joi, martie 28, 2024

Lanțul nesimțirii lor

În 1979, când a ieșit la lumină plagiatul lui Eugen Barbu din romanul Incognito III, Uniunea Scriitorilor se delimita, printr-un comunicat oficial, de un astfel de procedeu „contrar normelor profesionale şi morale, incompatibil cu principiile eticii şi echităţii scriitoriceşti[1]. Era, pentru acea vreme, un act de curaj, ținând cont de poziția de forță pe care Eugen Barbu o avea în aparatul de conducere al partidului (membru al Comitetului Central al PCR, posesorul unei reviste de scandal, unde erau executați toți cei care nu-i erau pe plac), iar solidaritatea în România acelor ani era un lucru extrem de rar. Au existat, bineînțeles, destui care să sară în apărarea cerberului de la Săptămâna, numind plagiatul „tehnică de creație“ sau „colaj“, însă, cu toate acestea, Eugen Barbu a fost declarat plagiator de o asociație profesională sprijinită de toți intelectualii de valoare ai momentului și obligat să facă un mic pas înapoi: se angaja spășit că va reflecta pe viitor „asupra metodologiei în care vor fi scrise viitoarele mele cărți“[2].

În vara lui 2012, prim-ministrul României, Victor Ponta, era declarat plagiator de Comisia de Etică a Universității București, după ce un astfel de verdict fusese împiedicat în fel și chip: ministrul Pop dizolva peste noapte consiliul general al CNATDCU, blocând astfel finalizarea raportului care ar fi constatat plagiatul și ar fi dus la retragerea titlului de doctor al premierului. Dacă, la început, Victor Ponta a făcut un mic pas înapoi, arătându-se oarecum dispus să renunțe de bună voie la titlul pe care îl obținuse prin furt, ulterior, văzându-se susținut și de cine n-ar fi crezut, a înțepenit într-o postură care îi caracterizează de atunci încoace orice atitudine publică: „obraz de scoarță și las-o moart-n păpușoi“. Ce contează ce spun unii și alții? Sunt oricum prea puțini și, pe deasupra, pătați de partizanat murdar (băsism). Important e că oamenii serioși nu te acuză, ci se fac că nici n-au auzit de așa ceva, că sunt alte lucruri mai importante pe ordinea de zi, sau la sumarul revistei, că trebuie să scăpăm de Băsescu etc.[3] Și astfel Victor Ponta își păstrează în continuare titlul academic, ca să nu mai vorbim despre poziția de demnitar al statului, fără ca, asemenea înaintașului său, Eugen Barbu, să fi declarat măcar că va reflecta la rolul pe care îl au ghilimele sau notele de subsol într-o lucrare proprie.

Cazul cel mai recent de plagiat, denunțat din nou, spre cinstea ei, tot de Comsia de Etică a Universității București, cel al doamnei Ștefania Duminică, secretar de stat în Ministerul Educației, confirmă deja o rețetă de succes: plagiatul nu te împiedică să faci carieră într-o demnitate publică. Dacă nu-l descoperă nimeni, norocul tău. Dacă totuși se găsește vreun deștept care să scotocească după potcoave de cai morți, nu te pierde cu firea: ia-ți un mic concediu ca să te clarifici și apoi întoarce-te cu forțe proaspete la lucru. Șeful tău direct, ministrul Pricopie (care, nu-i așa?, și-a propus să se termine odată cu corupția din învățământ) se va face că îți cere demisia, fără să o poată chipurile impune, și va arunca pisica moartă în ograda guvernului; primul-ministru nici ars cu fierul înroșit nu va denunța un plagiator (există totuși solidaritate de breaslă!) și va arunca și el, bucuros altminteri, fumigena în ograda liberalilor cu care oricum a cam sticat casa.

Și așa, de la Ioneasca la Piscupeasca și până, hăt!, la Protopopeasca lanțul  e lung și fără fisură. Și pe zi ce trece se strânge mai tare, sufocându-ne. Vom mai avea oare tăria să-l sfărâmăm vreodată?

________________________________________


[1]„George Macovescu (preşedintele Uniunii Scriitorilor) a informat Consiliul despre constatările colectivului de scriitori desemnat de Biroul Scriitorilor, în şedinţa sa din 17 ianuarie anul curent, pentru a analiza situaţia creată de romanul Incognito, volumul III, de Eugen Barbu. Consiliul a luat în discuţie aceste constatări şi a hotărât să dezavueze procedeul plagiatului folosit de Eugen Barbu în volumul III al romanului Incognito.“ apud. Monica Lovinescu , Posteritatea contemporană/ Unde scurte III, Humanitas 1994, p. 68.

[2] Idem., p. 76.

[3] Cum să interpretezi altminteri refuzul României literare (unde apăruse în 1979, în vremuri mult mai grele, comunicatul USR privind plagiatul lui Barbu) de a publica textul Zodicăi Zafiu care analiza tocmai stilistica plagiatului lui Victor Ponta, sau afirmații mult mai recente ca cele ale lui Paul Cernat: „am închis ochii la plagiatul premierului nu pentru că l-aş fi negat, ci pentru că mi s-au părut şi mi se par în continuare mai grave „infracţiunile“ (acoperite) ale lui Băsescu & Co“ (Despre prgamatismul partizan, în Observator cultural, nr. 709/2014)?

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. Din pacate, lantul nesimtirii nu se rupe.Asa e el fabricat. După ce doi ani rezistă oprobriului, nesimtitul ajunge să beneficieze chiar de un fel de respect si de admiratia celor care l-au pus la coltul de rusine, exact pentru această capacitate de a rezista. Obrazul gros devine o virtute sui-generis. E de rîsul lumii să asteptăm ca Victor POnta să o pedepsescă pe dna Duminică, nu? În ce calitate ar face-o? In ce calitate, dl. Pricopie le-ar cere profesorilor să nu ia ciubuc de la copii, dacă seful lui e un furicios de trei parale? În ce calitate părinții si profesorii i-ar asculta, pe toti?
    Face bine ca din când in când să ne amintim totusi in ce tară trăim…. La doi pasi de aici curge sânge, la noi pretul acesta teribil a fost uitat, e de domeniul trecutului, aici rezistenta lantului sfârșește prin a-i legitima pe nesimțiți. Si desigur, pragmatismul partizan, când ai nu-i așa, infractiuni mai grave de combătut…Cum inainte de a le combate, trebuie să le si descoperi, solidaritatea pragmativcă durează. Devine si ea virtute. Și tot asa….

  2. Postez aici prin metoda copy/paste :) comentariul meu de la articolul profesorului Tismaneanu facut inainte de aparitia textului dvs.

    „Chiar daca postarea mea nu e legata direct de articol, ea constituie o masura pt. a preveni o revolta populara similara in Romania. Propun ca dottore V.V.Ponta sa elaboreze, pe sest in cabinetul din Victoriei numai la lumina veiozelor, o HUG prin care sa declare toate tezele de doctorat si masterat secret de stat si asrfel sa interzica accesul celor rauvoitori si basisti ce vor “sa faca rau ca sa nu fie bine” (Hagism inversat) membrilor de nadejde ai “celui mai cinstit guvern” al “marilor proiecte.”

    • Apropo de necesitatea de a ramane strâns uniti in jurul Marelui Plagiator, ca sa nu ramanem in ghearele mult mai periculosului Traian Basescu, dau si eu copy paste la un text, de Alex Stefanescu.

      De altfel, Traian Băsescu se află la originea multor fapte reprobabile din România. De curând a fost trimis în închisoare pentru a doua oară Adrian Năstase, din cauza aceluiași personaj malefic. Traian Băsescu i-a vizitat acasă, noaptea, pe cei cinci judecători care urmau să formeze completul de judecată și, sub amenințarea că le ia robele (și le dă la spălat cu un detergent pentru rufe albe), i-a convins să voteze în unanimitate pentru condamnarea fostului prim-ministru. Este adevărat, în instanță s-a dovedit că inculpatul a încălcat legea, dar și această încălcare a legii a fost rezultatul unor manevre ale lui Traian Băsescu care, deghizat în îngeraș, ateriza frecvent pe umărul lui Adrian Năstase și îi șoptea persuasiv: „Hai, încalcă legea! E atât de plăcut… Încalc-o măcar puțin! Te rog eu…“

      Plagiatul grosolan săvârșit de Victor Ponta se explică tot prin intervenția machiavelică a actualului președinte. Chiar în timp ce migălea la teza sa de doctorat, înconjurat de teancuri de cărți și de fișe și cu picioarele scufundate într-un lighean cu apă, Victor Ponta s-a trezit cu Traian Băsescu în camera lui de lucru. „Uite, Victoraș, i-a spus președintele, ți-am adus ziarele de azi fiindcă tu, bietul de tine, nu ai timp să le cumperi“. Și chiar în clipa în care Victor Ponta s-a repezit să citească ziarele, Traian Băsescu, cu un zâmbet sardonic, s-a și grăbit să șteargă, pe ascuns, ghilimelele care încadrau un citat de șaizeci-șaptezeci de pagini din lucrarea doctorandului.

      De altfel, dacă ne ducem și mai mult în trecut, ne dăm seama că Victor Ponta nici nu intenționa să se înscrie la doctorat. Într-o bună zi, însă, cu prilejul unei recepții date la Palatul Cotroceni, președintele l-a prins cu drăgălășenie de pielea de sub bărbie, l-a privit drept în ochi și i-a spus persuasiv: „Ce bine ar fi să te înscrii la doctorat! Mi-ar face o mare plăcere să-ți pot spune «dottore»!“ Iar Victor Ponta s-a conformat. Cine dintre noi ar putea să rămână surd la o rugăminte a șefului statului?

      (În ceea ce mă privește, mărturisesc că și eu am incriminat, în diverse articole, plagiatul lui Victor Ponta numai și numai din cauza presiunilor făcute asupra mea de Traian Băsescu. Pe mine însă nu m-a rugat, m-a amenințat. Mi-a spus că dacă nu iau atitudine împotriva plagiatului îmi confiscă 25 la sută din talentul literar. Iar 25 la sută reprezintă, în cazul meu, foarte mult, pentru că am un talent literar imens.)

      Traian Băsescu umblă cu un cutter în buzunar cu care taie, ori de câte ori are ocazia, salariile și pensiile. Traian Băsescu alungă norii care ar putea aduce zăpada necesară agriculturii. Traian Băsescu toarnă plumb în ghetele jucătorilor noștri de fotbal.

      Și tot Traian Băsescu pune somnifere în cafeaua lui Crin Antonescu și deschide flacoane cu gaz ilariant sub nasul lui Victor.
      I

  3. Iata ce sta scris in Analiza Comisiei de etica a UB a tezei lui Ponta: „blocuri de text preluate incorect” Asta nu înseamna plagiere ci tout simplement preluare incorecta. Comentarii?

    • @DanBruma: „Comentarii?” Desigur. Conform celor postate cateva randuri mai sus, daca sugestiile dlui Alex. Stefanescu de „imbunatatire a imbunatatirilor Codului Penal” vor fi adoptate in viitorul apropiat, atunci nu doar doamna cu pricina dar si domnul Ponta are sansa de a-si mai adauga un titlu pe panoplie: „plagiator magna cum laude”!
      Domnule Alex. Stefanescu, felicitari pentru inventarea acestui titlu si pentru „imbunatatirile” propuse; n-am mai ras de mult cu lacrimi.

      • De ce sunteti asa de” suparata” pe dl.Stefanescu? El nu face altceva decat sa isi joace rolul,cat mai bine desigur, de tucalar al d-lui Ponta.
        Reuseste de minune.

    • DanBruma crede că Ponta a decupat stîngaci niscaiva fragmente. Să meargă să-și facă temele. Actualul prim-ministru a copiat lăbărțat și a încadrat isprava la rubrica „creație personală”. E anapoda să bănuiești altceva.

  4. Ce sila ma cuprinde cand i-mi aduc aminte cum era prezentat acest plagiator prin 2012,atunci cand iesea la conferintele de presa:Inainte de a veni la pupitru,un consilier al sau venea la microfon si anunta cu un ton triumfalist:”Premierul Romaniei,d-nul…Victor Ponta”!Cati dintre d-voastra i-si mai aduc aminte?

  5. Prezența lui Ponta ca PM ar trebui să dea fiecărui cetâțean responsabil al acestei țări, senzația dezagreabilă că cineva din spatele acestui ins. i-a trântit o flegmă în ochi pe care n-o poate da jos, nicicum. Poate s-o usca, cumva, și-om mai încerca atunci.

  6. Te cuprinde disperarea in fata neputintei de-a face ceva,de-a schimba ceva.Nu pot sa cred ca poporul asta are atatea otrepe,numara atatia mizerabili adaposteste atatea lichele.
    Vorbim mult, unii scriu mult , lucrurile raman la fel.
    Timpul trece si tot el rezolva situatia.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristina Cioaba
Cristina Cioaba
A absolvit Facultatea de Litere a Universității din București unde a obținut și titlul de doctor (2007). A editat volumul, Monica Lovinescu Jurnal esențial (Humanitas 2010). Activează ca profesor de limba română.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro