joi, martie 28, 2024

Linia fină dintre propovăduire și îndoctrinare

În ultima vreme, presa a relatat tot mai multe episoade, semnalate, îndeosebi, de Asociația Secular-Umanistă din România (ASUR), în care unii dascăli din învățământul preuniversitar își depășesc atribuțiile și recurg la ceea ce, în viziunea ASUR, ar putea fi calificat drept îndoctrinare religioasă. Recent, acuzațiile l-au vizat și pe un profesor de istorie din Galați, care, conform unor înregistrări audio disponibile pe internet, folosește, din abundență, în lecțiile pe care le predă la clasă, concepte și teme religioase. Din punct de vedere legal și administrativ, lucrurile sunt cât se poate de clare: partizanatul politic și îndoctrinarea religioasă ori ideologică nu au ce să caute în învățământul public. Din punct de vedere etic, însă, discuția nu poate fi epuizată atât de simplu, pentru că derapajele unor dascăli sunt numai produsul de prim plan al unei situații generale ușor scăpate de sub control.

Mă voi referi, în primul rând, la Biserica Ortodoxă Română, tradițională și majoritară, deși considerațiile de mai jos pot fi valabile și în cazul altor culte creștine. Trăim vremuri în care Biserica preferă să se autodefinească mai degrabă în termeni instituționali, decât eclesiologici, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care atât credinciosul de rând, cât și preotul de parohie se simt, uneori, lăsați pe dinafară, neimportanți. Bineînțeles, a fi în Biserică înseamnă mult mai mult decât a fi legat, printr-un contract de muncă, de o instituție autorizată în baza Legii cultelor. Și totuși, duhul vremurilor acesta este. Atât în BOR și alte biserici naționale ortodoxe, cât și în Biserica Romano-Catolică, uneori de la cel mai înalt amvon al ei, termenii „Biserică” și „credincioși” se întrebuințează, mult prea des, ca și cum cel de-al doilea nu ar fi, în mod firesc, inclus în cel dintâi. Așadar, acceptând că instituționalizarea și profesionalizarea Bisericii sunt procese mult prea ample ca să le putem opri dintr-odată, pentru moment trebuie să ne raportăm la Biserica Ortodoxă Română așa cum par a-și dori păstorii ei: ca la o instituție.

Această instituție, în care își pun nădejdea milioane de români (tot este la modă chestiunea „încrederii” în instituții), are la dispoziție, după 1990, un instrument pe cât de puternic, pe atât de delicat, în misiunea sa firească de propovăduire a Evangheliei. Este vorba despre ora de religie din învățământul preuniversitar. Din păcate, rezultatele revenirii educației religioase în programa școlară și, în general, a religiei în spațiul public nu sunt deloc spectaculoase. România este, încă, o țară în care predispoziția la minciună și corupție este adânc implantată în gena multora, ba chiar aceste două mari păcate personale și sociale sunt omagiate, în mod direct sau indirect, pe scena politică. Așadar, este greu de susținut că, în toți acești ani, Biserica a reușit să transmită, într-un mod eficient la nivel comunitar, mesajul esențial al lui Iisus: iubirea aproapelului.

Raportându-ne, cu aceste considerații în minte, la educația religioasă din școlile publice, nu putem să nu ne întrebăm ce rol au, în aceste condiții, orele de religie. Răspunsul este unul complicat. În primul rând, ele contribuie la perpetuarea unei stări de lucruri. Această letargie a spațiului românesc este unul dintre impedimentele fundamentale în calea progresului de orice fel. De ce să schimbăm ceva, atâta timp cât putem rămâne în ape călduțe? De ce să regândim modul în care transmitem mesajul evangelic, dacă, oricum, nimeni nu contabilizează gradul de succes al propovăduirii noastre? În al doilea rând, ora de religie de astăzi este gândită pe un anume calapod de gândire, mai apropiat de discursul Marelui Inchizitor al lui Dostoievski, decât de cel al lui Petru, din debutul cărții Faptelor. Profesorul de religie nu-și mai propune să prezinte elevilor un mod de viață fundamentat pe Evanghelie, ci să le comunice o programă, așadar să le transmită un set de informații și valori alcătuit de o comisie, de o autoritate, pentru ca aceștia să și le asume și să nu uite, niciodată, că le-au fost predate, indirect, de o astfel de autoritate. De aici izvorăște pericolul major al transformării educației religioase în îndoctrinare religioasă.

Din punctul meu de vedere, ora de religie ar fi trebuit să rămână, în gândirea strategică a mai marilor Bisericii, modelul cel mai elocvent al dictonului „Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă în traistă”. Cu alte cuvinte, misiunea profesorului de religie este cea a unui vestitor, a unui evanghelizator în sensul cel mai pur al termenului. Un om care, el însuși convins de adevărul și eficiența vorbelor și faptelor sale, pune în fața elevilor un mod de viață, un mod de a fi în lume, pe care, firește, ei îl pot îmbrățișa ori ba. Un om care întruchipează adevărul despre care vorbește. Este adevărat că această viziune poate fi considerată ușor idilică, dar, cu ajustările inerente pe care viața ni le face, adesea fără voia noastră, astfel de profesori există, deja, în învățământul românesc. Nu avem nevoie de indivizi mânați de dorința oarbă de a se remarca în ochii ierarhilor ori de personaje zeloase când vine vorba de urmarea riguroasă a manualelor, dar, altminteri, foarte tolerante cu propriile păcate. Există o linie fină care desparte educația și propovăduirea de îndoctrinare. Acest din urmă concept și-a pierdut, de mult, sensul primar de instruire sau inițiere într-o doctrină și a devenit sinonim cu siluirea mentală, cu uniformizarea forțată a gândirii indivizilor, cu blocarea drumurilor firești pe care circulă conștiința umană. Între a propovădui și a îndoctrina, în sensul menționat, este o diferență analogă cu cea dintre a invita și a răpi, ori dintre a cuceri și a viola.

Biserica trebuie să combată îndoctrinarea. Poate suna paradoxal pentru unii, dar perfect logic pentru cei care sesizează discrepanța dintre cum ar trebuie predate învățăturile creștine și cum sunt ele transmise în școli. Nicăieri, în Vechiul sau Noul Testament, Dumnezeu nu-i calcă omului în picioare libertatea de gândire și de conștiință. De atâtea ori, prin glasul profeților, El deplânge distanțarea oamenilor, dar niciodată nu îi aduce cu forța către Sine. Așadar, nu avem niciun temei pentru a tolera sau, Doamne ferește!, a încuraja îndoctrinarea religioasă în școli. În plus, este o diferență fundamentală între clasa de elevi și adunarea credincioșilor (ecclesia). În primul caz, avem de-a face cu un colectiv de oameni în devenire, cărora li se pun înainte niște modele și care învață să facă alegeri. În al doilea caz, avem de-a face cu oameni care deja au ales. La școală, elevul cunoaște direcția și întrevede finalitatea; la biserică, el învață, pas cu pas, drumul pe care îl are de urmat. Desigur, părinții au dreptul moral și constituțional de a-i îndrepta pe copiii lor minori pe orice drum religios ori ideologic. Însă, la vârsta majoratului, tânărul va putea face alegerile pe care le consideră potrivite; în ultimă instanță, în lipsa unei vieți religioase autentice, chiar și Botezul primit după naștere nu va rămâne altceva decât un simplu act cultural.

În concluzie, Biserica are nevoie de o dublă reformă: în modul de a gândi misiunea pe care i-o încredințează profesorului de religie din învățământul preuniversitar, precum și în modul în care își manifestă, în mod public, aprecierea sau critica față de anumite atitudini cu conotație religioasă. În primul caz, ea trebuie să se asigure că trimite în sălile de clasă vestitori, iar nu activiști. Altminteri, în câțiva ani, Biserica va pierde și acest instrument – educația religioasă din școli –, căreia statul secular va fi nevoit să îi substituie o înșiruire de descrieri seci ale fenomenului religios, fără viață și fără componente etice elementare. În cel de-al doilea caz, este nevoie de luări de poziție tranșante, care să critice derapajele fanatice și să reamintească tuturor că Dumnezeu propune, nu impune. Biserica trebuie să-i transmită domnului profesor de la Galați că, dincolo de propria-i trăire și de participarea la slujbe, nu este nevoie să se lase pradă nevrozei religioase, pentru a fi un bun creștin. E suficient să-și facă meseria de dascăl cu conștiinciozitate și să nu-și discrimineze elevii, să întruchipeze, prin viața sa, un mod de a fi în lume conform cu învățătura hristică. Ce trece dincolo de aceste limite, este păgubos pentru toată lumea.

Distribuie acest articol

52 COMENTARII

  1. Eu am alta propunere: eliminarea orei de religie.

    Daca BOR vrea ora de religie, exista institutia scolii duminicale. In plus, spre deosebire de alte culte, BOR nu a facut gradinite, scoli, licee, spitale. Prin urmare, daca BOR SRL vrea sa aiba credinciosi educati si sanatosi, sa treaca sa investeasca in asa ceva.

    Cu banii de pe citeva mercedesuri, se rezolva.

    • Subscriu la parerea Dv.

      In SUA scolile duminicale sunt la mare cautare, mai ales in bisericile imigrantilor. Sunt vreo 2-3 ore de predare duminicala (facute in timpul slujbei) in care copiii invata un pic despre concepte religioase, insa si cunostiinte de istorie, limba, geografie si literatura a tarii de origine.

      Nu foarte surprinzator, bisericile romanesti in SUA ofera in general doar educatie religioasa si nimic altceva.

      Insa exista licee sau universitati fondate de culte religioase, insa nu sunt destinate in general numai pentru credinciosii lor. Cunosc un tanar musulman care a urmat un liceu catolic fara sa fie constrans sa se converteasca, desi au fost ceva presiuni asupra lui.

      Ceea ce deranjeaza in Romania e cu totul altceva, si nici macar nu a fost mentionat in articol.

      Ceea ce se intampla de fapt e un proces de prozelitism. E un lucru ca cineva sa vrea educatie religioasa si sa o caute (perfect de acord cu principul asta) si alta e sa-i fie bagata educatia religioasa pe gat cu de-a sila.

      Legile de educatie religioasa sunt perverse. Elevii sunt obligati din principiu sa fie inscrisi la o ora de religie si doar la insistentele parintilor pot sa fie scosi de acolo. Or asta pare ca educatie varata pe gat si prozelitism religios, deoarece nu toti copiii intr-o scoala sunt ortodocsi.

      • Subscriu.

        Deoarece nu cred ca ora de religie va putea fi remodelată (fie în directia învățării factuale despre istoria credințelor religioase în general – britanicii au implementat asa ceva, fie în sensul discutării eticii creștine și a principiilor de viață), existand un lobby BOR prea puternic – cred că ar trebui abolită total. Eventual reînființată apoi în alte condiții.

  2. Dle R.Savulescu,daca un tanar teolog,absolvent de Drept si diplomat ca dvs(ce concentrare de titiluri!!!Va felicit pentru precocitate!),se contrazice de la un rand la altul,intr-un simplu articol destinat tuturor sensibilitatilor,banuiesc ca tema religiei in scoala romaneasca nu are multe sanse de clarificare in viitorul apropiat!?

    Cum asa,”nimeni nu contabilizeaza gradul de succes al propovaduirii dvs”?
    Societatea o face in fiecare moment:urcati-va intr-un autobuz,deschideti televizorul,cititi un ziar,intrati in curtea unui liceu in recreatie,etc,si veti remarca incidenta pe care 20 de ani de predare a religiei a avut-o,si o are,asupra limbajului si comportamentului tinerilor (viitorilor) adulti scoliti asiduu dupa 1990!
    Nu aveti nicio responsabilitate?Minciuna si coruptia devin subit predispozitii „genetice” atunci cand Biserica da gres?
    Si eu,care credeam cu naivitate ca forta spirituala e de natura sa le invinga…ce deceptie!

    Ce propuneti?Biserica sa trimita in scoli „vestitori,evanghelizatori in sensul cel mai pur al cuvantului”?Care sa vesteasca…ce?Ca adevarul este numai unul?
    Printr-un simplu click pe Internet,adolescentii va vor acuza de prozelitism,si mesajul „vestitorilor” va avea EXACT acelasi efect ca si pana acum:refuzul in bloc!

    Parerea mea este deja ca un invatamant de calitate trebuie sa fie LAIC,debarasat de orice poate parea retrograd,tendentios si in special contradictoriu cu alte materii invatate in paralel!
    As inlocui deci Religia cu Educatia civica si Filosofia ,subiecte suficient de ample ca sa fie judicios repartizate in functie de varsta elevilor.
    Cred ca elevii astfel educati nu vor fi nici mai putin credinciosi,nici mai putin cunoscatori ai religiei,dar cu siguranta mai putin manipulabili,deci mai bine pregatiti pentru viata!

    • Si eu aveam sa-i spun dlui Savulescu cateva lucruri, dar formularea „predispoziția la minciună și corupție este adânc implantată în gena multora” ma impiedica sa mai fac vreun comentariu…
      N-as fi crezut sa gasesc aici, pe Contributors, pe cineva care manifesta atat de vadit un rasism de cea mai joasa speta, si inca lasat sa-si expuna public josnicia morala la adapostul credintei ortodoxe.
      Daca eu as fi editor aici l-as scoate definitiv pe dl Savulescu din lista de autori, cu tot cu articolul de azi…

      • Dle. Gogu Bosorogu :), imi pare rau, insa pur si simplu nu pot identifica elementele rasiste din articolul meu, oricat m-as stradui. În antropologia si morala ortodoxe, „predispozitia la minciuna si coruptie”, precum, de altfel, predispozitia la a pacatui in general, reprezinta una dintre trasaturile fiintei umane. Eu doar constatam, din perspectiva unui teolog ortodox, ca dupa 23 de ani de prezenta publica a religiei (in particular crestin-ortodoxe), gradul de corectare a acestor predispozitii in viata sociala romaneasca este foarte redus.

        • “predispoziția la minciună și corupție este adânc implantată în gena multora” – asta ce e? Sau o fi, daca preferati sa fiu mai indulgent, exprimat cu delicatete, ignoranta crasa. Cum spune si dl Balasoiu: nu stiti despre ce vorbiti. La care eu as mai adauga: si nici nu stiti sa va exprimati. Asta in cel mai bun caz!

          • Pentru echilibru, pot sa spun, ca un simplu cititor, ca eu cred ca am inteles ce vrea sa spuna dl. profesor.

            Faptul ca cei corupti se pot simti atinsi nu mi se pare a fi discriminatoriu.

            Cuvantul „gena” il inteleg ca pe o figura de stil, voind sa arate ca obiceiuri condamnabile sunt adanc inradacinate in trecutul si in constiinta prea multora, si nu se vor sterge cu una, cu doua.

            Ii dau dreptate autorului, neputand sa uit cum erau dispretuiti oameni care nu acceptau sa fure, erau sicanati elevi si studenti care nu recunosteau institutia chiulului in grup. Vad in liderii de opinie de azi pe multi dintre acuzatorii de ieri. La fel cum cei care interziceau icoane, sau discipolii lor, se inghesuie azi sa-si faca cruci in fata camerelor de filmat.

    • Dna. Ela, va rog sa sesizati deosebirile dintre ceea ce sustin eu in articol si modul de gandire pe care il analizez. Sunt doua realitati distincte; dvs. imi imputati mie (in prima obiectie) lucrurile pe care eu le critic. Tocmai asta subliniam, ca aceasta intrebare pe care si-o pun unii, „De ce să regândim modul în care transmitem mesajul evangelic, dacă, oricum, nimeni nu contabilizează gradul de succes al propovăduirii noastre?”, este unul dintre impedimentele in calea eficientizarii orei de religie. Si subliniam asta exact pentru ca e nevoie ca Biserica sa evalueze produsele actiunilor ei si sa se repozitioneze in consecinta. Va rog sa recititi paragraful in cauza, pentru a va clarifica.
      Referitor la a doua obiectie, nu va pot oferi un raspuns pe placul dvs.. Daca as accepta ca Biserica nu are obligatia de a face cunoscut mesajul evanghelic, ar insemna sa-i alterez complet sensul si functiile, asa cum reies ele din Noul Testament; iar asta nu pot face. Ceea ce pot face, insa, este sa reevaluez modurile in care Biserica realizeaza aceasta propovaduire.

      • „De ce să regândim modul în care transmitem mesajul evangelic… ?”
        Ce treabă are ora de religie cu mesajul evanghelic? E o „Oră de Religie”, Nu slujbă la altar, domnule!

        „Din punctul meu de vedere, ora de religie ar fi trebuit să rămână, în gândirea strategică a mai marilor Bisericii…”
        Gândirea strategică a mai marilor bisericii?!
        Nu a profesorilor? Nu învăţătorii şi profesorii trebuie să gândească strategic ceea ce se întâmplă in şcoli?

        „Cu alte cuvinte, misiunea profesorului de religie este cea a unui vestitor, a unui evanghelizator în sensul cel mai pur al termenului.” Serios? Când termină şcoala îi mai botezaţi o dată?!
        Evanghelizator! Adică îndoctrinează numai despre şi din evanghelie nu şi din celelalte religii, eventual doar ortodoxie
        Nu ar fi mai simplu să eliminaţi orele de religie din şcoli?
        Vă e frică să nu rămâneţi fără cotizanţi la biserici?
        Faceţi în licee ore de educaţie şi igienă sexuală. Despre rolul contracepţiei şi de metodele de contracepţie. Măcar în ultimii doi ani de liceu. Chit că atunci mulţi deja vor fi trecuţi prin al iubirilor…

        „trebuie să se asigure că trimite în sălile de clasă vestitori, iar nu activiști” Trebuie să trimită doar PROFESORI DE RELIGIE nu altceva.

        Cred că de fapt încercaţi să ne prostiţi pe faţă, domnule Radu Savulescu

        • Domnule Raoul, nu caută nimeni să vă prostească. Eu mi-am construit articolul pornind de la o realitate: aceea că, în România, ora de religie este predată de către profesori avizați – atenție, avizați – de un anumit cult. Așadar, ea are un caracter confesional, că vrem, că nu vrem. Eu nu pot schimba cadrul legal, așa că am comentat înlăuntrul lui. Iar atâta vreme cât profesorul de religie ortodoxă (așa cum apare în nomenclator) este avizat de cultul ortodox, eu nu îi pot cere să predea religie așa, în general. Sau mă rog, chiar dacă i-aș cere așa ceva, cei care i-au dat avizul l-ar lua înapoi. Pentru ca profesorul de religie să predea „numai religie”, adică noțiuni neutre de spiritualitate, filosofie și istorie a religiei/religiilor, el ar trebui să le și studieze în facultate, nu? Dar câtă vreme, la rândul lor, facultățile de teologie din România sunt „Facultăți de Teologie X” – adică ortodoxă/catolică/protestantă/adventistă etc., respectivul profesor își termină studiile fiind format – conform diplomei – să predea religia X. Ca atare, înainte de a preda „studiul religiei” în școli, este nevoie să predăm „studiul religiei” în universități. Că altfel, nu are cine să predea la școală.

          • Ati plecat de la indoctrinare si Marele Inchizitor pentru a ajunge la studiul religiilor acum? Mi se pare incredibil. Lasati-va vanitatea si comentariile si duceti-va sa va faceti putina ordine in minte.
            Apropo, n-ati facut istoria religiilor in Facultate? Vedeti ca aia de la Filosofie o fac
            :)

          • PS Vedeti ca Raoul va spunea altceva acolo. Omul s-a legat de obscuritatile dvs lexice si a punctat cu scoaterea religiei din scoli, in timp ce dvs aberati despre studiul religiei in facultati, ca adica acolo unde dvs vorbiti despre fireasca propovaduirea, evanghelizator etc exact despre istoria religiilor e vorba.
            Pentru numele lui Dumnezeu, faceti-va ordine in minte
            :)

    • @Ela: Mi-a placut incercarea autorului de a aduce putina lumina in rolul educatiei religioase.
      Incerc sa inteleg si criticile aduse, printre ele numarandu-se si contrazicerile pe care le mentionati. Marturisesc ca mi-ar fi prins bine cateva indicii, pentru a depista unde sunt nepotrivirile. Cum ele lipsesc, imi permit sa descriu un punct personal de vedere – subiectiv, recunosc.
      – Cred ca avesti dreptate intuind ca tema religiei in scoala e complexa, a carei clarificare e o misiune grea.
      – Inteleg ca intrand in curte oricarui liceu, ca si in mijloacele de transport in comun, voi putea remarca efectul predarii religiei in scoli. Sa insemne asta ca peste tot se vorbeste de nevoia de mantuire, de virtute versus pacat, ori de sansele fiecaruia de a ajunge in Paradis?Daca, nu, cred ca vinovatii trebuie cautati in alta parte. Religiei predate in scoli i se poate reprosa lipsa de eficienta, exagerarile, dar nu coruperea tinerilor, nici lipsa de educatie, nici scindarea societatii.
      – „contabilizarea” de care vorbeste autorul ma duce cu gandul la sistemele moderne de asigurare a calitatii si management, care insista pe stabilirea clara a obiectivelor, si se urmareste a fi masurabile. Astfel se poate determina cat de folositor este un program (cum ar fi religia in scoli0, si ce trebuie corectat la el.
      – Forta spirituala chiar ESTE de natura sa invinga obstacolele, cu conditia ca ea sa fie exercitata. Credinta da aceasta forta, prin definitie.
      – Tot prin definitie, Adevarul chiar ESTE numai unul. Faptul ca micile adevaruri sunt privite diferit din unghiuri diferite nu schimba acest fapt. Ca o comparatie, un judecator se poate afla in situatia de a da dreptate ambelor parti ce se judeca, dar numai cand nu cunoaste toate detaliile (situatie foarte frecventa). Nici o institutie nu detine in totalitate acest Adevar, dar Biserica are datoria de a-l cauta si se intrepta spre el, pe baza indiciilor mostenite (daruite). Adevarul, Calea si Viata mi se par indicii destul de elocvente.
      – Poate ca valorile crestine pot parea, asa cum spuneti, retrograde si tendentioase. Ma tem insa ca acei tineri care le vor gasi astfel vor avea aceeasi parere si despre educatia civica, si despre filosofie, intrucat acestea se regasesc printre preocuparile crestine. Fara a crede in mesajul receptionat, ei vor fi supusi aceleiasi dileme mentionata in text: sa se lase sau nu indoctrinati?

  3. Nu stiti despre ce vorbiti. Indoctrinare, coruptie, Marele Inchizitor etc. Alternativ, vestire, ‘misiunea fireasca de propovaduire’, ‘evanghelizator in sensul cel mai pur’ etc. Nu stiu cine e inchestiune mai mult, dvs sau predarea religiei din scoli. Ca nu stiti despre ce vorbiti e clar, cand se prea poate ca un elev dintre trei sau patru, la sfarsitul cl a VIII-a, sa nu stie daca intre Avraam si Moise e sau nu vreo legatura de rudenie, daca taina mirungerii e totuna cu taina maslului, cate carti are Noul Testament, daca PAvel si Petru au fost frati sau daca Ioan Gura de Aur I-a cunoscut pe Ioan fiul lui Zebedei si ce fel de discutii a avut cu Ioan Damaschin etc. Clar, nu stiti despre ce vorbiti. Invatamantul religios e doar mediocru, atat. Indoctrinare, fanatism etc aveti in Arabia, Pakistan etc, eventual prin scolile menonite, penticostale etc din SUA, au ei niste scoli ultrareligioase unde sau nu accepta nimic in afara Coranului (Orientul Arab) sau celelalte materii sunt reasezate intr-o perspectiva metafizica diferita (ultraprotestantii), nu la noi unde cultura religioasa la generatiile de dupa anii ’50 e vax si nexam, iar prelucrarea ateista din anii de atunci se vede si azi peste tot, mai ales la ASUR (cand au ajuns ei sa-i citeasca pe Hitchens, Dawkins etc, erau deja atei).
    Incercati sa va largiti orizontul cand deschideti astfel de discutii. Vedeti ce se intampla in lumea musulmana, in mediile ultraprotestante, apoi deschideti discutia. Le dati apa la moara inutil celor de la ASUR, daca nu cumva ii bagati si mai rau in ceata.
    :)

    • Dle. Balasoiu, iertati-ma, dar tind sa cred ca e mai bine „sa nu stiu ce vorbesc” (desi, va asigur, nu este cazul), decat sa sustin ca problemele din Romania trebuie trecute cu vederea doar pentru ca „la altii e mai rau”, asa cum sustineti dvs. Dvs. va raportati la o extrema, iar pentru problemele autohtone aceasta comparatie este lipsita de relevanta. Nicaieri in articol nu am acuzat o „teroare religioasa” existenta in Romania; ceea ce am criticat este o anumita deformare a orei de religie si a profesorului, pe care am catalogat-o „pericolul major al transformării educației religioase în îndoctrinare religioasă”. Nu cred ca sesizand disfunctionalitatile dam mai multa „apa la moara” contestatarilor, decat primesc ei, oricum, prin existenta insasi a disfunctionalitatilor. Imi pare rau, dar nu pot fi adeptul ascunderii mizeriei sub covor.

      • Ooooo, dar nu v-am spus o secunda ca la altii e mai rau, nu stiu de unde ati scos-o, am cautat doar sa va atrag atentia asupra unor continuturi mult mai adecvate pentru cuvintele de care va folositi deja. Indoctrinare pentru un elev care s-ar putea sa nu deosebeasca dreapta de stanga in materie de cunostiinte religioase e mult prea mult. Va sugerez sa va ocupati de orizontul dvs in materie, sigur v-ar schimba viziunea asupra problemei, nu doar vocabularul.
        Si da, daca dati apa la moara ASUR, ii mai bagati si in ceata cu un vocabular ca evanghelizator, fireasca propovaduire etc, eclessia vs institutia BOR. Nu e nicio analiza aici, doar niste obscuritati patente.
        Clarificati-va lucrurile, largiti-va orizontul in materie si apoi propuneti-ne ceva.
        Sanatate
        :)

        • Dle. Balasoiu, v-ați construit un partener fals, în dialogul pe care îl purtați cu mine, pentru că folosiți aceleași argumente ca și în alte dezbateri pe această temă (sau pe teme similare), dar ignorați precizările și nuanțările mele, din corpul articolului și din comentarii. Dincolo de îndemnurile la cercetare pe care mi le adresați (și pe care vi le întorc, cu egală simpatie), critica dvs. se derulează de pe o poziție pe care eu am abandonat-o și la care nu vreau să mai revin, deoarece m-am convins de neproductivitatea unor astfel de abordări.
          Sper să purtăm un dialog mai constructiv pe alte teme.
          Cele bune! :)

    • Nu este destul de incacata programa scolara (la toate disciplinele) cu tot felul de informatii inutile pentru cei care nu isi fac o meserie din disciplinele respective, era nevoie si ca elevii sa stie „la sfarsitul cl a VIII-a, daca intre Avraam si Moise e sau nu vreo legatura de rudenie, daca taina mirungerii e totuna cu taina maslului, cate carti are Noul Testament, daca Pavel si Petru au fost frati sau daca Ioan Gura de Aur I-a cunoscut pe Ioan fiul lui Zebedei si ce fel de discutii a avut cu Ioan Damaschin etc”.
      Cetatenii romani „inarmati” cu aceste cunostinte indispensabile, vor duce Romania „pe noi culmi de civilizatie si progres”.

      P.S. „Cuvinte cheie” (la o lectie) din manualul de Biologie de clasa IX-a (a noua): „membrana (plasmalema), fosfolipide, steroli, matrix lipidic, proteine membranare: extrinseci, intrinseci, canale, receptori, enzime, markeri; perete, microfibrile, celuloza, chitina, lamela mijlocie, substante pectice, lignina, suberina, ceruri, cutina”.
      Sau, cateva pagini mai incolo, alte „cuvinte cheie” (tot ale unei singure lectii): „invelis mitocondrial, criste, condrioplasma, reactii de oxido-reducere, potential redox, glicoliza, acid piruvic, ciclul Krebs, catena respiratorie, ATP, fermentatie alcoolica, fermentatie lactica”.

      Practic fiecare lectie isi are „cuvintele ei cheie”.

      http://www.contributors.ro/editorial/cum-produce-scoala-tampiti

      • Daca ar fi sa ne rezumam la strictul necesar in continutul programei scolare, ne-am rezuma la aritmetica si gramatica. Daca ma gandesc bine, de gramatica nu sunt chiar sigur. Oricum,,totul s-ar putea preda in vreo doi ani.

      • Cred ca chestiunea era un pic alta. Daca dupa 5-7 ani de predare a religiei s-ar putea sa nu stii de ex cate Evanghelii are Noul Testament, discutia despre indoctrinare aduce a moft cretin sau asa ceva. Asta era idea
        In rest, religia poate te aglomereaza, dar asta nu e un argument. Feriti-va pe viitor de gandirea asta utilitarista care domina azi educatia si tine sa profesionalizeze educatia cu orice pret, face din om mai mult sau mai putin un simplu instrument care trebuie perfectionat, eficientizat etc. Nu prea e asa si nu e bine deloc. Efectele trebuie sa le cautati in statisticile depresiei, suicidului etc

      • @ AT
        @ Constantin Balasoiu

        Am vazut cadva un serial stiintific al lui Carl Sagan in care acesta descria sentimentele care l-au cuprins atunci cand, fiind in fata rafturilor interminabile cu carti ale bibliotecii publice din New York, si-a dat seama ca in toata viata lui, citind fara intrerupere, ar putea citi o parte nesemnificativa a acestor carti.
        Informatiile pe care le memoram in timpul procesului de educatie scolara trebuie sa fie cele esentiale. De asemenea trebuie sa apara diferentieri de programa scolara mult mai accentuate si mai devreme, in functie de traseul ales de elev. Trebuie stabilit foarte clar care sunt cunostintele generale strict necesare unui tanar avand in vedere si o educatie continua, pe tot parcursul vietii. Trebuie tinut cont si de faptul ca, cu cat memorezi mai mult cu atat ai mai putin timp ca sa iti dezvolti capacitatea de analiza si sinteza precum si imaginatia. Daca se insista pe mai departe ca toti elevii sa aiba aptitudini de critici literari, atunci cei care doresc sa devina matematicieni pierd un timp foarte pretios cu memorarea si analiza unor informatii care le vor fi inutile in cariera si in viata. Stapanirea limbii romane se poate face si citind lecturi de istoria si filozofia stiintei, etc. (pentru cei de la „real”) si nu citind poezie ermetica. Reciproca este valabila. Criticii literari nu au nevoie de calcul diferential.
        Cantitatea de cunostintele umane se dubleaza intr-un ritm tot mai accelerat. Cresterea calitatii vietii depinde de dezvoltarile din domeniul stiintei si tehnologiei. In aceste domenii, cresterea cantitatii de cunostinte noi este cea mai accelerata. Tarile care vor constientiza aceste adevaruri (decidentii) vor asigura prosperitate pentru cetatenii lor. Ulla Vaisto (ambasadorul Finlandei la Bucuresti): „programa (scolara) este revizuita permanent, pe baza cerintelor economiei, a ceea ce vom avea nevoie peste 10 ani sau 20 de ani”.

        P.S. Albert Einstein: „Si eu vream sa parasesc scoala … principalul motiv era metoda de predare stupida, mecanica. Din cauza memoriei mele slabe pentru cuvinte, aceata metoda imi crea mari dificultati, a caror depasire imi parea fara sens. De aceea am preferat sa suport tot felul de pedepse decat sa invat sa turui pe de rost”.

        „I myself, to be sure, wanted to leave school … the main reason for me was the dull, mechanised method of teaching. Because of my poor memory for words, this presented me with great difficulties that seemed senseless for me to overcome. I preferred, therefore, to endure all sorts of punishments rather than to learn to gabble by rote.”

        Modern Science, 1896-1945 – Ray Spangenburg & Diane Kit Moser, pag. 28

        • The Global Competitiveness Report – World Economic Forum, 2012–2013:

          Produsul intern brut pe cap de locuitor

          Finlanda, locul 12 – 49.350 Dolari
          Romania, locul 65 – 8.863 Dolari

          Calitatea sistemului educational

          Finlanda, locul 2
          Romania, locul 108

          Calitatea educatiei primare

          Finlanda, locul 1
          Romania, locul 84

          Calitatea educatiei – matematica si stiinta

          Finlanda, locul 2
          Romania, locul 55

          Colaborarea Universitati-Industrie

          Finlanda, locul 4
          Romania, locul 113

          Existenta (disponibilitatea) oamenilor de stiinta si a inginerilor

          Finlanda, locul 1
          Romania, locul 82

          Disponibilitatea tehnologiilor avansate

          Finlanda, locul 3
          Romania, locul 117

          Capacitatea de inovatie

          Finlanda, locul 4
          Romania, locul 77

          Calitatea infrastructurii

          Finlanda, locul 3
          Romania, locul 132

          Plati la negru si mita (spaga)

          Finlanda, locul 2
          Romania, locul 79

          Comportamentul etic al firmelor

          Finlanda, locul 2
          Romania, locul 126

          Costurile pentru afaceri datorate crimei organizate

          Finlanda, locul 4
          Romania, locul 100

          ***

          Lipsa de importana a religiei (Europa – 39 tari)

          Finlanda, locul 9 – 69%
          Romania, locul 38 – 18%

          Credinta in Dumnezeu

          Finlanda – 33%
          Romania – 92%

          http://en.wikipedia.org/wiki/Religion_in_Europe#Religiosity

          • @Cetatean: Raportul este incomplet, dar este un bun exemplu de sofism.
            La fel de bine, am putea lega slabele performante de numarul de Dacii 1300 pe cap de locuitor.
            Daca cineva crede ca a gasit un bun tap ispasitor pentru nerealizarile ultimelor 20 de ani, s-ar putea sa se insele, cata vreme directia dezvoltarii Romaniei a fost data nu de Patriarhie, ci din alte cladiri.
            In plus, ultimul rezultat este cu siguranta o eroare. Credinta inseamna mai mult decat a nu contrazice existenta. Intr-un mod asemanator, s-a creat legenda unanimitatii in PCR, luand de buna voturile celor care nu aveau taria de a se opune.

            • @ Mihail AD

              Nu ai inteles nimic din comentariul meu si nici din datele statistice prezentate. Era vorba despre EDUCATIE si legatura dintre aceasta si PROGRES, MORALA si NIVEL DE TRAI, nu era vorba despre Patriarhie sau „alte cladiri”. Era vorba despre „credinta in Dumnezeu” si nu despre credinta la modul general. Unii oameni CRED in solutiile STIINTEI, chiar daca nu sunt oameni de stiinta. Este tot un tip de CREDINTA, insa bazata pe ratiune si nu pe dogme.
              In legatura cu „ultimul rezultat”, din nou, nu ai inteles nimic. Acest „ultim rezultat” trebuie coroborat cu „penultimul rezultat” care prezinta „lipsa de importana a religiei”. Se pare ca pentru finlandezi, EDUCATIA in domeniile matematica si stiinta (locul 2 in lume) este mult mai importanta decat religia, iar rezultatele se vad in STATISTICA.

              P.S. In raportul din 2013 despre competitivitatea tarilor lumii (World Economic Forum) nu apare nici macar o data cuvantul „religie”, in schimb acest raport are date statistice despre „calitatea sistemului educational” si „calitatea educatiei primare”. Si mai important este faptul ca in acest raport „performanta” este masurata punctual DOAR pentru disciplinele „matematica si stiinta” (in educatie).

              P.P.S. Comparatia dintre romanii care votau cu PCR deoarece „nu aveau taria de a se opune” si finlandezi (care nu au „taria” de a-si exprima convingerile cu claritate) este ridicola. Ea nu putea sa vina decat din mintea unui om care nu intelege libertatea (de constiinta si politica).

              P.P.P.S. Raportul are totusi si unele lacune. De exemplu, nu a abordat legatura esentiala dintre „slabele performante” si „numarul de Dacii 1300 pe cap de locuitor”. De fapt, omiterea acestui aspect coroborata cu omiterea religiei s-ar putea sa fie intentionata, pentru a manipula oamenii „de buna credinta”. Ma bucur ca ai observat aceasta conspiratie atunci cand ai afirmat cu „tarie”: „raportul este incomplet, dar este un bun exemplu de sofism”. :-)

    • „cand se prea poate ca un elev dintre trei sau patru, la sfarsitul cl a VIII-a, sa nu stie daca intre Avraam si Moise e sau nu vreo legatura de rudenie, daca taina mirungerii e totuna cu taina maslului, cate carti are Noul Testament, daca PAvel si Petru au fost frati sau daca Ioan Gura de Aur I-a cunoscut pe Ioan fiul lui Zebedei si ce fel de discutii a avut cu Ioan Damaschin etc.”

      1. Vai, sarmanul elev! Credeti ca asta ii va reduce sansele unei burse de studii la MIT, urmata de o cariera in fizica particulelor?

      2. Si-acum o surpriza: sunt (alte) cel putin doua miliarde de crestini, 1,6 miliarde de musulmani, 1 miliard de hindusi, 500 de milioane de budhisti si vreo 500 de milioane de practicanti ai celorlalte religii care nu stiu aceste lucruri. Credeti ca sufera din aceasta cauza?

  4. D-le Radu Savulescu,
    Cine sta pe scena investeste, si asta nu gratuit, intr-un efort de ‘captatio’ pentru a converti sentimentele solitarilor de teama, dispret sau ura in ceva numit respect, admiratie si, de ce nu, iubire fata de aproapele lor. La limita, scopul benefic s-ar traduce in aparitia unui pat germinativ dedicat solidaritatii izbavitoare.
    Oricat ar parea de generoasa declaratia scenica, efectul subteran indus de tenebrele culiselor face vizibila, in lumina reflectoarelor, mai ales indiferenta spectatorilor. In biserici, in scoli, in spitale ca si in multe alte locuri, indiferenta corodeaza insidios si destrama tesutul social.
    Poate din cauza asta, a predica din amvon sau de la catedra sau de pe estrada politica este a juca umbre chinezesti pe un fundal decadent cu indicatii de regie presupuse magice. Cu toate efectele artistice puse in opera, cand se trage cortina dispare scena, dispar culisele dispare o lume imaginara. Ramane indiferenta.
    Afara spectatorii isi reiau lanturile si se misca gratios in pestera originara. Cateodata vine cate un om si muta scena in sala: actorii isi declama replicile intretaindu-si respiratia cu respiratia spectatorilor iar regizorul tremura in asteptarea vibratiei. Cu masca pe fata actorul coboara chiar si in strada, printre trecatori incercand sa-i scoata din amorteala.
    Linia aia fina este granita dintre a fi sau nu intr-o lume a indiferentei. Doar dincolo de indiferenta se poate spera ca oamenii vor pune in comun ceva renuntand la solipsism. Stiti cumva cum se combate indiferenta?

  5. Excelent articol Dle Savulescu

    nu va lasati intimidat de reactiile unor cetateni care se simt lezati.rezultatul orelor de religie se vede foarte clar in societatea romaneasca.insa trebuie sa ne dam jos de pe ochi mandria,aroganta s orgoliul ca noi suntem cine suntem.
    eu mai cred si un alt lucru:BOR-ul se lupta din rasputeri sa pastreze ora de religie din scoli ca astfel sa isi poata pastra influenta,puterea in societate;de fapt eu vad ca unii din preotime asta cauta-marire lumeasca.le-as spune sa se priveasca la Mantuitorul ISUS .
    oamenii au nevoie de scoli,spitale de iubire crestinesca….nu de teorii fara viata si de predici lipsite de demonstrare practica.
    va rog sa mergeti in continuare pe aceeasi linie de gandire.imi place ca il prezentati pe Dumnezeu asa cum il descrie BIBLIA.
    VA MULTUMESC SI DOMNUL CU DV.

  6. ….. Această instituție, în care își pun nădejdea milioane de români…. (BOR)
    Nadejde = hope = speranta.
    Oare cind se vor termina sperantele desarte? Cind se vor trezi acei milioane de Romani, care SPERA: dar NIMICA nu se va schimba in viatza lor numai daca PLEACA in strainatate sa muncesca?
    -Guvernul si istitutia BOR, sint la fel de corupti. Oamenii, in special tinerii nu au nevoie de religie, de sfinti fantoma, de „crede si nu ceceta” ei au nevoie de incredere in sine, un concept care religia nu ofera sau nu este de acord. In ziua de azi, nu te rogi la ceva invizibil, ci pui mina si faci, schimbi si rezolvi fara interventzii divine.
    -Istoria religiilor -tuturor religiilor- trebuie predat in scoli, nu numai teologia crestina. Dar daca tot vreti Ortodoxismul sa fie predat, sa se faca independent de STAT. Particular, fara bani din budget.

    • Aveti dreptate, religia predata acum in scoli e departe de ceea ce ar trebui sa fie. Ar trebui gandit un plan pentru imbunatarirea mesajului, ceea ce nu e un lucru usor.
      Paradoxal, traim totusi in tara lui Eliade, in a carui opera acest capitol ocupa un rol important.

      Cred insa ca porniti de la unele premise gresite, ceea ce afecteaza putin concluziile taioase pe care le trageti:

      Este o diferenta uriasa intre „Fericiti cei care au crezut fara sa vada” si eronatul „crede si nu cerceta”

      La fel, speranta nu exclude actiunea. Mai inspirata ar fi notiunea de credinta, care ar trebui sa ne ghideze in tot ce facem. Credinta da puterea de a persevera.

      Despre pacatele care stau la baza coruptiei vorbeste si autorul, in incercarea de a separa petele de lumina pe care Biserica si-a asumat rolul de a o pastra aprinsa.

      Cei mai multi dintre sfintii aceia „fantoma” sunt oameni care si-au dat viata pentru adevar si pentru ajutorarea semenilor. Ori pentru educarea lor. Ori au avut o contributie importanta la intomirea legilor, in filosofie sau medicina. Eticheta pusa poate in graba suna nedrept.

      Plecarea in strainatate e o solutie pentru unii dintre noi. Ea aduce cu sine asumarea unor sacrificii. In privinta asta, apostolii sunt exemple bune. Si ei au plecat in lume sa-si faca meseria, si nu pentru bani, ci pentru un ideal. Odata inteleasa jertfa lor, a ne plange si auto-compatimi suna jenant.

      • ” In privinta asta, apostolii sunt exemple bune. Si ei au plecat in lume sa-si faca meseria, si nu pentru bani, ci pentru un ideal.”
        Imi puteti spune de ce se fac oamenii preoti azi?!

      • –Religia predata in scoli azi, ar trebui sa fie ISTORIA RELIGIILOR, si sa fie Optional.
        –Eliade a fost Filozof si Istorc al Religiilor TOATE. A fost Legionar (din pacate).
        -Scuzati dar consider o aberatie chiar INumana: “Fericiti cei care au crezut fara sa vada”
        Chiar asta indoctrineaza, b=numai aceste cuvinte.
        –Credinta: Sa crezi ca este un mos cu barba alba sus si EL te pedepseste sau te ajuta cum vrea el, sau cum te comporti TU? Categoric Nu. Ca daca era, Criminalul de Becali NU era azi la Puscarie. Dra o sa scape in citeva luni (din pacate) si atunci TOTI o sa zica: Vezi? Exista D-zeu.
        –BOR si biserica nu faca PACATE, fac MEGA-SUPER Pacate. Daca vreti lista crimelor, va dau.
        –Religia NU „sia data viata pt adevar” cum ziceti, ba din contra a UCIS, a ARS PE RUG, a pornit Razboaie in Numele Domnului. Hai s acitim Istora CRESTINISMULUI un pic, si sa vedem REALITAEA. Eu vprbes in General de RELIGIE -toate.
        –A pleca in strainatate este O ALEGERE PESONALA, dar 80% ar pleca mai putzini, daca Guvernul nu ar fi corupt, si daca ar ridica salariile minine de 4x. SAU: Daca Biserica s-ar lupta pt OAMENI. Dar Religiile isi urmaresc interesele lor, finaciare si Dogmatice.

        Hai sa nu fim ORBI la cita paguba si mizerie aduce religia si in ziua de azi. Septembrie 11 a fost un atac RELIGIOS Musulman. Decapitarea unui soldat in Londra, a fost razbunare religioasa. ETC…..

        Prezicere: Becali va iesi din puscarie, inainte de termen, cu mult, dar nu din cauza lui D-zeu, ci din cauza guvernului corut ce avem. Iar BOR este mina in mina cu Guvernul.

      • @ Mihail AD

        M-ai acuzat mai sus de „sofism” in urma prezentarii unor date statistice. M-a cuprins o neliniste teribila, dar acum m-am linistit dupa ce am citit afirmatia ta: „este o diferenta uriasa intre «fericiti cei care au crezut fara sa vada» si eronatul «crede si nu cerceta»”. Daca „maestrul” face astfel de afirmatii, atunci voi fi si eu iertat. :-P

        Sa trecem la putina analiza. Cineva care „crede fara sa vada” isi construieste un model al realitatii doar pe baza afirmatiilor facute de altcineva, fara nici un fel de dovezi (ex. verificari experimentale reproductibile, facute personal sau de catre terte persoane). Acest comportament este premiat chiar de catre Hristos, atunci cand il dojeneste parinteste pe „Toma-Necredinciosul”: „Pentru ca M-ai vazut, ai crezut. Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut” (Ioan 20, 29). Cu alte cuvinte, vei fi mai apreciat daca nu vei pune la indoiala dogma, decat daca vei dori dovezi experimentale care rezulta in urma „cercetarii”. „Toma-Necredinciosul” a dorit „sa cerceteze” (nu doar „sa vada”): „Daca nu voi vedea in mainile Lui semnul cuielor si nu voi pune mana mea in coasta Lui („CERCETARE”), nu voi crede” (Ioan 20, 25). Hristos a dezaprobat aceasta atitudine, descurajand cautarea de dovezi. Hristos ii „fericeste” pe cei care accepta dogma fara ca sa o verifice: „crede si nu cerceta”.

  7. @It_s_not_news, George Gafencu, Ela, citirea comentariilor dumneavoastra m-a determinat sa rasfoiesc o carte a „iepocii de aur” care poarta titlul: „stiinta, religie, societate”. Este de fapt o culegere de lectii pentru invatamantul de partid, din care voi extrage cateva citate :
    „I n socialism, elemantul nou,calitativ superior al libertatii de constiinta consta in aceea ca se recunoaste libertatea fiecarui cetatean nu numai de a alege si impartasii o conceptie re3ligioasa sau alta, ci si dreptul de a avea o conceptie stiintifica, materialist-dialectica, de a fi ateu, adica de anu adopta nici o conceptie religioasa si de a face propaganda materialist stiintifica. De aceea pe drept cuvant se vorbeste in socialism despre deplina lbertate de constiinta, de care beneficiaza toti cetatenii tarii indiferent de rasa, nationalitate sau credinta”.
    „Chiar daca cu ajutorul cadrelor didacticea cesti copii sunt scosi de sub influsnta ideilor religioase,
    timpul cat aceste idei au constituit o frana in evolutia lor se recupereaza destul de greu. De aceea
    nu trebuie minimalizata influenta daunaatoare a ideilor religioase asupra copiilor inca de la varsta prescolara”.
    „Este necesara intelegerea principiului libertatii de constiinta, care este garantata tuturor cetatenilor Republicii Socialiste Romania prin Constitutie. Potrivit acestui principiu, prin libertatea de constiinta nu trebuie inteleasa numai libertatea de care se bucura slujitorii cultelor de a-si desfasura nestingherit activitatea in cadrul institutionalizat al religiilor respective, ci – in primul rand – indatorirea intregului sistem educativ faurit de oranduirea noastra socialista de a desfasura o activitate permanenta, deschisa cu scopul de a slabi continuu influenta religiei, a sectelor religioase asupra tineretului, de a le forma conceptia materialist-dialectica despre natura, societate si gandire”.
    „Invatatorul sau profesorul imbibat de credinta mistica-religioasa si pe care elevii il vad partcipand
    la practicile religioase nu poate avea autoritate in conducerea proceselor eeducationale ateist-stiintifice”.
    „In intreaga munca educativa ce se desfasoara in sistemul nostru de invatamant, niciun efort nu trbuie sa fie socotit de prisos pentru a asigura educarea materialist stiintifica a elevilor, combaterea cu mai multa fermitate a conceptiilor mistice, inapoiate, sarcina de cea mai mare raspundere sociala trasata de partid”
    FELICITARI TOVARASI, SUNTETI PE LINIE !

    • Hai sa iti citez din Constitutia SUA, care e veche de 200 de ani, mult inaintea comunismului.

      Fiecare om e liber sa practice o religie, cum e la fel de liber sa nu practice o religie. (Amendamentul 1).

      Adica in viziunea dumitale fondatorii statului american erau comunisti?

      Faptul ca au adoptat comunistii ce le-a convenit din democratia occidentala nu inseamna ca tot ce a venit din comunism era gresit, ci numai plasat intr-un context convenabil comunismului.

      Sunt sigur ca domnul Tismaneanu ar avea mult mai mult de adaugat aici.

      Si mai las-o mai moale cu insultele. Nu aduc nici un fel de argument in discutie, doar arata ca nu ai nici un argument si insulta e singura cale de a izbandi.

  8. Radu,
    Eu iti dau dreptate in ceea ce spui. Daca lucrezi „in sistem” – asa cum spunem noi, teologii – trebuie sa fii nebun sa nu realizezi cat de usor se poate transforma religia in ideologie. Directivele pe care le primesti de la centru ca preot sau profesor de religie sunt de multe ori semne clare ca nu trebuie sa ai pareri (chiar daca sunt fundamentate biblic si patristic), ci trebuie sa pui in aplicare bunul plac sau interpretarile de un anumit fel. Cred ca manualele respingatoare de morala din facultate sunt cel mai bun exemplu: fara viata, fara savoarea patristica, pline de clisee juridice. Observatia ta cu marele inchizitor e foarte potrivita,caci BOR e obsedata de autoritate, de control. Altfel nu s-ar explica atitudini aberante ca monopolizarea cimitirelor sau – venind in mediul academic – obligarea profesorilor de teologie sa se preoteasca pentru a promova. E adevarat ca nu asistam – inca – la o indoctrinare manifesta dar pericolul exista si nu trebuie ignorat. O indoctrinare cu vointa celor puternici ai „institutiei”, nu cu adevaratele invataturi ale lui Iisus, care n-au omorit pe nimeni.
    Felicitari pentru curajul de a nu „baga gunoiul sub pres” (cum spui pe undeva pe-aici). Biserica are nevoie de adevar, nu de reclama cu orice pret.
    Mircea Rosca

  9. Domnule Gafencu,

    Ce cauta cauta Constitutia americana discutia asta? Ce fel de minte ai ?

    Afirmatia scrisa ca o intrebare, cum ca in viziunea mea fondatorii statului american erau comunisti e o imbecilitate pe care mi-o atribui mie si tot dumneata te dai jignit ?

    De unde, ppana unde, faptul ca am dat niste citate care dovedsc ca libertatea de constiinta prevazuta in Constitutia RSR era litera moarta, este o dovada ca pentru mine fondatorii statului american au fost comunisti ? Care-i logica?

    Mai degraba reiese din cele afirmate, ca dumneata consideri ca libertatea de constiinta prevazuta de Constitutia americana a fost/este tot litera moarta ca intr-o Constitutie comunista.

    Constitutiile comuniste au copiat artiole cu caracter democratic din consttutiile burgheze pentru
    a mima democratia. Si, cel putin ai nostrii n-au avut nevoie sa se inspire din Consttutia americana
    deoarece Constitutia Romaniei Mari era una din cele mai dmocratice.

    Am sdat acele citate pentru ca din comentariul dimitale, al celorlalti doi comentatori si a altora reiese limpede ca sunteti atei militanti.
    Ateismul exista de mai mult de 2000 de ani dar ateismul militant este de sorginte marxista.

    Pentru a demonstra ca prevderea libertatii de constiinta din Consttutia RSRera nu trebuia luata in serios, mai dau un citat :

    „INLATURAREA prejudecatilor religioase nu se realizeaza prin daeclansarea unui „razboi” impotriva religiei (cum a crezut Stalin – nota mea ), ci acesta se infaptuieste printr-un amplu proces ce necesita o activitate multilaterala si perseverenta, desfasurata cu tact si multa rabdare in toate domeniile vietii economice, culturale stiintifice”.

    • Domnule Sutasu,

      Nu stiu de unde ati scos faptul ca sunt ateu. Nu scrie nicaieri in postarile mele asta si nici macar nu e adevarat.

      Un singur punct vreau sa afirm, si cu asta inchei discutia. Asta a fost tot ce am vrut sa spun in toate postarile mele la articolul asta.

      Singurul drept pe care vreau sa il apar este dreptul de a crede, ca si cel de a nu crede, insa sa fie liber consimtit. De aici citatul din Constitutia americana.

      Nu cred in nici un caz intr-o religie varata pe gat cu de-a sila cum fac unii, fie ca se cheama musulmani sau crestini fundamentalisti. Pareti a fi foarte fundamentalist in opinii si de aici se vede un comportament agresiv de la prima postare a Dv in care m-ati jignit numindu-ma tovaras si mi-ati urat succes pe cale.

      Devreme ce va vad pus pe comportament agresiv si nu pe dialog, prefer sa inchei discutia cu Dv.

    • Omule, aberezi. Era vorba, in caz ca nu ai inteles, despre ACUM, despre ceea ce face BOR. Daca stam si judecam, rasucirea cuvintelor dlui Gafencu arata mai degraba ca d-voastra sinteti contaminat de ceva mai rau decit comunismul: partea lui complet neagra, securismul (comunismul era mai mult maro).

      Principial, religia, indiferent ce crezi TU, draga sutasu’, apartine sferei privatului, si nu celei publice. Distinctia de mai sus a fost facuta in vest de mult. La noi, inca se discuta.

      Si da, sint ateu, insa nu sint militant (dovada ca nu incerc sa-ti explic ca Doamne-Doamne nu exista, ma lasa rece fiinta ta suprema sau virginitatea Mariei). Din principiu, nu vreau sa dau bani cultelor religioase, mi se pare ca sint bani irositi. Din principiu, nu vreau sa platesc salariul celui care sta in scoala sa-mi invete copilul aiureli (din nou, subliniez, din pct meu de vedere aiureli).

      Pe scurt, invata sa ma respecti asa cum si eu va respect. Daca nu-ti convine, as vrea sa-ti atrag atentia ca agresivitatea ta de mai sus incalca citeva din poruncile ala din vechiul testament.

  10. „…în Vechiul sau Noul Testament, Dumnezeu nu-i calcă omului în picioare libertatea de gândire si de constiintă….“
    Pai, in Vechiul Testament , nu i-o incalca, pentru ca nu se pune problema ! Cuvantul („constiinta“, syneidesis ) nu exista, in VT! Si cu asta e rezolvata problema. Oamenii cunosc binele si raul dar fara prezenta interioara, de care zice de-abia Pavel, si pe care numim „constiinta“ (morala). Gandesc „liber“ dar fara arbitrul interior….
    Asta ar trebui sa cultive invatamantul religios daca vreti ca la varsta majoratului tanarul sa ia deciziile potrivite, cum ziceti. Ar trebui sa faca sa le creasca constiinta. Daca le trimiteti „vestitori“ ar insemna ca ii orientati DEJA catre ce vrea Biserica. Vestitorul este tot un militant, dar adecvat varstei la care inca nu exista intelegere. Trebuie profesori de morala, si „educatori” in sens larg, nu vestitori.

  11. Mi-a placut articolul..dar si comentariile. Problema cred ca este mult mai simpla, daca o abordam din perspectiva libertatii de a alege. In primul rand trebuie sa existe „oferta” diversificata, articulabila pe”gustul” fiecaruia. Nu doar in privinta religiei. Altfel spus , daca am inclinatii artistice , nu m-ajuta cu nimic sa stiu serii Fourier sau alte „bazaconii”, care-mi rapesc din timp, si oricum le uit in secunda 2, dupa examen, teza sau extemporal. Oricum, daca „urasti” un domeniu care ti se baga cu sila pe gat, risti sa devina definitiv (uneori in necunostinta de ecauza) un domeniu care-ti va fi , poate pe viata, antipatic. Cred ca programa scolara trebuie sa fie mult mai flexibila, sa poti alege intr-o masura mai mare ce vrei sa studiezi-avand ca limitare niste cunostinte minimale obligatorii, cu specializare pe anumite materii care-ti plac. Altfel spus sa dai bac-ul la un nivel minimal -cultura generala-, la materiile obligatorii, si una sau mai multe care-ti plac , oricare ar fi ele ..sa la aprofundezi. Astfel s-ar vedea si preferintele elevilor si parintilor..oricum ceva care este ales de parinti si elvi, si nu impus..sa-i lasam pe ei sa decida.
    La fel si la religie..sa existe un curs minimal de istorie a religiilor, (religia fiind un fenomen suficient de important pentru a fi studiat, dar nu prin prisma propovaduirii sau a, cu atat mai putin, indoctrinarii-care trebuie penalizata rapid prin excludera din invatamantul laic a celor care o practica) iar cine vrea sa poata studia in extenso materia religie , la licee specializate, sau in cadrul unui liceu obisnuit..dar doar daca se strang un numar suficient de voluntari, un curs optional, care justifica angajarea unui prof specializat , care sa fie apreciat sau nu chiar de cei care fac cursul respectiv., la sfarsit de an. Nu mi se pare corect nici sa interzicem, dar nici sa obligam pe cineva sa studieze religia…Evident discutia are la baza obligativitatea, o forma prin care BOR incearca sa-si pastreze masa de cotizanti, prin inducerea , inca de la varsta copliariei, ca e bine sa fi credincios ortodox. O fi bine pentru ei, cotizatia anuala, scaunul cumparat , parastasele, botezuriele, pomenile, pomenirile de nume, contra cost evident, vizitele anuale cu crucea, uneori de mai multe ori, tas-ul, sponsorizara fara acte, nefiscalizara activitatilor economice si multele alte taxe si facilitati sunt de fapt „chcihirezul”..sa nu ne dam loviti de spiritul apostolic al popilor care la fiecare predica aduc vorba de banii care trebuie dati pentru catedrala x, sau de faptul ca babele punla „tas” monede sau bancnote mici.
    Orele obilgatorii de religie nu fac altceva decat sa ingrose masa celor care vor considera absolut normal, sau chiar obligatoriu..sa plaeasca diverse taxe…ba chiar pot sa si pacatuiasca la greu, stiind ca , daca vor face o donatie consistenta, le vor fi „iertate” pacatele.
    Desigur, cei care nu inteleg fie au sechele, fie sunt comunisti..sunt demni de o compasiune vecina cu mila…crestineasca, evident.

    • Nu prea dati pe la biserica, v-au tradat niste lucruri. //////. Si cand vad ca v-ati castigat pe aici o anumita popularitate, abia ma mai abtin sa nu izbucnesc in plans. Ma mai linisteste faptul ca in materie de caini v-as putea da exemplu oriunde m-as duce in lumea asta. Aici gandim cam la fel. Sper ca ii cunoasteti povestea lui Hachiko (am plans un sfert de ora neintrerupt dupa asta)
      http://www.imdb.com/title/tt1028532/
      :)

      • E trist cand ajungeti la ofense, din lipsa de argumente!

        Pozati in aparator al moralei crestine (doar asta ar trebui sa invete copiii la orele de religie, nu)?
        In schimb, ati dori sa stie “daca intre Avraam si Moise e sau nu vreo legatura de rudenie, daca taina mirungerii e totuna cu taina maslului, cate carti are Noul Testament, daca PAvel si Petru au fost frati sau daca Ioan Gura de Aur I-a cunoscut pe Ioan fiul lui Zebedei si ce fel de discutii a avut cu Ioan Damaschin etc.”.

        E vreo legatura intre cele de mai sus si morala (crestina sau de orice alta natura)?

        Observ ca plangeti usor, domnule Balasoiu.. Sa fie oare disperarea ca nu puteti gasi raspunsuri?

    • Dle. Mircea, deși articolul meu viza ora de religie în actualul cadru legal – după cum explicam într-un alt comentariu -, este evident că acest cadru poate fi modificat, inclusiv în direcția pe care o indicați dvs. Deocamdată, religia se predă confesional, aceasta fiind și rațiunea pentru care profesorii trebuie să primească avizul unui cult; de aici, și comentariul meu asupra modului în care se face această predare confesională, de către profesorii de religie ai cultului ortodox. Dacă, însă, luăm în discuție sistemul în sine, este foarte posibil ca varianta dvs. să funcționeze mult mai eficient. Adică să avem o oră de studiu științific al religiei (istorie, caracteristicile religiilor majore, influențe și confluențe cu sfera etică, politică, socială etc.), iar în paralel să existe și ore opționale de religie în sens confesional, în funcție de dorința beneficiarilor procesului de învățământ. Este de la sine înțeles că vei asimila mult mai bine o învățătură dacă te îndrepți către ea în mod voluntar, fără a-ți fi impusă de cineva. Dar, cum subliniam mai sus, e nevoie și de un corp profesoral cu pregătire corespunzătoare și nesubordonat direct cultelor, care să poată preda religia „în mod științific”, fără a prezenta o perspectivă unilaterală, dar și fără a cădea în materialismul despre care vorbea cineva pe-aici. Așadar, deși soluția dvs. este, într-adevăr, una simplă, crearea cadrului general în care ea ar putea fi aplicată este mult mai complicată.

      • Multumesc pentru raspuns. E OK… ar fi interesant de stiut cum s-a rezolvat „treaba” asta pe afara, mai ales in tarile din top (educational) Finlanda sau Coreea, de ex. Sau unde se gasesc date… Poate scrieti un articol in care sa vedem cum au procedat altii…n-om fi noi buricul Pamantului.

  12. Continuati sa jigniti fara sa „clipiti”. Deh…morala crestina. Ati merita sa va pomenesc ceva de sfinti , cruci si dumnezei…m-am cam saturat sa fiu asimilat unui tomberon sau unei persoane cu probleme psihice. Alta explicatie vad ca nu gasisti…in atotstiutoara Dvs atitudine.

    • Cred ca nu trebuie sa va suparati. Dl Balasoiu sufera de impotenta in a face lucruri; in schimb, reuseste sa intoarca o problema pe mai multe parti, sa ofere perspective inedite cu importanta minora.

      Exemplele sint multe: nu conteaza ca te musca ciinii pe strada, e importanta dimensiunea spirituala a relationarii om-ciine precum si culpabilizarea colectiva (am exterminat dropia), etc etc. In paranteza fie spus, ce avea dropia (care nu imparte acelasi spatiu cu noi) cu ciinele comunitar (care imparte acelasi spatiu) numai d-zeu stie.

      Pe scurt, ritmul lui interior e cam de batrinel, cu lambda mare si amplitutinea neglijabila. E genul de om pe linga care viata trece, iar la final se va vedea ca nu a facut decit bla-bla toata viata. Compensatiile insa vor fi simbolice: el a gindit, deci a existat.

      Oricum, incapacitatea domniei sale de a seta odata cu perspectiva si importanta punctului de vedere respectiv denota ca apartine acelei categorii de eruditi idioti. Jignirile fac parte din pattern-ul de comportament si sfatul meu este sa il ignorati pur si simplu. Nimic nu l-ar durea mai tare. My 2 cents.

    • Domnule MirceaM, va rog sa nu il jigniti pe domnul Balasoiu!

      Domnia sa stie exact ce fel de discutii a avut John Goldmund cu Jean Damaskin, doar a avut acces nemijlocit la stenograme (obtinute prin „mijloace specifice”). Sau cine stie, o fi pus personal microfoanele?!

      Cat despre spoiala cretina (scuze, morala crestina): QED!

      • @it_s_not_news. Cred ca va voi urma sfatul…
        @IosiP, multumesc pentru suport, sa uitam episodul… vad ca moderatorul a sters ce trebuia sters.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu Savulescu
Radu Savulescu
Licențiat în Teologie și Drept al Universității din Craiova și absolvent al Institutului Diplomatic Roman. Colaboreaza ca editorialist și analist de politică internă și externă la săptămânalul regional Monitorul de Oltenia și isi pregateste disertația de master în Teologie (la Universitatea din Craiova).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro