu atit de multi intelectuali romini
        as observa ca imperialistii se ocupa mai mult de regimul comunist ,decit intelectuali romini; ei se ocupa cu condamnarea regimului comunist ca criminal si neadecvat !?si care e citit de un comunist din tata in fiu si putin informator,dar mare jucator; in schimb pe partea de istorie a aparut cineva, tot din grup, care fara sa supere pe prea multi, mai o drege cu istoria ptr imbecili certificati

  5. Comunismul a supravietuit in mentalitatea oamenilor de astazi. A fost transmis de la o generatie la alta. Cel putin in Romania, sub poleiala cuvintelor frumoase depre libertate.

    Nu stiu in carte cum este, dar in interviu autorul trece rapid peste comunismul contemporan din statele democratice.

    Comunismul, ca o boala genetica.

    • Asa e. Eu cred ca eroarea de abordare cea mai mare a autorului este lipsa de perspectiva: nationalismul comunism este fratele geaman al internationalismului proletar. Mama lor este lipsa de masura.

  6. România a trecut într-un secol prin mai multe perioade de tranziții brutale și imediate. Schimbările au fost radicale, cu eliminare și coliziune (statul național unitar centralizat ca monstru cere, păgubește locuitorii țării) ca practică de guvern. S-au schimbat guvernele, actorii politici, în parte au fost eliminați locuitorii (minoritari) tării. Cea mai gravă schimbare mi se pare a fost „sovietizarea”, până azi.

    …”…. Toate regimurile comuniste au ajuns la naționalism pentru a-si prezerva puterea. Acesta a fost un drum inevitabil…. „….

    Colaboraționismul „intelectualilor” cu cei de la cârma la București mi se pare un element pregnant „autohton specific” în cei 80 de ani 1938-1944-1989-2018 de guverne dâmbovițene trecătoare. Naționalismul e puntea de legătură în aceste perioade foarte diferite. O punte creată și probagată de „intelectualii colaboratori” (interbelici, naționalcomuniști, azi oportuniști). O punte cântată (Cântarea României), scrisă și „gândită (Protocronimul) de intelecuali români „educați”.

    Exista documentatii despre „continuitatea” acestui nationalism
    …..(Revista 22:.. „.. Protocronismul: ceasul românesc a sunat înaintea orei universale
    Cultura română, argumentează protocroniștii, nu avea nevoie să se sincronizeze prin adoptarea formelor și cutumelor occidentale, pentru că le anticipase… „De la finele anilor ’70, protocronismul, deja încurajat şi recompensat făţiş de autorităţile comuniste, are o accepţiune mult mai largă, înglobând tot ceea ce evidențiază cultura românească în raport cu alte culturi“…..Protocronismul câștigă: teren, adepți, credit pe lângă autorități. Îi servesc drept tribune revistele Săptămâna (condusă de Eugen Barbu, căruia Corneliu Vadim Tudor îi era cel mai apropiat colaborator), Luceafărul(Mihai Ungheanu, Paul Anghel, Artur Silvestri, Doru Popovici) și Flacăra(Adrian Păunescu). Cea din urmă consacră reportaje și foiletoane întâietăților românești în științe… ar trebui să abordăm o altă dimensiune extrem de încărcată simbolic a național-comunismului românesc, aceea a istoriografiei…. …… )
    autohton specific.

    Poate duce această „ideologie nationalistă” traditională seculară la „izolationalism-nationalist-iliberal,” la depărtare de occident, de UE?

    Cum se pronuntă „intelectualii grei” dâmboviteni de azi în problema „nationalismului” (nationalism legionar ortodox interbelic cu continuare în nationalcomunismul autohton) o lună înainte de preluarea Președintiei UE 2019?

    Tăcerea intelectulalilor … …..
    Frunțile plecate…….

    Locul unde nu s-a întâmplat nimic?

    • Incet, incet iese la lumina si intelectualitatea ne-nationalista a Romaniei.

      Problema majora ramane, dupa parerea mea, confuzia dintre patriotism si nationalism primitiv. Protocronismul larg raspindit, bazaconiile cu Romania buricul Pamantului, dacopatia si toate celelalte demonstreaza, dupa mine, un singur lucru: ca suntem o natiune prea tanara pentru a fi dobandit sentimente identitare.

      Le inlocuim cu o continua si perversa auto-etichetare, cu resemnare bolnava si cu un egoism feroce.

      Un obstacol rar vazut, dupa parerea mea, este prevalenta finantarii etatiste a culturii. In toate formele sale, vizibile sau ascunse. Este evident ca in absenta unei finantari private serioase si cu obsesia nationalista a finantarilor etatiste, intelectualitatea moderna a Romaniei (in special cea de dreapta) are la indemana resurse foarte putine, mult mai putine decat cea stangista.

      Accesul la resurse s-ar rezolva cu un stat liberal in Romania si o economie bazata pe concurenta. Dar exact asta nu vrea nimeni, drept pentru care continuam sa ne scaldam in mocirla neo-comunismului si sa ne plangem de mila.

      • De acord, până la o Universitate privată Stanford/ SUA (numai 8 studenți la un profesor) în România mai curge multă apă pe Dunăre.

        Ma derangează intelectualitatea de „budgetari“ care colaborează de 80 de ani 1938-1944-1989-2018 cu cei de la putere. Mitologia mincinoasă dâmbovițeană e respândită de acești intelectuali „educați“. Ca consecință mulți români se îmbată până azi cu apă rece, cred în „Protocronism“ și mitologie mioritică.

        Banii de la „burghezie“, de la particulari cum e în SUA & UK unde se donează foarte mult de 400 de ani: Harvard, Cambridge, Oxford, MIT, etc. vor veni când România are un sector privat puternic și prosper?

        Intre timp „penalii patrioți“ de la PSD câștigă alegerile. Cei de la Academie: Cântarea României la centenar de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic după eliberarea 1989.

        Cine cunoaște două limbi au patru ochi … .…

    • Nu prea.

      Comunismul a fost și a rămas un sistem inchis.

      Capitalismul a fost un sistem deschis (globalizarea e de când cumpărăm piper, vanilie, muscat, din Asia, India), nu mai e. SUA a „închis“ acum piața internă prin vame, a ieșit din tratate multilaterale, WTO, etc. Globalizare înseamnă transport mult prea ieftin prin containere pe mare, de 1- la 6 cent pe kg marfă.

      Capitalismul și comunismul au fost și sunt și azi ca apa și focul (SUA- Rusia), nu se împacă (echilibrul spaimei nucleare, timpul de zbor al rachetelor de 15- la 30 minute). Excepție e China care a profitat de „sistemul capitalist deschis“. Vom vedea ce urmează. Rusia a rămas agresivă (Ucraina de est, Crimea, Marea Asov) ca URSS de ieri. China nu se știe.
      Sistemul deschis înseamnă „societate deschisă“ ( K. Popper, Hannah Arendt, etc).

      Despre comunism stiți prea bine…

  7. In Romania comunismul a fost impus impotriva vointei poporului?
    Da de unde! Eram pe atunci adolescent dar intelegream bine ca toti cei cunoscuti de mine ca parinti ai rudelor sau prietenilor mei se bucurau vazand cum venise vremea ca si „burjuii” (asa li se spunea) sa o duca prost cum o duceau ei. Iar eu eram multumit ca puteam sa urmez gratuit, ba chiar si primind tot timpul o bursa echivalenta cu o treime din salariul tatalui, toate treptele invatamantului. Si va mai spun ca am fost unul dintre cei favorizati de politica lui Maurer de a ridica in functii de executie in aparatul de stat central oameni pe baza de concurs de admitere destul de sever pentru domeniul in care am lucrat eu.
    Dezamagirea mea a inceput abia cand am vazut cum apare o clasa aristocratica provenita din imbecili. Si sistemul pilelor. Si apoi frigul si lipsurile alimentare. Si prostituarea in masa in fata unui cuplu de idioti. Si am inteles ce corect spunea Lenin cand avertiza asupra pericolului aparitiei unei noi aristocratii muncitoresti.
    Si asa am ajuns sa urasc fostul regim.

  8. Totul porneşte de la filosofie, adică de la Marx. Apoi Lenin şi Troţsky. Stalin a fost doar un sanguinar care se inspira din doctrine, de fapt nu-i pre păsa de luptele ideologice decât în măsura în care-l ajutau pe el.
    Marx este cel care a pus bazele acestui sistem pervers şi distrugător – profund anticreştin şi antimoral – în care a inversat pur şi simpli cele 10 porunci . Primele trei ,cele referitoare la Divinitate, erau eliminate prin ateismul militant, revoluţionar după care „Să nu ucizi” devenea „Să ucizi”,”să nu furi” – ” să furi” ş.a.m.d.
    Totul sub „graţia” elanului revoluţionar. „Nimic nu este mai plăcut decât să ucizi în numele revoluţiei- spune Victor Loupan, iar Lesek Kolakovski – „sufletul nemuritor al comunismului este minciuna”; de fapt treimea nemuritoare a comunismului e formată din crimă, hoţie şi minciună. Toate intră în conflict cu morala naturală, evident cu morala creştină şi mai ales cu conştiinţa morală. Drept pentru care lupta se duce spre distrugerea lor printr-o mass-media iresponsabilă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro