joi, martie 28, 2024

Lord Kelvin, Darwin și vârsta Pământului: O lecție de profesionalism științific

Unii dintre cei mai mari oameni de știință,

studiind cu atenție dovezile oferite de geologie,

au ajuns la concluzia că lumea noastră este

enorm de bătrână, și ar putea să aibă dreptate.

Dar Lord Kelvin are altă părere.

El este precaut, are viziune conservativă …

și crede, pe bună dreptate,

că lumea nu este așa de bătrână, cum se spune.

Pentru că Lord Kelvin este cea mai mare autoritate științifică astăzi,

cred că trebuie să cedăm și să-i acceptăm punctele de vedere.

Mark Twain, Letters from the Earth

Una dintre provocările cele mai timpurii cu care s-au confruntat oamenii a fost vârsta Pământului. Dacă Aristotel (384–322 BC), în Meteorologica, credea că lumea este eternă, savanții creștini și islamiști de mai târziu au avansat alte idei, bazându-se pe cărțile religioase sacre. al-Biruni (c. 973–1050) a estimat o vârstă a Pământului mai mică de 10.000 de la Geneză, iar Episcopul James Ussher (1581–1686)  a fost extrem de „precis”: Pământul a fost creat „în noaptea de 23 octombrie 4004, î.e.n”. Calculele biblice efectuate de Ussher au impresionat audiența, aflată sub puternica influență a religiei creștine, astfel încât data propusă de el a devenit o cronologie standard.

Prima încercare de estimare științifică a vârstei Pământului aparține danezului Nicolaus Steno (1638 -1686), care a introdus (în 1669) patru principii pentru determinarea vârstelor geologice relative. Practic, Steno a dat o lovitură decisivă încercărilor anterioare de folosire a surselor religioase pentru studii geologice de vârstă: istoria Pământului nu trebuie căutată în scriituri omenești, ci în rocile terestre.

În 1788, scoțianul James Hutton publică cercetările sale despre câteva procese naturale (acțiunea valurilor, eroziunea produsă de apele curgătoare și fenomenele de transport și depunere a sedimentelor) într-o impresionantă lucrare, Theory of the Earth; or an Investigation of the Laws observable in the Composition, Dissolution, and Restoration of Land upon the Globe. Fiind primul tratat de specialitate, Hutton este considerat părintele fondator al geologiei moderne.

Tratatul lui Hutton era scris greoi, termenii folosiți erau nefamiliari și greu de înțeles, așa că ecoul primei cărți de geologie a fost limitat. Este meritul avocatului și geologului amator Charles Lyell că a procesat ideile și conceptele lui Hutton într-un limbaj mult mai accesibil masei de cititori ai timpul său, publicând, în 1830, prima ediție a volumului Principles of Geology. Un exemplar al acestei cărți a fost făcut cadou tânărului Charles Darwin la îmbarcarea sa pe vasul Beagle în 1831.

Modelul geologic uniformitarian (ceea ce se întâmplă în prezent a avut loc și în trecut – the present is the key to the past), propus inițial de Hutton și exploatat mai târziu de Lyell, nu făcea nicio estimare precisă a vârstei Pământului. Plecând de la principiile lui Steno, se spunea doar că stratele aflate dedesubt sunt mai vechi decât cele depozitate deasupra, dar cât de vechi erau unele sau altele, nu se preciza. La limită, se considera că era vorba despre perioade de timp extrem de lungi.

De această imprecizie geologică a profitat din plin Charles Darwin în elaborarea teoriei sale evoluționiste. Pentru a putea invoca funcționarea extrem de lentă a mecanismului de selecție naturală, Darwin avea nevoie de o imensă cantitate de timp pentru a justifica evoluția organică prezentă în dovezile fosilifere.

Ca o justificare a vastului timp geologic de care avea nevoie, Darwin a oferit exemplul eroziunii stâncii marine Weald din Sussex (sud-estul Angliei). Presupunând o rată de eroziune de un inch (2,5 cm) pe secol, Darwin a avansat propunerea că ar fi fost necesari 300 milioane ani pentru a produce cantitatea totală de eroziune suferită de stânca Weald. Mentorul său, Charles Lyell, a fost de acord cu această cifră.

Trebuie subliniat că rata de eroziune (2,5 cm/secol), presupusă de Darwin, era o simplă speculație, fără nicio o măsurătoare de teren sau laborator. Modelul uniformatarian Hutton-Lyell, care considera că depunerea/erodarea sedimentelor este un proces foarte lent, putea permite alegerea oricărei perioade de timp dorite: o sută, o mie sau un milion de ani, de pildă. Darwin nu a avut la dispoziție o alegere bazată pe observații științifice pertinente sau măsurători concrete de laborator/teren, el fiind, așa cum am mai scris, doar un geolog amator. Așa că, Originea speciilor a folosit modelul geologic existent la data apariției cărții (1859) și un timp geologic arbitrar – 300 milioane de ani -, pentru a permite funcționarea selecției naturale. Deși Darwin a intenționat doar să ofere o estimare temporală grosieră pentru a-și justifica ideea, afirmația sa a stârnit multe controverse – așa de multe, încât a fost forțat s-o elimine cu totul din edițiile ulterioare ale lucrării sale.

Cifră magică – 300 milioane ani – a stârnit reacția negativă și a celui mai mare fizician al secolului al XIX-lea, William Thompson (1824 – 1907), devenit mai târziu Lord Kelvin. Tânărul fizician a fost intrigat (și provocat) de cifra avansată de Darwin, pe care a considerat-o „absurdă”.

În 1861, Lord Kelvin a început să atace premisele modelului geologic propus de Hutton (și folosit de Darwin în 1859), care sugerau o vârstă infinită a Pământului. Atacul principal a fost axat pe ratele proceselor geologice (d. ex., eroziunea), care erau extrem de incerte, iar uneori imposibil de măsurat pe teren. Al doilea atac a fost îndreptat asupra supoziției lui Hutton, conform căreia reacțiile chimice din interiorul Pământului produc continuu căldură și mențin astfel planeta într-o state termică stabilă. Dacă Pământul are avea o vârstă infinită, apud Hutton, o astfel de stare ar echivala cu o mașină de produs căldură în mod perpetuu, adică o violare a Primei Legi a termodinamicii.

Lord Kelvin și-a propus să determine vârsta absolută a Pământului pe baze științifice, cu suport direct din măsurătorile de teren și  laborator. Argumentele și modelul său de calcul au fost au fost de natură geotermică: Pământul s-a format prin acreție, care a generat căldură mecanică, considerată atunci (sec. al XIX-lea) drept singura sursă de căldură internă a planetei. La data formării, planeta era în stare topită (~2.000° C), după care a început să se răcească continuu. Dovada: măsurătorile de gradient geotermic în puțurile miniere, care au indicat o scădere constantă a temperaturii, de la adâncime către suprafață.

Modelul geotermic elaborat de Lord Kelvin a fost o elegantă construcție matematică, ancorată de trei piloni fundamentali: temperatura inițială a nucleului terestru (~2.000° C), gradientul geotermic și conductivitatea termică a rocilor. Ultimele două variabile au fost măsurate de Kelvin însuși[1].

În 1862, Lord Kelvin a publicat analiza sa în articolul On the Secular Cooling of the Earth.

Vârsta Pământului, conform calculelor sale, s-ar plasa în intervalul 20 – 400 milioane ani, cu cea mai probabilă valoare de 100 milioane ani. Trebuie subliniat aici că estimarea lui Kelvin n-a fost o simplă ipoteză sau speculație amatoricească. Ea s-a bazat pe un model matematic precis, respectând legile termodinamicii și bazat pe măsurători de teren și laborator.

Impactul articolului lui Kelvin a fost extraordinar: dacă vârsta Pământului este numai 100 milioane ani, înseamnă că nu a existat suficient timp pentru ca evoluția să explice diversitatea formelor de viață, preconizate de Darwin. Atacurile lui Kelvin asupra geologiei  și a lui Darwin au rămas fără un răspuns consistent și organizat din partea celor atacați. La vremea respectivă, geologia nu se bucura de statul științific al fizicii. Iar Kelvin – un geniu precoce, care a publicat primul articol științific la 16 ani și a devenit, la numai 22 ani,  titularul unei catedre faimoase de la University of Glasgow – se bucura de o gigantică statură intelectuală. În plus, Kelvin a obținut vârsta Pământului din măsurători cantitative și repetabile, prin folosirea legilor fizicii și a unui elegant model matematic. Dacă adăugăm acestei situații și argumentele sale despre incertitudinea datelor geologice, ne dăm seama ușor că demersul lui Kelvin a fost devastator pentru Darwin și teoria sa.

Kelvin l-a atacat direct pe Darwin, întrebând sarcastic:  Au fost măsurătorile de laborator și calcule mele matematice eronate, sau a fost mai probabil „ca o mare furtunoasă, cu maree, eventual de o violență extremă, să erodeze o stâncă de cretă de 1000 de ori mai rapid decât estimarea domnului Darwin, de un inch pe secol?„[2]

Darwin a fost îngrozit: doar trei ani trecuseră de la publicarea Originii speciilor și iată-l fără principalul lui argument pentru mecanismul selecției naturale – o imensă cantitate de timp. I-a scris lui Alfred Russel Wallace că „Opiniile lui Thompson despre vârsta recentă a lumii au fost de câtva timp una din probleme mele cele mai dureroase”. Iar pe mentorul său, Charles Lyell, îl imploră : „După ce mi-am ars degetele așa de tare în problema Wealden, mi-e teamă pentru tine…Dar pentru numele lui Dumnezeu, ai grijă de degetele tale; să le arzi sever, așa cum am făcut eu, este foarte neplăcut”.

Kelvin a recalculat vârsta Pământului de două ori, folosind diferite condiții inițiale pentru temperatura nucleului terestru. În 1866, a redus limita superioară a intervalului de vârsta la 100 milioane. În 1897,  Kelvin a estimat că Pământul ar avea  între 20 și 40 milioane ani, adică de multe ori mai mică decât intervalul necesar lui Darwin pentru funcționarea selecției naturale. Fără, îndoială, această ultimă calculare a fost o lovitură grea pentru teoria propusă în Originea speciilor. În toate edițiile ulterioare ale cărții sale, Darwin, care a murit în 1882, a eliminat paragraful buclucaș cu cele 300 milioane de ani.

Demersul științific al lui Kelvin a primit o nouă și decisivă confirmare în 1899, când fizicianul irlandez John Joly (1857 – 1933), a elaborat o metodă robustă și simplă pentru estimarea vârstei Pământului. El a împărțit conținutul total de sare din oceane la rata de transport a sării în mare de către râuri. Joly a estimat că au fost necesare 80 – 90 milioane de ani pentru ca oceanele să acumuleze sarea lor.

Când două metode complet diferite (Kelvin și Joy), produc vârste similare ale Pământului, se poate spune că „știința a vorbit” și că nu mai este (mult) loc de dubii. Exceptând faptul că adevărurile științifice nu  sunt absolute – o lecție care trebuie predată/înțeleasă în întreaga ei semnificație și profunzime filosofică.

T.C. Chamberlin, patriarhul geologiei americane, a atacat, în 1899, prezumția lui Kelvin, conform căreia Pământul ar fi un sistem închis, a cărui căldură inițială descrește treptat. El a sugerat că structura internă a atomilor, necunoscută atunci, ar putea conține cantități semnificative de energie.[3]

Intuiția lui Chamberlin s-a dovedit adevărată. Descoperirea radioactivității naturale și noua fizică atomică au indicat fără dubii că unele roci (granite, granodiorite, diabaze, argile ș.a.) conțin importante cantități de minerale (în special, uraniu, toriu și potasiu), care, prin dezintegrare spontană, eliberează așa numita căldură radioactivă. Această căldură poate avea, uneori, valori semnificative. De exemplu, am stabilit că rocile din fundamentul statului Oklahoma produc în medie 2,5 mW/m^3. Valorile medii mondiale ale producție de căldură radioactivă se plasează în intervalul 1,9 – 2,4 mW/m^3.

Pe lângă existența căldurii radioactive, o altă critică a diminuat serios valoarea modelului Kelvin de calculare a vârstei Pământului. Lord Kelvin a presupus că propagarea căldurii, din nucleu către suprafață, are loc numai prin conducție (transfer termic prin roci solide). Dar geofizicienii au indicat și prezența fenomenului de convecție, când căldura se propagă prin fluide, precum astenosfera aflată la baza crustei terestre sau mantaua superioară. Mai mult chiar, propagarea căldurii prin convecție este astăzi considerată ca fiind principalul mecanism de transfer al căldurii în interiorul Pământului.

Lord Kelvin a respins inițial ideea că radioactivitatea ar putea emite căldură în cantități semnificative, dar, în 1904, a abandonat public modelul său de calcularea a vârstei Pământului, cel care i-a creat coșmaruri lui Darwin.

Concluzii

Datarea radioactivă a permis estimarea vârstei absolute a Pământului (4,5 miliarde ani) și compararea acesteia cu ale altor roci, recoltate pe Lună sau aduse de meteoriți. Având la dispoziție un astfel de interval temporal, selecția naturală, propusă de Darwin ca mecanism evoluționist, a avut suficient timp la dispoziție pentru a genera variația formelor de viață.

Deși modelul săi a fost invalidat de noi descoperiri, Lord Kelvin a oferit o lecție de profesionalism științific remarcabil pentru contemporanii săi și pentru generațiile următoare de geologi, geofizicieni, biologi ș.a.

BIBLIOGRAFIE

Aja, S. U., and C. Cranganu, 2013, Exploring the Earth System, Kendall Hunt Publishing Co.

Deming, D., 2011, Black & White – politically incorrect essays on politics, culture, science, religion, energy, and environment

NOTE___


[1] Pentru exemplificarea modelului Kelvin, se poate consulta și lucrarea mea de doctorat, Heat Flow in Oklahoma, elaborată în 1997. Am folosit peste 120 măsurători de gradient geotermic de pe întreaga suprafață a statului Oklahoma și am măsurat, ajutat de câțiva studenți, peste 1.500 conductivități termice ale rocilor din diferite foraje și diferite adâncimi. În final, am produs primele hărți de flux termic și căldură radioactivă ale statului Oklahoma.

În 2012, lucrarea mea de doctorat, augmentată cu alte contribuții, a fost publicată în cartea Heat Flow in Oklahoma and the south central United States: A comprehensive heat flow and heat generation study.

[2] Sir William Thompson, Lord Kelvin, 1900, The Age of the Sun’s Heat, in Essays in Astronomy, ed. Edward Singleton Holden, D. Aplleton and Co., New York, p. 49.

[3] Dalrymple, G. B., 2004, Ancient Earth, ancient skies: The age of the Earth and its cosmic surroundings, Stanford University Press, Stanford University Press, California, p. 36.

Distribuie acest articol

111 COMENTARII

    • De unde atâta intuiție?! Darwin a fost pe lângă de pe urma burtelii de 15 ori, iar Kelvin de mai bine de 20 de ori. Kelvin are scuza că a greșit cu bună credință, pe când Darwin a scos ceva din bască spte a-și sustine teoria. De aici și panica lui Darwin, chiar dacă el ear cu un deget mai aproape de adevăr.

      • Eroarea a fost de același ordin de mărime, iar estimarea lui Darwin putea foarte bine să provină din observații empirice: i-a spus un moș că și-a scrijelit numele pe o stâncă în urmă cu 50 de ani și Darwin a putut constata că inscripția fusese erodată cu o jumătate de inch. Era o observație practică la fel de bună ca oricare alta.

        Însă atitudinea viscerală împotriva lui Darwin are alte expiicații, așa că el trebuie criticat non-stop, indiferent dacă respectiva critică se justifică sau nu. Prietenii știu de ce :)

        • Da dar știm bine că nu i-a spus nici un moș. Știm bine că a burtit-o li că după aia s-a temut că se face (iar) de râs.

          Nu e vorba de „atitudineaa viscerală”. E vorba de atitudinea firească a omului civilizat și normal în fața minciunii și imposturii dovedite. Atunci când gâinăria e acceptată se deschide larg calea mitomanilor și impostorilor de cea mai joasă speță. În aceste condiții e firesc că prosperă în România creaturi fetide gen Ponta, Moliceanu, Antenescu și Dragnea.

          V-am pus acum câteva zile, când ați luat din nou apărarea minciunii groase, niște întrebări simple la care ați evitat să răspundeți. Vi le repet că poate v-or fi scăpat: :-D

          1. Este minciuna un instrument de cercetare științifică dacă slujește cauza?
          2. Aveți prieteni sau persoane din anturajul dumneavoastră care mint?
          3. Obisnuiți să mințiți în sprijinul unei „cauze nobile”?

          • Nu mi-ați pus mie nicio întrebare, erau adresate altcuiva în comentariile de la acel articol. În general refuz să răspund la întrrebări directe pentru că e alegerea mea ce comentez și ce nu, dar de data asta o să fac o excepție fiindcă întrebările sunt de un didacticism naiv:

            1.O minciună în cunoștință de cauză este dovada lipsei de stimă de sine. Cercetarea științifică autentică nu poate avea ”cauză”. În măsura în care are o ”cauză”, aceea nu mai e știință, e ideologie. Creaționistă, de exemplu :P

            2. Am foarte multe persoane în anturajul meu care mint. Cu asta mă ocup dpdv profesional, descopăr minciuni mai mult sau mai puțin elaborate. Nu i-aș numi în niciun caz prieteni pe respectivii, dar mi s-a întâmplat să văd că oameni pe care-i consideram prieteni mințeau cu nonșalanță alte persoane. Orice mi se spune ar putea să fie la fel de bine minciună sau adevăr, pentru mine ”paranoia is my middle name” e un fel de atribuție de serviciu :)

            Unul dintre cele mai instructive exemple a fost atunci când 3 persoane mi-au relatat separat același incident. Fiecare dintre acele persoane a inclus amănunte care se contraziceau cu amănuntele furnizate de celelalte două, deși niciuna dintre ele n-avea nici cel mai mic interes să mintă. Concluzia este că așa funcționează mintea umană, completează în mod reflex golurile ca să dea sens unui șir de evenimente, deși acele completări sunt adesea inventate, mai mult sau mai puțin inconștient.

            3. În situațiile obișnuite din viața de zi cu zi am prea multă stimă de sine ca să mint, de-obicei ultima mea avertizare este ceva la modul ”ești convins/ă că vrei într-adevăr să știi?” după care urmează adevărul (sau opinia mea sinceră) indiferent cât de neplăcută ar fi :P

            În cele mai multe cazuri, adevărul e pentru oricine un mod mult mai simplu de a-și atinge scopurile, indiferent ce crede acea persoană. Dar sunt convins că există situații în care aș minți, de exemplu pentru a proteja pe cineva de repercusiuni nemeritate sau excesive. Și garantat există situații când aș refuza să relatez ceea ce știu, asta fiind tot un fel de minciună, prin omisiune.

            În rezumat, aș folosi ”cauză nobilă” doar în glumă pentru a justifica o minciună, dar există minciuni necesare, orice psiholog vă poate confirma asta.

            • Splendid răspunsul!

              Acum faceți-mă să înțeleg ce anume anume îl poate împinge pe un om ca dumneavostră, ce înțelege pe deplin imoralitatea și nocivitatea minciunii, să o accepte cu atâta relaxare în cazul lui Darwin ba chiar să-i găsească impostrorului scuze din cele mai penibile?! Sunteți în exact aceeași postură cu cea a apărătorilor plagiatorului Ponta care explicau fără să clipească că la vremea când Dottore și-a scris „teza de doctorat” ghilimelele nu erau obligatorii la citate. Vă simțiți onorat de asocierea voluntară?!?! :-D Să fie ăsta a lu’ Darwin stâlpul unei cauze atât de nobile încât trebuie să-l protejați tocmai dumneavoastră?! :-D

  1. Puteti explica mai pe inteles cum anume se face comparatia cu rocile din meteoriti si in ce fel se poate ajunge astfel la o datare mai precisa ? Multumesc.

    • Cele mai vechi roci de pe Pământ, găsite în vestul Groenlandei, au fost datate independent prin metode radiometrice și s-a găsit că au vârste cuprinse între 3,7 – 3,8 miliarde ani.

      Cele mai vechi minerale măsurate au o vârstă curpinsă între 4,0 – 4,2 miliarde ani și sunt niște niște cristale fine găsite în roci sedimentare din vestul Australiei.

      Cele mai vechi roci lunare au fost recoltate de pe platourile înalte și s-au format atunci când crusta lunară era topită parțial sau în totalitate. Câteva eșantioane din aceste roci au fost aduse pe Pământ de misiunile Apollo și au fost datate radiometric cu vârste între 4,4 – 4,5 miliarde ani.

      Majoritatea celor 70 de meteoriți măsurați au vârste cuprinse între 4,4 – 4,6 miliarde ani. Metoriții, care sunt fragmente de asteroizi și reprezintă o parte din cel mai timpuriu material al sistemului solar, au fost datați independent prin 5 măsurători radiometrice.

      Cea mai „exactă” vârstă a Pământului a fost determinată pe baza timpului necesar pentru izotopii de plumb din patru minereuri de galenă (sulfura de plumb) să se dezvolte din plumbul existent în momentul formării Sistemului Solar (cantitatea inițială de plumb a fost cea găsită în meteoritul feros Canyon Diablo).

      Modelul izotopic al plumbului a produs vârsta actuală a Pâmântului de 4,54 miliarde ani.

      Pentru detalii, puteți accesa http://geomaps.wr.usgs.gov/parks/gtime/ageofearth.html

  2. Ei bine , e greu de tot sa fii pionier . Cand dovezile arata directii contrare trebuie sa ai o incapatanare de catar ca sa razbesti pana la capat . Cei ce au pana la urma dreptate devin eroi , ceilalti niste natarai notorii . Apropo ,de curand i-am inteles mai bine pe cei ce sustineau modelul geocentric . Bietii de ei au incercat sa masoare paralaxe stelare dar n-au observat nimic . Stiind cat de imens e diametrul orbtei Pamantului pt a nu observa paralaxa ar fi trebuit ca distantele sa fie imposibil de mari pt mintea lor (noi ne-am obisnuit cu anii lumina ca termen dar 99.999 % din populatie n-are nici o idee ce distanta infioratoare inseamna doar unul ) sau , concluzie logica , Pamantul este fix . Repet – e greu sa fii pionier .

    • Domnule,

      Cănd vine vorba de luptele geocentriștilor, dumneavoastră darwiniștii sunteți sunteți cei ce ați moștenit cam toate datinile și apucăturile lor faine:

      1. Oricine încearcă să pună dogma în discuție (argumentat sau nu) e automat un criminal ce trebuie stârpit.
      2. Nu exista minciună suficent de gogonată sau absurditate suficient de ridicolă ca să nu fie pusă cu nădejde în slujba „cauzei”.
      3. Chiar și încercările celor ce doresc a ajusteze dogma curățând-o de chestiile dovedit false și păstrând ceea ce se poate susține științific (ca să-și poată recăpăta statutul de teorie științifică) sunt atacați furibund.

      Principala deosebire dintre Ptolemeu (omu’ cu geocentrismu’) și Darwin e aceea ca nu avem nici un fel de indicii că Ptolemeu ar fi mințit cu bună știință, sau ar fi ascuns deliberat fapte ce-i contraziceau teoria, pe când Darwin a comis-o în mod repetat i coștient. El însusși d-a dat în gât în corespondența sa.

      Slavă Domnului că darwiniștii zilelor noastre nu sunt în postura de a-i pune la frigare pe rug pe cei ce sunt de altă părere, așa cum procedau suporterii geocentrismului și sunt limitați la a-și vărsa neputincioși veninul pe hârtie sau în mediul virtual :-D :-D :-D

  3. Selectia naturala n-are de loc suficient timp pentru a genera viata. De fapt, mecanismul variatie-selectie naturala e pur si simplu incapabil sa dea socoteala de exemplele de specificitate complexa si feed-back din natura. (Chestia asta era o problema uriasa si pe vremea lui Darwin, motiv pentru care darwinismul nu a convins pe majoritatea biologilor din vremea lui – lamarckianismul semi-supranaturalist fiind pentru acestia mult mai plauzibil). Fara un designer supranatural, aceste sisteme n-ar putea exista; cel putin deocamdata nu exista nici un fel de alternativa stiintifica decenta la ideea de designer. Iar incercarile unor Ken Miller de a le explica sunt de tot rasul…

    • Dacă veți căuta numele profesorului Ken Miller pe Google, veți găsi, sub numele său, un citat care te lasă pe gânduri, când vine din partea unui biolog:

      We believe the ice sheet was not around all the time. It was only around during cool snaps of the climate.

      Căutând mai departe sursa citatului, dai peste diverse site-uri care îi pun în cârcă profesorului biolog panseul de mai sus, bazându-se, probabil, pe „autoritatea” „universității” Google.

      În realitate, stimata „universitate” Google a făcut o confuzie grosolană între profesorul Kenneth R. Miller (biolog la Brown University) și profesorul Kenneth G. Miller (geolog la Rutgers University), autorul citatului de mai sus (pe care îl consider trivial, la nivelul anului I geologie de la Brooklyn College).

    • „Selectia naturala n-are de loc suficient timp pentru a genera viata”

      De ce ? Trebuie sa mearga la piata ca sa faca cumparaturi sau ceva asemanator ?

      Miliarde de ani si intreaga suprafata a Pamantului inseamna un laborator decent pentru abiogeneza – de a carei descifrare ne apropiem , in sfarsit . Care abiogeneza nu este evolutie .
      Iar care designer este invalidat de probele genetice pana la primul organism existent pe planeta , organism despre care nu putem baga mana in foc ca ar fi aparut natural dar cu atat mai putin invers .

      Pentru cine nu stie , dar e destul de destupat , adn-ul se comporta ca orice chestie veche de pe lumea asta – poarta semnele vechimii respective . Si interesant pentru unii , la fel ca in cazul celebrelor teste paternale se pot stabili usor si sigur gradele de inrudire intre organisme … prezenta nu mai putin celebrilor „stramosi comuni” de care vorbesc „evilutionistii” si care sunt constant denumiti „maimute” de catre tabara neoinchizitiei (aia care intra cu sutana in ciorba laboratoarelor ) cand e vorba de oameni si restul primatelor

      • De ce moștenim AND-ul mitocondrial numai de la mamă?

        Mi s-a părut interesantă încercarea de a explica de ce ADN-ul mitocondrial se moștenește numai pe linie maternă, ajungându-se altfel, pe evoluție în sus, la Eva mitocondrială.

        Ipoteza recentă propusă de un grup de cercetători (revista Science, 23 iunie 2016) este că mitocondria paternă are un mecanism de auto-distrugere (gen kamikaze or seppuku :-)), care se activează atunci când sperma fuzionează cu oul matern.

        Dacă ipoteza se va confirma, rămâne totuși o întrebare grea: de ce este favorizată numai mitocondria maternă, în dauna celei paterne? Cum ajută acest mecanism evoluția speciilor vii?

        Mitochondrial endonuclease G mediates breakdown of paternal mitochondria upon fertilization

        • Acela este mecanismul . Dar motivele pe care le-am gasit sunt doua , unul ca intr-un mod sau altul e clar ca PM e des daunator embrionului (dar interesant – nu intotdeauna ):

          They found that deleting cps-6 caused paternal mitochondria to linger longer in the embryo. It also led to higher rates of embryonic death. ”
          si altul – o speculatie conform careia ar fi de preferat materialul oului in dauna celui din sperma pentru ca smermatozoidul depune efort major si poate sa produca mai usor mutatii .
          Bineinteles deocamdata nimic nu e batut in cuie .

          „But this theory, and all others, are still speculative, Dr. Xue said. “This is a longstanding biological question,” he said. “There must be a fundamental, important reason why most species actually adopt the same style of mitochondrial inheritance.” „

        • Aparent „oul sau gaina”
          (1000 maimute cu o masina de scris ar putea eventual sa scrie Hamlet, dar chiar daca ar face-o nu ar sti asta si ar rescrie pana cand re-devine o aliteratie)

          selectarea mitocondriei materne are o explicatie prin faptul ca mitocondria este fundamentala in producerea de energie si in metabolismul embrionar/al fatului, producand sute de molecule care functioneaza intr-o coreografie greu de precizat complet. Celulele embrionare cu o mitocondrie paterna, care ar produce molecule diferite (mai mult sau mai putin) de cele ale mamei in care se dezvolta, ar da reactii incompatibile si ar duce la moartea embrionului.
          Problema e ca asta e mai greu de descris prin selectie naturala, pentru ca mecanismul de selectie al mitocondriilor materne este bazat pe aparitia si functionarea mai multor gene simultan (probabilitatea ca acestea sa apara simultan intr-un organism in perioada de reproducere, etc) , iar daca specia ar fi trebuit sa depinda de selectia naturala in acest tip de producere…am ajunge la concluzia ca selectia naturala nu este facuta la intamplare

      • Ma refeream la biologul Miller. Nu am luat in discutia varsta pamantului sau teoria evolutionista. La drept vorbind, aceste probleme nici nu ma intereseaza. Ma intereseaza doar intrebarea daca a fost implicat sau nu un designer in aceasta poveste. Nu vad ce legatura are vechimea ADN-ului in chestiune. Intr-un anumit context, apropo de aparitia primei celule vii, lui Dawkins i-a scapat un porumbel din gura: probabil ca ‘the aliens’ au fost implicati in povestea asta…De ce nu mai degraba vreun designer ceva mai transcendent – ma intreb. Selectia naturala nu putea crea viata pentru ca in principiu selectia nu creaza nimic: doar selecteaza. Problema este daca selectiei i s-a oferit material de selectie asa de destept (sa spunem prin mutatii) incat sa ‘selecteze’ de exemplu ‘motorasul’ acelui ‘bacterial flegellum’ despre care tot aminteste Michael Behe in conferintele sau cartile lui. Daca poti deci explica prin pasi mici (pasi infimi care fiecare au sens evolutiv) aparitia asa-zisei ‘mouse-trap’ la care se refera Behe. Selectia naturala poate n-o fi plecata la cumparaturi. Mai degraba e pur si simplu impotenta sa creeze asa ceva…

      • Acum aproape 100 de ani savanții sovietici erau convinși că pot cloci viața în eprubetă recreind conditțiile de pe planetei dinainte de apariția ei. Așa că au inventat așa numita supă a lui Oparin ce trebuia să prodcă viața artificială. Au băgat descărcări electrice în ea și i-au schmbat compoziția până ce au căpiat însă după o vreme au trebui să o lase baltă pe șest pentru că viața se încăpățâna să nu apară la plezneală.

        Darwiniștii de azi sunt mult mai bine echipați și mai bogați ca știința sovietică a anilor ’20-’50. Oare de ce nu mai încearcă nimeni să obțină viața artificială spre a le închide definitiv gura „obscurantișilor”?! Aaaa, viața apare la plezeneală doar după sute de milioane de ani. :-D OK. Ce vă oprește totuși să creați un număr imens (zeci sau sute de mii) de supe ale lui Oparin și să băgați în ele descărcări electrice ca stroboscopu’ accelerând procesul până ce o ieși fo’ lighioană din eprubetă precum Afrodita din valurile mării?! :-D :-D :-D

        • E foarte probabil ca viața să apară ”la plezneală” chiar și în prezent. E foarte probabil ca viața să fi apărut în mai multe locuri de pe planetă și în diverse perioade din istoria ei. Sau din a universului. Nu apare brusc un cerb în mijlocul unei păduri unde n-au mai fost cerbi până atunci (asta ar fi o dovadă pentru creaționism :P ) dar aminoacizi, proteine sau viruși ar putea foarte bine să apară.

          Știm foarte puțin despre univers, dar ne dăm cu părerea despre el la fel cum și-ar da cu părerea despre Australia o babă care n-a ieșit niciodată din satul ei. Faptul că niște cercetători au eșuat într-un experiment nu dovedește nimic, nici măcar că viața n-ar putea fi creată după metoda imaginată de ei.

          • Domnule,

            Eu nu pretind aprioric că nu e posibil. Eu doar vă cer să probați. Și vă mai întreb de ce nu vă iese dacă sunteti așa siguri de ea? N-am pretenția să scoateți clona lu’ Charley bărbosu’ din eprubetă. Nu vă cer să produceți nci măcar un babuin, sau o oaie (cu care dl. Gamma își descoperea entuziasmat stranii înrudiri :-) ). Nope. Produceți o nenorocită de amibă, o euglenă, ceva acolo… :-D

            Oricine are cât de cât tangență cu științele exacte știe foarte bine că în principiu orice fenomen imaginabil e până la urmă reproductibil în condiții de laborator. Chiar dacă apariția e datoraă jocului hazardului și are o probabilitate mică, testele accelerate vor dovedi sau infirma până la urmă teoria. De ce nu vă iese?! De ce ați renunțat chiar și la a mai încerca măcar?! E ceva dubios aici. Nu-i așa? :-D

            • Mda , foarte rezonabil sa refacem in laborator ceva ce a necesitat milioane de ani si intreaga suprafata a Pamantului . Si de ce ? Ca sa va convingem pe voi ? Stim ca nu puteti fi convinsi indiferent de calitatea argumentelor ( evolutia e mai mult decat demonstrata pentru oricine a citit cate ceva despre subiectul asta , mai ales de cand cu dovezile genetice si markerii retrovirali si uite ca Darwin a avut dreptate in final si cu varsta Pamantului dar cumva dar tot el este injurat de dv , in contrapartida cu Kelvin care a crezut ca a luat in calcul totul si a gresit ) . De-aia poate ati bagat de seama ca nu vorbesc niciodata de dragul persoanei dv ci doar de dragul celor ce ne-ar putea citi .

              Btw. Daca am reface accelerat procesul abiogenezei creationistii ar raspunde ca nu e o dovada pt ca procesul a fost accelerat artificial . Asa „gandesc” ei :) Cei mai ganditori sunt ferm convinsi ca Pamantul are vre-o 6000 ani si au procupari majore de a demonstra ca datarea cu izotopi radioactivi e imprecisa .

            • Deci pt dvs faptul ca pana in 2016 viata nu a putut fi creata in laborator, e un argument suficient ca nu poate fi creata? Sau invers, daca ar fi putut fi creata, ar fi trebuit sa fie pana la ora asta?

              Daca asta e „rationamentul” dvs, mai are rost vreo discutie?

            • @Gamma

              Bineînțeles că e foarte rezonabil șă se încerce obținerea vieții în laborator. S-a încercat de altfel cu disperare timp de decenii însă fără succes. Pe de altă parte chestii mult mai mărunte au fost probate sau infirmate de experimente laborator cu eforturi mult mai mari decât cele necesitate de reconsitituirea condițiilor de pe pământ dinainte de apariția vieții.

              Pentru un om de știință probarea practică a unei teorii științifice nu are ca scop să-l convingă pe Dorel ăla din piață care tot nu pricepe nimic. Ea se face pentru a proba teoria. Refuzul experimentului e o chestie dogmatică la care apelează doar cei ce știu că teoria ce o susțin e nesustenabilă. În acest sens vă dovediți pe deplin comuniunea ideologică cu inchizitorii ce îi punea rapid la frigare pe toți cei ce experimentau. :-D

              Cât despre vârsta pământului Darwin NU A AVUT DREPTATE. A fost pe lângă cu un factor 15 (4.5 miliarde / 300 de milioane). Kelvin a fost pe lângă cu un factor de peste 23. La cât de departe erau amândoi de rezultatul corect diferețele de rezultate nici nu mai contează. Kelvin are scuza că a dat-o pe lângă îm mod onest folosind o metode științifice și toate datele de care era conștient la vremea lui. Darwin a dat-o pe lângă folosind burtelea și minciuna groasă. De altfel Darwin știind că povestea lui nu se bazeaza pe nimic a reunțat ușor și rapid la ea. Preferința dumneavoastră penru trombonist spune multe despre dumenavoastră. Nu-i așa?

              Cât despre povestea retrovirușilor endogeni, nu stă deloc în picioare. Așa cum v-am mai spus și cu alta ocazie, HIV e un exovirus prezent azi atât la om cât și la maimuță. Peste 2-3 sute de mii de ani va deveni un retrovirus endogen atât în genomul uman cât și în cel al maimuței. După „raționamentul” dumneavoastră ar însemna savanții viitorului să tragă concluziacă oamenii de azi se trag direct din cimpanezii de azi. :-D

              Accelerrea proceslor reprezintă o metodă experimentelă validă. Avioanele cu care zburăm, mașinile cu care mergem se bazează pe exact acest tip de validare accelerată. Faptul că s-a încercat cu disperare timp de decenii obținerea vieții în laborator folosinfu-se accelelrarea fenomenlor și că în final chiar și cei ma fanatici susținători ai apariției vieții la întâmplare au reunțat l experimente spune foarte multe pentru oricine posedă ceva neruoni între urechi. Nu-i așa?

            • @asdf

              Sigur că eșecul experimental e un argument foarte solid. Și nu atât faptul că timp de decenii exeprimente suportate cu resurse imense au eșuat, ci faptul că nimeni nici măcar nu mai încearcă. :-D

              Detectarea undelor gravitaționale anul acesta a probat din nou teoria relativității a lui Einstein la 100 de ani după demonstrarea ei. Teoria lui Einstein se bazează pe un aparat matematic solid și cu toate acestea oamenii de știință au simțit nevoia să o demostreze încă odată experimental. Ea fusese demonstrată deja prin înregistrarea comportamentului particulelor subatomice și chiar și cu ajutorul uni satelit ce a avut ani de zile la bord un ceas atomic ale cărui raportări au fost comparate cu cele ale unuia identic rămas pe pământ.

              Teoria lui Darwin se bazează pe o serie de prezumpții (unele valide, altele nu), interpretări (unele demonstrate, altele nu) si nu pe un aparat matematic inontestabil. Deci cu atât mai mult ar trebui demonstrată experimental. Faptul că nimeni nici măcar nu mai încearcă să obțină viața în laborator înseamnă că nimeni nu mai crede că e posibil așa ceva și că totul a rămas doar o gargară ideologică. Tot așa cum nimeni nu mai incearcă obținerea aurului în eprubetă (asemeni alchimiștilor medievali) pentru că azi știm cu certitudine că transmutanța elementelor se produce prin reacții nucleare și nu chimice.

            • @Svejk
              Ei bine , aici e proba lipsei dv de minte , onestitate sau cunostinte .

              „Așa cum v-am mai spus și cu alta ocazie, HIV e un exovirus prezent azi atât la om cât și la maimuță. Peste 2-3 sute de mii de ani va deveni un retrovirus endogen atât în genomul uman cât și în cel al maimuței”

              Am repetat de NENUMARATE ori ca e vorba de insertii in ACELASI loc in genom in care se gasesc EXACT aceleasi coduri virale . In cazul expus de dv DACA va avea loc endogenizarea aceasta va avea loc in cele doua specii in locatii diferite si cu virusi diferiti (usor) chiar daca vorbim de aceeasi specie de virus , pentru ca sunt evenimente diferite ce au loc in organisme diferite , la momente diferite .
              In cazul stramosului comun e vorba de un singur eveniment – de aceea se mosteneste exact locatia si codul viral .

              Pt ceilalti – e vorba de
              http://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK6235/
              sau mai usor de digerat
              https://www.youtube.com/watch?v=TUxLR9hdorI

            • @ Gamma

              Domnule ca să clarificăm nivelul enormităților pe care le debitați: Genomul uman conține aproape 100000 de fragmente de viruși care reprezintă istoria unor afecțiuni trecute (la nivelul a sute de mii sau chiar milioane de ani) si care înseamnă în unele cazuri până la 8% din genomul uman. Aceste elemente/amprente de viruși se numesc retroviruși endogeni. Au suferit nenumărate mutații de-al lungul timpului. Unii dintre noi avem unele amprente în genom alții au alte amprente. Datorită mutațiilor varientatea e nesfârșită. Retrovirușii endogeni sjnt comuni la diferit tipuri de mamifere iar similitudinile sunt clasificate pe grupe. Exista retroviruși endogeni similari la babuin, om, șoarec, porc și oaie așa cum evistă retroviruși diferiți de la o specie la alta sau ciar de la o rasă umană la alta.

              Articolul la care vă referiți (foarte nteresant de altfel) se referă la predispoziția omului ce are anumiti retroviruși endogeni în genomul său de a face anumite boli precum cancerul. schizofrenia, diabetul etc. Nici o legătură cu darwinismul. Dacă ea mi-a scăpat, citați fragmentul în cauză. :-D

              Articolul de asemenea confirmă ceea am spus și eu inițial, și anume că anumiți viruși exogeni pot deveni în timp foarte îndelungat retroviruși endogeni. De aici exemplul pe care l-am fat cu HIV-ul sau virușii gripali prezeneți atât la om cât și la cimpanzeu sau alte animale de exemplu găini (gripa aviară). În timp (sute de mii de ani) ei vor deveni retroiruși endogeni și al om și la animale. Asta nu înseamnă de loc că oamenii de peste 300000 de mii de ani ce au în genomul lor un retrovirus endogen provenit din virusul gripei aviare se trag din găinile de azi. :-D Ați priceput cumva?!

            • Errare humanum est, perseverare diabolicum .

              1 sutele de mii de fragmente de retrovirusi nu se compara cu cei 16 din clasa K care sunt mult mai intregi . Daca ii aduceti in discutie pe aia o sa gasim legaturi cu oile , soarectii si restul mamiferelor poate chiar reptile , pentru ca vom cobora in timp.
              2 prin absurd care este sansa ca din 100000 de biletele diferite 16 sa fie descoperite cu mesaj identic picate in exact aceeasi locatie in doua carti cu 3 miliarde de litere , simultan ? Numai primul are o sansa de 1 la 3.000.000.000 , incerci de 100000 de ori si tot
              ramai cu 1: 30.000 ca sa ai noroc o data . Dar de 16 ori simultan sa se intample asta inseamna 1:30000 ^16 . Pentru a fi evenimente separate probabilitatea e ridicol de mica , pentru ca ele sa fie copii (copy paste) a unui vechi model e 1 . Asta e scenariul prin absurd care pune pe acelasi nivel un retrovirus aproape functional ca herv-k cu un fragment de integraza (care tot are origini retrovirale si este contorizat de dv) . Pt versiunea corecta – filmuletul

              3 Ma bucur ca ati citit articolul , e un test ca sa vedem daca suntem seriosi si o mica capcana a mea care blocheaza atacul via „dar au functii sunt pusi acolo cu mana de creator ” . Mda , pt o functie benefica (se intalnesc si de-astea caci natura e oportunista ) se gasesc doua care iti da cancer .Oricum functiile benefice sau malefice sunt extrem de rare caci retrovirusii endogeni sunt ceea ce sunt – fosile moarte ale unor foarte vechi retrovirusi exogeni .

            • Iar faza cu numaratoarea – va trebui sa o luati de la capat cu cautarea norocului si pentru fiecare specie din restul primatelor , apoi si pentru maimute , apoi restul mamiferelor (deh , daca va trebuit sa extindeti numarul de retrovirusi admisi ) In loc sa lucrati 16 chestii intregi trebuie sa contorizati fragmente :

              http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0042682212003595

              Fig. 2, Fig. 3 and Fig. 4 show that no gammaretroviral genes were identified falling within the clades with known active exogenous gammaretroviruses such as murine leukaemia virus, feline leukaemia virus and reticuloendotheliosis virus. Instead, the sequences clustered with the predicted ERVs of human, chimpanzee (Polavarapu et al., 2006) and cow (Garcia-Etxebarria and Jugo, 2010) „

            • @Gamma

              Domnule, dar în articolul e vorba de cai! :-D

              Ați citat un prim articol care NU ARE NICI O LEGĂTURĂ cu afirmațiile dumneavoastă și se referea exclusiv la impactul retrovirușilor asupra predispoziției unor oameni la anumite afecțiuni. OK. Can v-amcerut să ne spneți unde apar afirmațile pe care le pretindeți ați scos din bască alt articol care nu susține nici ăasta afirmațiile dumneavoastră, Traduc fragmentul citat de dumneavoastră pentur cei cei ce nu înțeleg engelza: „Figurile, 2, 3,& 4 arată că nu au fost identificate gene gamaretrovirale corepsunzătoare speciilor ce posedă viruși exogeni retrovirali cum ar fi leucemia șoarecilor, leucemia felinelor, sau virusul histoplasmosei. In loc de asta secvențele sunt grupate/localizate conform predicțiilor retrovirușilor engogeni de la cimpanzeu, om și vacă. OK. Nu vă mai tregeți din oaie, a început să vi se pară boul un strămoș mai onorabil :-D :-D :-D

              Constat că aveți apucăturile lui dottore Ponta și citați la plezneală chestii fără legătură cu subectul în speranța că așa scăpați cu minciuna nedată în gât :-D Io zic să mai încercați să mai cîntați și pe a alte mese că poate găsți pe cineva să pună botu’

            • Ce va mira ca suntem inruditi cu alte mamifere ?
              E ca si cum v-ati mira si ati rade de afirmatia ca sunt inrudit cu un japonez – care e absolut corecta daca vorbesc de un stramos comun de acum 20000 de ani . Da , in fata blocului o sa pareti dv destept si eu prost in realitate e invers .

            • @Gamma

              Domnule,

              Dar articolul cu retrovirușii cailor n-are nici o legătură cu ceea ce ați clamat dumneavoastră (și anume că doar oamenii și unele maimuțe au în mod consistent genele retrovirușilor în exact acele poziții). Este pentru a nu știu cât oară când clamați ceva și apoi aduceți ca „surse” ce v-ar confirma spusele ceva ce nu are nici cea mai mică legătură cu cele ce le afirmați.

              După cum vă spuneam și înainte aveți înspaăimântător de multe în comun cu mitomanul patologic Ponta.

            • Ia mai uitati-va pe text . Articolul cu caii a fost dat in urma insistentei dv de a introduce in comparatie si alti retrovirusi in afara de cei din clasa K care sunt comuni doar noua si primatelor . Am ilustrat faptul ca in loc de secvente complete o sa lucrati pe fragmente si mult inapoi in timp.
              Cei 16 sunt ultrasuficienti pt relatia om cimpanzeu si din cauza ca sunt intregi nu e loc de discutie in privinta identitatii lor. Genomurile om -chimp sunt de asemenea foarte asemanatoare asa ca iar nu e o problema in stabilirea faptului ca insertiile sunt in exact acelasi loc . Ca sa ai infectii in acelasi loc cu acelasi virus de 16 ori ai ori o sansa de aprox 1:3.000.000.000^16 ori stramos comun . Simplu , exceptand blocaje mentale

        • Niciun creator „in his right mind” n-ar fi creat atâtea specii care să dispară, e mult mai rațional să presupunem că speciile apar și dispar datorită unu proces natural care rulează pe cont propriu. Nu e ceva demonstrabil pentru că procesul e de departe mult prea vast, dar alternativa de a crea în mod conștient atât de multe specii înrudite și atât de multe specii dispărute e pur și simplu ”insane”, garantat nu poate fi vorba de nimic ”intelligent” într-un asemenea ”design” :P

          • Hmmmm,

            Ați stat dumeavoastră la o șuetă cu Dumnezeu după o partidă de biliard sau de golf ca să vă exlice cum devine treaba cu „sane” și „insane”?! :-D

            Dacă acceptăm ideea de Divinitate creatoare a universului atunci e rezonabil să ne imaginăm că inteligența Sa e binișor deasupra celei a oricărei creaturi a Sale. N-așa?! Pleacând de la această ipoteză, creaționismul explică cu ușurință orice. Nu mai e necesară nici o demonstrție. E o chestiune de credință sau necredință.

            Dumneavoastră pe de o parte pretindeți că darwinismul e o terorie științifică solidă și în loc să aduceți dovezi științifice ajungeți la „crede și nu cerceta”. Atâta doar că Darwin nu e Dumenzeu ci dar o creatură meschidă, avidă de glorie și celebrritate care nu a avut nici un fel de scrupule în a-și atinge scopurile. Adică un individ pe care nici eu și nici dumneavoastră (dacă sunteți sincer la faza cu minciunile) nu l-am primi la masă…

            • Ca sa fac o gluma un pic serioasa ,ca vechi amator de jocuri pe calculator am jucat rolul asta de multe ori . Descrierea pe care as da-o divinitatii noastre nu e nici ca e benefica nici ca e malefica ci doar AFK :P . De mult timp .

            • @Josef Svejk – ”Dacă acceptăm ideea de Divinitate creatoare a universului ”, acea Divinitate creatoare nu se putea afla decât în afara universului, pentru a-l crea. Iar opinia mea personală exact asta este, dacă Dumnezeu a creat ceva, acel ceva nu poate fi decât universul însuși.

              Omenirea se află în interiorul universului, deci nu poate cunoaște nimic din exteriorul acelui univers. Dacă sunteți de altă părere înseamnă că nu înțelegeți noțiunea de univers :)

            • @ Gamma

              Vi-l mai amintiți pe king Louie din „Cartea Junglei” a lui Kipling? ȘI ăla se juca de-a omu’. Fain model v-ați găsit :-D

            • @ Harald

              Așa, și?! :-D :-D :-D

              Scăpați esențialul. Creatorul poate face orice cu creația Sa. Reciproca nu e însă valabilă.

            • @Josef Svejk

              Domnule Svejk inteleg ca sunteti un adept al creationismului.
              Am pentru dvs o intrebare care ma framanta de multa vreme si dupa cum va aparati convingerile cred ca sunteti in masura sa imi raspundeti la ea.

              Pe Creator cine l-a creat….dar pe Creatorul Creatorului ?

            • @sile

              Domnule mă tem că veți rămâne la fel de frământat ca și până acum. :-D Habar nu am ce răspuns are întrebarea dumneavoastră.

              Și ca să vă provoc și mai multe frământări, mai învârt un pic cuțitul în rană și vă întreb și eu ce anume o fi fost înainte de univerusul în care trăim? Cum a apărut el din nimic așa la plezneală? Și ca să vă stric cu totul, tot ce a mai rămas din această seară spendidă de Duminică (io-s pe maul piscinei și-s 29C la aproape ora 20), vă rog să-mi spuneți ce anume ați văzut dumneavpatră apărând spontan așa din neant?! Cu cuvintele dumneavoastră

            • @avenirv

              Habar nu am cine L-a creat pe Creator.

              În orice caz mi-e mult mai simplu să accept un Creator care a creat totul, inclusiv timpul, decât să accept că universul a apărut la plezneala din nimic. Dumneavotră ați văzut ceva vreodată apărând la întâmplare din nimic?! :-D

        • @Josef Svejk – există un exemplu foarte sugestiv în medicină: papa Inocențiu al VIII-lea a încercat în secolul XV o ”transfuzie” pe cale bucală cu sângele prelevat de la 3 băieți de 10 ani. Rezultatul fiind 4 decese. Asta nu înseamnă că transfuziile de sânge nu se pot face, înseamnă doar că maniera aleasă de medicul papei a fost complet nepotrivită, ca să nu spunem altfel.

          În mod similar, poate că peste 500 de ani crearea unei forme de viață de nivelul unui virus va fi la fel de simplă ca o transfuzie astăzi. Sau eventuala obținere a unei oi în urma gestației unei capre. Însă omenirea ar putea avea nevoie de un pic de timp ca să deprindă tehnica potrivită. Partea pe care dvs.o pierdeți astăzi din vedere este că eventuala capacitate a omului de a crea viață sau de a realiza tranziții de la o specie la alta va fi un argument pentru creaționism, nu împotriva lui :P

          • Pai dacă ne trebuie 500 sau 1000 de ani să creem viata în eprubetă înseamnă că e buba și povestea lui Darwin e de nesusținut cel puțin în ce privește aparitția vieții.

            Știm cum arată planeta noastră înainte de apariția vieții. Știm ce anume înseamnă viața. Avem posibilitatea tehnică de a simula acel mediu cu toate ingredientele sale și de a-l accelera în condiții de labrator în luni sau ani pentru a simula sute de milioane și chiar miliarde de ani la un cost de câteva milioane (hai să fie zeci de milioane) de USD.

            Savanții sovietici ai epocii romantice, care chiar credeau în apariția vieții la plezneală au încercat să o creeze cu mijloacele lor primiteve. Alții au încercat cu mijloace mult mai performante. Toți au eșuat. Asta e OK. E ceva ce se întâmplă mereu în știinta experimentală. Însă ceea ce nu se întâmplă NICIODATĂ e ca totți să abandoneze experimentele dacă există cea mai mică speranță că teoria e validă. Ori exact asta o vedem când vine vorba de obtinerea vieții artificiale: Toți au abandonat-o. De ce oare?!

            • De unde știți cum arăta planeta dvs.înainte de apariția vieții? Sunt simple supoziții, cu un nivel de eroare oricât de mare.

            • Cum accelerati procese fizico-chimice ? Hmm ? Puteti ? Crearea vietii in laborator via procese aleatoare e o cerere puerila – caci a fost nevoie de intreg Pamantul si milioane de ani pt primele celule .

              Stiu o singura cale , pe calculator, nu stiu daca a avut loc vre-o simulare cu succes pana acum dar la fel de sigur sunt ca nu o veti accepta indiferent de precizie .

            • @Harald

              Nu sunt supoziții. Există dovezi științifice. Dl.Crânganu care e geolog de meserie vă poate povesti cum devine treaba. Există sufciente dovezi geologice pentru a se reconstitui pământul așa cum era în diferite perioade ale existenței sale inclusiv înainte de apariția vieții.

            • @Gamma,

              Aaaa, păi până să scoateți porumbelul ăsta din gură (cum se simulează reacțiile aleatorii) îmi imaginam că aveți cât de cât tangență cu științele exacte gen chimie, biochimie, etc. și doar că nu vă puteți exprima coerent . Acum realizez că sunteți un urechist 100%.

              Pentru cultura generala a dumneavoastră și pentru nivelul de înțelegere pe care îl aveți, vă spun că reacțiile chimice sunt provocate de reactivitatea naturală a comușilor chimici ajunși în contact sau/și de o sursă externă de energie. Unadin sursele de energie a acelei epoci geologice o reprezentau de exemplu fulgerele. Așa că sau băgat descărccări electrice cu fecvențe năucitoare în compușii chimici stau la baza vieții fără a se obține viața. S-au încercat nenumărate alte combinații cu același rezultat: 0. Există o întreagă știință a simulării în laborator și a accelerării proceserlor naturale, care e suficient de precisă. Dacă n-ar fi nu ar exista automobile, avioane, gadget-uri, etc.

            • De fapt dv habar n-aveti de cum functioneaza chimia . Experimentul lui Miller era pentru a descoperi formarea compusilor organici complecsi din gazele simple , nu pentru a incerca formarea vietii . Iar accelerarea respectiva ( la pachet cu cresterea complet nenaturala a densitatii si proportiei substantelor respective in atmosfera simulata ) a fost posibila doar din cauza ca ele se bazau pe un fenomen natural rar intalnit , fulgerul . In rest pt accelerare nu poti sa faci nimic .
              Cu asemenea nivel de intelegere nu ma mir de ce trageti mereu concluzii gresite .

            • Eu nu am vorbit de experiemntul lui Miller ci de așa numita „supă” a lui Oparin, care a reprezentat încercarea darwiniștilor de a obține viața în eprubetă. Timp de decenii au fost foarte încrezători că o vor obține. Apoi pe măsura acumulării eșecurilor, s-a așternut discret tăcerea.

              Dacă ați avea o umbră de cultură generală ați știi că accelerarea reacțiilor chimice e o practică curentă. De exemplu garniturile automobillui dumneavoastră (dacă posedați vreo-unul) a fost validate înainte de intrarea în producție prin reacții accelerate ce au testat rezistența lor la oboseală chimică (în adaos la testele de oboseală mecanică).

              Puneți mâna măcar pe o carte de popularizare, că v-ar fi tare utilă ca să evitați situațiile ridicole. :-D

            • Foarte superficial , alea sunt banalitati chimice , nu reactii complexe . Daca era posibil bagam in reactor un purcelus si 5 tone de grau si scoteam maine un porc de 300kg si ingrasamant . Nici macar bacteriile nu pot fi silite sa se inmulteasca mai repede decat pot ele . Iar daca am fi putut sa o facem la plante rezolvam problema hranirii la nivel mondial .

        • @Josef Svejk – tocmai pentru că este geolog de meserie, Dl.Crânganu ne poate spune cum arăta planeta cam în ultimii 250 milioane de ani. Despre cum arăta planeta în urmă cu 3 – 4 miliarde de ani se pot face doar supoziții cu un grad de eroare oricât de mare :)

          La fel ca majoritatea oamenilor, nu puteți percepe scara reală de timp despre care discutăm. Ștefan cel Mare a trăit în urmă cu 20-25 de generații, Iisus din Nazaret a trăit în urmă cu 60-100 de generații, iar strămoșul comun al omului cu gorila a trăit probabil în urmă cu 800.000 sau 1.000.000 de generații, asta fiind totuși foarte recent în istoria vieții pe planetă. 3-4 miliarde de ani reprezintă altceva, e o durată astronomică de timp.

  4. Apopo , este instructiva si disputa stiintifica imediat dupa ce Hubble si-a publicat celebra lege care vrand nevrand te ducea la o varsta pentru Univers, acolo… spre 2 mlrd ani, cand numai Pamantul era geologic evaluat la peste 4 mlrd ani .Dar, de exemplu eu daca as fi trait pe atunci as fi spus doar atat in apararea lui Hubble a carui teorie m-ar fi convins si din motive personale si anume geologii au dreptate dar si Hubble are, ramane de perfectionat instrumentarul astronomic si asa s-a si intamplat cand dupa 1950 se pare ca nimeni nu mai putea veni cu motivarea aceasta geologica pentru a-l combate pe Hubble. :)

  5. O idee genială: Dumnezeu a introdus in ordinator o dischetă cu un program
    amanuntit, apoi a plecat.

    În anii copilariei, in timpul uneia dintre indelungatele lor plimbari, Agnes il intrebase pe tatal ei daca crede in Dumnezeu. I-a raspuns: „Eu cred in ordinatorul Creatorului. Raspunsul era atit de straniu, incit copilul l-a retinut. Straniu i s-a parut nu doar cuvintul ordinator, ci si cuvintul Creator. Caci tatal ei nu vorbea niciodata de Dumnezeu, ci intotdeauna de Creator, vrind parca sa limiteze importanta lui Dumnezeu la unica sa performanta, de inginer. Ordinatorul Creatorului: dar cum poate sa stea de vorba cu un aparat caruia i se spune Ordinator? De aceea l-a intrebat pe tat ei daca se roaga. I-a raspuns: „Asta ar fi ca si cind te-ai ruga lui Edison atunci cind se arde un bec.”

    Si Agnes isi spune in sinea ei: „Creatorul a introdus in ordinator o discheta cu un program amanuntit, apoi a plecat. Ca dupa ce a facut lumea, Dumnezeu a lasat-o la bunul plac al oamenilor abandonați care, adresindu-i-se, vorbesc intr-un gol fara ecou — ideea asta nu e noua. Dar a te trezi abandonat de Dumnezeul strabunilor nostri e una si alta e sa fii abandonat de inventatorul ordinatorului cosmic. In locul lui ramine un program care se indeplineste fara stavila in absenta Sa, fara a i se putea schimba ceva, indiferent ce. A programa ordinatorul nu inseamna ca viitorul e planificat in amanuntime, ca totul e scris „acolo sus”.

    MILAN KUNDERA, NEMURIREA, p. 15-16
    Traducere din ceha de JEAN GROSU
    Ed. Humanitas, 2013

    • Genială e cam mult spus, multe triburi care au depășit faza închinatului la copaci și la pietre au astfel de mituri despre zei care au plecat după ce și-au făcut treaba. În unele cazuri putem observa situația pe viu: ce credeți că-și imaginează un trib de prin insulele Andaman când armata indiană vine cu elicoptere ca să recupereze marinarii de pe un vas naufragiat? :)

      Alternativa ar fi fost ca armata să le dea marinarilor arme de foc pentru a se apăra, chiar dacă în felul ăsta ar fi masacrat tribul. Dar în urmă cu 100 de ani probabil că așa s-ar fi întâmplat. Tribul respectiv e la nivel de neolitic, folosește focul, dar nu știe să-l aprindă oricând, așa că îl păzește cu disperare.

      În principiu e posibil ca viața (sau viața inteligentă) să fi apărut în urma unei astfel de intervenții, mai rămâne să găsim și eventuale dovezi pentru așa ceva. O idee oarecum asemănătoare (o civilizație aflată în trecere) apare în Roadside Picnic de A & B Strugațki, dar majoritatea oamenilor nu au citit cartea, au văzut doar Călăuza lui Tarkovsky care se îndepărtează mult de ideea cărții.

      • Nu știu de ce, dar am impresia că nu ați citit toată cartea, ci doar citatul indicat de mine.

        Genialitatea ideii lui Kundera, în opinia mea, se poate desluși, după o matură reflecție, din țesătura inefabilă a celor șapte părți ale cărții: O scriitură circulară de tip bumerang, în care ideea citată din partea I se regăsește, amplificată, metamorfozată și finalmente sublimată de-a lungul celorlalte șase părți.

        • Chiar n-am citit toată cartea, doar câteva fragmente din versiunea în engleză, în urmă cu
          câțiva ani. Nu mă regăsesc în modul cum scrie Kundera, dar mi-ar plăcea să cred că înțelege toată lumea conceptul de ”ficțiune”.

  6. Un alt exemplu de profesionalism științific al Lordului Kelvin (la care subscriu necondiționat):

    When you measure what you are speaking about and express it in numbers, you know something about it, but when you cannot express it in numbers your knowledge about it is of a meagre and unsatisfactory kind.

    • Din pura curiozitate am mai rasfoit putin net-ul pe acest subiect . Se pare ca lordul Kelvin de fapt a calculat varsta maxima a Soarelui si a aplicat-o Pamantului . In schimb se pare ca nu si-a recunoscut niciodata greseala in public :
      ” Lord Kelvin never published any acknowledgment that radioactivity
      was supplying heat to the earth’s crust and that thus his
      calculations of the age of the earth were not accurate.
      J.J. Thompson, related in his own memoirs that “in private
      conversation Kelvin did concede that his theories had been
      overthrown”. ”
      E ceva foarte des intalnit , in mod special am fost neplacut surprins de povestea lui Arp care e recenta
      https://en.wikipedia.org/wiki/Halton_Arp

      Deci Darwin care si-a recunoscut greseala dupa 20 de ani e de fapt un model de onestitate si fair play comparativ cu restul companiei .

      • Lord Kelvin never published any acknowledgment that radioactivity was supplying heat to the earth’s crust and that thus his calculations of the age of the earth were not accurate.

        Sursa mea pentru articol spune:

        „Lord Kelvin initially rejected the idea that radioactivity could emit significant heat, but he publicly abandoned this theory at the British Association Meeting of 1904.”

        Lewis, Cherry. 2000. The dating game: One man’s Search for the age of the Earth, Cambridge University Press, Cambridge, United Kingdom, p. 55.

        • Se prea poate sa aveti dv dreptate , oricum eram un pic carcotas pentru ca la vremea respectiva radioactivitatea era ceva foarte nou si Lord Kelvin era spre sfarsitul vietii – imi inchipui ca avea treburi mai importante de facut decat sa dea precizari finale . Culmea e ca dupa sursa dv chiar asta a facut , cu vre-o 3 ani inainte de moarte

          • Faptul că v-ați apucat să studiați de pe Net este lăudabil – nu este cel mai bun mod de învățare a unor noi concepte sau noțiuni, dar este preferabil altor atitudini.

            La cursul meu de geofizică, studenții învață că ignorarea căldurii radioactive de către Kelvin nu este problema principală a modelului său eșuat. Aspectul esențial, care i-a deraiat modelul, avea să fie descoperit peste mai multe decenii după moartea lui: Pământul nu este un corp solid, prin care căldura se propagă doar prin conducție. Kelvin a folosit ecuația lui Fourier, care era state-of-the-art în anii 1800.

            Descoperirea tectonicii plăcilor a indicat, fără dubii, că Pământul conține strate non-solide, care, termodinamic, se comportă ca niște fluide. În acest caz, propagarea căldurii se face prin convecție. Incorporarea transportului prin convecție conduce la un model termodinamic diferit de cel „primitiv” propus inițial de Kelvin.

            Dar, desigur, nu-l putem acuza pe Kelvin că subducția și divergența plăcilor tectonice, existența celulelor adiabatice de convecție în astenosferă și a zonelor cu viteze seismice scăzute etc. au fost descoperite și exploatate științific de abia în anii 1970, la un secol după modelul său.

            Pentru lecturi mai adecvate, vă recomand manualul folosit în cursul meu de geofizică (cap. 5 este un bun punct de plecare):

            Geodynamics, 3rd Edition
            by Donald L. Turcotte, Gerald Schubert

            https://www.amazon.com/Geodynamics-Donald-L-Turcotte/dp/0521186234

  7. „Lord Kelvin a oferit o lecție de profesionalism științific remarcabil pentru contemporanii săi și pentru generațiile următoare de geologi, geofizicieni, biologi ș.a.”(?????) …este din categoria „Darwin cu un păcat, Kelvin cu o mie”

    O teorie a fost îngropată de mult, cealaltă, cea a lui Darwin, evoluționismul, se impune tot mai tare cu trecerea timpului. Avem aici cea mai bună dovadă a adevăratei naturi a științei. Știința este în esență o viziune. Conjectura creată pe această viziune și implicit limbajul care o formalizează, prin care de fapt se exprimă, este ulterioară viziunii primare, inspirația venită în lume prin gândirea unui geniu.
    Kelvin și mulți alții trudeau din greu la falsificarea conjecturii lui Darwin. Fără succes. Nici atunci, nici acum. O dovadă a forței creatoare a lui Darwin. Ce a creat Darwin nimeni nu poate distruge. Ca ironie supremă, nici …creaționiștii…care devorează o creație. Poate că aceștia ar trebui să folosească drept argument suprem în susținerea lor …crearea lui Darwin, pentru că nu există nicio dovadă de unde vine el pe Pământ. E cert o creație divină…

  8. as unsatisfactory as is today the explanation of supercondictivit at high temperaure and magnetic fields in certain cuprates ceramics

    as usnsatisfactory as is today the existance and behaviour of dark energy

    sa continui

    computeristii au introdus conceptul de garbage in – garbage out oricat de mare ar fi efortul de calcul

    la fel si in stiintza tu nu potzi sa deduci univresul asa cum este el din calcule ci tot ce potrzi sa faci e sa verificai prin experiment daca univresul fabulat de tin ein calculele tale oriocat de abstarcte si riguroasee ar fi ele semana cu UNIVERSUL REAL SI MASURABIL

    ca uite in stiintza eroarea pote fi nu doar de calcul ci si de supozitzie originara supozitzize care se poate dovedi eronata
    gen supoziztei lui Einstein ca Dumnezeu nu joaca univresul la zaruri (supozitzia dovedita de Heisenberg eronata)

  9. În știință o condiție esențială o constituie definirea concisă a variabilelor care intră, ca parametrii de stare, în limbajul matematic formalizat. Văd că și aici se discută despre un parametru nelipsit din orice explicație științifică. Se vorbește despre vârsta Pământului, explicată în ani. Să analizăm acest parametru, timpul exprimat în ani. Ce înseamnă el în realitate? Este vorba despre durata unei rotații complete a Pământului în jurul Soarelui așa cum este ea percepută de om de când se ocupă cu astfel de observații. Este acest parametru constant de la formarea Pământului? Ce înseamnă de fapt formarea, apariția Pământului? Care este stadiul de formare la care ne referim și implicit cel la care se referă cei amintiți? Pentru că dacă fiecare se referă la alt stadiu…fiecare are dreptate. În ultimii 80-100 de ani, anul avea același înțeles ca și în cei 200 de ani anteriori? Cum a evoluat orbita Pământului în timp? Sun multe întrebări care pot da o multitudine de răspunsuri atunci când nu definim corect ce înseamnă acest parametru. Pentru că acum știm că în lume nu există obiecte ori ființe, acestea sunt doar iluzii, ceea ce există sunt procese. Din această perspectivă, certitudine științifică azi, putem considera creaționismul drept rămas fără obiect. Dacă o voință supremă a creat tot ce există, de ce nu a creat forme finale, ci procese? Sau, direct la subiect, de ce a creat …evoluționismul dacă finalul procesului este o creație a sa care nu există niciodată în formă definitivă? Această ciudată destructurare a tot ceea ce există, creat ori dat de evoluție naturală, obiect ori ființă, procese în esența lor, face parte de fapt din marele proces apărut întâmplător în manifestarea cuantică a vidului, a nimicului originar. Lumea noastră, univers cum îi spunem la procesul din care facem parte, a apărut dintr-un ciudat exces de fotoni rămași neanihilați în mecanismele intime ale vidului. Este celebrul moment…„să fie lumină!”. Excesul lor a creat particulele elementare ale universului…încă necreat. Este singurul element creat, lumea particulelor elementare. De aci încolo totul este evoluție, de la atomi, la molecule, obiecte, celule și corpuri vii.Toate procese a căror finalitate este întoarcerea la universul inițial cel al vidului cuantic…Din această perspectivă …parcă găsim și un scop al apariției vieții…încununate cu omul suprem…omul de știință cel care poate grăbi, prin creațiile sale, întoarcerea fotonilor rătăciți în sânul vidului cuantic din care au scăpat… Și finalul …„să fie întuneric!”. Asta acolo unde a părut viață. În rest are grijă natura să se întoarcă la origini. Creșterea permanentă a spațiului cosmic și mișcarea tot mai accelerată a galaxiilor duce la apropierea de viteza luminii, la transformarea a tot ce există în fotoni, care de data asta nu vor mai fi scăpați neanihilați atâta amar de ani (ce fel de ani?) de vid …într-un moment de neatenție …creatoare.

  10. Vad pe-aici tot felul de termeni folositi aiurea:
    evolutia nu poate explica aparitia vietii. Da, normal ca nu poate pentru ca nu cu asta se ocupa. Abiogeneza se ocupa cu asta si mai e de lucru pana avem un model viabil. Evolutia explica diversitatea vietii. Si o explica fara urma de indoiala.
    Darwinism, Darwinisti, evolutionisti – are un sens peiorativ dpmdv. Am incredere ca teoria relativitatii este corecta o sa fiu apelat cu „relativistule”?
    De asemenea va tot agatati de Darwin, ce a zis Darwin, ce a scris Darwin…inteleg ca pentru oamenii religiosi nevoia de profet nu poate fi inlaturata dar intelegeti ca in stiinta nu prea conteaza. Darwin a pus samanta, de la el pana in zilele noastre teoria evolutiei s-a schimbat conform cu dovezile gasite de ‘nshpe ori. Darwin nu stia de existenta ADN-ului, Darwin credea ca rata de schimbare este constanta, si poate multe alte erori. Acestea au fost corectate, iar teoria modificata pentru a incorpora ultimele descoperiri. Asa e in stiinta, stiinta merge unde duc dovezile, se schimba, devine o aproximare din ce in ce mai buna a realitatii. Asta nu e un lucru rau, dimpotriva. Inteleg insa ca pentru oamenii religiosi care se agata de o carte scrisa de niste semi-analfabeti acum cateva mii de ani este aproape imposibil de digerat acest lucru.
    Inca ceva, o teorie stiintifica are valoare daca poate face predictii. teoria evolutiei este folosita in nenumarate domenii cu succes. Cea mai frumoasa predictie din punctul meu de vedere a fost in cautarea formei intermediare intre pesti si tetrapode, Tiktaalik.
    Sa zicem ca tratam creationismul ca o teorie stiintifica. Ce predictii puteti face conform acestei teorii? La treaba, intrati in laborator, mergeti pe teren si demonstrati ca este o teorie viabila.

    Pana atunci iata o forma usor digerabila care prezinta cateva dovezi in favoarea teoriei evolutiei, nu este nici pe departe exhaustiv dar poate reprezenta un punct de plecare bun in cercetarea subiectului: https://www.youtube.com/watch?v=JgyTVT3dqGY

  11. Pana de curand nu m-a prea interesat problema darwinsimului; de cand am auzit prima oara de aceasta teorie, in scoala generala si apoi in liceu (amintita doar, nu si demonstrata), m-a pufnit rasul;
    nu am crezut in ea, dar nici nu mi-am batut capul cu argumente; mi se parea prea evident ca asa ceva este imposibil;
    pe de alta parte zecile de carti, emisiuni, pe tema asta nu m-au lasat indiferent; eram, ceea ce se cheama, un evolutionist teist;
    pana cand, de curand, in urma unor discutii cu cineva, m-am apucat sa citesc mai mult despre subiectul darwinismului si al varstei pamantului;
    si am ramas socat de minciunile pe care le-am invatat in scoala; falsuri despre care se stia si pe care ni le predau profesorii (ei fiind de buna credinta);

    nu doresc sa intru in discutii interminabile pe tema asta, fiecare se poate lamuri singur daca este cat de cat sincer cu el;
    pentru mine lucrurile sunt simple: darwinismul este o pseudo-teorie care s-a transformat intr-o credinta pseudo-religioasa fanatica; nu e demonstrat nimic, dar adeptii lui sunt niste buldogi feroce (cum a fost TH Huxley supra-numit ‘buldogul lu Darwin’);
    sunt adeptul creationismului, dar nu sunt pe de-antregul adeptul „demonstrarii stiintifice a creationismului” pentru ca nu ai cum sa demonstrezi 100% Creatia, sa repeti acel moment; pentru mine e o credinta; aa, ca dupa ce intri pe taramul credintei, incepi sa-ti explici niste lucruri, si vezi lumea cu alti ochi, da; dar asta este o cu totul alta discutie;
    (in spatiul protestant se cauta tot felul de argumente in privinta creationsimului; exista in San Diego un institut pe aceasta tema)

    asadar, pentru cine doreste sa citeasca mai mult recomand urmatoarele carti (majoritatea se mai pot gasi prin librarii):
    Philip E Johnson – Procesul lui Darwin
    Ioan Bute – Are evolutionismul dovezi stiintifice?
    Gheorghe Sandu – Evolutia spre Ceator
    Gheorghe Sandu – Stiinta si credinta
    Harun Yahya – Evolutionismul, povestea unei mari inselatorii
    Oana Iftime – Introducere in antievolutionismul stiintific
    Morris, Henry M; Parker, Gary E – Introducere in stiinta creationista
    Thomas Lepeltier – Darwin eretic. Eterna reintoarcere a creationismului
    Ioan Vladuca – Ortodoxia si eroarea evolutionista
    Serafim Rose – Cartea Facerii, crearea lumii si omul inceputurilor
    Collins, Francis S – Limbajul lui Dumnezeu. Un om de stiinta aduce dovezi in sprijinul credintei.

  12. Dacă Lord Kelvin ar fi astăzi printre noi, ar fi interesat de văzut cum ar aplica el legile termodinamicii la teoria evoluționistă. Cred că aceste legi vor impune o limită temporală asupra timpului necesar proceselor evoluționare să continue. De unde apare și întrebarea: Există un „punct final” al evoluției? Dacă da (și cred că există), ce va însemna acel punct? Simplu spus, cred că va fi o extincție totală a vieții pe Pământ. Sau, preluând, faimoasa expresie a lui John Maynard Keynes, „In the long run we are all dead„.

    Este interesant de prevăzut (dacă teoria evoluționistă ar putea s-o facă, precum o adevărată teorie științifică) cum vor evalua până „atunci” speciile existe, inclusiv specia noastră. Să lăsăm urmașilor niște „amintiri despre viitor” :-)

    • Domnule Profesor, „procesele evoluționare” vor continua, din punctul de vedere al legilor termodinamicii cât timp vor exista resurse energetice care să le susțină. „Limita temporală” este limita dispariției complete ale proceselor metabolice care le mențin în viață. Modul cum evoluează robotica s-ar putea să fie o altă ramură a proceselor evolutive care elimină complet procesele metabolice din ecuație, dar energia vitală tot trebuie să vină de undeva. Cât va exista atâta va exista și evoluția vieții. În forma ei clasică ori artificială…După cum știm materia și energia sunt una și aceeași. Materia și energia așa cum le percepem azi vor dispărea când va exista o singură viteză existentă în Univers, cea a luminii …și spațiu suficient ca fluctuațiile cuantice ale vidului, prin emiterea de fotoni liberi, să nu se mai facă schimburi din care să rămână particule neanihilate instantaneu…Sursa răului în lume…Atunci nici legile termodinamicii nu vor mai exista. Punctul final al evoluției va fi punctul final al Universului vizibil, punctul în care vor dispărea și legile după care funcționează. De ce separați în modul în care o faceți legile acestuia?

      • Bine, se cunosc aceste condiții de funcționare a legilor termodinamicii.

        De fapt, întrebarea mea – legată de obligativitatea oricărei metode științifice de a face predicții refutabile – era legată de sensul viitoarei evoluții. Ce vreau să spun?

        De la începuturile vieții până în prezent se deslușește o săgeată evoluționistă îndreptată „în sus”: de la simplu la complex, de la organisme unicelulare la cele mai complexe, incluzând Homo sapiens. Viitoarea perioadă evoluționistă, până la „punctul final” va avea același sens, ca în ultimele miliarde de ani, sau se va schimba „în jos”? Vom avea un „super-man” sau viața se va întoarce în punctul de plecare, trecând prin „frații” noștri, cimpanzeii? Asta înțeleg eu printr-o predicție refutabilă a unei teorii științifice.

        • …sau sa faca urmatorul lucru: plecand de la conditii geografice, climatice si macrobiotice bine definite, sa poata spune unde si cum poate evolua o specie….sau retrospectiv, ce componenta a selectiei naturale a facut ca omul sa aibe mult mai mult succes decat gorilele sau alte primate…in mod independent dar similar, pe mai multe continente

          • Sunt deja clasice exememplele, si descrise in amanunt prin carti de popularizare a stiintiei daca intradevara te intereseaza subiectul.

            Neil Shubin a „prezis” in ce perioada si ce tip de formatiuni si locatie geografica sunt cele mai mari sansele de a descoperi tranzitia spre amfibieni. Si dupa cativa ani de sapaturi au gasit exact ce au pornit sa caute, Tiktaalik roseae.

            Alt exemplu la el de spectaculos e cel al lui Richard Alexander, entomolog care studia eusocialitatea artropodelor. Ca un exercitiu, in curusurile pe car le tinea, a facut consideratii si deducatii plecand de la particularitatile genetice/cromozomiale ce favorizeaza kin selection la artropode, ce indicau ca eusocialitatea poate evolua si in cazul vertebratelor compounand un model ipotetic cu o suma (12) de caracterisitici. Punandu-le cap la cap, a „prezis” atat regiunea geografica, nisa ecologica, cat si ordinul in care ar putea fi identificata o specia care sa indeplineasca toate aceste conditii. Asa au ajuns mai tarziu sa-l identifice pe Heterocephalus glaber si eusocialitatea la vertebrate.

          • Legat de a doua parte a mesajului, exista biblioteci intregi despre subiectul asta. Si nu cred ca merita expandat in subsolul acestui articol.
            Dar poti sa-l explorezi de unul singur, incepand cu originea locomotiei bipede, cu intelegerea notiunii de „preadaptare” sau contingenta istorica-filogenetica, aplicata mainii primatelor, folosirea incipienta a uneltelor. Mai departe poti ajunge la the expensive tissue hypothesis si ce presupune o schimbare de dieta predominant vegetala spre una predominant carnivora. Si deja suntem pe teritoriul Homo sp. si primele icnursiuni in afara Africii….

        • Colonizarea sistemului solar și eventual a galaxiei vor da răspunsul la întrebarea asta. Dacă nu se produce o expansiune prin colonizare, va avea loc o degenerare. Specia umană (la fel ca și viața în ansamblu) va dispărea de pe Pământ mai devreme sau mai târziu. Diferența o va face existența sau inexistența unor alte lumi colonizate.

        • [editat]
          Nu exista o „sageata” spre mai complex. Sunt organisme unicelulare mult mai complexe decat orice celula a unui orgnism multicelular, cum sunt organe extrem de complexe care reggreseaza pana la „cioturi” vestigiale, atunci cand anumite presiuni de selectie dispar ori sunt reduse. Daca mediul se schimba in asa fel incat simplitatea unor organisme devine benefica in dauna unor forme mai complexe si/sau speciazliate, atunci evolutia merge si spre „mai simplu”. Si aici intra o groaza de exemple de adaptare la habitate inchise, intunecate si cu un influx minimal de energie.
          Se apreciaza ca oamenii de acum 30.000 de ani erau in medie mai inteligenti si mai vigurosi decat romanii sau americanii din ziua de azi. Deci care sageata a evolutiei? Iar in cazul unui scenariu ‘postapocaliptic’, se pre poate ca gandacii de bucatarie sa fie mai bine adaptati ca civilizatia umana, si sa prolifereze in dauna noastra.

          Nu exista vreo „sageata” a complexitatii, exista „hazard si necesitate”.
          [editat]

    • A prezice cum vor arata speciile seamana cu prezicerea vremii si unde + cand vor avea loc cutremurele . Nu asa merg predictiile in evolutie . Ceva predictii : daca ai un ecosistem echilibrat si il izolezi pe o insula o sa obtii exemplare mai mici (vedeti dinozaurii pitici din transilvania ) . Daca prajesti radioactiv tot Pamantul o sa ai o biosfera formata doar din deinococcus radiodurans (probabil ultima specie de pe pamant cand Soarele va intra in stadiul de expansiune ).
      Daca topesti calotele polare rapid or sa dispara ursii polari . Daca le topesti usor acestia or sa se micsoreze si se vor colora brun :) Ceva de genul :)

    • Intersant in ce sens, sa vedem cum o zbarceste inca odata?
      Kord Kelvin ar fi putut sa faca niste aprecieri, cum au facut si altii, pe care sa incerce sa le coroboreze cu informatii care vin din alte discipline, dar in loc sa admita ca nu are suficiente date a ales sa propuna ca certititudine stiintifica o solutie vadid gresita.

      Mai interesanta e obsesia aseasta compulsiva (judecand dupa ultimele articole postate pe aici) de a-l mai critica astazi pe Darwin pt orice imprecizie inerenta pionieratului intr-o disciplina, cand teoria evolutiei a fost completata si rafinata in genetica populationala de azi.

      Adica hai sa ne agatam de fel de fel de intuitii verbalizate cu doua secole in urma, ori discutii tangentiale la fel de deplasate in trecut, in loc sa intelegem (sau tocmai ca sa nu intelegem) cat de mult am progresat azi plecand de la acele idei si intuitii surprinzator de bine fundamentate pt acea vreme.[editat]

  13. @Josef Svejk

    Stimate domn admir „eleganta” cu care fentati un raspuns direct la o intrebare directa.

    Ca sa raman pe aceeasi lungime de unda cu dvs va pot spune ca n-am vazut nimic aparand spontan din neant,nici macar pe Dumnezeu !!

    • Și ați fi preferat să vă mint furmos cum fac progresiștii?! :-D Dacă nu știu ceva admit că nu știu și basta, E mult mai onorabil decât să mă lansez în aberații penibile. Nu-i așa?

      Nu L-ați văzut pe Dumnezeu, e OK. Poate că o să aveți totuși ocazia de a-l vedea măcar pe Sarsailă :-D :-D :-D

  14. OFF-TOPIC

    Pentru cititorii interesați de recenta decizie a Germaniei în legătură cu fracturarea hidraulică

    Conform legislației aprobate vinerea trecută de camera inferioară a parlamentului german, fracturarea hidraulică va fi interzisă în rocile argiloase, care, de regulă, se găsesc între 1.000 și 2.500 metri adâncime.

    Forajele pentru testare științifică vor fi permise numai cu aprobarea guvernelor locale și vor fi urmărite de experți independenți.

    Fracturarea hidraulică, localizată tipic între 4.000 și 5.000 metri adâncime și efectuată de peste 30 ani în Germnai, va continua, dar cu reglementări mai stricte.

    Germania urmează exemplul Franței și al Olandei, ultima introducând un moratoriu al exploatării gazelor de argilă până în 2020.

    Parlamentul german va reevalua tehnologia fracturării hidraulice peste 5 ani.

    Industria extractivă germană a avertizat că restricționarea fracturării ar putea crește dependența țării de energia importată, majoritatea din Rusia.

    „Gazul de argilă este o importantă opțiune, și noi practic am aruncat pe geam șansele noastre cu acest pachet legislativ”, a declarat Cristoph Loewer, directorul manager al asociației germane de petrol și gaze BVEG din Hanovra.

    Germania ar putea extrage între 320 miliarde și 2030 miliarde metri cubi de gaz pe an, de la adâncimi mai mari de 1.000 metri în nordul Germaniei, conform datelor publicate de Institutul Federal pentru Geoștiințe (BGR).

    Această cantitate de gaze este mult mai mare decât cei 110 miliarde metri cubi de gaz convențional rămas pentru extracție.

    Anul trecut, Germania a extras 9% din consumul domestic de gaz.

    Sursa: http://www.rigzone.com/news/oil_gas/a/145284/Germany_Imposes_Limits_on_Fracking

    • Germania e infestată de agenți de influență ruși la toate nivelele, iar rușii au cantități astronomice de gaz de vânzare. Dacă au fost capabili să determine închiderea tuturor centralelor nucleare ale țării și să-l angajeze pe fostul cancelar la Nord Stream, iar justiția germană nu a văzut nimic în neregulă cu asta, restricționarea fracturării hidraulice în Germania n-a mai fost decât un detaliu nesemnificativ :)

  15. @Gamma
    …”insertii in ACELASI loc in genom in care se gasesc EXACT aceleasi coduri virale”

    1. este posibil ca aceste coduri virale identice sa fie inserate in acelasi loc in genomul diverselor specii datorita unor endonucleaze stereospecifice? sau aceste secvente se transmit nealterate din generatie in generatie, fara mutatii, vreme de milenii?
    2, stiti ca majoritatea covarsitoare a moleculelor biologice sunt levogire. Cunoasteti alt mecanism de selectare stereospecifica in afara de lumina circular polarizata? Se pot face inferente pornind de la cele mai simple molecule levogire? de ce D-riboza? etc.
    3. care este sansa ca o mutatie benefica sa afecteze (in „orb”) celulele reproducatoare transmise urmasilor? pot acesti urmasi sa modifice o specie sau formeaza etnii/rase? cat de diferite genetic sunt aceste organisme?
    4. este selectia naturala prin modificare genetica mai importanta decat schimbarile climatice in disparitia sau selectia speciilor
    5. poate selectia naturala sa fie grabita/influentata prin eugenie (cele 2 au aparut simultan)

    • Intrebarea intrebarii … ce legatura au intrebarile dv cu ce am zis eu ?! Alea de dupa 1 …

      Orice infectie cu un retrovirus implica retrovirusul transcriindu-si codul din ARN in ADN si apoi folosind o enzima specifica , integraza , pentru a-si integra acest cod in ADN-ul gazda unde nimereste . Procesul este foarte bine cunoscut ,se poate observa in orice infectie virala , azi acum , si maine , pe celule ale mele sau ale dv cu un retrovirus la alegere , de la HIV la hepatita etc . De aceea imi plac dovezile genetice , sunt reproductibile , nu se bazeaza pe fosila x descoperita de Y .
      Intrebarea dv imi suna ca unul care vazand o epava auto intreaba daca nu este posibil ca rezultatul sa fie opera unui dorel cu ranga .

      Pentru partea a doua de la 1 – ele sufera mutatii dupa endogenizare , normal , de vreme ce nu au functii , dar in ce priveste recunoasterea – cat trebuie sa stergeti din „Luceafarul” ca sa nu mai fiti in stare sa recunoasteti ce poem este ? Doua trei litere inlocuite nu o sa faca nici o diferenta .

    • Las chiralitatea pt o alta discutie, pt ca explicatiile tin mai mult de astrofizia. Dar formularea intrebarilor despre mutatii denota o necunoastere a celor mai elementare notiuni de genetica. Nu o spun cu malitiozitate, dar cum vreti sa intelegeti ceva cand nu ati facut macar efortul minimal de a cunoaste cat sa puteti pune niste intrebari?

      3.Mutatiile sunt mutatii, nu sunt nici oarbe nici inteligente. Mutatiile autozomale influenteaza sansele de supravietuire, dar nu sunt ereditare si e foarte greu de crezut ca pot fi si benefice.
      Mutatiile care au loc la nivel de gonade sunt ereditare, si astfel multiplcate in cascada in integul organism in timpul procesului de dezvoltare. Au efecte inclusiv in timpul procesului de dezvoltare, nu afecteaza o singura celula aiurea intr-un organism, ci organe si sisteme, intregul plan de dezvoltare.

      4. Schimbarile de clima, si alte cataclisme sunt parte integranta a procesului de selectie naturala. Mediul inconjurator este scena pe care se desfasoara competitia intra si inter specifica, „campul de batalie” al slectiei naturale. Cum sa le separi?!

      5. Cum sa apara simultan?!
      Selectia naturala exista de cand exista viata pe acesta planeta, eugenie e doar selectie artificiala aplicata speciei umane. Selectie artificiala exista de niste mii de ani, pe cand eugenia a incoltit si mai recent in betia de putere a unor regimuri despotice.

  16. OFF-TOPIC

    Sfârșit de partidă?

    Gazele de argilă au devenit gaze convenționale în SUA

    Pe 5 mai 2016, Energy Information Administration (EIA) a publicat o declarație epocală:

    Gazele de argilă (de șist) au devenit gaze convenționale în SUA în condițiile în care sondele fracturate hidraulic produc două treimi din producția de gaze a SUA. Petrolul de argilă a ajuns să reprezinte jumătate din producția domestică americană.

    Regizorul Josh Fox, cel care a speriat lumea (neinformată) cu Gasland 1 și 2 si-a recunoscut finalmente eșecul propagandistic cu fracturarea hidraulică și s-a apucat de altă propagandă: încălzirea globală.

    (How to Let Go of the World and Love All The Things Climate Can’t Change premiera pe HBO, 27 iunie 2016 )

    Mi-am început seria de articole pe Contributors.ro cu Gasland sau puterea manipulării – o demistificare directă a minciunilor propagandistice ale lui Fox, cărora le-au căzut pradă, din varii motive, mulți, foarte mulți concetățeni.

    Pot spune astăzi, după ce am publicat zeci de alte articole și o carte pe tema gazelor de argilă, că propagandistul Josh Fox și-a pierdut/își va pierde curând și audiența românească. Ce mă fac eu acum fără „obiectul muncii”?! :-)

    Întâmplarea face să cercetez și să predau un curs de Climate Change – Torn Between Myth and Fact din 2004 până în prezent. Așa că, Josh Fox mă va găsi pregătit și de această dată. No more propaganda!

    Sursa EIA: Hydraulically fractured wells provide two-thirds of U.S. natural gas production

    • Cum putem vedea apariția Pământului, ca o creație spontană ori ca un proces natural, un „proces evoluționar”?
      2. O mână creatoare a plasat resurse energetice folositoare omului prin tehnologiile de care dispune în ultima sută de ani, la 4000 m, la 2500 m ori la oricare dintre adâncimile la care se află în exploatare convențională? (Putem spune că aceste resurse se află la aceste adâncimi doar pentru că atâta este în stare omul să exploateze, ca adâncime și …cultură, și că este o stare pur și simplu conjuncturală, antropică?)
      3. Geologia, bazându-se pe cunoștințe din alte științe, are o teorie evoluționistă a acestor acumulări de resurse energetice?

      • 2. Adâncimea locațiilor resurselor geologice este o „stare…conjucturală, antropică”. La începuturi, exploatarea sării, aurului, petrolului etc., se făcea numai la suprafață. Pe măsură ce tehnologiile miniere și de foraj au evoluat, și în directă corelație cu cererea și prețul de vânzare, adâncimile de exploatare au avansat către centrul planetei.

        Există, totuși, o condiție fizică, impusă de gradientul geotermic, care va limita adâncimea exploatărilor de resurse geologice la mai puțin de 12 km. La această adâncime, temperatura internă a crustei produce topirea oricărui metal/aliaj cunoscut în prezent.

        3. În geologia resurselor minerale, se poate vorbi, forțat, de o „teorie evoluționistă a acumulărilor de resurse energetice” dacă contemplăm tabloul fascinant al dezvoltărilor tehnologice, care au modificat, de mai multe ori, situații dramatice. Găsiți, în articolele mele de pe Contributors, detalii semnificative, despre, d. ex., curba lui Hubbert, exploatarea hidraților gazoși, fracturarea hidraulică a argilelor gazeifere și petrolifere etc.

        Un exemplu concret se regăsește și în titlul comentariului meu: trecerea gazelor de argilă de la condiția de sursă neconvențională la aceea de sursă convențională.

        • Dvs. vă referiți la evoluția tehnologiilor de exploatare. Eu vorbeam de evoluția acumulărilor de resurse energetice. Să înțeleg că fără aceste date experimentale nu putem vorbi, la modul teoretic, de o teorie evoluționistă a acumulărilor la diverse adâncimi. Totuși, evoluționismul vorbește despre dispariția unor întregi populații și imense suprafețe cu vegetații abundente, în timpul unor cataclisme geologice. Aceste fenomene naturale, proprii evoluției Pământului, au fost creuzetul care au modelat și evoluția vieții pe Pământ. Geologia nu vine cu argumente forte în favoarea evoluționismului? Să presupunem că acum câteva milioane de ani un teritoriu perfect pentru perpetuarea unei specii de animale suferă un cataclism geologic. Suprafețe imense de teren plat, împădurit, devine o zonă lipsită de copaci și cu văi și culmi la tot pasul. Animalele de talie mare, care au supraviețuit momentului nu mai au nicio șansă să producă urmași la aceleași dimensiuni cu ale părinților. În plus, în trauma cataclismului se pot produce modificări majore în ADN. Unele astfel de modificări pot crea, prin cumul și diversificare, și indivizi mai mici, poate cu aripi …care se potrivesc la noul mediu. Știm că în lumea fizică tot ce nu este imposibil se întâmplă mai devreme sau mai târziu. Aplicat în biologie știm că ADN-ul poate suferi cele mai ciudate modificări dacă există suficient timp să se întâmple. Și, din punctul de vedere al vieții pe pământ acest timp există. Pentru mine este o mare mirare cum un geolog, știință eminamente implicată în studiul unui fenomen cu certitudine evoluționist, formarea și evoluția Pământului, pune la îndoială teoria evoluționistă. Această teorie are la bază exact observațiile din cercetările geologice. Este drept că sunt ale unui geolog amator, dar asta face cu atât mai valoros creatorul ei…A fost nevoie de un …copil care să observe…„goliciunea împăratului”…creat de dogmele scolasticii medievale.

          • Relațiile geologie-biologie sunt prea complicate pentru a fi discutate în subsolulul unor comentarii ca acesta și cu o audiență din afara domeniului. Ar fi nevoie de mult timp și eforturi de specializare din ambele părți.

            Ceea ce vă pot spune, foarte succint, este că, în prezent,majoritatea geologilor combină punctele de vedere catastrofiste (apud Cuvier) cu cele uniformitariene (apud Hutton-Lyell), considerând că istoria geologică a Pământului este o desfășurare lungă și lentă, punctată ocazional cu evenimente catastrofice naturale*, care au afectat deopotrivă geologia și viața de pe planetă.

            ________________________________
            * A șasea extincție a vieții pe Terra?

  17. OFF-TOPIC

    Din nou, despre avantajele fracturării hidraulice

    Conform ultimelor date oferite de AAA (American Automobile Association) Americans Will Take More Trips than Ever This Independence Day Weekend -, prețul mediu al carburanților auto pentru week-end-ul de 4th of July este cel mai mic din 2005 – $2,31/galon ($0,61/litru), cu aproape 50 cenți mai ieftin decât anul trecut. Perioada de sărbătoare este de joi, 30 iunie, până luni, 4 iulie.

    Datorită prețurilor mai mici de la benzinării, AAA estimează că mai mulți americani vor călători anul acesta în comparație cu anul trecut. Din cele 43 milioane de călători estimați, peste 36 milioane vor folosi automobile.

    Raportul AAA conține și următoarea afirmație:

    „Conducătorii auto din SUA au economisit, de la începutul anului până în prezent, circa $20 miliarde, în comparație cu aceeași perioadă a anului trecut, ceea ce conduce la călătorii mai ieftine în ultimii ani.”

    Cauza principală a scăderii prețurilor carburanților este exploatarea petrolului de argilă prin fracturare hidraulică.

    Despre triumful și impactul social al revoluției argilelor în Statele Unite, am scris recent aici.

  18. OFF-TOPIC

    Brexit-ul și reacțiile oamenilor de știință (incluzând geoștiințele)

    Nu s-a discutat în presa românească despre poziția oamenilor de știință în legătură cu Brexit-ul.

    Un sondaj de opinie, realizat de revista Nature, a indicat că, din 907 cercetători, 83% s-au pronunțat pentru rămânerea Marii Britanii în UE, în timp ce 78% din cei care au planificat să voteze (666 persoane) au declarat că părăsirea UE va fi „foarte dăunătoare pentru științele din UK”. Rezultatele complete pot fi citite aici: Scientists say ‘no’ to UK exit from Europe in Nature poll.

    Într-un alt sondaj de opinie, London Geological Society (unde Darwin și-a prezentat lucrarea despre „cele trei drumuri paralele” din Glen Roy) a dorit să afle ce gândesc membri săi despre Brexit : Cum va influența ieșirea din UE carierele lor, oportunitățile de angajare și cele de finanțare, facilitatea accesului la cunoaștere și suportul pentru inovații.

    La întrebarea „Ce impact va avea ieșirea din UE asupra domeniului dvs. de activitate?”, 62.5%, din 863 persoane întrebate, au răspuns „foarte negativ” sau „ușor negativ”. În plus, 67,2% din cei întrebați au adăugat că ieșirea din UE va avea un efect „foarte negativ” sau „ușor negativ” asupra cercetării și finanțării acesteia.

    Se știe că 18% din fondurile UE remise Marii Britaniei sunt folosite pentru cercetare și dezvoltare. Acum, mulți oameni de știință din UK sunt îngrijorați de posibila „subțiere” a cercetărilor lor.

    O altă problemă care-i frământă pe cei din domeniul geoștiințelor este viitorul politicilor ecologiste, implementate deja prin directive UE. Rezultatele acestor politici de mediu sunt vizibile. De exemplu, în 2008, UE a introdus Directiva calității aerului, care a stabilit limite pentru poluanții majori ai aerului, precum dioxidul de azot. Directiva a devenit lege în 2010. Emisiile de CO2 au scăzut de asemenea ca urmare a politicilor UE de stabilire a unor limite de emisii pentru noile automobile în 2015.

    Există, printre specialiști, îngrijorarea că, nemaifiind supusă legislației de mediu a UE, calitatea aerului și a sănătății în Marea Britanie ar putea să scadă, creând astfel riscuri pentru sănătatea populației britanice.

    Informații detaliate pot fi citite aici: Brexit would have negative impact on the geosciences, say respondents to GSL survey

  19. Josef Svejk spune:
    30/06/2016 la 2:15

    @Harald

    Nu sunt supoziții. Există dovezi științifice. Dl.Crânganu care e geolog de meserie vă poate povesti cum devine treaba. Există sufciente dovezi geologice pentru a se reconstitui pământul așa cum era în diferite perioade ale existenței sale inclusiv înainte de apariția vieții.

    ––––––––––––––––––––––––––
    @Josef Svejk

    Ați intuit corect – geologii au posibilități și au reconstituit deja supercontinentele din trecut. Iată lista acestora:

    1. Gondwana (~510 – ~180 milioane ani în urmă)

    2. Laurasia (~510 – ~200 milioane ani în urmă)

    3. Pangaea (~300 – ~210 milioane ani în urmă)

    4. Pannotia, numită și Vendian (~600 – ~545milioane ani în urmă)

    5. Rodinia (~1,1 miliarde – ~750 milioane ani în urmă)

    6. Columbia, numită și Nuna (~1,8 – 1,5 miliarde ani în urmă)

    7. Kenorland (~2,7 – 2, 1 miliarde ani în urmă)

    8. Ur (~3 miliarde ani în urmă).

    9. Vaalbara (~3.6 miliarde ani în urmă). Dovada acestui prim continent o reprezintă Cratonul Yilgar, din vestul Australiei și centurile de roci verzi (roci vulcanice mafice și ultramafice metamorfozate) care, mai tîrziu, s-au răspândit de-a lungul și de-a latul supercontinentelor Gondwana și Laurasia.

    Rodinia a fost ultimul supercontinent complet fără viață. Motivul principal: stratul de ozon protector era prea subțire până în momentul formării Rodiniei pentru a proteja celulele vii de radiația ultravioletă mortală. În plus, Soarele era mai tânăr și mai puțin „voinic” decât astăzi (Faint Young Sun Paradox), ceea ce a făcut ca planeta să fie acoperită de ghețari pentru lungi perioade de timp.

    Reconstituirea geologică a acestor evenimente din trecutul geologic al Pământului s-a făcut pe baza unor analize geodinamice complexe (reconstrucții paleo-geografice). S-au folosit locațiile cunoscute ale plume-lor (gen Yellowstone National Park), studiul vechilor roci, al structurilor și al evenimentelor dinamice (mișcări orogenice), geochimia, mineralogia etc.

    • Domnule profesor. Dacă putem vorbi despre o eroare majoră în ceea ce prezentați dvs. atunci aceasta a fost a lui Kelvin. El a calculat „științific” vârsta Pământului și rezultatul a fost de 100 milioane de ani. Un rezultat jenant pentru știința adevărată. Darwin, nu a afirmat că Pământul are 300 milioane de ani, cum lăsați să se înțeleagă în prezentarea dvs. ci că vârsta sa este de cel puțin 300 milioane de ani. Cei 300 milioane despre care vorbea Darwin reprezintă vârsta unei formațiuni geologice pe care a studiat-o și pentru care avea elemente certe stabilite de geologi prin măsurători specifice acelei vremi. Darwin a afirmat că Pământul are vârsta de peste 300 milioane de ani și acești 300 milioane, ca vârstă minimă, erau suficienți pentru a combate principala obiecție la teoria sa. Cea referitoare la timpul insuficient dat de vârsta acceptată a Pământului la acea dată, care era în jur de 6000 de ani, de a se produce și perpetua procesele selecției naturale intuite de Darwin. Aici a greșit Kelvin, nu Darwin, și trebuie s-o spunem…din prietenia cu adevărul.

      • Bănuiesc că dvs. și cu mine am citit aceeași carte (On the Origin of Species, American ed., New York, Appleton, 1860), semnată Charles Darwin. Citez o notă de subsol a autorului de pe pagina 252, pe care poate ați ignorat-o:

        I beg the reader to observe that I have expressly stated that we cannot know at what rate the sea wears away a line of cliff: I assumed the one inch per century in order to gain some crude idea of the lapse of years; but I always supposed that the reader would double or quadruple or increase in any proportion which seemed to him fair the probable rate of denudation per century. But I own that I have been rash and unguarded in the calculation.

        Despre ce „elemente certe stabilite de geologi prin măsurători specifice acelei vremi” vorbește această notă a autorului?!?

        Recitiți, vă rog, încă o dată nota și remarcați prezența unor verbe dubitative: „we cannot know at what rate the sea wears a way a line of cliff”, „I assumed the one inch per century”, „I always supposed that the reader would double or quadruple”, și mai ales ultima propoziție: „I have been rash and unguarded in the calculation”.

        Dacă dvs. vi se pare că aceasta este știință geologică și vă încumetați s-o comparați cu modelul lui Kelvin, strict matematic, bazat pe ecuații și măsurători de teren și laborator, înseamnă că Darwin și-a mai găsit un fals lăudător. Păcat…

        Dacă totuși doriți să mai citiți și opiniile unui bun cunoscător al problemei Kelvin-Darwin, vă recomand articolul

        Darwin and the Dilemma of Geological Time
        Joe D. Burchfield, 1974, Isis, Vol. 65, No. 3, pp. 300-321

        ori cartea aceluiași, din 1990:

        Lord Kelvin and the Age of the Earth

        • Observația mea era că demonstrația lui Kelvin s-a dovedit eronată. Și ca demonstrație matematică și ca interpretare a rezultatului. El dădea vârsta pământului ca fiind de 100 milioane de ani. Fals grosolan Darwin, folosind date oferite de geologi adevărați a tras concluzia pur amatoristică a unei vârste de 300 de milioane de ani a unei structuri geologice îndelung studiate de specialiști geologi. Nu a făcut eroarea grosolană să considere acea structură drept…buricul pământului, a tras concluzia logică firească : înseamnă că pământul are o vârstă mai mare de 300 de milioane de ani. Lucru absolut adevărat. vreau să vă spun că Darwin și-a coagulat teoria în peste 20 de ani și a făcut numeroase experimente și cercetări foarte laborioase. Darwin este un fel de Euclid al ceea ce numim lumea vie. Teoria lui este similară cu cea a lui Euclid din geometrie. A avut o viziune pe care care se cercetează și se explică lumea vie, cel puțin evoluția ei. El ne explică cum evoluează lumea vie. Este o teorie cu valoare științifică la fel ca toate teoriile create de om. Ele ne explică cum și ce se întâmplă în lume. Nicio teorie nu ne explică de ce. Aici este problema tuturor teoriilor științifice. Să ne referim la cele despre materie. Toate ne explică cum se comportă materia dacă vrem să o observăm în anumite condiții sau să explicăm un rezultat al unui fenomen natural. Nici o teorie fizică nu ne explică de ce se întâmplă ce ce întâmplă în realitate, ci cum se întâmplă. Cei care combat evoluționismul îi cer acestuia ce nu se cere, în mod tacit, nici unei teorii științifice. De ce se întâmplă ce se întâmplă? Avantajul teoriilor științifice este că rezultatul la cum se întâmplă este relativ rapid, lucru care nu este similar în cazul evoluționismului pentru că aici timpul necesar este foarte îndelungat. Legea atracției gravitaționale este acceptată de sute de ani. Se explică pe baza ei atracția maselor care interacționează, dar nu există nicio explicație de ce se întâmplă asta. Este un caz similar cu cel al evoluționismului. Sunt dovezi clare ale speciației așa cum legiferează teoria, se fac experiențe prin mutații și selecție artificiale, iar rezultatele sunt exact cele date de teorie. În plus dovezile descoperite în cercetări în teren arată clar…experimentele din natură. Rămâne doar întrebarea, de ce se întâmplă așa, lucru valabil în absolut toate științele.

        • Tocmai asta este „lectia”. Acolo unde Darwin, constient de lipsa de date si de mijloace, a lasat loc dubiului si cercetarii, Kelvin a propus certitudini care s-au dovedit ulterior eronate.
          Darwin a cautat sa conecteze discipine, sa coroboreze informatii din cat mai multe surse si directii, pt a avansa cunoasterea stiintifica. Si a reusit.

  20. Tot insistați asupra denumirii de “gaze de argilă” în loc de gaze de șist, ba chiar în articolul precedent (http://www.contributors.ro/global-europa/gigantica-gafa-lui-darwin-sau-de-ce-e-bine-sa-ascultam-speciali%C8%99tii/) mergeați până acolo încât afirmați că „În nicio altă limbă nu se folosește termenul de gaze de șist pentru gazele extrase din argile”, deși toate acestea pot fi foarte ușor contrazise pe bună dreptate de către orice geolog competent fără pretenții.

    Acest lucru este curios pentru că dvs. cunoașteti foarte bine faptul că în engleză se folosește termenul de shale gas, iar shale este o argilă consolidată (mult deosebită de argila-pamant-sol descrisa in geotehnica) care se deosebeste de argila propriu-zisa tocmai prin acea proprietate de a se desface in placi subtiri, denumita in romaneste ȘISTOZITATE. ȘISTOZITATEA NU ESTE O PROPRIETATE SPECIFICĂ DOAR ROCILOR METAMORFICE așa cum afirmă unii (chiar cadre didactice universitare?), CI ȘI MULTOR ROCI SEDIMENTARE LARG ÎNTÂLNITE, de exemplu în Flișul Carpaților orientali, din Ucraina și până în Vrancea, și denumite generic ȘISTURI BITUMINOASE, cum ar fi: menilite, disodile, marne albe bituminoase (MAB-uri), etc.

    De asemenea este curios faptul că dvs. afirmați așa ceva cunoscând și limbile franceză și germană (în franceză se spune GAZ DE SCHISTE, în germană SCHIEFERGAS, unde schiefer inseamna ardezie, dar este încă folosit și pentru unele roci sedimentare), în spaniolă shale gas este tradus ca GAS DE ESQUISTO, în portugheză GÁS DE XISTO (în portugheză x se pronunță ș) ș.a.m.d.

    • Insist asupra noțiunii de „gaze și petrol de argilă” în loc de „gaze și petrol de șist” din mai multe motive:

      1. Ambele tipuri de resurse au fost descoperite și sunt exploatate în SUA. În geologia americană, pe care o cunosc și o predau din 1993, șistul este NUMAI o rocă metamorfică, din seria slate – phillite – schist -gneiss. În general, este indicat să respectăm prioritatea științifică, din respect și pentru a evita confuzii ulterioare.

      2. Faptul că în nomenclatura geologică românească, copiată după cea franceză din motive istorice, se vorbește de șisturi argiloase (argile șistoase), este o indicație despre textura acestor roci: argilele șistoase au o tendință de a se separa mai ușor de-a lungul unor suprafețe planare decât „surorile” lor, argilele masive, unde aceste planuri de separe sunt practic absente. Nu există nicio indicație despre prezența/absența gazului.

      3. În SUA, cele mai faimoase argile gazeifere (Marcellus, Barnett, Fayetteville, Utica etc.) sunt de tip masiv. La fel, argila Woodford din Oklahoma, pe care am studiat-o ani de zile pentru teza mea de doctorat și alte cercetări ulterioare, este de tip masiv. Termenul de șist este rezervat aici în exclusivitate rocii metamorfice derivate din filit. Astfel, se evită posibile confuzii între rocile sedimentare și metamorfice.

      4. Continui să cred că, datorită noutății absolute introduse de geologii americani – gas shales și oil shales – restul geologilor, inclusiv cei din România, s-au văzut nevoiți să adopte/creeze termeni care să aibă cât de cât legătură cu nomenclaturile din țările lor.

      Când, în toamna-iarna lui 2010, am inițiat discuții despre un posibil consorțiu academic cu colegii geologi din Iași și București, am constatat că NIMENI nu avea nici cea mai vagă idee despre subiectul gazelor de argilă sau argilelor gazeifere. De aceea, numele consorțiului nostru a fost, pur simplu, GAS SHALE CONSORTIUM.

      Este adevărat că, la vremea respectivă, nu apăruse încă în România nicio copie (piratată) a filmului Gasland. Continui să cred că termenul „gaze de șist” a intrat în limba română prin traducerea filmului respectiv din franceză (calc lingvistic), fără vreo legătură cu nomenclatură românească existentă.

      Într-o discuție ulterioară pe care am avut-o cu domnul profesor Nicolae Anastasiu pe tema denumirii noii roci, domnia sa a sugerat termenul de „gaze de argilite”, unde argilitele ar fi acele roci sedimentare care nu se separă ușor, formate din minerale argiloase consolidate.

      Sper că aceste explicații să vă lămurească.

  21. OFF-TOPIC

    O nouă „victimă” a fracturării hidraulice din SUA: statul Idaho a devenit oficial producător de petrol

    Nu-i chiar ca în Texas, dar Idaho a început să producă oficial țiței.

    Compania Alta Mesa Idaho a confirmat marți, 28 iunie 2016, că una din sondele sale din câmpul Willow Creek, situat la șapte mile nord de New Plymouth, produce petrol și gaze naturale.

    Zona mai adâncă produce țiței, în timp ce zona superioare produce gaz natural și condensat, care sunt hidrocarbuni lichide similare cu kerosenul.

    Sonda, numită Kauffman 1-9 LT, a fost săpată și testată în 2014. Alta Mesa are 16 sonde săpate în Idaho, șapte dinte acestea producând gaze naturale, condensat, petrol și alte lichide. Alta Mesa mai are două permise pentru sonde, care nu au fost încă forate, și alte nouă permise pentru conectarea la conductule de transport.

    Sursa: Idaho has become an oil-producing state

  22. Problema teoriei lui Darwin, n’ar fi stat in varsta pamantului ci in evenimentele cu caracter de extintie, cel mai major il plaseaza intr’adevar in 250mil ani, insa urmatorul, cel cu dinozaurii ii reduce evolutia la 66milioane de ani, chiar mai putin decat estimarile lui Kelvin, care’l speriau pe Darwin
    In intervalul acesta de timp, eu cred ca teoria evolutiei nu se poate baza pe o evolutie uniforma fara stimuli din exterior, gen radioactivitate, mutatii genetice accelerate, diversitate enorma care sa permita o selectie naturala pe masura.

    • Problema e a oamenilor care refuza cunoasterea ca sa se ingroape insa, prematur, in convingeri.
      In peste 4 miliarde de ani, inca n-a fost documentata vreo extinctie care sa elimine viata de pe aceasta planeta. Perioada in care s-a diversificat si a inflitrat orice nisa disponibila. De la propriile intestine pana la cele ale scoartei terestre la multi km adancine, ori rifturile oceanice.
      Sunt miliarde de ani, nu 66 de milioane. Iar mutatiile au un potential mult mai mare decat putea sa-si imagineze Darwin, intr-o perioada in care suportul molecular al ereditatii nu era cunoscut.

      Evolutia are mutle sensuri pt multi oameni din domenii diverse, de aici si confuzia perpetuua in care se afla cei neinitiati in genetica populationala.
      In biologie, POPULATIILE sunt cele care evolueaza, nu organismele individuale. Si orice schimbare EREDITARA, in frecventa unor alele, in interiorul unei populatii, de la o GENERATIE la alta, se numeste evolutie. Astfel ca nu se refera doar la adaptare, ci include si fenomene aleatoare, ca driftul genetic.
      Nu vorbeste nici de complexitate, nici de vreun telos enigmatic. Cei care o fac, o fac ignorand taramul stiintific, cu regulile si rigorile lui. Si e mai interesant ce-i mana intr-o astfel de intreprindere, in lipsa educatiei in disciplina abordata. De unde si pana unde a ajuns evolutia biologica inamicul lor public?

  23. Cu exceptia explicatiilor prof. Crânganu majoritatea comentariilor mi se pare ca se integreaza in dictonul: Si tacuisses, philosophus mansisses.

  24. Poate ca este tarzie aceasta interventie. Poate ca nimeni inafara de dl prof Cranganu nu o mai citeste, dar totusi citind mai atent comentariile care exced problema mai strict ridicata de autor privind relatia dntre doua moduri de a face stiinta cu studiul de caz Darwin/Kelvin, am gasit o afirmatie care ma face sa revin la o problema ridicata de mine pe unele din firele anterior deschise de autor cat si de biologul Virgil Iordache si anume cea a speciatiei in conditii naturale ca in laborator sau in mod artificial se cunoaste ce se face.
    Afirmatia la care doresc sa ma refer este facuta de Harald in interventia sa din
    25/06/2016 la 23:10 si citez:


    „Niciun creator “in his right mind” n-ar fi creat atâtea specii care să dispară, e mult mai rațional să presupunem că speciile apar și dispar datorită unu proces natural care rulează pe cont propriu. Nu e ceva demonstrabil pentru că procesul e de departe mult prea vast, dar alternativa de a crea în mod conștient atât de multe specii înrudite și atât de multe specii dispărute e pur și simplu ”insane”, garantat nu poate fi vorba de nimic ”intelligent” într-un asemenea ”design”

    Este adevarat ca in natura zilnic putem contabiliza disparitii de specii . Ce inseamna asta ? Inseamna ca la cele cu inmultire sexuata cu doi indivzi de sexe opuse dispare si ultima pereche indiferent de cati indivzi de un singur sex ar ramane sau daca la cele asexuate sau hermafrodite(reproductive autogam) ultimul individ cu capacitate reproductiva dispare.
    Asadar finalul in istoria unei specii este clar si transant definit .

    Dar cum apar aceste specii naturale? Cine poate sa indice(repet intrbarea) o specie nou aparuta natural, adica inaintea careia nu exista asa ceva, mai ales in domeniul speciilor heterosexuate prin caracterele sexuale aflate la indivizi distincti:mascul si femela? Adica aparuta si nu descoperita in areala mai putin cercetate , sau macar aparuta recent chiar daca nu am asistat noi in cele cateva sute de ani de biologie la asa ceva?
    Pana acum se pare ca nimeni . Ori daca un bat are un sfarsit nu are el cumva si un inceput. Ce spune Darwin despre specii(de fapt mai degraba despre rase) este frumos si in mare masura adevarat dar cu inceputul batului adica ref speciatie nu s-a prea descurcat, nici dlui dar nici alii.
    Eu, care cred in definitia lui Buffon reluata ulterior in sec. XX de Ernst Mayr, intai(prin 1940) in mod „nerusinat” adica fara citare dar ulterior( a doua oara, prin anii 80) cititandu-l, cred in Adamul si in Eva umana nu in mod mistic ci in mod stiintific, exact cum nu in mod mistic ci doar in mod metaforic exista azi termenii perfect stiintifici de Y-Adam si Eva -Mytochondriala, consider destul de ciudat acest aspect si sa nu mi se raspunda ca aparitia unei specii este un proces lung caci asa si este, adica acumularile care duc la aparitie pot fi pe termen indelungat si se produc in specia mama sau mai corect in rasa mama caci sunt de tip rasial, iar cand apare saltul specific acesta este brusc si putem accepta ca ipoteza ca un caracter nou aparut in evolutia rasiala a determinat saltul specific in sensul ca a imprimat in procesul reproductiv separarea reproductiva(cum, noi nu stim inca) a noii specii de specia mama intrucat cat timp aceasta separare reproductiva nu este neta si fara echivoc nu se poate vorbi de doua specii distincte.
    Multumesc pentru atentie :) :) :)

  25. PS Asta fiindca am cautat scriind textul de mai sus termenul heterosexuat in google si nu l-am mai gasit fiind el dat la intors adica disparut asa ca trebuie sa comunic mapamondului o cestiune:

    ACHTUNG! ACHTUNG!

    Homosexualitatea invinge heterosexualitatea caci in Google nu mai apare termenul Heterosexuat ci doar Heterosexual ca o simpla diferenta fata de termenul esential generic in sens de primul care introduce sintagma sexual intr-un cuvant compus si anume homosexual. Adica esential este ca exista homosexualitate si referindu-ne la ea ca la forma umana(in Dex se refera mai ales la oameni) de baza, avem si in mod subsidiar si heterosexualitate.
    Bah homosexualilor, eu sunt unul din putinii heterosexuali ramasi sau care au curajul sa-si afirme aceasta determinare fundamentala biologic, doar cea de om putand fi considerata mai mportanta daca pot spune asa dar care fara prima va dispare rapidos.:)
    PS. Cu alte cuvinte asta este convingerea adanca a homosexualilor victoriosi care infiind copii, presupun ca asemeni ca si in google, vor incerca sa le-o imprime si acestora, desi eu cred ca e greu asta fiind o orientare inascuta si nu dobandita si de aceea in paranteza spus sunt pentru acceptarea si respectarea fiintei umane purtate si de fiinta homosexuala, dar nu si pentru primatul biologic si lingvistic al iesirii din norma de baza.
    Asadar sa multumim homosexualilor ca nu ne intorc inapoi ticalosiile facute in trecut contra lor(asta este adevarat) de prostia si rautatea general omeneasca si asexuata :)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Constantin Crânganu
Constantin Crânganuhttp://academic.brooklyn.cuny.edu/geology/cranganu/
Constantin Crânganu este profesor de geofizică și hidrogeologie la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Domenii conexe de expertiză: inteligență artificială, schimbări climatice, geologia petrolului. Între 1980 și 1993 a fost asistent și lector de geofizică la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câștigătorul primului concurs național din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită prin concurs de Congresul SUA. În calitate de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma el a efectuat cercetări fundamentale și aplicative despre suprapresiunile din bazinele sedimentare, fluxul termic și căldura radioactivă din crusta terestră, identificarea stratelor cu conținut de gaze în gaura de sondă, exploatarea printr-o metodă personală a zăcămintelor neconvenționale de hidrați de metan etc. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcție de cercetare: implementarea metodelor de inteligență artificială în studiile de petrofizică și hidrogeologie. Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 și a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte reprezentativă pentru acest domeniu cutting-edge. Cartea, intitulată Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, a apărut în 2015. În 2018, a primit pentru a doua oară titlul de Fulbright Scientist (o performanță foarte rară) și a desfășurat activități de cercetare la fosta sa Universitate din Iași. Ultimele cărți publicate sunt Reflecting on our Changing Climate, from Fear to Facts: A Voice in the Wilderness, Cambridge Scholars Publishing, hard cover, 2024; Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, 2nd ed., Springer Nature, 2024. ___________________________________________________________________________________ DISCLAIMER: Profesorul Constantin Crânganu nu lucrează pentru, nu oferă consultanță, nu deține acțiuni și nu primește finanțare de la nicio companie sau organizație care ar putea beneficia de pe urma acestui articol și nu a dezvăluit nicio afiliere relevantă în afara poziției sale academice.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro