joi, martie 28, 2024

Învățăturile lui Păcală către creatorul său, poporul (II)

5. Un alt popă, viclean, ni se spune, de care Păcală se ocupă, în calitate de argat, cu o sârguință demnă de o luptă de clasă mai bună, plătește cu vârf și îndesat abuzurile comise împotriva slugilor cărora, după îndelungate servicii credincioase, le tăiase nasurile la supărare. Printre altele, Păcală îi omoară preoteasa, urmată de mama soacră, pentru ca în final, să faciliteze – printr-o manevră atât de dibace, încât nici astăzi Codul Penal nu ar ști la care dintre articolele 174-179 să o încadreze – moartea copilului nevinovat care se afla la momentul potrivit în locul nepotrivit.

Nu mai amintim afacerile nu tocmai kosher pe care Păcală le face cu locatarii cu același nume ai Morii Dracilor, a căror grijă pentru păstrarea bunei reputații de negustori cinstiți și neprinși, este deturnată în folos propriu, de diabolicul Păcală care-i minte și înșeală[6].

6. Dacă ar fi să ne oprim cu relatarea aici, ne-am mira de ce Preafericitul Daniel nu afurisește numaidecât pe numitul Păcală pentru fapte îndreptate împotriva cinstiților slujitori ai bisericii.

Dar, ca să spunem adevărul gol-goluț, faptul că Păcală nu era prea dus la biserică nu înseamnă că nu era credincios. Poporul, în mărturia sa sinceră și nepărtinitoare, ne face cunoscut că Păcală l-a afumat pe Dumnezeu arzându-i conținutul unui întreg sac cu tămâie și, după cum povestește rapsodul, exclamând pios:

“Iac-așa” (gândea Păcală, bucuros de-a sa ispravă),
“Jertfa mea primește-o Doamne, cu plăcere-colo-n slavă”.

Exercițiul de captatio benevolentiae chiar în această formă puțin cam ostentativă a plăcut cu siguranță Puterii, deoarece nu numai că a dus la trecerea cu vederea a păcatelor săvârșite de Păcală cu voie sau fără de voie, cu fapta sau doar cu gândul, dar a generat o răsplată imediată, nu amânată pentru lumea cealaltă, cum se obișnuiește. Păcală a căpătat un fluier fermecat, care incita la dansuri îndrăcite (dacă îmi este îngăduită această exprimare nepotrivită contextului duhovnicesc), cu care avea să vină de hac familiei preotului cel hapsân, în incidentele ulterioare.

7. Cu asemenea alese calități, eroul nostru nu putea să fie decât popular și să reușească în societate. Nemaifiind contemporan cu noi, îl putem iubi pe Păcală și atunci când, într-un gest de supremă învățare de minte pentru comunitate, îl păcălește pe văcarul comunal, aspirant la postul de primar, să execute în locul lui o pedeapsă capitală, își însușeste toată cireada satului (ce-ar mai bârfi baciul ungurean și cu cel vrâncean, dacă ar ști!) și îi trimite pe toți consătenii să se înece (în frunte, vai!, din nou, cu un nefericit popă). Intr-un final apoteotic, olteanului nostru, în lipsa unui anturaj competent și a unei opoziții credibile, nu-i rămâne altă opțiune decât să concentreze toate puterile în sat.

“Acolo-n adâncul apei, toți mormântul și-au aflat.
pân’ la unul ! … iar Păcală ? … a rămas doar el în sat,
Cu nevestele vădane.”

Păcală ne oferă, în felul lui, un model de reușită bazat pe valori care continuă să ne inspire. “Bună scriere pentru popor!”, cum ar fi spus însuși George Călinescu.

Păi, dacă am aflat acum tâlcul ascuns al isprăvilor lui Păcală, hai să îl împărtășim la toată țara, ca România să fie bine şi tot românul să prospere! Muzica!
________________

[6] Asta, da, este rima mea, mulțumesc frumos pentru complimente.

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Citez: „nu-i rămâne altă opțiune decât să concentreze toate puterile în sat”.
    Mare om de sat, Păcală ăsta!

    În altă ordine de idei: Mitică, chiar dacă este urmaşul biologic al lui Păcală, este un perdant, un personaj mai degrabă tragic, care nu-i poate păstra în întregime tradiţia. Calităţile specifice lui Păcală revin în forţă la „jmeker”-ul de azi, vezi comentariul lui Mircea Modan la primul articol…

    • Mulțumesc, apreciez observația, cu atât mai mult cu cât asta mi-a fost și tainica dorință: de a afla, cu ajutorul domniilor voastre, dacă Păcală ne reprezintă, dacă mai e de actualitate, cum a evoluat etc. Oricum, cu toate cruzimile și excesele lui, Păcală era un tip simpatic, ceea ce nu se poate spune despre……

      • Apropo cruzime: în această privnţă, Păcală se deosebeşte mult de Till Eulenspiegel, personaj menţionat în discuţia primei părţi a articolului. (În alte privinţe, asemănările sunt de necontestat). Din câte am citit eu, Till nu comite nici o crimă, nu ucide nici măcar un animal şi nu-şi însuşeşte nici un fel de bunuri străine, înafară doar de vreo ulcică cu vin. Till Eulenspiegel este doar bufon, dar este şi el un învingător, pentru că reuşeşte cu bufonăriile sale să păcălescă lumea de fiecare dată. El este însă un personaj benign, care nu profită de înşelăciunile sale, ba dimpotrivă: se află în continuă fugă. Şi relaţia sa cu clerul este mult mai destinsă decât a lui Păcală, cea mai mare pedeapsă aplicată unui pastor este că-l face pe acesta să ia un rahat în mână…
        Cruzimea din povestirile populare se pare că este în creştere de la vest spe est, amintesc „Soacra cu trei nurori” sau basmele Şeherezadei. Eu cred că asta reflectă concepţia morală şi de drept a fiecărei societăţi în perioada respectivă.

  2. Ieri am recitit (m-ati incitat, recunosc) ) povestile cu Pacala, scrise insa de Alexandru Mitru. Ale carui legende le-am ferfenitit cu mare sarg in anii cand, baiet fiind, cutreieram prin colectia celebrelor povesti nemuritoare, niste chestii de hartie total necunoscute baietilor de azi. Ei bine avem un alt Pacala, mai bland, incadrat la alte articole ale codului penal. Nu preoteasa face cucu, ci popa insusi, iar lovitura cauzatoare de moarte se transforma in vatamare corporala grava. La fel si cu copilul inecat, in povestira lui AM locul lui este luat de sacul cu galbeni, astfel ca omorul prin imprudenta ar putea fi incadrat la distrugere de bunuri. Desigur mita, falsul sau inselaciunea , instigarea la omor sau asocierea in vedera faptuirii de nustiuce se pastreaza. In plus mortalitatea scade, ca indicator socio economic, iar asociatiile de protecie a animlaelor pot fi mult mai linistite: boii de la carul popii nu mai sunt mancati de lup, la jug tragand insusi voinicul Pacala. Desigur avem si cateva mustrari de constiinta, Pacala returneaza taranului fraier o parte din suma insusita necuvenit prin inselaciune, vanzand pielea vacii fara act de conformitate si certificat de garantie, dar apoi accepta mita nevestei.
    Ei, na , veti spune poate, simbolistica nu trebuie judecata oblu, amboulea , ca rechizitoriul unui procuror cu biblia`n mana… asa si Capra cu Trei Iezi este vinovata de lupucidere cu premeditare, Vulpea de inselaciune cu consecinte deosebit de grave, Greierele de vagabondaj ,Vrajitoarea de rele tratamente aplicate minorului, ba vinovati ar fi chiar si Mickey Mouse sau iepurele ala sturlubatec.
    Poate ca totusi Pacala este un justitiar care se lupta cu sistemul ticalosit, sau macar un haiduc care ia de la cei bogati si, cateodata, mai da si la cei saraci.

    • Aveți dreptate, isprăvile lui Păcală au fost repovestite de mai mulți autori culți, inclusiv Slavici, dar pe baza filonului popular. Dacă ar fi fost un personaj de pură ficțiune livrescă nu și-ar fi avut locul în discuția noastră.

      Am recurs la ediția Petre Dulfu pentru că e singura pe care am găsit-o mai ușor, cărțile copilăriei, cu ilustrații care încă își mai află loc printre rafturile prăfuite și uzate ale memoriei, fiind pierdute. In plus, varianta Dulfu, fiind versificată, are un farmec în plus.

      Cât privește ultima dvs. remarcă aș fi fost și eu tentat să îl văd ca pe un justițiar, dar dacă sistemul ticăloșit este întreg satul iar vitele sătenilor ca și nevestele lor sunt privatizate fraudulos de Păcală, atunci îndoielile îmi pot fi îngăduite.

  3. Din păcate, povestea nu spune şi ce se întâmplă în momentul în care apar Păcală II, III, IV etc. Ce se întâmplă când satul este invadat de o întreagă armată de Păcăli, fiecare dorind să trăiască foarte bine din munca altora? Evident, resursele se epuizează mult mai repede.
    Cam aşa arată România de vreo 60 de ani, cu o inflaţie de Păcală pe cap locuitor.

    • Nici nu știu dacă ar mai fi bine, ca „băieții de azi”, cum frumos spune domnul MirceaM, să citească isprăvile lui Păcală, repovestite de oricine ar fi. Nu-mi pot reprima analogia care-mi vine în minte cu un personaj contemporan, tot simpatic, tot credincios, care s-a „realizat material” tot plecând de la șeptel.

  4. M-am referit la locatarul de la Palatul Victoria, o combinaţie între Păcală, Tândală, Prâslea cel Viteaz şi Mersul Piticului.

    • Sincer, si eu m-am gandit , printre altii, la acelasi „personaj”. Iar astazi sentimentul a fost chiar mai acut, dupa ce am citit un articol de pe blogul d-lui Anderi Plesu.
      http://adevarul.ro/news/politica/un-baiat-vesel-intr-o-tara-trista-1_52d3980dc7b855ff566ee588/index.html
      Alt personaj a fost si locatarul imobilului unde canta cucuveaua, noa, un fel de cuc mai mic…justitiarul care se lupta cu sistemul ticalosit, haiducul care ia de la cei bogati si ,cateodata da, la cei saraci, sau invers? Cavalerul fara de prihana, care stie tot, dar nu e responsabil de nimic. La fel ca baiatul vesel, intr-o tara trista. Tot un fel de haiduc, pe invers.
      Sau poate micul baron local, „jmekerul” caruia nimeni nu trebuie sa-i numere”lozanu`”.
      Daca indentitatea lui Pacala poate sa ramana o taina mare, locul unde s-a nascut si vietuieste astazi este ca se poate de clar: satul Vai-de -ei a devenit Vai-de-noi…iar amaratul care a fost bagat, de mila si compasiune in casa nu este nicidecum Norocul, ci mai degraba….eheeiii, aici va las pe dvs. sa decideti.

  5. Am citit cu placere ambele texte,v-am apreciat talentul de a captiva prin simplicitate,umor si subtilitate,de a genera reflectii,profunde sau superficiale,,in functie doar de dispozitia noastra,a cititorilor,ceea ce consider ca este o metoda (pedagogica!) remarcabila,si absolut eficienta,iar diversitatea temelor abordate in comentarii,dovedesc asta!
    Si in acest nou an,gasesc articolele dvs,dle P.Dumitriu,superb inspirate,remarcabile si pasionante,ceea ce ma conduce,inevitabil (perioada se preteaza la asa ceva),la a va ura ca si in 2014 sa ne impartasiti,cu aceeasi generozitate,din harul dvs,multumesc!

    Referitor la romanul Pacala,eu nu-l gasesc simpatic ci patetic,nu-mi inspira nici admiratie si nici respect,as putea spune chiar ca e tot ce detest:un om cinic,oportunist si fals,fara scrupule,lipsit de empatie,cu o mentalitate de tip „dupa mine,potopul!”
    Cred ca la vremea cand a fost imaginat personajul,oamenii erau mai intelepti decat sunt azi,chiar daca procentul alfabetizarii era,poate,mai mic (?),bunul simt innascut nu avusese multe ocazii sa se altereze,valorile fiind deci aceleasi pentru o mare majoritate,un Pacala nu era considerat ambiguu,ci mai de graba de evitat…!?Cel putin asa-mi place sa interpretez!
    Ca,evolutia societatii a transformat exceptiile de ieri in cotidianul de astazi,este adevarat,dar dincolo de aceasta constatare,aparenta banalizare a ignominiei,sau aparenta cautionare a ei prin calificarea unui Pacala drept simpatic,mi se par mult prea subtile pentru nivelul mentalitatilor actuale romanesti…dar pot sa ma si insel!?

    • Sunteți amabilă, dar mă bucur.

      Cât despre Păcală este evident că este un personaj complex care, oricum nu poate fi zugrăvit doar în alb-negru. Avem și câteva interpretări remarcabile ale caracterului eroului nostru, cu argumente foarte bune, ceea ce ne convinge că personajul este viu. In fond, nici nu ne-am propus mai mult!

      • „Pacala este complex si este viu”,exact ca noi,cei care i-am facut posibila existenta si PERENITATEA…aceasta este problema mea:riscul de a-i fi banalizate faptele reprobabile,deoarece,in comparatie cu victimele lui,el este SIMPATIC…!?Am un oarecare scepticism in privinta capacitatii generale de discernamant,mi se pare ca in epoca pe care o traim,putini gasesc timp ca sa judece dincolo de aparente,deseori inselatoare…
        Folclorul este propriu unui popor,cu care se identifica doar la un moment dat,de preferinta(!),mai ales atunci cand eroii populari nu seamana chiar toti cu Wilhelm Tell ;)
        Rolul educativ pe care,Miorita,Pacala sau Catelus cu parul cret,le-au avut asupra unor generatii,nu este doar desuet astazi,ci a devenit exact contrariul:un ALIBI pentru justificarea hotiei,coruptiei si a pacalelilor de orice fel!
        Aveti perfecta dreptate,dle P.Dumitriu,atunci cand spuneti ca „Pacala nu poate fi zugravit doar in alb-negru”,doar ca maniheismul mi se pare inca util intr-o societate care pare a avea dificultati in a separa clar binele de rau…

  6. 7. M-am prins,… Pacala e Ion Iliescu, iar ciurdarul satului e desigur Nastase, cel ce a luat pedepse in serie, sa se creada ca justitia merge bine. Bietu Nastase nu avea decat frisca pe deshte, nu hemoglobina ca zisu Pacala din ecuatia asta.
    Asadar, Pacala a ramas cu Corina, cea doritoare de amour noir , conform lu mailul cel naravas.
    Persuasiv Pacala asta … ii ies toate vrajelile … iar a ramas ciurdar ad hoc, ca doar de mic avea clopotzel/talanga pentru fanii genului de pe pajistea electorala.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Petru Dumitriu
Petru Dumitriu
Petru Dumitriu este lector de diplomație multilaterală pe platforma online a DiploFoundation. Autor al două lucrări de specialitate: “Sistemul ONU în contextul globalizării: reforma ca voinţă si reprezentare”, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2008 și “La capacité de négociation de l’Union européenne au sein de la Commission des droits de l’homme des Nations unies”, Institut Européen de l'Université de Genève, Collection Euryopa, Etudes 48, 2007, republicat de Institutul Român pentru Drepturile Omului (IRDO) în 2008. Coautor al unor lucrări de specialitate editate în Elveția, Finlanda și Turcia. Ultimul articol publicat este o contribuție la volumul “Persuasion, The Essence of Diplomacy”, DiploFoundation and Mediterranean Academy of Diplomatic Studies, 2013.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro