vineri, martie 29, 2024

La Salonul de la Paris, românii s-au descurcat singuri

În urmă cu vreo șase luni, visam pe acest portal, pentru Salonul de carte, unde România urma să fie invitată de onoare, să-l rog pe Noël Godin, supranumit le Gloupier, supranumit l’Entarteur, să-și trimită unul dintre comandourile lui așa de temute în lumea civilizației și onoarei, să-i azvârle un tort în față lui Victor Ponta, venit moț să reprezinte cultura română la Paris. A fost bine și cum s-au petrecut lucrurile, până la urmă. Deși începuseră deprimant de prost. Întâi catalogul editat de ICR-ul dlui Marga, plin, pe deasupra, de penibile greșeli de limbă franceză, care era de un năucitor… ecumenism. Scriitori aleși pe vremea echipei dlui Patapievici, completați de scriitori agreați de dl. Marga și apoi de o listă suplimentară a Ministerului Culturii. Un ecumenism, nu găsesc alt cuvânt, de vârste, de orientări estetice, de valoare, de notorietate în exterior, în fine, de opțiuni politice. Fiindcă, nu-i așa, ne-am întors în România la vremurile de odinioară, când cultura era cultură și politica era politică. Când copiii se jucau în nisip de-a literatura și oamenii mari se ocupau de soarta lor cum se pricepeau ei mai bine. Când eticul nu trebuia confundat și amestecat cu esteticul. Exit lecția Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca, cu est-etica lor, exit modelele inconfortabile, dar aflate pe buzele tuturor, câțiva ani după revoluție, ca Șalamov, Soljenițîn, Havel, Thomas Mann, Cseslaw Milosz, Milovan Djilas, exit minima etică pe care și cei mai acomodanți dintre noi o știm, că nu dai mâna chiar cu oricine și nu-ți vezi de carieră chiar cu orice preț. Deprimant, deznădăjduitor.

Și dintr-o dată, fără nici un semn prevestitor pe cerul dimineții ei gri, Mircea Cărtărescu made my day, ca să zic așa: o știre pe Mediafax anunță că marele scriitor s-a retras din jenanta broșură, cu grația pură a personajelor lui din Levantul. Mircea Cărtărescu nu se duce la târg! Aud știrea și la radioul public francez. Se retrag pe urmă grațios din broșura plină de greșeli: Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Filip Florian, Neagu Djuvara, parcă și Petru Cimpoieșu.

Vorbește radioul francez, scrie Le Monde. Ba chiar și radioul public românesc, care anunță că a fost și-o manifestație, dar că manifestanții erau… băuți. (Știți argumentul: Nu stau de vorbă cu tine, ești tuberculoasă!) Acolo, în timpul scurtei manifestații cu măști de la Café des Roumains, se încinge din nou, anacronica, penibila dezbatere a rufelor care trebuie spălate în familie. Un domn, pus la patru ace, cravată, burtică, tot, care se dă drept reprezentantul diasporei românești la Paris (cine i-o fi cerut să-i reprezinte oare pe toți?) îi apostrofează pe cei câțiva manifestanți că ”francezii vor râde de noi” (iarăși, cine i-o fi spus lui că francezii chiar n-au altă treabă?) Cineva îi răspunde civilizat că avem voie să exprimăm opinii diferite. Da, dar nu acum, i se ripostează. Dar când, unde, care-i soluția? întreabă o fată din grupul cu măști. Grea întrebare, dar a urmat și un răspuns, desigur. Totul, pe o muzică, n-o să vă vină să credeți, de fluieraș. Nu lipsea decât un happening cu Miorița. Sau de ce nu, Ciobănașul cu toate cele trei sute de oi ale sale.

Victor Ponta a renunțat să mai reprezinte în aceste condiții, cultura română. Asta echivalează cu decizia de a participa el însuși, plin de curaj, la o manifestație împotriva propriului plagiat. Dar, mă rog, una peste alta, e mai bine că nu l-am pus pe drumuri pe Entarteur. E bine mai ales că românii s-au descurcat până la urmă și fără el. Una dintre puținele dăți când s-au descurcat și fără ajutor dinafară. Iar asta grație lui Mircea Cărtărescu, care a dat semnalul și celor care l-au urmat, amplificându-l. Semn limpede, reconfortant, că est-etica nu este deloc perimată. Se vor împlini în curând cinci ani de când ne-a părăsit Monica Lovinescu și-i datorăm omagiul acesta. Să le mulțumim celor care s-au onorat și au onorat-o astfel.

Distribuie acest articol

34 COMENTARII

  1. Ca vajnicul promotor al caloriferului a sters pe jos su protestatarii este complet in acord cu renumele sau. Ca Nicolae Manolescu, fostul reprezentant al opozitiei fata de barbarie in anii 90, face acelasi lucru, e absolut stupefiant. Nu numai ca alege, impreuna cu un alt simbol din aceleasi vremuri, Ana Blandiana, sa „reprezinte cultura romana”, cautionind in fapt turma de rinoceri care au dat iama in acest spatiu cultural, dar adopta pozitia pe care o condamna in trecutul sau onest: a-ti desemna opozantii ca o mina de „golani” marginali.

  2. Am ascultat la RFI un comentariu interesant. Era o doamna, nu am auzit numele, frantuzoaica, care spunea ca singurul pe care il cunoaste din literatura romana este Cartarescu, pentru ca Romania a decis sa- l mediatizeze doar pe el. Nu a spus cel mai mare sau cel mai bun sau cel mai talentat. Cel mai mediatizat. O decizie romaneasca. Cam la asta se reduce protestul. Si pentru ei. Cel mai sustinut autor s-a suparat si si-a propus sa nu participe. Asta e.

    • Spuneti anumite lucruri cu gratie. Dupa (inainte nu se mai poate, faptul e consumat) ce ati reprodus si intarit spusele unei doamne careia nu i-ati auzit numele (strasnica autoritate), cautati cit s-a tradus Cartarescu in strainatate in ultimii 20 de ani. Pentru ca nu ati vazut probabil interviul de acum citeva luni ale unui domn roman pe nume Horia Patapievici, am sa precizez ca traducerea si mai ales publicarea in alta limba nu e un act de mediatizare platit integral de „Romania”, ci o decizie culturala si o investitie financiara asumata in mare parte de editorul strain. „Strainatatea” a decis sa-l publice, nu sa-l mediatizeze (n-avea nicio treaba cu autorul roman) pe Cartarescu pentru ca e un scriitor valoros. Un ultim amanunt: Cartarescu a fost tradus si publicat in strainatate dupa 1989 de citeva ori mai mult decit autorii invitati la Paris de noul sef al ICR din simpatii politice ((Stelian Tanase, Bodgan Teodorescu, Cristian Pirvulescu, Vosganian, Breban, Buzura s.a.) la un loc.

      • Pentru un plus de informatie, iata pozitia traducerilor din opera Dlui Cartarescu in clasamanetul vanzarilor pe Amazon:

        a. Nostalgia (in engleza) 420.584 in Statele Unite
        b. L’aile tatouee: 49.946 in Franta.

        • Frumoase cifre, dar foarte relative. Clasamentul Amazon al celor mai bune vanzari se schimba zi de zi. Astazi, de exemplu, cartile d-lui Cartarescu au mai scazut:

          – L’Aille tatouée (traducere in franceza de Laure Hinckel) – pozitia 59.842 (nu stiu daca in Franta sau in spatiul francofon)

          – Nostalgia (trad. in engleza de Julian Semilian ) – pozitia 471121 (nu stiu daca in Statele Unite sau in spatiul anglofon).

          Din onestitate, cred ca trebuie explicat pana la capat cum pot fi interpretate aceste cifre din clasamentul Amazon al vanzarilor. Cu cat o carte e mai recenta sau tradusa recent sau beneficiaza de o noua editie si este scrisa /tradusa intr-o limba de circulatie, cu atat poate ocupa un loc mai sus in acest clasament. Toti factorii mentionati fac in asa fel incat cartea respectiva sa se vanda mai bine intr-un anumit moment.

          Toate acestea pentru a sublinia ca, desi nu se poate contesta faptul ca scrierile d-lui Cartarescu isi au publicul lor, cifrele pe care le furnizati nu aduc niciun complement de informatie la comentariul anterior. Cu alte cuvinte nu permit comparatii cu autorii citati in acel comentariu din motivele evocate mai sus.

        • Nelipsitul aparator al uslamismului dr. Peter Manu! Din 1990 incoace s-au tradus si publicat probabil peste o suta de editii din scrierile lui Mircea Cartarescu. Replica domnului profesor mentioneaza 2.

  3. Poate… dar Philippe Gustin, Ambasadorul Franței în România, dă o palmă „trupei” lui Cărtărescu (sau, cum îl numea, la finalul a cinci ani de „lectură intensă” a „Levantului”, Mult-Prea-Ignorantul nostru Băsescu, „Cărtărăscu”), cu tot cu Plesu, Liiceanu ş.a.:

    „Sînt mult prea atent şi am prea mult respect pentru interesul general pentru ca, printr-o luare de poziţie oarecare, să fac publicitate absenţilor, care, prin definiţie, greşesc întotdeauna. Nu voi spune mai mult, eu unul mă bucur că marea majoritate a autorilor au acceptat. Reamintesc că invitaţia pentru aceşti autori a venit din partea Franţei. Deci cu atât mai rău pentru cei care au refuzat, iar eu nu vreau să le fac publicitate. […] E normal ca într-o democraţie să fie exprimate toate opiniile. Dar asta trebuie să se facă respectându-i pe ceilalţi şi mai ales respectându-i pe cei care reprezintă Statul. […] să nu stricăm ceea ce trebuie să fie un eveniment minunat pentru România, pentru relaţiile dintre România şi Franţa şi pentru imaginea României în Franţa.”

    • Et alors? De ce l-as crede pe cuvant pe dl. ambasador? Mai ales cand aud de interesul general, de respectul pentru ceilalti si de culpabilizarea ca invitatia a facut-o Franta. Argumente unul mai onest ca altul.
      Dl. ambasador e obligat prin functie la toate astea, cei care au preferat sa NU mearga, nu erau obligati sa se dezica de propriile lor idei si sentimente. Nici dvs. de altfel, dle Philippe…

      • Domnul ambasador nu era obligat sa dea nici o declaratie; putea foarte bine sa se abtina. daca dorea . Dar a facut-o si acesta este un mesaj.
        Gestul celor care au decis sa boicoteze salonul de carte este de inteles, chiar de admirat data fiind conjunctura, dar nu cu cateva zile inainte de deschiderea salonului! Invitatia a fost lansata din decembrie, atunci tot Marga conducea ICR-ul si relatiile erau la fel de proaste. Si bieninteles, francezii trebuiau anuntati (deoarece invitatia venea din partea lor ) si nu ICR-ul sau presa, cum s-a intamplat saptamana trecuta. Acest refuz doar cu cateva zile inainte a facut o impresie foarte proasta in termeni de conduita si politete: principiile, daca le ai, le ai mereu si le aplici mereu. ICR-ul merita acest gest dar nu si partea franceza. Asta este partea intunecata a acestui protest si reactia ambasadorului francez nu este deloc surprinzatoare.
        Pe de alta parte am citit ca Mircea Cartarescu, desi a refuzat sa mearga la Paris , va participa la o manifestare culturala in Belgia, zilele acestea, tot de ICR sponsorizata. Este vorba de Festival Passa Porta, unde Cartarescu apare in program ca fiind singurul autor roman invitat, iar ICR -ul pe lista sponsorilor., deci nu poate fi vorba de o interpretare gresita a evenimentului. Daca efectiv va participa, atunci chiar este de neinteles!

        • Salonul de carte de la Paris se pregateste de mai mult de doi ani buni. S-au contractat traduceri, s-au stabilit contacte,de la om la om, nu de la tara la tara. Când s-a decis ca Romania va fi tara invitata nu era dl. Marga la ICR. Nu era cred nici dl. Hollande cu echipa socialista.
          Nici lista nu cuprindea un spectru atat de larg, de la Mircea Cartarescu la DR Popescu.
          Pe de alta parte, atunci cand inviti, te interesezi de compatibilitatile sau incompatibilitatile intre invitatii tai.
          Dl ambasador trebuia sa dea o declaratie, daca i s-a cerut. Daca n-o dadea, era tot un mesaj.
          Cat despre cand trebuie sa aiba dl. Cartarescu principiii si cand nu trebuie sa le aiba, cred ca e treaba domniei sale. Ce putem face noi, de pe margine, este sa ne bucuram cand le are si, in caz ca n-o sa le mai aibă, să ne intristam si sa i-o spunem.
          Ca a facut gestul cu trei zile inainte, asa faci, cand vrei sa ai un impact, la gestul tau. Mai departe, ar fi sa cautam pete in soare. Daca in Belgia se duce, poate ca ii place gazda. Daca se duce pe banii ICR, aceia sunt ai romanilor, nu ai ICR. Iar in Romania, Mircea Cartarescu plateste de peste 30 de ani timbru literar la tirajele sale de invidiat, aici, daca sun astfel si in strainatate, vezi postarea de mai sus a dlui Manu.

          • @Doina Jela
            Va multumesc pentru raspuns. Din el deduc ca faceti o confuzie intre literatura romana, cultura romana si ICR, confuzie cel putin deranjanta. Ca si amestecul dintre politica si aceasta manifes tare culturala, amestec care nu isi are rostul, va reamintesc ca salonul de carte are loc in Franta, nu in Romania. Nu stiu care sunt regulile dupa care se fac invitatiile la acest salon, dar banuiesc ca aceasta este uzanta: de a se face o invitatie generala, si nu fiecarui invitat. Nu cred ca au facut acest lucru in acest an, cu Romania, in mod special, deci remarca dvs este lipsita de sens. Cat despre domnul Cartarescu, acest refuz a incetat sa fie o problema personala in momentul in care a facut o declaratie publica in presa si si-a exprimat motivele, inclusiv asocierea numelui sau cu ICR-ul ( asociere care, bizar, nu deranjeaza la Bruxelles). Indiferent care sunt motivele dansului, politetea ramane politete fata de o invitatie, chiar daca vrei cu orice pret ca un anume gest sa” aiba un impact”. Din acest punct de vedere reactia ambasadorului francez este normala. Bineinteles intr-o lume civilizata. Cat despre prezenta sau absenta unuia sau altuia de pe lista invitatilor ( ma refer la lista invitatilor facuta de francezi), nemultumiti vor fi mereu. Daca asta e problema, atunci inteleg mai bine reactia multora: de ce X si nu eu, de la Y si nu Z? Pentru ca asta a fost alegerea celor care invita si care nu au nici o obligatie sa-si motiveze alegerea. De altfel, in materie de literatura gusturile sunt diferite si surprizele sunt numeroase: va reamintesc doua episoade in acest sens. Primul este legat de ultimul premiat Nobel pentru literatura, de care domnul Cartarescu nici nu auzise, dupa declaratiile sale in presa. Al doilea exemplu: acum cateva zile cautam pe net articole in presa franceza despre salonul de carte si prezenta autorilor romani la aceasta manifestare si intamplator am dat de blogul Laure-ei Hinkel care a tradus din Camil Petrescu, Plesu, Cartarescu, Dan Lungu etc. Cineva o intreba daca va fi prezenta la salonul de carte si daca, dintre cartile traduse din romana, poate recomanda una, care ii este cel mai aproape si pe care i-o recomanda spre cumparare la salonul de carte. Raspunsul Laurei Hinkel a fost: ” Le grand depotoir” de Eugen Barbu ( puteti verifica pe blogul sau).
            Deci, dupa cum vedeti, gusturile literare nu tin cont de culoarea politica.
            Si a propos de politica, pentru ca l-ati adus in discutie si pe Hollande, daca il regretati cumva pe Sarkozy cu a sa fraza vestita „casse-toi pauv’ con”, puteti organiza o manifestatie de sustinere (cu sau fara masti) deoarece tocmai a fost „mis en examen” de catre justitia franceza.
            PS Nu ati inteles raspunsul lui @Peter Manu: cifrele date de dansul nu reprezinta tirajele cartilor respective ci locul ocupat in topul vanzarilor amazon, adica pe locul 420 000 si ceva in Statele Unite si 49000 si ceva in Franta.

            • Vorbim cand va mai trece mania, doamna Ilinca.
              Aveti dreptate cu graba cu care am citit cifrele de pe Amazon, ca si interventia in general, a dlui Manu. Va multumesc.
              Aveti ceva mai putina dreptate in ce priveste gravele confuzii. Sau n-am inteles eu? Pe langa literatura, Targul de carte trebuia sa mai aduca vin de Prahova, fluieras si protocronismul romanesc al caloriferului? Nu eu politizez, ci politicienii care se pun in fruntea culturii, adica a artelor, avand competente rudimentare: calorifere, flueiere si Groapa lui Eugen Barbu. De ce as lua ce spune traducatoarea lui drept litera de lege? E dretoul ei, E B e mort de mult si nu intervine azi, in politica. Asa, m-as putea lega de Villon ca era infractor de drept comun, nu? Aveti mai putina dreptate si cu ridicarea la rang de instanta suprema a gustului artistic.Prefer competenta dovedita.

            • @Doina Jela
              Imi pare rau dar nu poate fi vorba de dialog atata timp cat pe dvs nu va intereseaza nici o alta parere si sunteti convinsa ca detineti adevarul absolut. Din acest punct de vedere, semanati extrem de bine cu Marga, personaj cu un ego supradimensionat care reactioneaza la fel ca dvs la pareri diferite: ” et alors? de ca ar avea cutare dreptate, ce daca a zis asta persoana X, e dreptul lui, parerea lui, ce ma intereseaza pe mine?”
              PS Credeam ca ati inteles pana acum un fapt elemeantar: competenta dovedida sau nu, nu poate inlocui bunul simt si educatia. Si nici ipocrizia. Iar eu tocmai despre acestea scriam: politete, bun simt si ipocrizie.
              Va doresc un monolog cat mai placut si va sigur ca nu era vorba de „manie” din partea mea ci de exasperarea de a constata opacitatea dvs la orice argument.

        • Domnul Mircea Cartarescu este in acest moment la Bruxelles unde participa la o manifestare literara organizata si sponsorizata si de ICR, detaliu care nu pare sa-l deranjeze absolut deloc.
          Cum comenteaza doamna Jela?

          „Mircea Cărtărescu & Erwin Mortier

          La critique littéraire Maria Vlaar invite l’écrivain belge Erwin Mortier (Sommeil des dieux) et l’auteur roumain Mircea Cărtărescu (trilogie Orbitor) pour une double conversation très particulière sur le rêve de l’au-delà et la force de la littérature. À cette occasion, les deux auteurs liront des écrits l’un de l’autre.

          ORG. : Passa Porta, BOZAR LITERATURE, Ambassade de Roumanie, Institut culturel roumain à Bruxelles
          Bookmark and Share”

      • Reactia ambasadorului si argumentatia lui mi se par cel putin ciudate, se apropie de pozitia neocomunistilor si securistilor autohtoni.
        O fi pretin ci baietii din gasca socialista europeana.

    • S-ar putea, domnule ambasador , dintro anumita perspectiva sa avrti dreptate , dar din alt punct de vedere dati-le voie absentilor…”care totdeauna sunt de vina” sa va respecte tocmai prin refuzul de a fi alaturi de impostori , de plagiatori , de oameni care in fata spun una , iar in spate fac contrariul. Nu uitati , domnule ambasador ca deseori ,tarile occidentale , civilizate au sustinut si sprijinit mici si mari dictatori, la noi Ceausescu.Odata patiti , unii dintre noi suflam si in iaurt . Chiar daca este vorba , doar(? )de cultura.

    • Ca de multe alte ori, trebuie sa vina un strain si sa puna degetul pe o buba pe care noi fie nu o vedem fie ne prefacem ca nu exista. Ne e greu sa recunoastem ca am atins performanta de a politiza pana si o institutie de talia ICR, ne uitam cum se balacaresc unii cu altii fiecare fiind mai harnic in a vedea paiul din ochiul celuilalt. „Interesul general” – sintagma pe care o foloseste ambasadorul nu inseamna chiar nimic? … Prin ceea ce se intampla acum nu se distrug inclusiv rezultatele pozitive din ultimii ani?…
      Din presa franceza: http://www.lemonde.fr/livres/article/2013/03/22/libres-comme-jamais-la-nouvelle-generation-des-ecrivains-roumains_1851434_3260.html, http://www.lemonde.fr/livres/article/2013/03/22/carnaval-roumain_1851432_3260.html.
      Evident ca exista si http://www.lemonde.fr/livres/article/2013/03/22/des-ecrivains-roumains-boycottent-le-salon-du-livre_1852815_3260.html. Sa fim fericiti ca am reusit sa tinem stirile la francezi cu boicot, retrageri, manifestari. Trebuie sa aiba si jurnalistii lor picanterii de prezentat si noi suntem atat de harnici in a o face… Tocmai ascult la tv rezultatele de la alegerile pdl. Cum altfel puteau sa se termine daca nu cu protestul locului 2 si acuze ca locul 1 a fraudat votul? Locul 1 e Blaga, locul 2 e Udrea. Mirobolant Orient, patria noastra cand bem bere cu prietenii si patria altora cand suntem la o sampanie oficiala.

    • ” … si mai ales respectandu-i pe cei care reprezinta Statul . ”
      Sigur ?
      Intotdeauna ?
      Adica si pe Mult -Prea – Ignorantul nostru ( Presedintele Statului ) ?
      Extinzand putin , si pe ceausescu , bobu , iliescu , nastase , abramburica , … ?
      Ca si ei au reprezentat Statul .
      Ca si hitler , lenin , stalin , pol pot , …
      Pare ca domnul Philippe Gustin este un mare ganditor ; trebuie sa fie un mare ganditor „de stanga ” .
      Pentru ca ceilalti – cei care nu sunt oameni de bine , „de stanga ” – spun ca mai ales Statul trebuie sa respecte Cetatenii , deoarece – in REALITATE – Statul este doar un instrument creat de Cetateni , pentru a-si gestiona problemele comune (administratie , ordine publica , justitie , educatie , sanatate , aparare , .. ) .
      Tulburatoare teza : Cetatenii trebuie sa respecte reprezentantii Statului , chiar daca constata ca acestia actioneaza impotriva interesului lor .
      Probabil ca se circumscrie ideii de ” Fraternitate ” .
      Da’ pare sa nege ideea de ” Libertate ” .
      Si de ” Egalitate ” .
      Reprezentantii Statului sunt ceva mai egali decat Cetatenii !
      Spre deosebire de domnul ambasador , eu ii respect doar pe cei care imi ofera motive pentru asta : domnii Plesu , Liiceanu , Patapievici , Cartarescu , Basescu , …
      andrei marga , victor viorel ponta , … imi ofera doar motive ca sa-i dispretuiesc .
      Chestie de gust , poate .
      Sau nu .

      • Daca ati afi avut curiozitatea sa va informati cine este Philippe Gustin ati fi aflat ca nu e deloc „de stanga”.
        Inainte de a fi ambasador la Bucuresti a fost director de cabinet al ministrului Luc Chatel , intre 2009 si 2012. Iar Luc Chatel a fost ministru pe vremea cand Franta era condusa de Sarkozy si de un guvern „de dreapta”.
        Asa ca atitudinea lui nu reflecta simpatiile politice ci este doar expresia unui om cultivat si educat.

        • Eu doar am comentat un pasaj din discursul domnului ambasador :
          ” … si mai ales respectandu-i pe cei care reprezinta Statul . ”
          Continui sa nu inteleg de ce domnul ambasador sugereaza ca cetatenii ar avea obligatia sa-i respecte neconditionat pe reprezentantii Statului .
          Continui sa cred ca o astfel de idee bizara apartine ” gandirii de stanga ” .
          Continui sa cred ca valoarea fundamentala a oamenilor cultivati si educati este libertatea .
          Continui sa cred ca oamenii cultivati si educati nu ar trebui sa emita idei penibile – public , in imprejurari oficiale .

    • Aici sunt perfect in acord cu dumneavoastra! Si eu consider gesturile de neprezentare o impolitete impardonabila. Sa nu uitam ca Franta a avut Romania si autorii din Romania ca invitati de onoare. Franta, nu ICR-ul, sa stabilim foarte bine. Intr-un momentt in care imaginea romanilor este si asa foarte degradata, a te primi cu bratele deschise si a refuza sa te duci inseamna prostie.
      Rufele se spala in familie, asta este tot. Dar nu, noi suntem balcanici si ne comportam ca atare.
      Ma intreb acum daca nu puteau refuza doar sponsorizarea din partea Ro, scurtau durata sejurului, nu mai stateau la 4stele ci la 2, nu mergeau pe pensiune completa ci doar pe micul dejun si celelalte. Ei, dar astea sunt povesti deja.
      Eu sa invit un prieten la o masa mare data chiar in cinstea lui, sa il anunt, sa fac lobby. Si el sa ma refuze in ultimul moment spunand ca nu s-a inteles cu nevasta. Pai nu il mai invit niciodata! Mai ales ca l-am anuntat invitat de onoare! Jenant in ce postura ma/ne poate pune!

  4. Naucitor ecumenism intradevar intrucat ‘pupat toti piata Endependentii’ s-a dovedit a fi calea cea mai sigura spre nicaieri.
    Daca sub pecetea ipocriziei se inalta drapelul in piata Unirii, apoi se flutura un pic prin piata Universitatii in directia pietei Victoria inseamna ca s-a descris traiectoria mersului vertical?
    Poate ca romanii s-au descurcat si se descurca inca singuri, cel putin unii dintre ei.
    Cand privim spre Romania „descurcareala” asta institutionalizata pare sa primeasca din partea lumii un singur semnal: pe aici nu se trece.

  5. Domnul Manolescu a mai gafat politic in trecut cu Alianta Civica. Doamna Ana Blandiana afirma impecabil in anii ’90, citez aproximativ : „Romanii si-au luat portia de libertate. Unii si-au luat economia, fabricile, bancile,… altii dreptul de a protesta… ” Acum, in 2013, Dansa a lasat/tradat tabara protestatarilor. Pacat …Doamna Blandiana. Tanarul Serge Celibidache a „cunoscut” comunismul de la distanta. Plecand de la talentului raposatului lui tata, avea o traditie/pozitie de aparat. Pentru toti cei care au fost prezenti, iarta-i Doamne.

  6. O gluma buna auzita la radio Gherrilla:
    De ce nu s-a dus Ponta la salonul de carte de la Paris?
    Pentru ca nu avea un stand de …PLAGIATE!

  7. Nicolae Manolescu a spus ca-s beti. Mai bine ii facea golani. Sau, mergind inapoi pe aceeasi linie, vorbea de „agenturili”.
    Ca cine-i Marga si ce-a facut din ICR… nu e o surpriza. Ca cine-i Nicolae… dar poate ca nici asta nu e o surpriza chiar asa de mare. Havel n-a putut sa fie, caci i se potriveste mai bine modelul bastinas…

  8. Ma bucura faptul ca distinsii domni aminti mai sus au hotarat sa nu participe la salonul de carte de la Paris. Au anuntat acest lucru in mod discret si civilizat. In acelasi timp nu pot sa fiu de acord cu protestul ad-hoc organizat la standul de carte al Romaniei. Confirma inca o data cat de bolnava e societatea romaneasca. Unde este nunta apare imediat si contra-nunta, confruntarea este intotdeauna publica, se transeaza lucruri la cald. Sper ca si cei absenti nu aproba asa ceva. In concluzie, nu am pierdut nici aceasta ocazie sa ne dam arama pe fatza.

  9. Fiecare, cu dreptatea lui. Dar mă gîndesc la francezi – ce-or spune, după asta, despre români culturali şi ţigani corturari: La meme Jeannette, autrement coiffee.

    • Dar de ce atata grija pentru ce zic francezii si pentru politete, domnul meu? O politete autentica, daca intr-adevar invitatia a venit din partea Frantei, cum zice dl. Ambasador, pentru fiecare om in parte si nu paushal, era sa il fi invitat chiar pe dl. Patapievici, si el scriitor, daca ati uitat, si mai ales, un sef de institutie care a facut lucruri eficiente, pentru ca romanii omologati peste tot in lume sa fie cunoscuti in Franta.

    • Good point!!! I-am „admirat” totdeauna pe cei care ies din cand in cand din joc (functie de conjunctura) si privind usor superior ne spun „ce mizerie; nu am nevoie – eu sunt mai presus”. Iar spectatorii ar trebui sa ia act de „demnitatea gestului” si intr-un imberb elan colectiv sa ii elogieze… O fi asa cum imi spunea un bun amic deseori – e ca la popi – nu conteaza ce face ci doar ce zice. Oricum, o iubim pe Maria si colectia ei de palarii…

  10. @Lupul Monathist
    Da-ne-am mai des arama pe fata!
    De dragul retoricii faceti comparatii fara continut. Daca, totusi, e asa cum spuneti, se nunteste din nou dracu cu florile palide ale culturii romane predispusa la un tip de rezistenta de trista amintire.
    Pare ca nu va deranjeaza ca Romania, la nivel diplomatic, s-a facut de ris, neavind un corespondent adecvat pentru Presedintele Frantei. Ca Pontache joaca alba-neagra cu chestiuni de stat, avind in cap calcule de parvenit politic.

    Mie mi-a parut rau ca protestul a fost atit de naiv. De rasuflat. Si mi-a parut rau ca s-a retinut ca erau niste francezi si japonezi printre proetestatari. Dupa cum se stie, romanilor le fac revolutiile niste straini, caci ei sint prea ocupati sa stea cu dintii la gard si sa toace. Mi-a parut rau ca scriitorii romani invitati pe bune n-au avut curajul lui Cartarescu. Cu atit mai mult cu cit listele ulterioare aproape ca au triplat delegatia Romaniei. Verificati aceste liste si vedeti cine sint fripturistii – nota lor de plata trecuta sub tacere, in timp ce inca se mai vorbeste despre risipa sub Patapievici.

    Oare ar fi atit de ciudat ca in acest moment Romania sa iasa in strada si sa sanctioneze toata „clasa` politica? In conditiile in care guvernarea ingroapa economia (macar pentru asta), iar opozitia se ingoapa pe sine?

    • @Contras – va asigur ca nu pierdem nicio ocazie in a ne da arama pe fata. Ce pot sa va spun este ca astfel de contre si contre la contre publice nu ajuta la nimic si toata lumea pierde. Daca actuala administratie de la Bucuresti, cea din fruntea ICR-ului se comporta cum se comporta noi nu trebuie sa facem la fel. Nu ne obliga nimeni sa intram in jocul lor. Nu trebuie sa plagiem, nu trebuie sa ne comportam nevrotic precum presedintele Senatului, nu trebuie sa facem gesturi mitocanesti precum presedintele tarii, nu tebuie sa socializam cu fosti colaboratori ai Securitatii si bolsevici asa cum face Casa Regala. Continui sa cred ca mai exista niste ramasite de bun simt in actuala degringolada a societatii romanesti care inca face discernamant intre ce e bine si ce e toxic. La fel cum nu dau doi bani pe noua directie trasata de conducerea ICR, la fel de bine nu aprob circul de la Paris. Un tipic episod romanesc al urcatului pe lampa. Nu s-a intamplat la standul Burkinei Fasso sau al Senegalului, ci la cel romanesc. Al Romaniei, care se vrea tara europena, intr-o tara gazda cu care continui sa cred ca avem o relatie speciala. Nu stiu cine a avut ideea „stelara” de a origaniza asa ceva si in continuare sper ca distinsii domni care au refuzat pe buna dreptate participarea nu aproba acest circ de prost gust. Va doresc mult bine.

  11. Nu era cazul de nici un en-tartor, experienta vizitei unui alt lider neocomunist roman intr-o cu totul alta tara francofona releva faptul ca romanii au grija de-ai lor.

    Indemnul meu catre Victor Ponta: „Say cheese!”

  12. @ Lupul Monarhist
    Sa nu le facem jocul. Sa stam sa ne uitam. Sa facem… rezistenta prin cultura, pentru ca noi nu sintem si nu vrem sa fim la fel ca ei. Pai… poate ca, de fapt, asa le facem jocul.

    Daca ei plagiaza, noi protestam. Daca ei fac lucruri pe care nu ar trebui sa le faca, facem acelasi lucru, protestam. Nu facem ca ei, adica nu plagiem, nu ne dam in petec, etc, cum bine spuneti ca nu ar trebu ia facem, ci ii sanctionam pentru nenorocirile pe care le atrag asupra noastra.
    Cam asa se regleaza lucrurile in cetate. De milenii.
    Vorbiti un pic ca un om de pe alta lume.

    &
    Celor care cred ca absentii au comis o impolitete sau un gest nepatriotic: fiti in primul rind domniile voastre politicoase si nu mai emiteti pareri despre ce ar trebui sa faca alti oameni cu demnitatea si reputatia lor… Macar atita lucru, daca tot nu va sta in git pricina politica si nu va da constiinta ghes sa ajungeti si domniile voastre in situatia lor.

  13. Provincialismul scriitorilor comentatori romani…
    Grila lui Nenea Iancu – „simt enorm si vaz monstruos” – e potrivita pentru scriitorul in postura de creator; insa in postura de comentator e cel putin pernicioasa …ea ne arata clar „deficientele de logica”, iar uneori ipocrizia, nombrilismul si unilateralismul „scriitorului in postura de comentator” …ceea ce scriitorii romani inca nu au invatat (reinvatat) este ca ceea ce realmente intereseaza publicul cititor este ca acestia sa se exprime pe ei insisi si mai putin comentariile lor despre altceva sau altcineva…
    Am urmarit cu un zambet ingaduitor disputa de mai sus cu „Ilinca” si, credeti-ma, doamna Jela, ati pierdut-o la un scor de „forfait”… (cititorul comentator e superior sciitorului comentator)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Doina Jela
Doina Jela
Este scriitoare, autoare u unui important numar de volume, care investigheaza si analizeara regimul comunist din Romania , cum ar: Cazul Nichita Dumitru, încercare de reconstituire a unui proces comunist- 1995- Humanitas, Bucureşti, Telejurnalul de noapte, Polirom, Iaşi, 1997,( Ediţia a II-a Vremea, 2005), Această dragoste care ne leagă, Humanitas, Bucureşti, 1998, ( ediţia a II-a Humanitas, 2004), Drumul Damascului. Spovedania unui fost torţionar, Humanitas, 1999, (Ediţia a II-a, Humanitas, 2002), carte ecranizată de Lucian Pintilie în După amiaza unui tortionar, 2001), Lexicomul negru, Unelte ale represiunii comuniste, Humanitas, 2001. Afacerea Meditaţia Transcendentală, în colaborare cu Cătălin Strat şi Mihai Albu, Reuşeşti sau mori– convorbiri emailate cu Vladimir Bukovski. Ungaria 56, Revolta minţilor şi sfârşitul mitului comunist în colab. Cu Vladimir Tismăneanu (Curtea Veche, 2006). O suta de zile nu Monica Lovinescu, editura Vremea, 2008. A îngrijit ca editor la Humanitas si apoi Curtea Veche Publishing numeroase volume de acelasi profil. A fondat si a fost multi ani secretar al Asociaţiei Ziariştilor Independenţi din România, filiala românească a Asociaţiei Jurnaliştilor Europeni cu sediul la Bruxelles (AEJ).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro