Într-o vreme când economia este gândită să răspundă la probleme fundamentale (criză, sărăcie, recesiune, polarizarea avuţiei) cu un inventar de unelte rămas acelaşi de mult timp (fiscalitate, moneda, proprietate, privatizare) este interesant (poate şi util) să ne uităm la ce scriu economiştii. Inevitabil – spaţiul şi scopul acestei intervenţii nu permit altfel – trebuie să stabilim o convenţie: dacă nu avem timp pentru a acoperi tot ce se scrie în acest domeniu, ce ar trebui totuşi să nu ne scape din colecţia anului 2012?
De câtva timp, este clar că, în lipsă de un reper sigur, ideile trebuie împrumutate de ici, de colo, pentru a construi ceva cât mai aproape de nevoile lumii reale. Un bun ghid ne oferă Richard Wolff şi Stephen Resnick în Contending Economic Theories: Neoclassical, Keynesian, and Marxian (The MIT Press), un compendiu excelent a trei dintre cele mai vehiculate sisteme contemporane de analiză economică. Autorii sugerează nu numai cât de divizată este azi teoria economică, dar mai ales ce a rămas cel mai preţ din neoclasicism, ortodoxia politicilor instituţiilor internaţionale, keynesism, marele rival până în anii 1970 şi din nou azi, precum şi din marxism, un curent tabú, se pare, la noi. Premisele noilor şi vechilor teorii sunt discutate de Sheila Dow în Foundations for New Economic Thinking (Palgrave Macmillan). Adeptă a pluralismului metodologic, Dow introduce ideilor unora dintre cei mai importanţi filosofi ai ştiinţei în paralel cu dezbaterea semnificaţiei unor concepte cheie ale economiei teoretice, precum raţionalitatea, incertitudinea, raţionamentul. La finalul cărţii, cel mai probabil este că vom dori să ştim mai mult decât Friedman sau Hayek au spus despre cum trebuie scrisă economia.
Dintr-o altă perspectivă, practică de această dată, ni se transmite un mesaj similar: soluţiile economice nu sunt uşor de asamblat dacă ne uităm la lucruri dintr-o singură perspectivă. Plecând de la cercetări proprii (de notorietate) şi cu o privire panoramică asupra istoriei economice, Daron Acemoglu şi James Robinson adaugă Why Nations Fail: The Origins of Power, Prosperity, and Poverty (Crown Business) la o lungă listă de cărţi care au ambiţia să explice succesul unei ţări în materie de politică economică. Răspunsul lor este sigur şi scurt, instituţiile contează, mai precis acel mediu care nu risipeşte resurse, care protejează sau nu efortul şi inovarea. În interiorul acestei explicaţii, însă, să fim siguri de asta, mecanismul este mai complicat decât poate apare astfel. Alţi doi autori ne spun de ce. Michael Sandel în What Money Can’t Buy: The Moral Limits of Markets (Farrar, Straus & Giroux) insistă pe valori şi morală în egală măsură chemate să balanseze rolul pe care îl acordăm pieţei în societate. Responsabilitatea revine comunităţii pentru a defini corect acest echilibru cu adevărat vital pentru prosperitate, crede filosoful de la Harvard. Complexitatea naturii umane este un alt răspuns, aflăm de la David Levine în Is Behavioral Economics Doomed? The Ordinary versus the Extraordinary (Open Book Publishers; poate fi citită aici). Textul lui Levine arată într-o manieră accesibilă atât de ce emoţiile sunt importante în deciziile cotidiene, dar şi de ce nu trebuie să înlocuim o premisă îngustă a economiei (Homo economicus) cu o alta (Homo neuroeconomicus) de aceeaşi natură.
În literatura de la noi, doi economişti recunoscuţi, Daniel Dăianu şi Lucian Croitoru, lansează fiecare un apel pentru un sistem capitalist care să poată funcţiona. Dăianu în Când finanţa subminează şi corodează democraţia (Polirom) este atent la calitatea instituţiilor, Croitoru în În apărarea pieţelor (Curtea Veche) accentuează importanţa regulilor de bază ale acţiunii economice, protejarea proprietăţii şi a libertăţii individuale cu predilecţie.
La final, o invitaţie să continuăm să citim doi economişti neconvenţionali, Albert Hirschman (1915-2012) şi Elinor Ostrom (1933-2012). Vom învăţa de la ei că economia nu permite o singură reţetă la aceeaşi problemă. Hirschman prin cercetarea de teren în America Latină a arătat cât de importante sunt pentru ieşirea din stagnare punerea în valoarea a resursele existente, dar nevalorificate sau necunoscute, precum şi funcţionalitatea legăturilor dintre ramurile economiei. Această ultimă idee găseşte azi un teren extraordinar de fertil în politicile dedicate grupurilor de industrii (clusters). Tot cercetarea de teren a fost cea care a condus-o pe Ostrom în descifrarea regulilor nescrise pentru care folosirea în comun a proprietăţii se alătură proprietăţii asupra bunurilor private şi celei asupra bunurilor publice cu importante lecţii pentru guvernanţa economică.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
” the nitrogen in our DNA, the calcium in our teeth, the iron in our blood, the carbon in our apple pies were made in the interiors of collapsing stars. we are made of star stuff.”
completare :
above all : the mother and father of the economy – cu toate derivativele – economisti, finantisti, monetaristi si banchisti.
Am fost pe ansamblu dezamagit de „why nations fail”. Niste idei bune, dar cam simple, sunt repetate ad nauseam. La un moment dat sunt chiar prezentate drept idei revolutionare, care rezolva ceea ce pana acum a fost un mare mister. Noroc cu patrea de istorie, care a fost interesanta. Dar parca nu ar trebui sa fie in aceeasi lista de lecturi cu Albert Hirschman si Michael Sandel. Diferenta de categorie e prea mare.
Va multumec pentru articol. Pe cateva le-am pus pe lista.
Interesant. E un inceput de review extrem de promitator. Astept continuarea cu nerabdare. Ar fi interesanta si o pozitionare a politicilor noastre locale in raport cu teoria moderna din punctul dvs de vedere.
multumim pt sugestii. totusi, sunt neplacut surprins sa vad ca recomandati o carte despre economie care ia in serios marxismul (cartea lui Wolff si Resnick)
a fost demonstrat riguros chiar aici pe contributors ca marxismul e „o doctrina ce sustine mituri infirmate de istoria economica de mai bine de un secol”. cum bine s-a intrebat domnul profesor doctor Agilica „ce capacitati analitice aduce un aparat conceptual bazat pe exponate teoretice de muzeu precum echivalentele flogistonului din preistoria stiintelor naturale moderne?”
Comunismul trebuie luat foarte in serios, mai ales de catre adversarii lui.
Lucrarile lui Marx sunt luate foarte in serios in Vest, si de cand cu criza nivelul de interes pentru Marx in literatura economica a crescut. Atunci cand capitalismul are necazuri comunismul devine interesant pentru multi, mai ales pentru cei care nu l-au trait niciodata.
Manifestul comunist (Marx&Engels) 2008-2012: 1620 citari, 2003-2007: 1240 citari, 1990-2000: 740 citari (Google Scholar).
Das Capital: 2008-2012, 8330 citari, 2003-2007, 5470 citari, 1990-2000: 3330 citari (Google Scholar)
Este evidenta o crestere a interesului datorita crizei, si nici un economist care se documenteaza serios nu poate ignora sau trata superficial asa ceva.
Know your enemy-Cunoaste-ti dusmanul, (Sun Tzu)
@Atlas Zgîlțîitoru. Cita siguranta provenita din opinii de autoritate, la mina a doua…Se mai cheama si dogmatism.
De exemplu, ati putea sa il intrebati pe dl. Aligica daca au devenit inutil conceptul de exploatare…Dar realitatea exploatarii a disparut? Fiind in America si venind din cind in cind prin Romania ar trebui sa stie.
OK, foarte intersanta selectia dar ma mir ca nici macar nu e pomenit Paul Krugman cu a sa carte „Opriti depresiunea economica, acum!”, carte din 2012 care explica multe din actualele evolutii ale economiei mondiale. E drept ca omul e keynesian, poate ca liberalilor nu le miroase chiar placut dar explicatiile sale imi par pertinente.
O carte fenomenala, care ne arata starea in care se afla stiinta economiei:
Pacat ca autorul se fereste de ecuatii, insa cei care stiu analiza matematica le pot recrea din cuvintele/descrierile autorului. Debunking Economics de Steve Keen. Lectura obligatorie.
http://www.amazon.com/Debunking-Economics-Revised-Expanded-Dethroned/dp/1848139926/ref=sr_1_1?ie=UTF8&qid=1356899323&sr=8-1&keywords=debunking+economics
Da , aveti dreptate l-am urmarit pe domnul Keen la o conferinta internationala recenta si am fost impresionat de elogventa demostratiei !!
Debunking…este o carte mai veche. nu este din ‘colectia’ 2012.
La Krugman (si Stiglitz printre altii…) este jurnalism.
Domnule Cojanu, ma bucur sa vad ca exista deschidere pentru literatura economica de specialitate in randul inlelectualilor tineri. Lucrarea lui Acemoglu am asteptat-o pentru mai mult timp, articole care s-au cristalizat intr-o teorie am citit de vre-o doi ani incoace. Teoria este coerenta si majoritatea faptica probeaza teoria. Faptul ca natura institutiilor determina egalitatea economica si politica si, ca un corolar, dezvoltarea spiritului anteprenorial al natiunilor ca fenomen de masa este, probabil, explicatia cea mai plauzibila a succesului economic. Demonstratia , prin comparatie, a istoriei economice a celor doua Americi este edificatoare in acest sens. Deasemeni, am fost totdeauna interesat de lucrarile doamnei Ostrom. Problema dominatiei teoriilor ecnomice a neoclasicismului si , mai ales, a neoliberalismului scolii de la Chicago este ca : serveste interesele teoreticienilor capitalismului financiar. Faptul ca, interpretarea eronata a pietei libere , neoliberala, domina toata propaganda oligarhiilor financiare si curriculum majoritatii covarsitoare a universitatilor europene si americane, este o dovada a interesului politic pe care oligarhii il au in interpretarea eronata a stintei economice. In timp ce economia clasica de la Adam Smith interpreteaza piata libera ca fiind libera de „unearn economic rent”, astazi, este in interesul oligarhiilor ca rolul lor in economie sa devina invizibil, din cauza caracterului destructiv pe care „unearn rent” o are asupra economiei. Nu exista o mai buna dovada decat faptul ca , in economia americana, anul acesta 40% din venit a fost produs de sectorul financiar !! Din aceasta perspetiva va recomand lucrarea : Economists and the Powerful, de Norbert Haring si Niall Douglas , London , Anthem Press 2012.
Va multumesc pentru reactie. Intr/adevar, Haring (la fel David Korten, din aceeasi categorie) au o buna cota de piata. A trebuit sa aleg cateva lucruri esentiale, iar intre ‘a afla’ si ‘a invata’ prioritate a avut a doua.
Va multumesc – autor articol si comentatori, pentru sugestiile interesante pe care promit sa incerc sa le rasfoiesc macar si poate chiar sa le aprofundez…
In acelasi timp si pe aceiasi tema recomand si eu lucrarea Capitalism 4.0 a lui Anatole Kaletsky care pare sa devina in vest o referinta in domeniul teoriilor economice. In acelasi timp sunt curios sa aflu opinia celor care au citit-o.