Home » Cultura »Societate/Life » Citesti:

James Bond, homosexual de culoare, fericit ateu în rai

Florentin Tuca septembrie 3, 2013 Cultura, Societate/Life
14 comentarii 3,199 Vizualizari

După cum putem constata cu toţii, nivelul dezbaterii publice din spaţiul autohton este jalnic. Fie că avem în vedere găunoasa retorică a unor parlamentari, schimburile de miştocăreli şi sofisme ghiduşe ale diverselor tabere politice sau sudalmele şi ocările de la uşa talk-show-urilor televizate, diagnosticul e cam acelaşi: limba română – anesteziată, rigoarea – suspectă de parkinson, iar conţinutul propriu-zis al argumentaţiei – în cronică anorexie. Trist…Cauzele acestor combinate maladii sunt, în bună măsură, cunoscute şi nu-mi propun să le reiau. Aş menţiona doar una dintre ele: lipsa de serioasă preocupare a şcolii româneşti pentru formarea junimii în spiritul unor valori care să-i asigure cap pe umeri, gândire logică şi structurată, capacitate de analiză şi de sinteză, abilitate de sistematizare, expresie coerentă şi articulată. Şi, cu gândul la această carenţă a sistemului educativ naţional, aş evoca o experienţă care îmi dă nădejde că boala dezbaterii publice locale este, totuşi, netransmisibilă genetic.

Nu cu mult timp în urmă, am participat în calitate de spectator şi suporter la câteva dispute dintr-un turneu internaţional de dezbateri dedicat liceenilor, organizat la Ploieşti. Da, există aşa ceva. Sunt competiţii în care tinerii se bat nu în pumni, ci în idei şi discursuri argumentative. Esenţa regulilor de concurs este reductibilă la spiritul unui proces judiciar, confruntarea dintre două poziţii: susţinătorii unei teze (echipa „afirmatoare”) împotriva contestatarilor teoriei respective (echipa „negatoare”), statutul de afirmator şi, respectiv, negator fiind dependent de tragerea la sorţi. Temele de bătaie sunt subiecte de actualitate ale lumii contemporane, grefate pe principii etice şi/sau juridice, alese cu grija de a putea fi susţinute şi, repectiv, contestate cu argumente de greutate comparabilă. Unele teme (zise „moţiuni”) sunt anunţate în prealabil (deci susceptibile de buchiseală premergătoare concursului), iar altele, „impromptu”, comunicate de juriu cu o oră înainte de startul meciului (chiar aşa vorbeau tinerii despre aceste dispute: „avem meci cu cutare…”). În linii mari, cam acestea sunt coordonatele esenţiale ale unui joc de dezbateri. Ele sunt, evident, însoţite de reguli detaliate referitoare la ordinea în care se dă cuvântul oratorilor, durata intervenţiilor, procedura întreruperii vorbitorului, modalităţile de evaluare şi de punctare etc. Nu pot omite, de asemenea, normele de curtoazie şi respect reciproc pe care vorbitorii trebuie să le aplice, ca inconturnabilă premisă a oricărui autentic dialog. Frumuseţea competiţiei constă în faptul că triumful este dependent nu doar de cunoştinţele de cultură generală ale participanţilor (nu este vorba despre „ştii şi câştigi”) ci, în principal, de structura demonstrativă a argumentaţiei, forţa speculativă, apetitul pentru analogii şi exemplificări, meşteşugul abordării nuanţate, persuasiunea retorică şi, nu în ultimul rând, umorul. (Ar mai fi multe de spus despre acest sport al logicii şi oratoriei, competiţie cu origini şi seculară tradiţie în Marea Britanie. M-aş bucura dacă al meu coleg Dan Cristea, strălucit avocat şi fost campion la o competiţie internaţională de dezbateri, ar face cândva o intervenţie de prezentare mai detaliată şi de popularizare a retoricii pentru tineri).

Revin la Ploieşti. Prima confruntare la care am asistat a opus o trupă de liceeni de la Sfântul Sava din Bucureşti unei echipe din Bosnia. Tema (moţiunea) în dezbatere a fost una impromptu: „viitorul James Bond va trebui să fie un reprezentant al unei minorităţi”. (După mine, tema nu a fost prea echilibrată, iar formularea nu a strălucit prin rigoare, pentru că James Bond este deja minoritar: câţi bărbaţi albi, frumoşi, cu succes la fete şi la bani, abili în spionaj şi-n cafteală avem printre noi? Dacă însă renunţ să fiu pricinos şi mă retrag în paradigma „oficială”, atunci premisa dezbaterii vizează ipoteza „minoritarului” definit ca atare de standardul culturii occidentale din perspectivă rasială, etnică, religioasă, ca orientare sexuală etc.). Românii urmau, potrivit tragerii la sorţi, să aibă misiunea mai grea, aceea de a suţine teza că da, ne-am săturat de James Bond alb şi imaculat şi perfect şi de succes, iar bosniacii să dezvolte contraargumente şi să demonstreze că acest tip de personaj este tocmai prototipul, modelul în lipsa căruia filmul n-ar avea cum să existe sau ar avea o cu totul altă identitate. După cum se poate anticipa, esenţa confruntării era plasată dincolo de film şi personajele lui. În fapt, câmpul de luptă era reprezentat de principiile relative la drepturile minorităţilor, apărarea lor efectivă, limitele acestor drepturi, riscurile corectitudinii politice, discriminarea pozitivă în domeniu şi neajunsurile ei. Disputa a fost una de înalt nivel. Afirmatorii au mizat pe un pretins decalaj dintre discursul public ipocrit referitor la drepturile minoritarilor, pe de o parte, şi ocrotirea efectivă a acestor drepturi, pe de altă parte, precum şi pe nevoia ca producţii artistice de mare impact (cum e filmul în cauză) să provoace un exerciţiu de admiraţie la adresa unui minoritar (ca bună dovadă că drepturile lor sunt în mod autentic ocrotite). Tabăra negatoare a pledat foarte ardent împotriva exceselor corectitudinii politice şi ale discriminării pozitive şi şi-a construit apărarea în jurul modelului promovat de film şi al ideii că James Bond e alb prin definiţie, iar un alb nu poate fi, în mod evident, jucat de un negru.

Au urmat apoi alte meciuri şi dispute superbe. A interzice sau nu tabloidele. Dacă e just ca la operaţiunile de salvare a băncilor din paradisurile fiscale trebuie sa participe şi titularii de conturi de la aceste bănci (recentul caz Cipru). A interzice sau nu ochelarii Google (pentru aceia care nu ştiu, o invenţie recentă prin intermediul căreia, printre altele, imaginile pe care le vede utilizatorul apar, simultan, în spaţiul virtual). A asimila sau nu statutul jurnaliştilor de front cu statutul lucrătorilor la Crucea Roşie. Dacă SUA ar trebui sau nu să atace preventiv Coreea de Nord. Pe urmă, două teme cu adevărat speciale.

Prima, dacă trebuie sau nu să incriminăm prin lege negarea crimelor comunismului. Libertatea de opinie (dreptul de a pune la îndoială orice, inclusiv Gulagul) versus limitarea acestei libertăţi prin decizia de a conferi valoare legală unui adevăr istoric (o decizie similară cu incriminarea legală a contestării Holocaustului). Dincolo de confruntarea de argumente, marele merit al acestei moţiuni a fost provocarea adresată unor copii de a se pronunţa pe un subiect pe care ei îl ştiu doar din auzite şi, poate, din citite, dar care a măcinat societatea românească decenii de comunism şi post-comunism.

A doua, dacă liderii marilor religii ar trebui sau nu să promoveze ideea că şi ateii morali şi virtuoşi au, în principiu, loc în rai. Dogma religioasă tradiţională versus spirit de toleranţă, deschidere şi bunătate. Îmi amintesc de primul argument al unui vorbitor care pleda împotriva unei asemenea legi. Onorat juriu, o asemenea normă ar avea un impact negativ atât pentru atei, cât şi pentru credincioşi: 1. ateii nu cred în rai, deci le promiţi un cadou pe care ei nu îl preţuiesc, ba mai mult, îl consideră o deşartă iluzie şi 2. printr-o asemenea normă, iei credincioşilor exact esenţa credinţei lor, că doar prin iubirea de Dumnezeu, pocăinţă, rugăciune, sacrificii, post, cumpătare etc. poţi ajunge în rai, ca recompensă supremă.

În mod evident, nu am intenţia de a deschide dosare complete (argumente şi contraargumente detaliate) pentru fiecare din temele exemplificate: Poate voi reveni la unele în alt context. Pentru moment, mă rezum să împărtăşesc această încântătoare experienţă. Cu speranţa că actualele şi viitoarele cluburi de dezbatere din licee şi facultăţi îşi vor majora, în progresie geometrică, numărul de membri. Cu nădejdea că tinerii promotori ai culturii dezbaterii în România vor contribui la igienizarea discursului public local. Cu convingerea sinceră că dezbaterile tinerilor de la Ploieşti au fost peste nivelul talk-show-urilor televizate în canalele locale, canale de zisă televiziune, canale de scurgere. A timpului degeaba.

PS. Dar chiar aşa, fiindcă veni vorba, aş lansa o moţiune de dezbatere unde mi-ar plăcea să pledez pentru: „obligația tuturor posturilor TV de a difuza, în reluare,, în intervalul orar 19-21 dezbaterile lui Iosif Sava cu invitaţii lui şi de a înlocui recursurile etapei cu etapele campionatului naţional de dezbateri dintre liceeni”.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "14 comments" on this Article:

  1. Vicus spune:

    Foarte bine zis. Din pacate, discursul public romanesc este anihilat de analfabeti si brute semidocte.

    Ar fi trebuit sa introduceti si chestiunea sofismelor, cu care cei din eristica sunt destul de familiarizati.

    E foarte important sa ai un public imun la sofisme ordinare.

  2. diana spune:

    Da, hai sa avem mai multi avocati ca de avocati ducem lipsa. Nu de oamenii care sa fie de incredere si sa construiasca.

    • lol spune:

      mda. concursurile de dezbateri au un mare cusur,protagonistii de acolo nu au nevoie sa creada in lupta lor, nu trebuie sa isi insuseasca valorile morale pe care le utilizeaza, trebuie doar sa castige. In esenta ei nu cauta adevarul ci cauta suprematia. aceasta este premiza de la care pleaca aceste intreceri.
      In aceste conditii este greu de spus daca incultura este mai nociva, spre exemplu Hitler in germania interbelica a avut o retorica foarte eficienta, cu efecte nefaste.
      Subscriu, educatia este o chestiune esentiala ce lipseste din arsenalul romanului obisnuit, dar impreuna trebuie instaurat si un set de valori morale care sa ne permita bunastarea. Daca romania ar fi doar un popor de inculti, dar cu maxim bun simt, lucrurile nu ar sta deloc dramatic. Cele doua trebuie sa mearga mana in mana, iar exemplul dat de articol mi se pare …doar pe jumatate pozitiv.

  3. iosiP spune:

    Despre temele de la campionatul national de dezbateri am, desigur, pareri personale, dar nu acesta este subiectul pe care doresc sa il discut.
    Raspund doar la motiunea dumneavoastra cu un NU raspicat, pentru simplul motiv ca, libertarian fiind, consider ca legile trebuie sa se limiteze la a interzice raul, fara a institui obligativitatea binelui.
    O precizare: din punctul meu de vedere, raul este absolut si se defineste ca fiind o agresiune asupra persoanei si/sau proprietatii acesteia, in timp ce binele este relativ, fiind definit in functie de contextul istoric/social/moral/etc.

  4. Barbara spune:

    Critical Thinking and Debating Society sunt aplicatii scolastice importante in dezvoltarea noilor membri ai sociatati civice la fel ca si introducerea ca studiu a stiintelor sociale inca din clasele primare si deasemeni a studiului religiei in stimularea codului moral.
    In final cchiar daca nu va fi o panacea in lipsa familiei si a parintilor, merita oricum incercat deoarece a nu face nimic nu e o solutie.

  5. Horia spune:

    Sa fie debate!

    Dl. Tuca a fost la http://open.argodebate.ro/ si speram ca mai vine pe la cat mai multe din concursurile din circuitul romanesc in continuare!

  6. parinte spune:

    Sa speram ca vom avea si tineri care vor alege profesii in care sa faca ceva util societatii, nu sa profite de degringolada sociala facand pe avocatii.

  7. Robert Gruia spune:

    Buna ziua,

    Magistral articol, Domnule Tuca ma-nclin !

    O zi frumoasa,
    Robert Gruia

  8. Alfred Singer spune:

    “lipsa de serioasă preocupare a şcolii româneşti pentru formarea junimii în spiritul unor valori care să-i asigure cap pe umeri, gândire logică şi structurată, capacitate de analiză şi de sinteză, abilitate de sistematizare, expresie coerentă şi articulată.”

    Frumos. Interesanta tema, hai sa citim articolul.

    “Pentru moment, mă rezum să împărtăşesc această încântătoare experienţă.”

    Asta da “capacitate de analiza si sinteza”!

    “Cu speranţa că actualele şi viitoarele cluburi de dezbatere din licee şi facultăţi îşi vor majora, în progresie geometrică, numărul de membri.”

    Si astfel vom rezolva problema scolii romanesti!

    Cu parere de rau constat ca pe Contributors se inmultesc articolele goale, snoavele, povestile, “experientele”, filele de jurnal, parerile, afirmatiile. Haideti ca se poate mai mult!

  9. raoul spune:

    DOMNULE<
    articolele dumneavoastra tre' sa le citesc de doua ori.
    Prima data ma delectez de cum scrieti. A doua oara sa pot fi atent si la tema. Dau "send" si reiau cititul.
    Multa stima! Felicitari!

  10. raoul spune:

    “Libertatea de opinie (dreptul de a pune la îndoială orice, inclusiv Gulagul) versus limitarea acestei libertăţi prin decizia de a conferi valoare legală unui adevăr istoric (o decizie similară cu incriminarea legală a contestării Holocaustului)”
    Chiar, Domnule Tuca, sunteti “pe legi si printre legi”. Puteti sami explicati DE CE?
    STIU ca a existat si gulagul si holocaustul. Si ISTORIA stie asta. Dar de ce, prin libertatea de opinie, nu am voie sa pun la indoiala DOAR holocaustul? Pot pune la indoiala ca pamantul e rotund. pot pune la indoiala existenta lui dumnezeu etc. si nu ma trage nimeni la raspundere…
    Inca:
    pot fi antiamerican si sa ma manifest ca atare
    pot fi antirus si sa ma manifest ca atare
    pot fi antichinez si sa ma manifest ca atare
    sunt roman, pot fi antiroman si sa ma manifest ca atare – toate astea daca manifestarea mea nu incalaca ALTE legi
    dar de ce nu pot fi ANTIEVREU fara sa fiu pedepsit cu chestia aia cu antisemitul?!
    Chestia aia cu dragoste cu forta cum e?

    • Alfred Singer spune:

      Dar nu va dezlantuiti asa dle Raoul, ca nu suntem la concursul de “debate”! Declarandu-va admirator al acelor concursuri in care se formeaza viitorii smecherasi avocatei (ori politicieni), punandu-si mintea la contributie pentru a sustine cauze in care nu cred, nu ne surpinde manipularea pe care o incercati aici. Dar stati linistit! Dreptul de a gandi (corect sau stramb) nu ni-l ia nimeni, asta pana cand CIA nu ne va introduce cipuri in creier. Asadar, sa ne bucuram de timpul ramas! Evreii conduc lumea. Stim noi. E evident, ce Dumnezeu! Epopeea cunoasterii continua!

      • raoul spune:

        Domnule Alfred, probabil aveti ceva cu tagma avocatilor. Va doresc sa nu aveti nevoie de ei.
        Eu pornesc de la ideea ca de imi place ceva sau de cineva asta nu inseamna ca tre’ sa placa la toata lume. Si nici daca nu-mi place…

  11. Roxana T spune:

    In urma cu un an, fiind de mult timp plecata din tara si uitand cum se “dezbate” la noi, am invitat pe Facebook lume la o dezbatere argumentata despre demiterea Presedintelui. Putini, foarte putini, s-au ridicat la nivelul asteptarilor; cred ca-i pot numara pe o mana pe cei care au incercat sa aduca argumente pro sau contra. Multi dintre acestia erau si ei plecati din tara. Restul, cateva zeci bune de oameni m-au insultat, m-au injurat, mi-au lipit etichete, pentru ca aveam o parere diferita. “Argumentele” lor erau atacuri la persoana, ori la persoana Presedintelui, ori la persoana celor care initiasera demiterea, ori bineinteles la persoana mea. Am ramas profund scarbita, mai ales ca printre aceste persoane se aflau si tineri “intelectuali” si adolescenti. Am intrat pe pagina lor de FB de curiozitate sa vad ce hram poarta acesti adolescenti: poze cu note de 10, comentarii de genul “am copiat cat am putut”…..In general acesta e nivelul liceelor de azi, asa se preda, asa se invata. Asta se vede la tv, asa se discuta in facultate si posibil in familie, intre prieteni. Fara respect, fara toleranta. Eu nu vad prea curand o ameliorare, nici daca fiecare liceu organizeaza competitii de dezbatere…La competitiile astea participa cativa, restul raman asa cum ii stim.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Florentin Tuca


Florentin Tuca

Florentin Ţuca este Managing Partner al Ţuca Zbârcea & Asociaţii. Cu o experienţă de 19 ani, el este specializat în drept societar, concesiuni şi PPP, precum şi fuziun... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)