vineri, martie 29, 2024

Islamism și fascism

Paradoxal, într-o măsură considerabilă, isla­mis­mul radical sau fundamentalist este un „altoi“ eu­ropean pe „trunchiul“ Islamului tradițional. Iar acest „altoi“ european nu constă în altceva decât în diferite variante de fascism, inclusiv nazism. Seamănă destul de bine și cu fa­lan­gis­mul spaniol și cu mișcarea legionară română. Eu­ropa a exportat în Orientul Mijlociu nu nu­mai revoluție industrială, socialism de stat (pre­cum în cazul mișcării Baas), revoluție, arme și, uneori, mai timid, drepturile omului, dar și o vi­ziune radicală, antimodernă și antiliberală. Așa cum arată Paul Berman în Teroare și li­be­ralism (Curtea Veche, 2005), Egiptul interbelic a fost creuzetul islamismului radical. „Frățiile musulmane“, înființate în 1928, erau pro­na­ziste, iar membrii lor, reuniți în „falange“, se nu­meau „cămăși verzi“. Ca reacție la des­fiin­ța­rea califatului de către Mustafa Kemal, zis Ata­türk, ei își propuneau să reînvie califatul la glo­ria și virtuțile lui morale din secolul VII, tot așa cum naziștii voiau să restaureze virtuțile ger­ma­nice și „ariene“ din vremea lui Tacit și su­pr­e­ma­ția imperială a Reichului.

Liderul spiritual al „Frățiilor musulmane“ și, poa­te, cel mai influent scriitor musulman ra­di­cal a fost egipteanul Sayyid Qutb, închis și apoi executat din ordinul președintelui Egiptului, Nas­ser, în 1966. Fratele său, Mohamed Qutb, teolog islamic, a fugit în Arabia Saudită și l-a avut drept student, printre alții, pe Osama bin La­den. Ca și extrema dreaptă europeană, Say­yid Qutb – arată Paul Berman – critică ve­he­ment modernismul, secularismul, liberalismul și capitalismul europene și nord-americane. El le consideră forme de viață degenerate, imo­rale, care produc nefericire și suferință și care au capacitatea de a distruge Islamul prin co­rupție insidioasă. La originea răului civilizației europene, după Qutb, a stat adulterarea cu pă­gânism a creștinismului originar, începând cu Sfântul Pavel și mai ales cu împăratul Cons­tan­tin cel Mare. Ar fi rezultat o schizofrenie între un ideal religios, exprimat în monahism mai ales, și o formă de viață profană și impură, care avea să conducă la ateism; în epoca modernă, această schizofrenie nu a făcut decât să se exa­cerbeze, devenind „hidoasă“. Mai rău, pro­fi­tând de declinul politic al Islamului (cuprins și el de corupție morală mai ales odată cu califatul Omeyyad), Occidentul a ajuns să domine lumea islamică și arabă, voind să-i impună și acesteia aceeași „schizofrenie hi­doa­să“.

Ca orice fascist, Qutb a respins cu in­dignare liberalismul occidental, de­ri­vat, după el, din viziunea creștină schi­­zoidă asupra lumii. Vina li­be­ra­lis­mului este că amplifică amintita „schi­zofrenie hidoasă“, voind să rețină re­li­gia în spațiul privat și să confere sta­tului și instituțiilor sale neutralitate re­­ligioasă – o crimă în ochii lui Qutb, de­votat ideii de „totalitate“, la fel ca și Mussolini. Se înțelege bine de aici de ce adepții radicali de mai târziu vor să in­troducă Sharia în Europa, chiar și cu ajutorul bombelor și al mi­tra­lie­relor.

Una dintre cele mai vizibile urme ale influenței fascisto-naziste asupra lui Qutb este antisemitismul. Într-un fel, Qutb este aici contradictoriu, fiindcă, potrivit perspectivei „convenționale“ asu­pra Coranului, el trebuie să pre­țu­iască iudaismul biblic ca pe o relevație divină, fie și incompletă. Totuși, sus­ți­ne Qutb, evreii l-ar fi trădat pe Ma­ho­med și, de atunci, ar fi complotat ne­încetat împotriva Islamului, încercând să-l submineze, sionismul modern ne­fi­ind decât un episod final – ce-i drept, dureros – al acestei conspirații evre­iești și „sioniste“ eterne. De fapt, evreii ar fi avut trăsături rasial ne­ga­ti­ve, încă din vremea sclaviei din Egipt. (Aici „altoiul“ nazist e patent.) Așa cum scrie Paul Berman, pentru Qutb „păcatele și nelegiuirile evreilor din Medina din secolul VII au o calitate cosmică, eternă – cam ca păcatele și cri­mele evreilor din Ierusalim din une­le interpretări tradiționale ale Evan­gheliilor. Conspirația evreiască ar fi generat sau inspirat liberalismul, co­mu­nismul, „cultura universală“ și „ma­joritatea teoriilor diabolice care încearcă să distrugă toate valorile“, dar ar fi stat și în spatele lui Mustafa Ke­mal, zis Atatürk, care a desființat ca­lifatul. (În treacăt fie spus, despre Atatürk, în cercurile islamice circulau zvonuri persistente că, după mamă, ar fi descins dintr-o veche sectă iudaică din Tesalonic, numită Dömneh, con­vertită la Islam.) De aici se vede și că înființarea statului Israel a contribuit la această viziune global-antisemită, dar nu a generat-o.

În sfârșit, o marcă indelebilă a fas­cis­mului european asupra gândirii lui Qutb o reprezintă cultul morții. „Moar­tea celor care sunt uciși pentru cau­za lui Dumnezeu, scrie el (apud Ber­man, op. cit., p. 123), impulsionează și mai mult cauza, care continuă să se hrănească din sângele lor…“ „Vi­va la muerte!“ sau „Am îmbrăcat că­mașa morții“ sunt echivalentele falan­gist, respectiv, legionar, altoite pe so­lul creștinismului catolic, respectiv or­todox.

Înțelegem astfel mai în profunzime de ce teroriștii francezi au „îmbrăcat că­mașa morții“, de ce au omorât ca­ri­caturiști – expresie chintesențială a „schi­zofreniei hidoase“ a lui Qutb – și de ce au omorât și evrei – autorii „com­plotului etern“, în viziunea aces­tuia și a tuturor fascismelor europene. Este Islamul responsabil? Tot la fel de mult sau de puțin precum creș­ti­nis­mul este responsabil de crimele le­gio­narilor români. Deși „trunchiul“ s-a dovedit în toate aceste cazuri prea îngăduitor, o semnificativă res­pon­sa­bilitate cultural-ideologică cade și asu­pra „altoiului“: fascismul sau ra­di­ca­lismul revoluționar antimodern, anti­liberal și antisemit european.

Articol aparut in Revista 22

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. E fara dubiu ca islamismul este o forma de fascism, o ideologie totalitara ce indeamna la crima si genocid.
    Remarc totusi un fel de nuantare in discursul intelectualilor europeni, un efort de a gasi noi explicatii si conotatii fenomenului terorist de sorginte islamica, pentru a-l marginaliza si a-l indeparta de islam in imaginarul colectiv european.
    In 2008 liderul „extremei drepte” olandeze, Geert Wilders, afirma ca „ideologia islamica este o forma de fascism” (islamica, nu islamista). Justitia olandeza a respins acuzatiile de „rasism” lansate de asociatii care si-au facut un obiect al muncii din astfel de actiuni judiciare.

    Oricum, daca e sigur ca nu toti musulmanii sunt islamisti si jihadisti, la fel de sigur e ca toti islamistii jihadisti sunt musulmani. Nu am auzit de vreun budist, confucianist, catolic sau ortodox printre ei, nici unul nu s-a revendicat altfel decat de la islam.
    Si cum nu are nimeni nici un fel de autoritate sa dea certificate de „musulman” (islamul nu are biserici si ierarhii ca in crestinism, nu exista papa sau patriarh islamic) ramane dreptul la autodefinire, prevazut de altfel ca un drept individual in UE si folosit la recensaminte.

    E probabil ca lumea islamica se confrunta cu o forma interna de fascism, dupa cum a patit lumea europeana acum aproape un secol. Dar va fi mare dezamagire pe la „fratii musulmani” sa auda ca pana si razboiul lor sfant actual e doar o copie deformata a unei secvente istorice importate din „infidela” Europa..

    De altfel, suntem in plin razboi civil musulman, nu doar intre suniti si siiti (asta dureaza de vreo 1.200 de ani si nu se va sfarsi prea curand), ci chiar in interiorul islamului sunit, traditionalist.
    In Libia, Siria, Irak, Algeria, Mali, Pakistan, Afganistan, Liban, etc, avem razboi intre musulmani moderati/laici si musulmani radicali, dincolo de interese politice, economice sau tribale.

    Lumea musulmana are nevoie de o Reforma, de un soi de „iluminism” care sa o conduca la o coabitare pasnica cu restul ariilor de civilizatie. Deocamdata e in conflict violent cu toate, din America pana in China, via Europa si India.
    Islamul politic sau politizat nici nu poate fi altfel, pentru ca exista in el o aspiratie spre inglobarea fiecarui aspect al vietii cotidiene, un teren fertil pentru totalitarism si extremism.

    Aici cred ca Europa inca mai poate face ceva, sa taie toate conexiunile intre musulmanii de pe continent si ideologia islamica politica venita din Orientul Mijlociu prin Africa de Nord (din Mashrek prin Maghreb).

    Sa fie interzise finantarile venite din afara UE pentru ONG-uri si moschei din UE, sa fie suspendat accesul din UE spre site-urile de propaganda islamica radicala, sa fie expulzati imamii cetateni straini si sa fie acceptati la moschei doar cei formati in invatamantul teologic din UE, sa fie luata cetatenia europeana jihadistilor cu dubla cetatenie, sa fie luate automat masuri penale impotriva cetatenilor UE care pleaca spre zone de razboi fara verificare si autorizare (o viza antijihad), sa fie izolati detinutii islamisti de toti ceilalti, sa fie rupte legaturile diplomatice si economice cu statele care sustin organizati islamiste.
    Toate sunt masuri care pot fi adoptate rapid si fara bulversari majore ale legislatiilor din UE.

    • Inainte de a „lua” din libertatile unor oameni, de ce nu s-ar „repara” mai bine o nedreptate care se face deja altor oameni. Ma refer la cei care platesc taxe si impozite zi de zi.

      Daca va uitati la cei care au comis acte antisociale in Europa au un lucru un comun: sunt niste frustati care primesc ajutoare sociale sau ajutor de somaj. Un om care se duce in fiecare zi la serviciu sa isi hraneasca familia, nu se duce a doua zi sa omoare ziaristi.

      Cauza raului sunt ajutoarele sociale care le finanteaza orele in care citesc site-uri ismaliste. Tot ocauza a raului este si modul in care li se dau bani familiilor care au copii. Daca acest lucru ar fi legat de salariul mamei (cum a fost la noi), atunci nu ar mai exista riscul islamizarii Europei peste 30 de ani.

    • „E fara dubiu ca islamismul este o forma de fascism, o ideologie totalitara ce indeamna la crima si genocid”.
      amice, n-ai inteles nimic din articol, ai dovedit de la prima fraza. A.C. se refera, pe tot parcursul articolului, la ramura radical-fundamentalista a islamului (care, in diverse forme, exista in orice religie, asa cum orice populatie are proportia ei de dezaxati)

  2. Dacă ar fi să luăm istoria lumii creștine drept referință și încerca a extrage niște învățături cât de cât aplicabile universului islamic de astăzi, orice conflict de natură „ideologică” nu se rezolvă „amical”- fie că vorbim de marea schismă între catolici și ortodocși, care a degenerat în agresiunea „normandă” față de posesiunile bizantine și nu doar arabe și care „s-a rezolvat” prin intrarea otomanilor în Europa și creearea a ceea ce Toynbee numea „oekumenele orthodox”, exceptând desigur Rusia; fie că vorbim de sciziunea lumii occidentale sau centru-europene între catolicism și protestantism sau a acestuia din urmă între lutheranism și calvinism, care în secolele XVI-XVII au făcut Europa să sângereze până la alb, cum spun englezii. Dar dincolo de epuizarea militară și economică (care de altfel scoate Spania din orice ecuație a puterii europene către sfârșitul secolului XVII și practic consolidează împărțirea de facto între catolici și curentele protestante), ieșirea din criza conflictelor religioase s-a produs nu prin retragerea benevolă și voluntară a religiei, ci prin deplasarea ei de către forte cât se poate de lumești combinate cu alte direcții intelectuale. Ce vreau să spun este că „îmblânzirea” formelor extreme de religie, care de altfel și la creștini au ținut mai mult de interpretare, nu se face voluntar ci prin influențe economice, sociale, de dezvoltare și învățământ, care dacă lipsesc acum în părți ale Islamului, fac această „conversiune” mult mai dificilă.
    Cred că ar trebui să recunoaștem că ceea ce a debutat prin ostilitatea violentă față de Vest, continuă acum și cu un război intern între sunniți și șiiți, pe care îl găsim în multe puncte fierbinți ale Orientului. Dar vorbim nu numai de înfruntarea prin procură între Iranul șiit și Saudia sunnită- care de altfel aspiră să devină acel centru al islamismului mondial, a cărui absență a fost menționată de mulți comentatori. În afara acestui conflict, avem rămășițe ale „laicității” (mai cu seamă în Siria, Irak, Libia), care se confruntă cu extremismul religios.
    Mantra necesității îngenunchierii imperiului sovietic și a tendințelor de stânga oriunde s-ar fi aflat, a cauționat utilizarea unor facțiuni care acum 30 de ani erau „aliate”, și care practic s-au folosit de Occident. Deci tot acest fenomen a apărut „sub ochii nostril” și chiar finanțat în anumite cazuri,în condițiile unei orbiri pricinuite de antagonia Vest-Est (în sensul lui sovietic, communist). Nu vreau să se creadă că fac apologia bolșevismului, dar când ceea ce era de stânga a fost eradicat din Iran (întâi de Șah și apoi de teocrați), din Irak, s-a „auzit un răsuflat de ușurare” din alte părți, neînțelegând că în acest laborator care este Orientul, era pe cale să apară un monstru și mai redutabil. „Tranzacțiile” Vest-Est, cât a existat imperiul sovietic-comunist, nu au fost de natură ideologică, existând un modicum de „rațiune”- e un element care nu poate fi pus în aplicare atâta vreme cât tensiunile și violența pe care o vedem, rămân pe un teren religios, ori fals religios- pur și simplu pentru că nu asta este menirea religiei, indiferent în ce parte a lumii s-ar afla.
    Mirajul de dreapta al secolului XX, plecat de la Mussolini, nu neapărat din punct de vedere ideologic cât datorită faptului că a demonstrat capacitatea de a lua puterea, a făcut practic înconjurul lumii. Au fost „afectate” până și grupuri de extremă dreaptă evreiești, din Palestina mandatului britanic. Ați menționat însă legionarismul românesc drept una din fațetele acestui „evantai”. Aici, aș dori totuși să fac o precizare, care mi se pare că de multe ori scapă din discursul current occidental. Legionarismul a avut și o componentă anti-corupție și a inclus noțiuni de dreptate socială, astfel încât nu poate fi redus doar la misticism și anti-semitism extrem. Ca să înțelegem acest fenomen, care în fond este cea mai largă mișcare de masă din istoria României, nu-l putem reduce strict la un „derapaj” religios. În aceeași măsură, noțiunea de „islamo-fascism” mi se pare reducționistă și denaturând problema . Fascismul, indiferent de formele pe care le-a avut, nu a fost asistențial. Ori în Islam, mai mult chiar decât în creștinism sau orice altă religie unde „pomana” este o tradiție, asistența socială este o parte integrantă nu doar a practicii, ci a crezului în sine (mă refer la Zakat, impozitul benevol sau obligatoriu perceput de la orice credincios). Ca atare, „atracția” sau sustenabilitatea unui sistem de acest gen tine nu doar de ignoranță, ci foarte mult de sărăcie.
    În sudul Libanului, Hezbollah, care reprezintă un stat în stat (cu sprijin iranian, evident), are un întreg arsenal de strategii sociale- de la învățământ, la sănătate și până la ajutoare pentru locuințe. Evident, prețul este conformitatea politică și religioasă, fără discuție. În Gaza, Hamas, care de altfel este un emul Hezbollah ca organizare și care a pornit cu oameni școliți acolo, tolerați de israelieni pentru a vârî OLP-ului o sulă-n coaste, acționează după un model similar. Ce vreau să subliniez deci este că în comunitățile unde mișcările extreme au prins rădăcini, liantul nu este doar de natură religioasă, sau de ură față de fie Occident sau Israel, ci și unul social- Bref, există o largă pătură în Gaza de o sărăcie lucie, pentru care Hamas face acum ceea ce nici ocupația egipteană, nici cea israeliană, și nici scurtul interval OLP nu au făcut. Spun aceasta tocmai pentru a sublinia faptul că lupta anti-terorism, în ce privește rădăcinile lui cele „mai de jos”, nu poate neglija acest aspect.
    Am contestat oarecum legitimitatea etichetei de islamo-fascism, nu în sensul de a da urii și violenței un gir, ci pentru a sublinia oarecum ceea ce par să fie niște carențe în „strategia” occidentală, pe care sincer nu o văd la ora actuală. Și mă deranjează și detest aproape în egală măsură salamo-fripturismul- cavalcadele tuturor celor din Vest care încearcă să exploateze ura, frica, resentimentele sociale, culturale și rasiale, în scopuri cât se poate de lumești. Nu vreau ca lupta împotriva unei aberații asasine să genereze alți monștri în sânul cetății pe care vrem s-o apărăm.

  3. Hai să fim serioși! Nu există nici o legătură între islamism, fascism și mișcarea legionară română.
    Islamismul este un produs ideologic al lumii musulmane, fascismul este o formă de socialism (e un văr primar al comunismului) iar mișcarea legionară a fost o mișcare creștin-naționalistă.
    Islamismul valorifică idei specifice lumii musulmane, fascismul idei socialiste, mișcarea legionară idei naționaliste românești. Faptul că există antisemitism în toate trei nu ține de esența comună a celor trei ideologii. Se poate concepe islamism, fascism sau naționalism românesc și fără antisemitism.

    • O trasatura esentiala a fascismului este organizarea economiei pe baze corporatiste.
      Nu stiu ca islamismul sa propuna asa ceva. Faptul ca atat islamistii cat si fascistii sunt dusmani ai democratiei liberale nu-i face identici – oricat am vrea sa-i facem „fascisti” pe islamisti, ca sa le lipim de spate inca o eticheta infamanta ! Islamistii sunt destul de infami si fara aceasta eticheta.

      • Există o infinitate de motive pentru care poți fi dușman al „democrației liberale”. Unele dintre aceste posibile motive pot fi justificate: dacă „democrația liberală” este coruptă, agresivă, exclusivă față de anumite categorii sociale, excesiv favorizantă față de altele, atunci motivele dușmăniei pot fi chiar justificate, dar dușmanii nu se pot confunda unii cu alții. Și balena înoată în mare, nu e totuși pește.
        Unica legătură dintre islamism, fascism și mișcarea naționalistă românească este antisemitismul. Punerea în legătură a celor trei ideologii numai pe această bază exprimă mai degrabă preocupare față de antisemitism decât față de islamism, fascism sau mișcare legionară, care se amestecă-n articol ca-ntr-o salată.

  4. Fratilor, am studiat chestia destul de bine:

    – Islamismul e intim legat de Islam. Vorbesc de Islam ca ideologie, a nu se confunda cu oamenii (mai jos vorbesc si de asta).

    – Islamul se bazeaza pe Coran si Hadith. Coranul e pentru ei de origine divina, deci ADEVARAT 100%! Nota bene, 100%. Deci daca acolo spune sa omori necredinciosi, apai asa tre’ sa faci, daca esti musulman.

    – Fiind de origine divina, nu e chestionabil, nu e interpretabil si e imuabil! Sa te intrebi de veridicitate, sa incerci sa interpretezi e pacat de moarte. Sint „adevaruri alternative”. Daca intrebi, au sa spuna ca prin vointa lui Alah toate sint posibile. „Ins’ Allah”.

    – Pentru ei nici-o carte „omeneasca” nu poate fi peste Coran. De asta de ex un idiot prins in Canada ca vroia sa puna o bomba refuza sa fie judecat dupa Codul Penal. A zis ca nu recunoaste cartea aia, nu e sfinta :)

    – Multi spun ca Biblia e la fel. Nu. Biblia e suma revelatiilor unor indivizi. Nu are sensul de „obligatoriu” / batut in cuie ca in Islam.

    – De ce nu sint mai multi teroristi? Pai Coranul se recita in arabic. Putini stiu. Si chiar daca stiu, slava Domnului, si ei sint oameni ca si noi: buni si rai. Putini sint atit de timpiti si ticalosi incit sa ia de bun ce scrie acolo sau ce spune vreun imam smecher.

    – Partea trista e ca „saminta” acestor acte teroriste e acolo scris negru-pe-alb…

  5. Voltaire spune foarte simplu : „Vezi pe cine nu poti critica si vei sti cine te conduce cu adevarat”.
    Toata lumea vorbeste despre faimoasa libertate de exprimare liberal-occidentala.

    Doar ca libertatea asta e in catuse. Exista legi care spun clar ca nu poti spune adevarul (chiar daca e demonstrabil matematic) nici macar daca il spui politicos sau intr-o lucrare stiintifica si intr-un limbaj academic despre anumite chestiuni – si nu ma refer la secrete de stat care tin de securitatea nationala.
    Sincer imi este frica sa apun in clar despre ce e vorba. Unii dintre dumneavoastra poate stiu despre ce e vorba majoritatea insa nu au habar si traiesc nu in actualitate ci intr-o bula mediatica care il izoleaza de aspectele neplacute ale realitatii.

    Deci pe cine nu putem critica nici satiriza cu toata libertatea de exprimare ca sa stim cine ne conduce?
    Cam fortat din partea autorului sa incerce sa ii manjeasca pe musulmani cu crimele lui Hitler – asocierea dintre islam si fascism este practic inexistenta cu exceptia radicalismului. Am inteles Gadafi era Hitler, Sadam Husein era Hitler, Putin e Hitler, Bin Laden era Hitler, islamisti sunt Hitler. A inceput sa se cam rasufle treaba asta.

  6. „…isla­mis­mul radical sau fundamentalist este un „altoi“ eu­ropean…” – Cu alte cuvinte (si sper sa nu denaturez sensul afirmatiilor dvs.), nici macar autenticitatea barbariei nu le-o acordati!
    Ce invatamant util rezulta din alaturarea (neo-)fascism – islamism? Ca, amandoua contravin valorilor unei lumi care, se vrea umanista dar care, prin politicile generatoare de discrepante socio-economice creeaza ideologii monstruoase?
    „Înțelegem astfel mai în profunzime de ce teroriștii francezi au „îmbrăcat că­mașa morții“, de ce au omorât ca­ri­caturiști…” – ??? Noi, cei care am manifestat in 11.01.14 nu intelegem!!!
    Dupa parerea noastra, NICIO nedreptatire, niciun abuz, nicio frustrare reminiscenta istorica sau actuala, si niciun afront, nu justifica crima odioasa si barbaria, NIMIC!

  7. E uimitor cum atitia isi dau cu parerea , nestiind mai nimic nici despre civilizatia si nici despre istoria lumii islamice .Mai mult , stiu tot cam atita despre propria lor civilizatie si istorie .Asistam acum la o adevarata explozie a prostiei , un alt gen de ,terorism, , prostie , ca de obicei , infatuata .Pt. toti acestia ,civilizatia, este sinonima cu confortul .Si nu ma refer la coment. anonimi , ci la ,personalitati, publice , nu doar de pe la noi .Nu sintem chiar asa departe de Evul mediu , cind se puneau la cale razboaie religioase .Si fiindca veni vorba , e bine de amintit ca in prima Cruciada oamenii simpli , inocenti in simplitatea lor , nu cavalerii , erau cei ce masacrau in Ierusalim tot ce le iesea in cale , inclusiv evrei si crestini orientali , dar si femei , copii si chiar ciinii , intr-atit incit , se spune , singele ajungea pe strazi la glezne .Ca sa nu fiu acuzat de filoislamism , lucru ce incepe sa devina periculos , as aminti sirul de progromuri ale evreilor ce insoteste practic intreaga istorie occidentala , din Spania pina in Rusia .Are dreptul lumea occidentala , ce a incendiat planeta in cele doua razboaie , sa-i acuze pe altii , vreau sa spun alte culturi , de ,barbarie, ?Barbaria nu e in mod necesar incompatibila cu ,civilizatia, , asa cum este aceasta indeobste inteleasa .Bine , se vor gasi unii sa spuna , dar atrocitatile erau comise doar de nazisti .Chiar asa ?Ar putea justifica ceva raderea din temelii a unui oras de o suta de mii de oameni , folosirea bombelor atomice ?Un asemenea act , cum sa-l numim ? Sa amintim vechea anecdota cu piratul – daca as fi avut o armata as fi fost un cuceritor .In fine , orice forma de teroare este condamnabila , fie ca este recunoscuta sau nu ca atare , ,oficial,.Dar , ca intotdeauna , omul este subiectiv ,ca in povestirea cu fiul care isi plingea sincer tatal mort si in acelai timp isi freca miinile la gindul mostenirii .,Omul e prea larg , ar mai trebui strins , este o fiinta contradictorie .Legionarii erau de multe ori tineri aproape inocenti , sincer credinciosi si gata pt. martirizare ,nu erau nicidecum brute sau ,barbari, fara inima – si totusi , ucideau fara sa clipeasca , .Problema e deci mult mai complcata si cei care vorbeasc sint , ca de obicei , ,caldiceii,, incapabili , de ceva insemnat in bine sau in rau, , cei carora nu le pasa de moartea vecinului , daca nu cumva se bucura in secret , dar vin acum si varsa lacrimi in public , plini de autoadmiratie fata de preaplinul inimilor lor .Cred totusi ca cenzura prostiei , daca ar fi posibila , ar fi binevenita , caci aerul este efectiv irespirabil .
    Ca de obicei , D-le Cornea , la obiect .

  8. Am impresia ca prea des sunt calificate ca fascism aspecte, evenimente etc. ce nu au comun cu fascismul decat folosirea fortei. Asta imi readuce in memorie si caracterizarea de catre dl. Razvan Teodorescu, atunci cand el era seful TV, cum ca manifestantii din anii 90 care aruncau cu cockteiluri Molotov erau legionari, pentru ca numai legionarii atacau in forta organele statului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Andrei Cornea
Andrei Cornea
Eseist, istoric al artei, clasicist, publicist, filosof. Profesor la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, departamentul de relaţii internaţionale şi studii europene. Colaborator permanent al revistei 22.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro