joi, martie 28, 2024

Lost in translation: protestele româneşti şi cum ne vede marea presă de stânga

Am interacţionat masiv în ultima lună cu presa globală de înclinaţie centru-stânga: New York Times, The Guardian, Newsweek, RAI 1, Le Monde, Gazeta Wyborcza, etc. Am observat un reflex care la început m-a intrigat, dar apoi m-a amuzat: după ce detaliam toată istoria cu protestele din România declanşate de încercarea de a adopta Ordonanţele fatidice în 18 ianuarie, simţeam nerăbdarea jurnalistului să treacă la adevăratul subiect, pentru care mă contactase.

“Dar care e adevărata cauză, mai profundă, cât sunt oamenii afectaţi de corupţie în viaţa de zi cu zi, în servicii sociale, etc”, venea întrebarea. Păi, sunt afectaţi, fireşte, ziceam, că în ţara unde ai corupţie mare, la vârf, ea se transmite inevitabil şi la bază, la nivel de funcţionari, cadre medicale, poliţie locală, şamd. Nu se poate să ai funcţionari curaţi dacă şefimea lor este până la gât în reţele clientelare.

Ok, bine, lăsaţi asta, spuneţi-ne mai exact, cu exemple, cât e mita la doctor, cât vă afectează pe dv personal, când aţi dat ultima oară şpagă, de exemplu? Păi, sincer nu-mi amintesc, nu mi s-a întâmplat des în ultima vreme să trebuiască să dau şpagă, dar poate că sunt eu mai norocos, fără îndoială că e lume care dă – sau e nevoită să dea. Numai că de data asta protestele din stradă nu sunt despre corupţia de ghişeu, ci altceva, corupţia mare, organizată la vârf, şi modul cum te mint unii verde în faţă când tu îi vezi că vor să-şi dea legi personalizate.

Bine, bine, passons, dar poate există un fond de dificultăţi materiale care a determinat poporul să iasă în stradă, vreo tăiere de bugete, vreo privatizare cu cântec, ceva de zis despre agenda globală neoliberală? Nu prea, zic. Adică dificultăţi materiale sunt bineînţeles într-o ţară ca România, dar nici despre asta nu-s acum protestele, ci despre altceva: principii şi despre statul de drept. De fapt, guvernul tocmai mărise cu o săptămână înainte salariul minim cu 16%, eliminase vreo sută de taxe şi tarife, crescuse pensiile şi dăduse ceva beneficii în plus studenţilor, deci lumea n-avea nici un motiv să protesteze chiar acum din motive de bani. Declanşatorul e altul, cum vă spuneam.

What, nici măcar vreo mărire de tarife la utilităţi nu ne puteţi menţiona drept cauză a protestelor? Poate, totuşi, în vreun oraş mai mic? Ca în Bulgaria în 2013, când au făcut şi ei un super-show stradal contra scumpirii electricităţii? Un şomaj exploziv, o directivă UE de liberalizare, ceva concret? Nimic, sorry, nu s-a întâmplat altceva de felul ăsta la noi la începutul lui 2017, decât ce v-am spus: lumea s-a enervat pentru că a fost minţită în faţă de un guvern şi o clasă politică pe chestiuni de principii, stat de drept şi de încercarea unora de a-şi da graţiere cu dedicaţie, pentru a fi deasupra legii.

Hm, ok… Dar elefanţii ăia de pe pancarte? Este că unii protestează contra lui Trump, zicea omul, cu speranţa să găsească măcar un fir secundar de naraţiune, dacă ăla principal eşuează? Nu chiar, zic. Probabil că cei mai mulţi din stradă n-au vreo simpatie pentru individ şi retorica lui, dar pe bune că protestele noastre sunt despre altceva.

Se simţea tot timpul că jurnaliştii de la publicaţiile amintite au simpatie profundă pentru cauza străzii din România, pe care au prezentat-o finalmente corect în materialele lor. Doar că se munceau din greu să vină cu povestea-clişeu care să se brodească în context si să pună evenimentele din România în calapoadele de înţelegere ale redacţiilor lor – deci în ultimă instanţă ale publicului lor.

Cu cât ne îndepărtam mai mult de aşteptarea bine înrădăcinată că lume-în-stradă-în-ţara-cea-mai-săracă-din-UE trebuie să însemne vreo chestie cu FMI-UE-globalizare-scumpire-austeritate-antiMerkel-josAmerica-privatizare (ideal, cu vreo multinaţională; genial, dacă ar fi din SUA), cu atât auzeam mai tare ohtatul ziaristului, a cărui misiune cu articolul devenea tot mai complicată. Se vădea mai greu decât crezuse să găsească “un story uman” cu nume şi prenume care să ilustreze povestea cea mare, cum te învaţă manualul de jurnalism în anul I, anume acel story pe calapod “David cel mic şi asuprit de Goliat-cabala capitalistă”. Treaba asta cu clasa mijlocie urbană contra corupţiei pe chestiuni de onoare şi principii nu intra deloc în interpretarea canonică a fenomenelor din Europa de Est.

Până la urmă, cum spuneam, marea presă internaţională de stânga s-a descurcat onorabil şi a prezentat corect protestele din România. Chiar şi New York Times, deşi până la urmă tot şi-a făcut damblaua cu human stories despre corupţie prin metoda uşor infantilă şi nedemnă de o mare redacţie de a invita românii să şi le scrie singuri pe versiunea online (adică s-au transformat în blog interactiv, o treabă pe care, când o fac alţii, o privesc pe bună dreptate de sus).

Chiar şi Gazeta Wyborcza, care a dat un titlu corect despre proteste anti-guvern şi anti-privilegii politicie, dar l-a ilustrat cu celebra Floricica Dansatoarea în acţiune la Cotroceni, înconjurată de lozinci care contraziceau titlul. Evident, o greşeală neintenţionată dar semnificativă: li s-a părut că poza aia ilustrează mai bine decât altele o ştire de genul, românii ies în stradă ca să ceară ceva. Pur şi simplu cele din Victoriei nu se potriveau cu imaginea obisnuită a României (sesizaţi, au înlocuit ulterior fotografia).

Distribuie acest articol

44 COMENTARII

  1. Textele se scriu (si) pentru public, deci e oarecum normala racordarea jurnalistilor la „naratiunea” din tara lor. E mai greu pentru publicul vestic sa inteleaga modificarea codului penal prin ordonanta de urgenta pentru salvarea unor baroni locali. Poate italienii sa mai fi trait asa ceva,

    • Pentru mine ca roman, ce s-a intampla (si se intampla) in tara mea e special. Bravo brazilienilor, insa pentru mine Romania e mai speciala :-)

  2. Bun articol, Domnule Ioniță,

    Intr-adevar, lumii bune din afara îi vine foarte greu să creadă că strada a răbufnit la București pentru corectitudine și dreptate, și nu pentru prețul gigacaloriei sau al kWattului-oră sau pentru meschine foloase materiale de moment.
    Nu trebuie însă să ne mirăm, deoarece la fel gândesc, de exemplu, și colegii mei de facultate din Politehnica bucureșteană, care au rămas pe merit asistenți și au ajuns, în timp, profesori. Scriu despre manifestanții din ultimele două duminici realmente magice cu o ură care care îi situează fără echivoc printre profesorii care nu suportă tinerii, categorie la fel de penibilă ca aceea a medicilor care nu suportă pacienții.

      • Universitarii,ajunsi acolo pe merit sau nu, nu sint printre perdantii tranzitiei. Politicienii i-au transformat intr-o casta superioara (chiar si in cadrul sitemului educational) pt ca au dorit ei insisi sa devina universitari,doctori,pt a beneficia de avantaje materiale si ne-materiale (de ex,intrare in barou fara examen, profesori la tot felul de universitati,prestigiu-discutabil etc). Daca privesc cu ura catre niste manifestatii intr-adevar intr-o alta sfera decit cele cu care eram obisnuiti, asta spune ceva despre cum te poti transforma nu cu virsta (nu e doar un banal conflict de generatii), ci pri abdicarea de la normele de etica si morala- caci cum altfel sa numim faptul ca doar punctual, universitarii demasca mascarada,impostura si coruptia din invatamint. Din pacate, ura este ceva foarte prezent in societatea romaneasca indiferent de nivelul social, populatia fiind nu divizata in doua tabere cum spun psdistii, ci de-a dreptul atomizata in adevarate triburi care se urasc unele pe altele si nu pot forma un corp social mai compact.

        • Ce spuneti dvoastra, confirma faptul ca PSD-ul nu a fost votat doar de tarani, pensionari si asistati social.
          Multa lume „cu scoala” i-a votat, ca doar ei au manifestat cu pancarta „Noi v-am votat, voi ne-ati inselat!” Dovada ca sloganul vechi „Noi muncim, nu gindim” a mers la scoala :P

  3. Asa aiuriti sunt tipii astia? Doamne, pazeste! Adica ei sunt multumiti daca o duc bine si pentru asta nu trebuie sa ii intereseze ca politicienii isi fac de cap cu statul si cu tara. Sa ne imaginam cum ar fi sa fie probleme la granitele tarii, sa zicem cu Ungaria sau cu Rusia, sau Ucraina, i-ati vedea pe acesti pervetiti aparand tara? Cum ar face-o? Si sigur ca nu ar fi capabili. Ar vinde toata tara si pe noi toti odata cu ea.
    Tara se rupe din interior cu ajutorul celor din exterior.
    Intr-adevar, vestul traieste intr-o matrice
    Matrix

  4. România a cîştigat 2017 din nou interesul, atenţia şi sprijinul mediilor din occident. In toate mediile, printmedii, Radio, TV, imaginea României a obtinut simpatia jurnaliştilor şi admiraţia cititorilor. In Frankfurter Allgemeine Zeitung e citat Mircea Cărtărescu, tradus de Ernest Wichner. Der Spiegel, altădata putin interesat de est, a prezentat manifestanţii din Bucureşti cu elogii (studiu la Standford/SUA şi Harvard). La Deutschlandradio Kultur mai multe reportaje sunt PRO Romania. TV euronews a transmis zilnic la orele cele mai frecventate imagini din Bucureşti /România cu comentarii binevoitoare. O opinie publică UE/ europeană comună, peste cortina de fier de altădată, e azi realitate.

    …”… Până la urmă, cum spuneam, marea presă internaţională de stânga s-a descurcat onorabil şi a prezentat corect protestele din România…..”….

    Cum se poate păstra de această dată mai mult timp interesul, atenţia, simpatia şi sprijinul partenerilor din UE/lume? In nici un caz cu apelul „academicienilor budgetari” care caută aliaţi la „suveraniştii-naţionalisti” (… dezbinare… popor … suveranitate.. pericol… regionalizare.. …/ … un trecut mai frumos la Varşovia şi Bucureşti….impus de sus ca doctrină…. yesterday…) din est /Vişegrad-PIS-Orban-Fico. Conflictul de interese e normal în democraţie. Dezbaterea publică e bine venită, în ţară şi în UE.

    Drumul ales în România europeană e întrebarea care rămîne. Cum merge în continuare cu conflictul între spiritul civic al străzii şi mentalitatea balcanică de panduri, jecmănitori, a unora din partide, guvern, administraţie, după ce mediile din UE se îndreaptă din nou spre altă senzaţie (trei săptămîni în massmedii e o excepţie).

    Problemele în România sunt de natură internă. Cele mai multe probleme la partenerilor din UE, Franţa, Italia, Grecia, etc. sunt de natură internă.

    A patra putere în democraţie, opinia publică şi massmediile, sunt o parte a normalităţii româneşti de azi, în ţara care 2019 preia preşedinţia în UE. Tinerii români sunt PRO UE. Massmediile în UE sunt azi PRO România. Mai multi oficiali (membrii CDU în Bundesrepublik D. preocupati cu UE s-au exprimat încă o dată ferm în favoarea aderării României 2007 la UE, în an electoral pentru Bundestag) s-au exprimat pentru România în UE, au sprijinit încă o dată aderarea din 2007. Unele dubii din UE 2004 – 2007 -2016 sunt înlăturate 2017 prin spiritul civic al străzii. Apelul „academicienilor” merge în alta direcţie, poate torpeda repede cea ce spiritul civic al străzii a realizat 2017.

    Ce urmează?

    • MI se pare ca ne iluzionam cu privire la interesul si sprijinul Occidentului. Da, a fost o emotie, un spectacol memorabil,dar nu mult mai mult. Opinia larg raspundita- pe care unii o ascund diplomatic, altii o exprima fara inhibitii- este ca suntem un stat membru cu probleme, de second class, cu oameni needucati, necivilizati, ca e mai bine sa te tii departe. E un cliseu, evident, dar e larg raspandit. Vezi „that look” in ochii lor imediat ce te identifici ca roman. Daca nu te inscrii in cliseu – esti o ciudatenie, te inspecteaza „entomologic” si nu se simt confortabil (vorbesc de oamenii de rand, nu de politicienii versati in a-si disimula idiosincraziile).
      Daca ar putea citi ce spun romanii unii despre ceilalti- nu cred ca am avea ceva de castigat ca imagine. Nu am face decat sa le confirmam prejudecatile.

      • Cred că aveți dreptate. Este greu pentru oficialii și cetățenii statelor occidentale să priceapă de ce ajutorul oferit de ei este răsplătit cu replici de felul „doamna Merkel nu votează în România”. Emoția le-a trecut repejor, după ce au văzut cum regimul Iliescu-Năstase a fundamentat structura kleptocratică ce s-a dezvoltat până astăzi, și au decis instituirea Mecanismului de Cooperare și Verificare.

        Altfel spus, au înțeles că din furtul resurselor publice (inclusiv ale mele, carevasăzică) oligarhii vor putea finanța conservarea sistemului, iar, ca urmare a manipulării eficiente, politicienii corupți vor putea fi aleși și vor putea ajunge la putere oricând în România chiar cu ajutorul mecanismelor democratice. Revolta cetățenilor români împotriva corupției este, însă, tratată cu respectul cuvenit, după cum arată presa internațională și recentele întâlniri ale d-lui Grindeanu cu oficiali ai UE, “inspectarea entomologică” rămânând rezervată pentru politicienii care guvernează în prezent în mod autist România.

  5. Bine observată și bine descrisă clișeizarea percepției României și românilor în presă și popor „…să pună evenimentele din România în calapoadele de înţelegere ale redacţiilor lor – deci în ultimă instanţă ale publicului lor.”

    Clișeizarea negativă s-a accentuat și extins în special după ofensiva de black PR pornită de presa britanică în ianuarie 2013, dar și după tema antițigănească lansată de Sarkozy in 2010, dar și după cazul Mailat de la Roma, 2007.

    De altfel, clișeul nu este lipsit de logica simțului comun: când ești mizerabil, nu te răscoli pentru principii, ci pentru pâine. Pentru principii nu ies în stradă nici în Occident, cum o să iasă tocmai românii !?

      • Mda, exact ce spuneam, aceeasi viziune simplista si copilareasca, de desen animat, o au de fapt si adultii cand vine vorba de coruptie in state departate si mai sarace decat ale lor. Nu-si dau seama cat de complicate sunt lucrurile si reduc totul la mica coruptie de ghiseu

    • IN Occident , se pastreaza macar aparenta respectarii principiilor sau cand sunt in criza, principiile devin ultim reper. Aici, in numele unor principii, se fac cele mai mari magarii. Asa am ajuns sa compromitem idei, oameni, proiecte demne de urmat. Asa, am ajuns sa nu mai avem incredere in nimeni si nimic.

      • Asa-i; glumind mai serios, in Occident se pastreaza „macar aparenta respectarii principiilor” despre ce face VW ori BundesBank, parca.
        A-pa-ren-ta :P
        Prea multa cenusa ne punem in cap.

      • Într-adevăr, am fost surprins la rândul meu de lipsa de principii întâlnită la politicieni români, indiferent de culoarea politică. Spre exemplu, am fost profund și negativ impresionat de felul în care un politician având calități remarcabile și care ar fi putut rămâne în istoria României ca un erou reformator (mă refer la dl Năstase), și-a compromis cariera cu găinării precum pitici de grădină importați ilegal din China. Sau, de la alt partid, un politician care după ce și-a luat șpaga, în sumă „onorabilă” (mă refer acum la dl Remeș), a mai luat doi cârnați și un șip cu țuică de turț, ca să respecte principiul cinstirii cum-se-cuvine a sărbătorilor de iarnă. Ori, altul, care după ce a fost prins că a comis infracțiuni în legătură cu acte de retrocedare frauduloasă (dl Hrebenciuc), îl dă pe mâna procurorilor pe propriul fiu, implicat de asemenea în afaceri ilegale. Toți au ocupat funcții importante în partidele din care au făcut parte. Toți au ocupat funcții importante în statul român. Oamenii aceștia și alții ca ei s-au compromis singuri. Principiul căruia s-au supus a fost cel de a dobândi o avere cât mai mare, transferând în mod ilegal în proprietatea [lor] privată o parte cât mai consistentă din averea publică (inclusiv a mea, carevasăzică).

  6. Mă gândesc că totuşi publicaţiilor de dreapta li s-a dat deja apă la moară văzând ce dezastru este un guvern social-democrat.
    Însă asta e, sunt străini şi nu cunosc mentalitatea românilor. Încearcă să se raporteze la ideologiile secolului 20, pe spectrul stânga-dreapta, pe când noi avem aceleaşi revendicări sociale ca la 1848.

    • Iertarti-ma , dar cum poate o guvernare fi judecata dupa doar o saptamana-doua de la instalare?? Doar pentru ca a dat o OUG in miez de noapte? Sau pentru ca prezumtia de vinovatie plana asupra-i inca din noiembrie 11? Se dovedeste ca OUG e instrument constitutional la indemana Guvernului, ca noaptea era de fapt seara tarziu, ca Presedintele lasase Guvernul sa astepte de la ora 12 la 20 pm avizul consultativ al CSAT (dupa ce tergiversase si timp de patru zile alegand sa plece in week end la Sibiu!)
      Stiu, sunt scuze, pretexte, subtexte, motive!! intentia de a da OUG 13 „cu dedicatie” fusese deja anuntata de unii analisti si aveau dreptate. Altfel nu se poate justifica „urgenta” si nici „miezul de noapte”, niic neincluderea pe anuntata ordine de zi. „Dedicatia” era cea care a ultragiat! nu mai conta atat continutul cat conta „stilistica”!! si unii au stiut sa exploateze oportunitatea. Nu se mai putea suporta aceasta practica atat de uzitata si abuzata de toate partidele perindate la putere!dar cu atat mai mult d ecatre PSD! infamul victor! Explozia s-a produs! cine profita si cu ce costuri pe termen scurt si lung?? In opinia mea, PSD nu va mai putea guverna! PSD va fi insotit oriunde si oricand de neincredere si prezumtia de vinovatie! Se spune ca PNL e un partid mort. Eu zic ca PSD e omorat.
      Dar ce facem cu electoratul PSD???/

      • Probabil ca ati fost putin plecata pe luna… vreau sa zic ati mers in timpul asta pe jos si nici nu ati avut acoperire pe mobil, n-ati auzit ce se mai vorbea prin targ.
        Inainte sa dea ordonanta (sa zicem, cu voia dumneavoastra „la ceas de seara” nu in puterea noptii) toti s-au jurat ba ca asa ceva nu exista, ba ca n-or sa dea ordonanta, ba ca nu-I traba mea ca eu nu sunt in guvern, ba ca nu-I treaba mea ca eu sunt PM, nu ministrul justitiei, ba ca se va pune in discutie publica, ba ca vor cere avizele celor indreptatiti sa-si dea cu parerea – ce simpatic, nu? cer avizul pentru maine dar dau ordonanta azi etc.

        Ati auzit de termenul tehnic : „incredere”? Sigur v-ati pune averea in grija unor astfel de indivizi, – desigur daca nu sunteti in cercul lor de prieteni sau complici?

        Si mai incheiati intr-o nota lamentabila: vai saracu’ psd! S-a dus, of of of.
        Daca aveti dreptate, sa-i fie tarana usoara iar noi trebuie sa intampinam vestea cu veselie, precum dacii; inseamna ca s-a dus intr-o lume mai buna iar noi sa fim fericiti (si) pentru ei.

      • Spuneți, într-un comentariu anterior, că „nu mai avem încredere în nimeni și nimic”. De obicei sunt de acord cu dumneavoastră, dar în această privintă, permiteți-mi, vă rog, să am o opinie diferită. Cred că, într-un timp neștiut încă, România va deveni un stat realmente și pe deplin democratic. Un stat în care guvernul să nu strecoare pe ordinea de zi ordonanțe despre care a declarat că nu le va adopta, pentru ca ulterior să apară „elefanții” în încăpere. Un guvern care atunci când declară că dezbate Bugetul, nu dezbate deincriminarea furtului. Un guvern care nu trimite spre publicare la ora 1.30 documente de urgență, fără să existe altă urgență decât scăparea „șefului” de efectele legii. Un guvern care nu declară în mod fals că actul normativ are avizele magistraților, deși magistrații și-au exprimat public cu câteva zile înainte punctele de vedere contrare.

        Siluirea CP și CPP, astfel încât hoților să li se permită furtul din averea mea fără să fie pedepsiți a detyerminat o reacție socială care imi dă speranța și încrederea că România va înceta să fie un stat kleptocratic. Iar, dacă dl Grindeanu și-ar fi asumat potlogăria aceasta și ar fi demisionat, aș fi nutrit încrederea că se poate reforma și PSD, partidul d-lor Iliescu-Năstase, astfel încât să existe o formațiune politică de stânga de factură europeană și în patria noastră. România are nevoie stringentă de un partid de stânga care să se detașeze/elibereze de constrâgerile oligarhilor.

  7. Frumos descrise, dramatizate chiar, apucaturile jurnalistilor straini. Cred ca nu e vorba, insa, de bias ideologic, cat de lenea intelectuala a interlocutorilor: e mai simplu sa ‘vinzi’ si sa intelegi tu insuti proteste din tari obscure printr-un racord facil la paradigme familiare (anti-UE, anti-globalizare) decat sa-ti bati capul sa intelegi un context national si regional diferit.

    Dar si la tine e o reactie defensiva (sau propriul tau bias) sa insisti pe revolta exclusiv morala. Revolta E eminamente morala, dar inseparabila de consecintele economice ale coruptiei. Cum bine spui, chiar daca nu te lovesti personal de coruptie, vezi la tot pasul efectele ei: de (ne)dezvoltare. Nu orice lege adoptata la crepuscul ar fi scos oamenii in strada (ca sa poti vorbi de un protest strict de principiu, pe teme procedurale) ci una demoralizanta care legifereaza toleranta fata de o coruptie aducatoare de ‘mici’ prejudicii. Nu „stangim” abuziv nimic daca recunoastem asta.

    De altfel, argumentul tau ca in strada e clasa mijlocie urbana deci revolta e, atentie Occident, morala (in timp ce saracimea, roasa de griji, se bucura de un Band-Aid de 16% si inchide ochii la nereguli) implica o corelatie mecanica intre tip de revendicare si strat social ce frizeaza, atentie Sorin, tocmai cripto-marxismul. In strada e predominant tineretul urban fiindca el stapaneste mai bine, din fericire, arta expresiei si implicarii civice (cu satisfactiile aferente pe social networks) dar revendicarile sunt ale mai multora, saraci sau bogati, vocali sau nu, urbani sau sub, si merita recunoscute ca atare. Intru succesul protestelor.

    • Nu mi s-a cerut nici- o- data spaga. Am dat eu, de multe ori, spaga in sistemul de sanatate. Asa am fost invatata! „asa face toata lumea”, ca „recunostinta”. Atitudinea functionarilor la ghisee- e mai degraba ostila, inapta, incompetenta.( Dar aceiasi atitudine o constat prin magazine, mall-uri. Ca de altfel intre noi, pe strada, in tramvaie, in trafic, in sali de cinema-multa mitocanie, aroganta, lipsa de politiete, minime maniere)
      Eu am votat USR (Camera Deputatilor) si ALDE (Senat). Am votat pentru o forta noua si echilibru. PSD nu m-a impresionat decat uneori si doar prin unele personalitati. Am si o istorie profesionala personala trista cu PSD (am dat in judecata Guvernul, am castigat dar nu prin decizia instantei, ci pentru ca m-a reprezentat un avocat cu trecere in PSD!! si Guvernul a anulat actul administrativ respectiv !!) . DAR, furia si zgomotul care s-a dezlantuit impotriva guvernului actual si a votantilor lor, atitudinea sfidatoare, aroganta si sprijinul fatis al Presedintelui, rezgustul ab initio de a trata cu PSD-ul invingator, declararea razboiului total inainte ca noi sa ne dam seama de el, ratarea rolului de mediator–toate acestea ma fac sa nu fiu de acord cu instrumentalizarea acestor proteste. Frustrarea e uriasa si o simt toti romanii. Dar e evident ca OUG 13 a fost ocazia, ci nu cauza! ca unii profita politic de aceasta enorma frustrare nationala. Ca nu conteaza daunele, ci doar victoria rapida. Ca nu se paote cohabita. Ca daca victorii sunt de dispretuit, victoria lor nu conteaza! Asta cred ca e „enormitatea” pe care jurnalistii sau politicienii sau opinia publica internationale nu o pot intelege! Razboiul romano-roman nu mai e o expresie, e o realitate dura. Fiecare tabara in transee. fara dialog,fara solutii, fara mila, doar ura, umori si invective (vezi retelele de socializare si te ingorzesti!!)

      • Doamna, asa este, aveti mare dreptate. OUG 13 a fost un maruntis, o inventie, o manipulare, un pretext pentru a da jos acest guvern cinstit. Din pacate au picat in plasa si ambasadele, si UE, si departamentul de stat. De CSM si procurorul general ce sa mai vorbim. Noroc cu Floricica Dansatoarea ca s-a prins de masinatiune si a luat atitudine, altfel nu se stie cine ne mai spala onoarea.

      • Sint total debusolat: „Eu am votat USR (Camera Deputatilor) si ALDE (Senat)”.
        Si cum mai puteti coexista ca un tot? nu „va certati”?

        • Doamna va felicit pentru curajul de a va sustine punctul de vedere. Felicit si pe cei care au raspuns pentru faptul ca au pastrat bunul simt si respectul pentru o opinie. Poate insemna mult in economia faptelor intamplate recent. Il felicit si pe domnul Ionita pentru faptul ca participa la comentariile aparute.

    • Sunt întrutotul de acord cu dumneavoastră, analiza situației și evenimentelor din România nu poate evita subiectivismul. Observatorii externi, chiar și cei mai pricepuți cunoscători ai problemelor noastre, le vor privi cu ochii proprii, din perspectiva și în lumina informațiilor, culturii, ori psihologiei lor. Aceasta, însă, este valabil oriunde. Văd români bine informați evaluând, spre exemplu, opțiunea cetățenilor americani pentru o anumită persoană în funcția prezidențială, făcând-o prin prisma informațiilor, culturii, ori psihologiei proprii, și-mi dau seama cât de mult diferă ele de cele ale alegătorilor din Statele Unite! Adică, este o chestiune care depășește întrucâtva hărnicia intelectuală și ține de formarea ceva mai profundă a observatorului.

      Abordările din unghiuri ușor diferite fac să apară mici neînțelegeri cu privire la conceptul de „moralitate”. Spre exemplu, dacă unui cetățean suedez, ori norvegian, un hoț de buzunare îi fură portofelul cu cei 200 ‎€ pe care-i are la el de cheltuială, din salariul de 2000€ să zicem, îmi imaginez (presupunere subiectivă, așa cum am arătat) că îl va lua de urechi pe nemernic și-i va spune că „nu este deloc frumos să furi”. Etica primează, carevasăzică, în relațiile sociale. Mă gândesc cu groază la mine. Dacă prind hoțul cu mâna în buzunarul meu, încercând să-mi fure portofelul cu cei 2€ (echivalent), sar la gâtul lui, pentru că dacă nu-i recuperez mă lasă fără bani de pâine până la sfârșitul săptămânii și risc să crăp de foame!

      Revoltele sunt întotdeauna emoționale și nu neapărat morale. Revolta vitei sub lovitura aspră a biciului nu are de-a face cu etica. Există o revoltă declanșată de limita suportabilității, atunci când nu mai poți duce povara. Sentimentul moral este unul înalt; eu vorbesc despre instinctul de supraviețuire. Mă scoate din casă mai puțin indignarea că am fost insultat de un răufăcător care mi-a înșelat, vai, în mod imoral, așteptările, și mult mai mult conștiința (înțelegerea) jafului feroce din partea unei clase de hoți care a construit o kleptocrație. Nu mai pot, nu mai am de unde să-i las să fure, iar acum nu-mi mai fură doar munca, menținându-mă în condiția de sclav, ci fură viitorul copiilor mei. Nu un impuls etic m-a trimis în Piață, ci instinctul de conservare. Cum ar putea oare înțelege în mod obiectiv aceste lucruri reporterii din Paris, Praga, ori Varșovia?! Cred că s-ar putea să fiu mai bine înțeles la Buenos Aires.

      Cei care se revoltă, la fel ca mine, nu sunt neapărat tineri, aparținând clasei mijlocii, sau de o anumită orientare politică (este unul dintre motivele pentru care a fost refuzat sprijinul formațiunilor politice), așa după cum vrea mass-media să încadreze disperarea noastră. Pur și simplu, sunt cetățeni mai bine informați decât alții, care au devenit conștienți de condiția-limită în care se află și văd pericolul pe termen lung. Nici în 1989 nu am ieșit în stradă pentru că era imoral comunismul, ci pentru că îmi înghețau copiii în casă, iar opresiunea devenise de nesuportat. Prin analogie, protestatarii de la Cotroceni susțin, oare, imoralitatea? Scandează „Noi suntem cu hoții!”, „Ce bine e să furi!”?! Nu, ei sunt cei care nu văd dincolo de ziua de azi și se mulțumesc cu o bucățică de pâine azvârlită de stăpân, pe care se tem să nu o piardă.

      Apoi, în Piață suntem câteva sute de mii (nici în 1989, ori 1990, nu am fost mai mulți). Dar, majoritatea nu protestează nici în Piața Victoriei, nici la Cotroceni. Sondajele de opinie arată că eventuale alegeri anticipate ar oferi partidelor un scor foarte asemănător cu cel actual. Prin urmare, succesul protestelor este unul extrem de redus. Mă tem, la fel ca în 1990, după ce m-au fugărit minerii în Piața Universității, că nu este suficientă o generație pentru ca nivelul conștiinței civice a cetățenilor români să ducă schimbările până în punctul în care devin ireversibile, astfel încât România să devină cu adevărat un stat de drept. Haideți să privim lucrurile realist: trăim într-o kleptocrație în care Justiția abia a început, timid, să-și facă datoria. Mai avem mult de protestat pentru ca la următoarele alegeri opțiunea concetățenilor să fie majoritar în defavoarea hoților.

      • Pentru ca locul in care este plasat comentariul meu poate genera confuzie si permite o interpretare eronata, va rog sa-mi ingaduiti sa aduc precizarea ca el este adresat doamnei Georgiana Perlea. Va multumesc.

  8. Stânga este, prin definiție, înregimentată la mesajul zilei si elimină din rândurile ei orice abatere:
    – feministe care aparțin taberei adverse – vezi Ivanka Trump
    – liberali sau progresivisti „dizidenți” – vezi Dave Rubin in https://youtu.be/hiVQ8vrGA_8
    si tot asa.
    Stânga s-a radicalizat profund in ultimii ani si aleg din evenimente sau declaratii numai elemente care sa substanțieze naratiunea zilei.

  9. pentru ca sunt un popor omogen, polonezii sunt extrem de rasisti. au fost cazuri anul trecut cand studenti latino-americani au fost batuti in polonia crezandu-se ca sunt musulmani arabi. de aceea ei desconsidera poporul roman. tocmai aceasta xeonofobie va face ca polonia sa nu fie o mare putere economica (singura mare economie xenofoba e japonia, dar polonezii nu sunt japonezi).

    • Acuzatiile acestea urate, domnule alex, ar trebui sa fie sustinute si cu niste dovezi. Altfel, nu faceti decat sa raspanditi minciuni si dezinformare.

    • Termenul „xenofob”(si altele pe potriva), din dotarea de razboi a stangii, este un nonsens. In nici o constitutie democratica din lume nu sta scris ca individul are obligatia sa-si justifice antipatiile (care vrem, nu vrem, exista) in fata vreunui „tribunal moral”, necum sa dea socoteala pentru decizia personala de a nu interactiona cu alt individ.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sorin Ionita
Sorin Ionitahttp://www.expertforum.ro
Paleo-liberal (adica din soiul cel vechi) Partener fondator la EFOR (www.expertforum.ro) think tank independent Citeste si preda teorii ale dezvoltarii si sectorului public Consultant pe reforma institutionala si descentralizare in Europa de Est si Balcani

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro