Home » Cultura »Energie »Media / Tech »Opinie » Citesti:

Lebedele Negre ale celor două Renașteri

Constantin Crânganu noiembrie 23, 2017 Cultura, Energie, Media / Tech, Opinie
23 comentarii 4,180 Vizualizari

Identificarea inteligenței artificiale drept o nouă Lebădă Neagră a secolului al XXI-lea[1] m-a adus în vecinătatea evenimentelor rare, impredictibile și cu un impact disproporționat de mare din istorie. Studiul lor a produs concluzii surprinzătoare: prima Renaștere din Europa, ca și a doua, actuala Renaștere, au fost declanșate și întreținute de Lebede Negre.

Prima Renaștere

La 1450, Europa plonjase deja de peste un secol în Mica Glaciațiune. Temperaturile au scăzut considerabil, ghețarii au avansat către sudul continentului distrugând ferme și sate din Alpi și Scandinavia, sezonul agricol s-a scurtat periculos de mult, declanșând foamete și răzmerițe, populația Islandei s-a înjumătățit din cauza gerurilor năprasnice, coloniile înfloritoare ale vikingilor din Groenlanda au dispărut, „moartea neagră” (ciuma bubonică) a omorât circa 75 milioane de oameni, incluzând 60-75% din întreaga populație a Europei, Războiul de 100 ani încă nu se terminase, urmând a provoca alte 2,8 milioane victime  – toate aceste evenimente au împins Europa într-o fundătură istorică (Dark Age).

Tot în jurul anului 1450, Johannes Gutenberg a inventat presa tipografică cu litere mobile (Figura 1). O invenție singulară, de tip Lebădă Neagră, a produs o transformare radicală a științelor, disciplinelor umaniste și politicii. Ajutată de prețul scăzut al hârtiei (morile italiene produceau circa 4500 foi tipografice/zi), presa lui Gutenberg a marcat prima revoluție informatică.

Înainte de 1450, doar călugării putea citi și scrie manual cărți pe care extrem de puțini oameni își puteau permite să le cumpere din cauza prețurilor exorbitante. Restul populației, circa 99%, era analfabetă.  Exceptând experiențele directe, aproape toate cunoștințele umane erau transmise pe cale orală. Precum în jocul de copii ”Telefonul”, de-a lungul a zeci și sute de generații, informațiile au fost, puțin câte puțin, distorsionate și pierdute.

Cărțile tipărite au schimbat toate acestea. Disponibile la un preț redus, cărțile au permis și permit în continuare oamenilor să interogheze trecutul cu o mare acuratețe; să extragă înțelepciunea speciei noastre; să înțeleagă punctul de vedere al celorlalți, nu doar al celor de la putere; să contemple ideile extrase cu migală din Natură de cele mai mari minți care au trăit vreodată. Cărțile au permis oamenilor de demult să vorbească acum în mintea noastră. Cărțile ne pot însoți pretutindeni. Cărțile sunt răbdătoare când înțelegem mai încet, ne permit să trecem peste părțile neplăcute de câte ori dorim și nu sunt niciodată critice față de lipsurile noastre.[2]

Democratizarea informației a avut un impact extraordinar asupra popoarelor europene. Până la mijlocul secolului al XV-lea, biserica era autoritatea suprema care deținea monopolul cunoașterii și tot ceea ce oamenii știau venea de la biserică. Presa lui Gutenberg a schimbat dramatic această paradigmă: a avut loc o creștere exponențială a cunoașterii în rândul maselor. În doar 50 ani s-au tipărit 25 milioane de cărți și multe alte milioane de pamflete politice. Ideile cele mai îndrăznețe au început să fie răspândite și să-și facă loc în conștiințele oamenilor, geniile artistice ale Europei au înflorit (în special în perioada 1490 – 1520, prin da Vinci și Michelangelo), Francis Bacon și Galileo Galilei au impus metoda științifică, Copernic a descoperit că Pământul nu este centrul universului, așa cum prevedeau canoanele bisericești, oamenii au aflat că inima nu este suflet, ci doar o pompă. Mai trebuie adăugate și marile descoperiri geografice ale lui Columb (1492), Vasco da Gama (1497) și Magelan (1521), care au marcat Globalizarea 1.0. Pe scurt, într-un interval de circa 80 ani, Europa a beneficiat din plin de prima Renaștere, transformându-se dintr-o zonă vitregită a lumii în cea mai avansată la vremea respectivă.

Un banal cuvânt german -die Presse- a generat în multe limbi europene sinonime ale cunoașterii nelimitate, informației democratizate și evoluției intelectuale accelerate: the press, la presse, la prensa, presă, пресса etc. Agențiile de știri sunt cunoscute astăzi drept agenții de presă (Associated Press, France Presse, Agerpres). Și, în multe democrații, presa este o putere de stat, care apără libertatea cuvântului. Nu întâmplător, Primul Amendament al Constituției SUA, adoptat în 1791, „garantează libertatea de exprimare prin interzicerea Congresului de a restricționa presa”.

Dar, pe lângă impacturile pozitive, presa lui Gutenberg a generat și consecințe adverse.

Tiranii și autocrații au înțeles imediat că alfabetizarea, învățarea, cărțile și ziarele sunt potențial periculoase. Ele pot genera idei independente și chiar rebele în mințile supușilor. Guvernatorul regal britanic al Coloniei Virginia, Sir  William Berkley, a raportat guvernului de la Londra în 1671:

“Îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu există școli libere și nici tiparnițe; și sper că nu le vom avea nici în următoarea sută de ani; căci învățătura a adus în lume neascultarea, erezia și sectele, iar tiparul le-a răspândit împreună cu calomnii împotriva celui mai bun guvern. Dumnezeu să ne ferească de amândouă! “

Martin Luther (1483 – 1546) a fost primul utilizator de tip Twitter al presei lui Gutenberg. El a demonstrat noua putere a tiparului publicând numeroase pamflete de condamnare virulentă a bisericii catolice. Reforma luterană ulterioară a fost o cauză majoră a violențelor  religioase care au însângerat multe secole și multe popoare europene. Biserica catolică, după ce a îndurat și supraviețuit peste o mie de ani de provocări, și-a văzut autoritatea supusă unei încercări teribile, pe care nu a mai putut niciodată s-o contracareze. O fractură deplină s-a produs și astăzi Biserica Reformată sărbătorește 500 ani de la tipărirea tezelor lui Luther în diverse orașe germane.

Biserica catolică nu a acceptat știrbirea autorității sale milenare după inventarea presei lui Gutenberg. Diseminarea pe scară largă a cunoștințelor din diverse domenii a fost considerată periculoasă pentru controlul absolut al conștiințelor enoriașilor. După o primă perioadă de acceptare a noii Lebede Negre, Renașterea europeană s-a confruntat cu un regres masiv, cu o dramatică luptă împotriva schimbărilor introduse de tipărituri.

În 1497, călugărul Girolamo Savonarola, ajutat de alți fanatici, a preluat controlul Florenței, centrul european al Renașterii. Ei au aprins ruguri în piața publică a orașului și au ars așa-zise deșertăciuni (oglinzi, cosmeticale, cărți de joc, rochii fine etc.), dar, foarte important, și cărți (precum cele ale lui Boccaccio), instrumente muzicale sau obiecte de artă. Diversitatea Florenței a fost înăbușită: homosexualii au fost spânzurați prin copaci, evreii, arabii și alții au fost fugăriți din oraș.

Intoleranța bisericii provocate, printre altele, și de tipărirea cărții lui Copernic Despre mișcările de revoluție ale corpurilor cerești în 1543, a generat represiunea oamenilor de știință, precum Giordano Bruno (ars pe rug în 1600) ori Galilei (forțat să abjure heliocentrismul în 1663) și s-a soldat cu numeroase execuții și distrugeri de-a lungul continentului (vezi, de exemplu, activitățile Inchiziției în Franța, Spania, Portugalia, Italia sau Germania).

Consecințele negative ale apariției tiparului în prima Renaștere europeană trebuie să ne servească drept lecții despre modul în care societățile aleg să acționeze în fața unui eveniment rar, neprevăzut și capabil de acțiuni disproporționat de masive, pe scurt, atunci când apare o Lebădă Neagră. Lecțiile acestea sunt necesare pentru că, în prezent, trăim în mijlocul unor evenimente similare.

A doua Renaștere

În martie 1989, Tim Berners-Lee a inventat World Wide Webb (www), adică Internetul.

În noiembrie 1989, a căzut Zidul Berlinului, după care comunismul european s-a prăbușit în două luni de zile. Iar în 1991, Imperiul Răului – aka Uniunea Sovietică – a dispărut prin implozie.

Ambele evenimente sunt Lebede Negre clasice, discutate și acceptate ca atare pentru că au fost evenimente extrem de rare, total imprevizibile, iar consecințele lor, bune și rele, sunt materia disruptivă a celei de-a doua Renașteri – mondiale, nu doar europene.

Impacturile concertante ale celor două Lebede Negre au produs schimbări dramatice pe aproape tot globul și ne-au afectat viețile și modul cum interacționăm unii cu alții într-o lume interconectată. Pentru că zidurile comuniste s-au prăbușit și 65 țări au devenit democratice, a apărut de asemenea un potențial imens pentru răspândirea și victoria revoluțiilor tehnologice inițiate de Internet.[3]

Și consecințele pozitive nu s-au lăsat așteptate.

Creșterea economică s-a îngemănat cu creșterea populație. Când a căzut Zidul Berlinului, 40% din omenire trăiau într-o sărăcie avansată. Astăzi, doar 12%. Pentru prima dată în istorie, numărul oamenilor săraci de pe planetă a scăzut considerabil (cu peste un miliard după 1990) și populația globului a crescut enorm (cu peste 2 miliarde) în aceeași perioadă.

Numărul oamenilor de știință care trăiesc astăzi este mai mare decât al tuturor celor care au trăit vreodată până în 1980 și – datorită în bună parte lor – durata medie de viață a depășit în ultimii 50 ani pe cea existentă în ultimii 1.000 ani.

În 1990, din cele circa 5 miliarde de locuitori ai planetei, doar 2 miliarde puteau să scrie și să citească. Astăzi, într-o lume care hrănește 7,5 miliarde oameni,  6,5 miliarde pot scrie și citi. O creștere a alfabetizării cu 4,5 miliarde este o realizare enormă, oricare ar fi criteriul folosit.

Un copil născut astăzi aproape oriunde are șanse să crească mai sănătos, mai instruit și mai bogat decât în oricare alt timp al istoriei. Ultimele decenii au fost extraordinare. Mai multă mâncare și o medicină mai bună au făcut ca speranța de viață să crească cu 25 ani. Pentru asta a trebuit să treacă o lungă perioadă, începută cu cel puțin cu un mileniu în urmă.

Internetul, care era practic inexistent cu 25 ani în urmă, a conectat 1 miliard de oameni până în 2005, 2 miliarde până în 2010 și 3,4 miliarde până în 2016, dintr-o populație totală de 7,4 miliarde. Aproape jumătate din populația globului este astăzi on line! Și comunică tot mai mult. Rețelele de socializare, dominate de Facebook – o altă Lebădă Neagră, l-au transformat pe Zuckerberg în noul Gutenberg al celei de-a doua Renașteri.

În 1962, Marshall McLuhan a scris despre Galaxia Gutenberg și „satul global”, o metaforă premonitorie a Internetului și puterii sale magice de interconectare[4]. Cred că  o extindere a titlului, sub forma Galaxia Gutenberg-Zuckerberg, ar lega coerent și îndreptățit, două Lebede Negre.

După „sfârșitul istoriei” prezis de Francis Fukuyama în 1989, cuvântul de ordine al celei de-a doua Renașteri a devenit globalizarea – o nouă realitate economică, politică, socială, culturală etc, generată de democratizarea post-comunistă și capacitățile uluitoare ale Internetului. O lume globalizată apare ca produsul direct al celor două Lebede Negre din 1989 – sfârșitul Războiului Rece, urmat de noi valuri ale democratizării, dispariția multor ziduri și bariere ideologice, pe fundalul unor fluxuri de bunuri, servicii, bani, oameni și idei care traversează granițele naționale.

În 2005, ziaristul Thomas L. Friedman a descris noua planetă globalizată printr-o metaforă expresivă: The world is flat (Lumea este plată). Cartea indică 10 cauze care au produs aplatizarea lumii – primele două sunt căderea Zidului Berlinului și browser-ul Netscape, licitat public în 1995. Urbanizarea, integrarea și colaborarea multinațională sunt alte ingrediente ale globalizării din a doua Renaștere.

Multă lume s-a entuziasmat de mirajul noii „lumi plate”, care promitea beneficiile unor largi deschideri  trans-naționale, impulsionate și susținute de creșterea conectivității internautice. Dar realitatea anului 2017 sugerează că lumea actuală este mult mai muntoasă. Lebedele Negre, responsabile de apariția celei de-a doua Renașteri, au impus schimbări mai rapide și mai disruptive decât presa tipografică din prima Renaștere. Pe lângă imense beneficii, ele au generat și aspecte care pot contribui potențial la masive destabilizări politico-sociale: inegalitate economică crescută, mai mult extremism, migrări în masă, emergența unor noi actori politici pe scena lumii (China) etc.

Globalizarea este minată de două puncte vulnerabile.

Primul este creșterea inegalității economice, care nu s-a dovedit a fi all inclusive – beneficiile create de mirajul unor mai largi deschideri transnaționale și al conectivității crescute nu ajuns egale pentru toți. În noua lume „muntoasă”, unii au fost lăsați pe dinafară, alții nu participă, iar alții pur și simplu sunt furioși/resentimentari din diverse motive. Însă dramatismul creat de inegalitatea veniturilor și inegalitatea averilor nu este insignifiant. În Statele Unite și în majoritatea economiilor avansate, 1% din populație stăpânește o porțiune a bogăției naționale care a crescut în ultimele trei decenii cu până la 9% (Recordul absolut aparține Rusiei, unde cei mai bogați 1% dintre cetățeni și-au mărit averile cu 17% în perioada 1980 -2017). Motivul acestei creșteri inegale este faptul că locul și abilitățile personale (profesioniștii de elită) au devenit mai importante decât oricând. Dacă nu te găsești în locul potrivit, dacă nu-ți permiți să trăiești în New York, Londra,  Silicon Valley, Șanhai ori, de ce nu, București, sau dacă nu lucrezi în servicii financiare, de sănătate sau avocatură, șansele de obține un salariu peste medie sunt limitate.

Al doilea călcâi al lui Ahile îl reprezentă complexitatea globalizării: o fragilitate crescută, opusă robusteții, rezilienței sau chiar anti-fragilității[5]. Pentru că ceea ce se întâmplă într-un loc afectează rapid majoritatea planetei, rezultă că avem de-a face cu riscuri și șocuri sistemice pe principiul dominoului. Luați ca exemplu ultima criză financiară, cea mai severă din ultimii 150 ani. Începută în Statele Unite  în 2007 prin spargerea bulei imobiliare, s-a extins fulgerător (precum ciuma bubonică din timpul primei Renașteri) și a afectat negativ în următorii 2-3 ani bursele de acțiuni, instituțiile financiare, economiile naționale și cetățenii din multe țări. Sau gândiți-vă la pandemia de gripă din 2009: începută în Mexico City, s-a răspândit în 160 țări în doar 30 zile.

Internetul este vehiculul care transportă astăzi mai multe și mai variate informații decât toate cărțile tipărite vreodată, dar ironia face ca mulți oameni să nu mai citească „pe hârtie”, ci variante electronice ale cărților vechi și noi. Nu puțin editori (incluzând pe cei care îmi publică și mie cărțile) au făcut trecerea de la presa lui Gutenberg la Kindle, Nook, Cybook, BOOX, pdf-uri simple și multe alte formate.

Succesul fulminant al celebrelor „universități” Google, Wikipedia și YouTube, ca și al numeroaselor rețelele de socializare – Facebook, Twitter,  Instagram, LinkedIn etc. – confirmă triumful categoric al noii Lebede Negre născute în martie 1989. Dar nu mai puțin important este și faptul că același internet este sursa unor malformații – virusuri, războaie cibernetice, crime cibernetice, fake news etc.

Hacker-ismul a devenit o nouă și foarte periculoasă meserie, la fel cu cea a troll-ilor. S-a ajuns până acolo încât unii se declară convinși că Rusia ar fi manipulat (cum oare?) ultimele alegeri prezidențiale din Statele Unite în favoarea lui Donald Trump. Stau și mă întreb însă: Dacă ar fi câștigat alegerile candidata democraților, s-ar mai fi iscat povestea asta cu hackerii și trolii ruși?

ISIS a devenit cel mare recrutor de luptători străini din perioada postbelică folosind platformele de socializare. Adepții lui Osama Bin Laden au fost și ei impulsionați/motivați de apelurile internautice ale liderului lor.

„Satul global” imaginat de McLuhan a devenit o realitate distopică astăzi: (Aproape) Toată lumea vorbește cu/despre (aproape) toată lumea. Foarte puține lucruri mai pot fi ținute departe de ochii și gura „satului global”. Oricine are acces la Google Earth poate să-mi vadă casa, ba chiar să se plimbe virtual pe strada din fața locuinței. Intimitatea mea geospațială este compromisă total fără a fi întrebat, fără a fi de acord și, cel mai grav, fără posibilitate de recurs (Sunt unul dintre puținii locuitori de azi ai planetei care nu are niciun cont pe nicio rețea de socializare. Și, totuși, nu sunt deloc la adăpost de privirile curioșilor în viața mea personală. Se poate afla extrem de ușor unde locuiesc, câți ani am eu, soția și copiii mei, telefonul fix, unde lucrez, ce salariu am și alte 1001 de amănunte intime. Scott McNealy, co-fondatorul lui Sun Microsystems, ne-a avertizat deja în 1999: You have zero privacy anyway. Get over it! Tradus în limbajul simplului utilizator, înseamnă că am devenit un nou tip de sclavi – supușii fără drepturi ai Măriei Sale, Internetul.

În 2014, când am început să public articolele mele despre fracturarea hidraulică pe Contributors.ro, au fost comentatori care nu au crezut că scriu din propria experiență profesională și din dorința de a educa un public masiv intoxicat de propaganda din Gasland și altele colportări de tip fake news. În ciuda publicării repetate a unui disclaimer, potrivit căruia nimeni nu mi-a plătit un cent (un leu) pentru seria respectivă de articole, un cititor mai înverșunat s-a declarat învins doar argumentând că nu am eu timp acum să caut pe Internet, dar sigur că voi descoperi cine și când v-a plătit. Cu alte cuvinte, pentru el și, din păcate, pentru foarte mulți ca el, internetul este sinonim cu sacrificarea intimității personale. Orice ai face, orice ai spune, dacă are timp, găsește el ceva compromițător despre tine pe Google. O simplă tâmpenie sau minciună publicată pe net devine practic indelebilă și te stigmatizează pentru eternitate.

Îmi urmăresc discret studenții la cursuri ori în pauze sau în campus. Aproape toți au ceva de textuit. Dacă o generație în urmă umbla cu cheia de gât, actuala cohortă este una de „cocostârci” umblând cu telefonul în mână: cioc-cioc-cioc, trimițând text messages or citind cine mai știe ce. Comunicarea umană, ca și învățarea,  se realizează astăzi pe cale eminamente electronică: e-books, e-mails, text messages, tweets, bloguri, vloguri, profesori virtuali, realități virtuale etc.

După 500 ani, Gutenberg îi cedează locul lui Zuckerberg.

Concluzii

Presa lui Gutenberg a fost Lebăda Neagră care a jucat un rol crucial în apariția și dezvoltarea primei Renașteri, a Reformei, Iluminismului și revoluției științifice. Cărțile tipărite după 1450 au contribuit la creșterea alfabetizării și la răspândirea învățământului de masă, punând astfel bazele economiei mondiale bazate pe cunoaștere.

Presa tipografică a împins comunicarea umană într-o nouă normalitate: informație abundentă, ieftină și ușor accesibilă, cu o varietate radicală și o largă participare. Pe de altă parte, același instrument a împins călugării în șomaj și a permis unui singur călugăr deziluzionat (Martin Luther) să fractureze o religie milenară și să declanșeze un secol de războaie religioase.

A doua Renaștere, după 1989, a însemnat aproape trei decenii de inter-conectare, integrare și întrepătrundere a noilor și vechilor democrații. De la căderea zidului Berlinului până la climaxul rețelelor de socializare, omenirea a construit o nouă civilizație, prețioasă, dar fragilă. Cum va arăta finalul celei de-a doua Renașteri? Depinde de noi dacă vom fi învățat ceva din lecțiile primei Renașteri. Poate că povestea lui David și Goliat ar putea  servi ca un punct de plecare.

Pe 8 septembrie 1504, Michelangelo a dezvelit, în piața centrală din Florența, statuia lui David (Figura 2). Cu o înălțime de peste 5 metri, cântărind aproape 6 tone de marmură fină de Carrara, și ilustrând talentul uriaș al artistului, David a devenit instantaneu un monument-capodoperă și un simbol al Renașterii florentine. Cu dalta și ciocanul, geniul lui Michelangelo a fixat în piatră un moment pe care nimeni nu-l mai văzuse până atunci. În loc să-l întruchipeze pe tânărul păstor într-o postură războinic-victorioasă, călcând triumfător peste cadavrul dușmanului ucis, așa cum era standardul epocii, Michelangelo le-a prezentat florentinilor un om singur, cu fața și gâtul încordate, cu sprâncenele ridicate, cu ochii scrutând orizontul unde Goliat așteaptă lupta decisivă.

David din Florența denotă hotărârea implacabilă a celui care știe care va fi viitorul său pas dar nu și urmarea lui. Cei prezenți în Piazza della Signoria la dezvelirea statuii au putut probabil să perceapă mesajul artistic al lui Michelangelo: David este surprins în acel moment al destinului când trebuie să aleagă între decizie conștientă și acțiune, între executarea acțiunii și acumularea curajului necesar să o facă. Florentinii au recunoscut acel moment. Pentru că îl trăiau atunci, la șapte ani după Savonarola.

Și noi îl trăim acum, la 30 de ani după începutul celei de-a doua Renașteri. Pentru că suntem deja imersați, tot mai des, tot mai profund, în confruntarea  dintre consecințele pozitive și negative ale globalizării, între forțele centrifuge și cele centripete ale incluziunii/excluziunii, între emergența geniilor și emergența riscurilor, între intensificarea populismului și cea a terorismului. Unii văd partea plină a paharului – avem norocul de a trăi într-un moment istoric și decisiv, niciodată întâlnit până acum în istorie. Alții remarcă partea goală a paharului – trăim într-o fantezie periculoasă, pentru că beneficiile promise de globalizare nu s-au materializat în mod egal pentru fiecare. Extazul în fața „lumii plate” a fost înlocuit cu sobrietatea realității dure: unele ziduri s-au prăbușit, dar lumea, atunci când nu construiește altele noi, este suficient de muntoasă pentru a ne testa nemilos caracterele și rezistența.

Vom avea nevoie probabil de un nou David, care să reaprindă entuziasmul victoriei, să ne asigure că eventualele greșeli pot fi corectate, să vegheze ca vulnerabilitățile noastre să nu fie exploatate de teroriști, să ghideze potențialul nostru colectiv dincolo de izolaționism sau ignoranță.

Pentru că un nou Goliat așteaptă.

NOTE_______________


[1] Cranganu, C., 2017, Inteligența artificială ca o Lebădă Neagră și impactul asupra viitorului

[2] Sagan, C., 1995, The Demon-Haunted World: Science as a Candle in the Dark, Random House, 457 p.

[3] Goldin, I. and Kutarna, C., 2016, Age of Discovery: Navigating the Risks and Rewards of Our New Renaissance, Bloomsbury Publishing, 328 p.

[4] McLuhan, M., 1962, The Gutenberg Galaxy: The Making of Typographic Man (1st ed.), University of Toronto Press, 293 p.

[5] Taleb, N. N., 2012, Antifragile Things That Gain from Disorder, Random House, 519 p.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "23 comments" on this Article:

  1. Deon spune:

    Observație: Internetul era inventat când Tim Berners-Lee a inventat WWW (care este practic un protocol de accesibilizare universală, o aplicație).

    Cu WWW, avem un nou mode de comunicare. Pentru a avea a treia revoluție industrială, mai trebuie:
    - un nou mod de organizare a economiei (e pe drum: economie colaborativă, uber etc.)
    - o nouă sursă de energie (e posibil: organizarea surselor neconvenționale după modelul Web-ului).
    Deci nu e departe.
    Deosebirea dintre prima + a doua revoluție industrială și actuala este că atunci atunci era loc de creșterea populației, pe când acum, nu prea. Atunci se murea (adică se omora) pentru Dumnezeu, apoi pentru democrație, acum nu știu pentru cine. Eventual se poate muri din cauza a ceva (competiție?).

    Tiparul a funcționat, la urma urmei, ca prima mașină de luptă împotriva creștinismului catolic.
    WWW-ul poate distruge valorile legate de ~ și propovăduite în numele individului.
    De ce nu me-am conecta la mașini DIRECT (nu prin ochi)? De ce n-am fi, la urma urmei, interconectați ? De ce n-am funcționa ca o adevărată bio-tehno-societate? (care nu va semăna cu tâmpenia din Avatar, sper). Din moment ce atâta bine, iubire, egalitate în drepturi, etică, mâna invizibilă etc. ne-au adus aici. Pentru cei în viață, care nu duc grija pumnului de orez pe care-l vor mânca mâine, cred că ne putem detensiona din privitul la viitor gândindu-ne la prezent, făcând ceva pentru noi, pentru cei pe care-i iubim. pentru ceilalți, cât ne mai rămâne energie. Altfel, alergăm în brațele morții, distrugând mediul care ne susține, distrugând-ne corpurile prin decuplare de la ciclurile Cosmosului.
    Pe scurt, trăim disrupție. După disrupție, vine creștere și pace și bine.
    Mulțumiri pentru articol!

  2. man of war spune:

    cred ca trebuiesc lamurite citeva lucruri. globalizarea nu s a produs din empatie fata de saraci, ci din dragostea pentru saracii care munceau pentru mai putin. sa analizam dubla moralitate : omul muncitor si creator care prin efort si propria i inteligenta a fost ruinat, si sarantocul crescut in dictatura caruia i s a oferit o sansa (mai mult lui sau cleptocratului de deasupra este o intrebare legitima) . de unde si pina unde a ajuns china comunista sa concureze si detroneze america oamenilor liberi ?

  3. ion adrian spune:

    Un articol foarte bun dle profesor Constantin Cranganu, poate cel mai bun publicat aici.

  4. neamtu tiganu spune:

    eram student cind am auzit prima data expresia “Know how”. Am avut o adevarata revelatie, da domnule, pina la urrma orice lucru e extrem de simplu, daca stii cum se face.

    Multi ani, generatii de spioni au trait din a scormoni cum fac altii roata, turbina, cum toarna otelul. Acum stie, sau poate afla toata lumea. Doar secretul coca cola a ramas.
    Nici macar patentele nu mai sunt sfinte, se trece peste ele cu voiosie, multe concerne au inceput, pur si simplu, sa renunte la editarea patentelor deoarece in loc sa asigure protectie mai degraba atrag atentia ca se face acel ceva.

    O fi bine o fi rau? Eu zic ca-i bine…
    P.S Desigur se imprastie si multe idiotenii, trebuie sa fi f. atent.

    • Absurdistan spune:

      Cumva tangential la ce spuneti, dar am auzit expresia “know-how” prima data, mi-e rusine sa o recunosc, intr-o tableta a lui Paul Everac. A repetat-o de vreo cinsprezece ori in cinci minute si, cu o pronuntie demna de Iliescu, a reusit sa poceasca expresia intr-o latratura.

      De atunci il numeam pe Everac “hau-hau”.

  5. Ventidius spune:

    Legat de prima renastere:
    Tiparul a servit ca multiplicator raspandind si ieftinid cunostintele. Dar despre ce cunostinte era vorba? In primul rand cele religioase, binenteles. Mare majoritate a cartilor tiparite priveau acest domeniu. Primul efect al tiparului a fost popularizarea teologiei, urmat de explozia ereziilor si in final de razboiele religioase. Al doilea efect a fost raspandirea cunostintelor anticilor, a sistemelor filozofice ale acestora, precum cel al lui Aristotel, care ofereau raspunsuri facile la orice intrebare, fapt care a potolit pentru un secol setea de cunoastere. Renasterea a reprezentat de fapt un secol de stagnare stiintifica, nici vorba de vreo revolutie. Revolutia care incepe odata cu Copernic a fost mai degraba o antirenastere, o rebeliune impotriva aristotelismului acesteia.
    Nu prea exista dovezi privind teama bisericii catolice fata de stiinta sau fata de sistemul lui Copernic. Teama bisericii era legata de erezii si de cei care se amestecau in teologia ei. Nici un om de stiinta nu a avut de suferit atata timp cat nu a calcat nu a amestecat stiinta cu teologia. Copernic era un cleric fidel al acestei biserici, si-a dedicat cartea unui papa si nu si-a publicat-o decat dupa ce a fost prezentata in fata curiei unde a fost receptata favorabil. Atacurile au venit din zona protestanta. Teama bisericii catolice a fost de fapt o teama de ridicol. Nu dorea sa fie acuzata ca sprijina o teorie nedemonstrata care se putea dovedi falsa, de unde si insistentele in a o considera ca fiind o simpla ipoteza nedemonstrata.

    • Nu prea exista dovezi privind teama bisericii catolice fata de stiinta sau fata de sistemul lui Copernic

      Numele lui Giordano Bruno sau al lui Galileo Galilei vă spun ceva despre toleranța bisericii vizavi de știința care-i contrazicea punctele de vedere geocentriste? Galilei, de exemplu, a fost forțat în 1633 să „abjure, blesteme și deteste” teoria heliocentristă. Atât de „curajoasă” a fost biserica catolică în confruntarea cu știința lui Galilei, încît a trebuit să aștepte până în 1992, pe timpul Papei Ioan Paul al II-lea, ca să-l reabiliteze pe savantul italian. După 359 ani, Vaticanul a confirmat că Galilei a avut dreptate!!!

      • Ventidius spune:

        Giordano Bruno a fost teolog condamnat pentru erezie, deoarece contesta principalele dogme catolice, respectiv natura divina a lui Isus, imaculata conceptiune si multe altele. Procesul sau nu a avut legatura nici cu heliocentrismul, nici cu pluralismul lumilor. Martiriul sau pentru stiinta e doar o poveste frumoasa, iar avand in vedere lipsa cronica de oameni de stiinta arsi pe rug, chiar indispensabila. Chiar daca contributiile lui Bruno tin mai mult de filozofie decat de stiinta.
        Heliocentrismul lui Copernic nu a fost condamnat niciodata.
        Procesul lui Galilei a fost doar o musamalizare. A fost tinut intr-un context politic dramatic, in care Papa a reusit sa scape din buclucul in care l-a bagat protejatul sau. In realitate, Galilei, in lipsa de argumente si dovezi stiintifice satisfacatoare, a avut proasta inspiratie sa incerce sa inchida gura adversarilor facand apel la argumente teologice, fara a avea insa nici o pregatire in acest domeniu, unde a intrat la propriu cu picioarele. Afirmatiile sale erau condamnate ca erezii de cateva concilii si il trimiteau direct la rug. In plus, ofereau adversarilor papei ocazia de a-l acuza ca sprijina erezia si protejeaza eretici, intr-un moment in care acesta era la cutite cu Spania si complet dezarmat in fata ei.

        • Se pare că fiecare am citit o altă istorie a vieții lui Giordano Bruno.

          Principalele mele informații despre Bruno le-am luat din Enciclopedia Britanică, unde Giovanni Aquilecchia scrie printre altele :

          Giordano Bruno, original name Filippo Bruno, byname Il Nolano (born 1548, Nola, near Naples [Italy]—died February 17, 1600, Rome), Italian philosopher, astronomer, mathematician, and occultist whose theories anticipated modern science. The most notable of these were his theories of the infinite universe and the multiplicity of worlds, in which he rejected the traditional geocentric (Earth-centred) astronomy and intuitively went beyond the Copernican heliocentric (Sun-centred) theory, which still maintained a finite universe with a sphere of fixed stars. Bruno is, perhaps, chiefly remembered for the tragic death he suffered at the stake because of the tenacity with which he maintained his unorthodox ideas at a time when both the Roman Catholic and Reformed churches were reaffirming rigid Aristotelian and Scholastic principles in their struggle for the evangelization of Europe.

          • donquijote spune:

            Insusi faptul ca aveti doua vziuni contrare – evident, documentate – despre acelasi subiect argumenteaza ideea dumneavoastra ca tiparul a constituit elementul declansator pentru aceasta Renastere; chiar si daca primele tiparituri au fost exclusiv religioase, chiar pentru multa vreme, aceasta nu a insemnat exclusiv propaganda pentru biserica catolica (biserica in general). Daca pana atunci omul de rand primea invataturile citite de altii, prin ieftinirea cartii s-a ajuns ca tot mai multi sa poata citi pe indelete. Gradul de expunere a crescut vertiginos.
            Una este sa-ti citeasca preotul, fie cursiv, fie pe sarite, dar urmand un fir logic al sau si alta este sa stai sa te opresti, sa gandesti la ce ai citit, sa dai foaia inapoi, sau sa sari peste niste pasaje, eventual sa faci analize si tot asa… Sa crezi dar si sa ai indoieli.
            Inevitabil se vor gasi si punctele slabe ale cartii sfinte scrisa, oricum, de oameni in carne si oase si nu de duhul sfant si astfel apare bobul indoielii, care creste in bulgarele de zapada si se rostogoleste in reforma si “erezie”.
            La fel si cu Internetul: posibilitatea de manipulare este uriasa, dar si sansele de a te feri de manipulare cresc, pentru o minte analitica, dispusa sa rascolaesca prin noianul de informatii si sa aleaga. Fiecare ia din ce are la dispozitie atat cat ii permite spiritul lui liber si inteligenta si, pana la urma, si asta face diferenta intre oameni.
            Daca vrei sa crezi ca pamantul este plat vei putea citi o saptamana argumente ca pamantul este plat si te vei feri sa citesti demonstratii matematice.

          • Ventidius spune:

            Din pacate, condamnarea lui Giordano Bruno este un subiect cu prea multe implicatii ideologice. Trei secole de batalii anticlericale, care s-au purtat in jurul cadavrului sau ars, l-au transformat intr-un mit, care a depasit cu mult limitele meschine ale realitatii. Fara Giordano Bruno, ramanem doar cu rugaciunile pe care a trebuit sa le spuna Galilei ca dovada a represiunii bisericii impotriva stiintei, ceea ce e cam putin.
            Giordano Bruno a avut preocupari diverse, a studiat matematica, a fost preocupat de astronomie si de fizica, dar nu metodele specifice acestor stiinte l-au condus catre ipotezele care i-au adus celebritatea. A fost un filozof intuitiv, iar la baza intuitiilor sale nu au stat observatii astronomice sau calcule matematice, nici macar estetica geometrica a lui Copernic. Intuitia sa a avut la baza interpretari teologice, hermeneutice si ocultism. Poate fi definit ca astronom si fizician doar raportat la fizicienii si astronomii antichitatii, nu si insa raportat la contemporanii sai Kepler si Tycho Brahe, care sunt deja oameni de stiinta moderni. Dar daca consideram intuitiile lui Giordano Bruno ca descoperiri stiintifice ar trebui sa ne gandim serios daca nu cumva invartitul mesei la o sedinta de spiritism poate fi o metoda de investigare stiintifica legitima.

  6. Ela spune:

    Pasionant!
    Si edificator, pentru cine se mai indoia ca Istoria nu e doar una…din fericire!?
    Ideea ar fi ca, analiza trecutului depinde mai mult de cel care o face, decat de evenimentele istorice pe care le abordeaza…Astfel, insasi stabilirea reperelor istorice (fixe…?) este, mereu si fara exceptie, discutabila, in functie de sensibilitatea si prioritatile analistului.
    Utilizatorii de “ecrane” care suntem, cunoastem foarte bine importanta pozitionarii cursorului, ca si faptul ca, o data ce ne convine alegerea facuta, ne convingem ca alta…nu exista…
    Pe f. scurt deci, pentru mine Renasterea eurpeana a fost initiata la Florenta, datorita geniului lui Cosme de Medicis, si avand ca initiator pe Brunelleschi, mai precis “revelatia” acestuia cu privire la “reabilitarea” antichitatii. Fara sa intru in detalii cunoscute de toata lumea, relativ la aplicarea cu succes a normelor antice de arhitectura, 1000 de ani mai tarziu, m-as opri doar la semnificatia psihologica si educativa a acestei “noi” abordari propuse acum 550 ani.
    E bine ca omul sa ramana circumspect atunci cand e tentat sa creada ca evolutia cronologica implica, automat, progres. Deseori, ideile revolutionare se gasesc in trecut, la parinti, bunici, in mituri sau legende pe care le ridiculizam si le ignoram cu superioritate, or, daca viata pe care o ducem nu ne convine, inseamna ca nu am avut dreptate…Cu modestie si umili, e bine sa privim cu respect si interes la cei pe care i-am desconsiderat, din pura ignoranta. Renasterea inseamna intoarcere in timp, la momentul nasterii, pentru a reincepe viata pe alte baze, sa zicem autentice, probabil singurele care ni se potrivesc…
    Tot ce conteaza, cu adevarat, este ca viata aceasta, singura pe care o avem, sa ne satisfaca! Pentru asta, important nu este ca vedem paharul jumatate plin, sau jumatate gol, ci ca intelegem ca paharul poate fi umplut. Acum,

  7. Dan Nicolescu spune:

    Noul Goliat nu asteapta , ci este aparut deja , inca dinaintea celei de a doua lebede negre a Dvs., cea a internetului, acum 50 de ani, in fatidicul an 1968.
    De atunci si din acel embrion al revoltelor nemotivate ale studentimii franceze puse la cale de alti Gutenbergi ai istoriei europene care se chemau, Marcuse , Sartre si altii asemena, a inceput demolarea intregii civilizatii de tip vest-european, pornit in 1450.
    Pornind dela libertatea sexuala , o dorinta tinereasca oprimata timp de milenii , s-a ajuns la situatia anarhica de astazi, cind orice valoare morala fundamentata timp de milenii este sfarimata cu obstinatie. Omul a revenit din ” incununarea ” evolutiei, in conditia de simplu membru al speciei animale, dotat ce-i drept cu ratiune si limbaj, pe care le foloseste in unicul scop al autodistrugerii.
    Asa ca, Dle profesor Cranganu, permiteti-mi sa cred ca, ori exista a treia lebada neagra, ori ” revolutiile ” din 1968 sint in realitata cea de a doua lebada neagra.
    De fapt asa ar fi normal.
    Teza si antiteza, alb si negru, yan si yang.
    In 1968 s-a pornit pe drumul autodistrugerii, care nu cred ca mai poate fi oprit.

    • D. spune:

      Deși francezii au început cu o altă lebădă neagră la 1789, nici atunci, nici în preajma lui 1968, nu trebuie neglijată contribuția anglosaxonilor. Foucault, Derrida, Sartre, Finkielkraut ar fi rămas niște fițoși dacă nu erau amplificați prin răspândire în toată lumea, începând cu lumea bună universitară din Albion și de peste Atlantic. E nedreptă acuza îndreptată doar spre Franța (prin 1968, exceptând Parisul și marile orașe, Franța era o țară rurală încă).
      Dacă citiți, spre exemplu, Décadence, de Michel Onfray, veți vedea că toate se leagă și intră cumva în ordinea normalului. De la Sf. Pavel, la Sf. Augustin, la Mohamed, la Luther și Calvin, la Marx, Freud, Einstein etc. până în zilele noastre la Zuckerberg și Trump.

    • Pornind dela libertatea sexuala , o dorinta tinereasca oprimata timp de milenii , s-a ajuns la situatia anarhica de astazi, cind orice valoare morala fundamentata timp de milenii este sfarimata cu obstinatie.

      Se poate glosa că pilula anti-concepțională, aprobată de FDA în 1960, a fost, de asemenea, o mini-lebădă neagră.

      În 1962, numărul femeilor „libere” era de 1,2 milioane. În 1963, libertatea sexuală a fost „cucerită” de 2,3 milioane. Ca un făcut, în aceeași perioadă, explodează muzica rock-and-roll, ale cărei ritmuri sacadate (percuție, chitara bass) sugerau foarte bine ritmurile sexuale, apoi se dezvoltă mișcarea hippy cu al lor slogan „Make Love, not War” ș.a.m.d.

      Cred că evenimentele americane din anii ’60 au fost preludiul (!!) mișcărilor din Franța anului 1968.

  8. Stefan spune:

    Mmm, e o Lebada Neagra Internetul, da. Dar cred ca fara “fulgerul” tehnologic permis de trecerea de la mili- la micro- si din ce in ce mai mult catre nano- , nu s-ar fi nascut Lebada.
    In secolul 21 oamenii de stiinta au construit istoria. Datorita libertatii lor.
    De multe ori ma intreb de ce nu exista un Premiu Nobel pentru ingineri. Ei sunt cei care pun lumea in miscare. Stim cu totii ca teoriile pre-exista, de cele mai multe ori. Apoi apare un inginer care pune in practica partea experimentala. Dar Premiul Nobel e doar pentru Fizica.
    Lebada Neagra se scalda in lacul nanotehnologiei. Era si o zicere: florile cele mai frumoase infloresc pe pamant prielnic, indiferent de calitatea samantei.
    Asteptam articolul dumneavoastra, ati creat deja reflexe. :)

    • Există, din păcate, o mare nedreptate făcută de Alfred Nobel atunci când a nominalizat numai anumite meserii pentru decernarea premiului omonim. Probabil că, la vremea respectivă, inginerii nu aveau prea multă vizibilitate. Dar matematicienii?!?

      Într-un articol mai vechi, mi-am exprimat dezamăgirea că Premiul Nobel neglijează discipline reprezentative pentru progresul omenirii, geologia și ingineria fiind doar două dintre ele:

      Fizica și geologia

      Ca geolog, sunt puțin invidios pe colegii fizicieni. Ei primesc în fiecare an un Premiu Nobel, care le asigură o vizibilitate sporită a cercetărilor lor și un statut profesional-social net diferit de al geologilor. Desigur, nu este vina lor că Alfred Nobel – care a inventat dinamita folosind o rocă, diatomitul – nu s-a gândit și la geologi, așa cum nu s-a gândit, de exemplu, nici la matematicieni. Mai mult, este tragic că cel mai prestigios premiu științific mondial poartă numele celui care a inventat o armă groaznică de distrugere în masă, motiv pentru care a dost numit, încă din timpul vieții The Merchant of Death (Negustorul morții).

      Marea majoritate a oamenilor citiți știu cine a fost un Einstein, Fermi, Röntgen, familia Curie, Bohr, Heisenberg și alți laureați Nobel pentru fizică.

      Dar câți, dintre aceiași oameni citiți, pot spune cine au fost și ce-au făcut Wegener, Mohorovičić, Milanković, Beno Gutenberg, Harry Hess, Fred Vine, J. Tuzo Wilson, Inge Lehman, Mercalli, Charles Richter, Walter Alvarez și mulți, mulți alții? Niciunul dintre cei menționați în acest paragraf nu a primit un premiu Nobel, deși fiecare l-ar fi meritat cu prisosință pentru marile și extraordinar de importantele lor descoperiri în geologie și geofizică.

      Poate că nu există un exemplu mai bun de discriminare a geologilor decât cel ilustrat de familia Alvarez. Tatăl, fizician, a fost un fel de Merchant of Death: a lucrat intens în cadrul Proiectului Manhattan și a Proiectului Alberta, pentru construirea și testarea primelor bombe atomice din lume. A inventat detonatorul și tipul de explozie nuclear cel mai eficient (lentila explozivă). Când, pe 6 august 1945, bombardierul Enola Gay a aruncat prima bombă atomică asupra orașului Hiroshima, fizicianul Alvarez zbura într-un alt avion din care măsura efectele cataclismului umanitar și ecologic la care a fost participant și contribuitor activ.

      Peste 35 de ani, fiul, geologul Alvarez, a rezolvat unul dintre cele mai mari mistere ale geologiei – moartea bruscă a dinozaurilor. Pe lângă soluționarea acestei enigme îndelungate, descoperirea geologului Alvarez a răzbunat memoria și contribuțiile paleontologice ale lui Georges Cuvier (părintele paleontologiei) și a introdus extincțiile catastrofice drept parte integrantă a biologiei pe Pământ. A demonstrat astfel că teoria darwiniană a evoluției graduale și a extincțiilor din motive pur biologice este incompletă și necesită o rectificare majoră.

      Fizicianul Alvarez a primit Premiul Nobel în 1968.

      Geologul Alvarez a primit doar o medalie din partea unei asociații de geologi americani.

  9. Shock! spune:

    Cred ca florentinii aia au ramas in primul rand Shockatzi! ….de animalitatea evidenta a lui DAVID.
    De asemenea, cred ca noile tehno puse aparent in slujba comunicarii si interconectarii exploateaza in PRIMUL RAND niste nevoi si comoditati specifice creierului actualului homo sapiens-sapiens. Facilizarea comunicarii in general nu-l face mai comunicativ si epatic, nu-i creste nivelul simpatiei pentru anumite chestii si nici intelepciunea, ci STIMULEAZA un anumit soi de inteligenta bolnava in a-si omora timpul in folosul altora (pe bani). Fashion, show-biz, vedetism, popularitate… coborate la nivelul individului anonim, anost, mediocru, limitat… daca nu chiar sub standarde – IRELEVANT din pv al EVOLUTIEI si PROGRESULUI umanitatii!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Constantin Crânganu


Constantin Crânganu

Constantin Crânganu este profesor de geofizică și geologia petrolului la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Domenii conexe de expertiză: int... Citeste mai departe


În memoria Regelui Mihai

În memoria Regelui Mihai - Bach: Ricercar a 6 (din Ofranda Muzicală) - Andrei Vieru

Cauta articole

decembrie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)