Home » Cultura »Opinie »Societate/Life » Citesti:

Lucian Boia și glonțul dulce al patriei

Gabriel Liiceanu noiembrie 27, 2016 Cultura, Opinie, Societate/Life
42 comentarii 20,342 Vizualizari

Duminică, în ultima zi a Târgului de Carte „Gaudeamus”, terminasem lansarea la volumul recent apărut al lui Lucian Boia, Un joc fără reguli. Despre imprevizibilitatea istoriei și mă retrăsesem la o masă la care se dădeau autografe, nu departe de scena unde lansările Humanitas ale zilei își urmau cursul. În timp ce scriam dedicații, mai trăgeam din când în când cu urechea la vorbitori. Și, la un moment dat, îmi rețin atenția – era prezentat volumul Hertei Müller Patria mea era un sâmbure de măr – câteva propoziții rostite răspicat de unul dintre vorbitori, agentul literar al Hertei Müller în România, Simona Kessler:

„M-am apucat să citesc acest volum, recunosc, fără mare tragere de inimă și cu o oarecare groază: iar Securitate, iar persecuție, dictatură, suferință, chin, mizerie… Vreau să uit, să dau la spate, să îngrop adânc atât ce am trăit eu, cât și oroarea colectivă. E ceva ca dintr-o altă viață, iar viața furată nu-mi mai aparține. Și totuși… Scriind despre frica, spaima și chinul îndurate, Herta te împinge să simți oroarea pe care ai trăit-o pentru că ea te privește nu doar dinăuntru, ci și din afara ei. Și nu e vorba doar de faptul că cititorul se confruntă vrând-nevrând cu propriul lui trecut. Aici e vorba de ceva cu mult mai amplu și, după 26 de ani, de ceva cât se poate de actual, social și politic vorbind.”

Dar despre ce anume este vorba? Ce este acest „cât se poate de actual”? Ca să ne lămurească, doamna Simona Kessler dă un citat din carte:

„Nici un securist – nici tânăr, nici bătrân – n-a trebuit până acum să dea socoteală pentru crimele Securității. Iar puterea instituției nu a dispărut, căci mulți securiști tineri au fost preluați în noul serviciu secret. Bătrânii ieșiți din serviciu primesc azi pensii mai mari decât media pe țară. (…) Un fost securist poate exercita azi în România orice fel de meserie. Acești oameni n-au dispărut nicidecum, prin influență și funcții s-au servit de proprietatea de stat, ajungând niște «democrați » bogați și aroganți.”

Nu termin bine de ascultat citatul din Herta Müller, că se-apropie de mine un colaborator de la editură, punându-mi sub ochi pe  smartphone-ul său următorul print-screen:

Așadar, sub anunțul de pe facebook-ul Humanitas al lansării cărții lui Lucian Boia, venea primul comentariu. Autorul: Radu Tinu. „Ce dulce ar fi glonțul patriei pentru individul ăsta…”, suna comentariul.  Culmea ironiei e că Radu Tinu, fost maior de Securitate, fusese anchetatorul Hertei Müller. „Acești oameni n-au dispărut nicidecum…” Nu numai că nu dispăruseră, dar iată, în urmă cu câteva zile, unul dintre ei, devenit instanță de judecată ad hoc, hotărâse că Lucian Boia trebuie să moară. În zilele noastre, după cum se vede, condamnarea la moarte poate veni și pe facebook. Nu era clar cine urma să tragă „dulcele glonț al patriei”. Dar sentința el o dăduse, „bătrânul securist ieșit din serviciu”.

Pesemne că securiștilor le plăcuse în epocă titlul romanului lui Petru Popescu. Apăruse în 1971. Îi cucerise sintagma cu iz oximoronic: Dulce ca mierea e glonțul patriei. În mintea lor, „glonțul dulce” nu era, ca-n roman, cel primit de luptătorul din linia întâi, ci cel pe care-l puteai trage cu conștiința împăcată „în  numele poporului” și spre binele lui. (E bine întotdeauna să iei ca aliat poporul pentru crimele tale.) Sfințit în dulceața iubirii de neam, glonțul devenea o mângâiere, un alint. Glonțul tras în numele patriei e un glonț cu gust bun. Oricum, altfel se strecoară în ceafa „dușmanilor poporului” un glonț dulce. El capătă o justificare.
Iar acum, ieșiți la pensie, securiștii constatau că „dușmanii” nu dispăruseră. Nici n-aveau cum: dușmanii există atâta vreme cât există securiști. Căci orice securist adevărat are mereu nevoie, prin chiar esența lui de securist, de dușmani. Prin dușman își justifică el existența pe acest pământ. Dispare dușmanul, dispare securistul. Dușmanul e alibiul lui, rațiunea lui de-a fi. Când nu există, dușmanul trebuie inventat. Ce searbădă e pentru securiști o lume fără dușmani! Orice securist adevărat a fost crescut în cultul dușmanului și, mai ales, al dușmanului intern. Care de obicei complotează, fiind plătit de dușmanul extern, gata, acesta, oricând să ne fure țara. Ceea ce pe vremuri însemna: „realizărilii socialismului”. Iar acum: Ardealul, dezmembrarea țării, federalizarea, înfeudarea.
Dușmanul intern, în vremea tinereții securiștilor noștri, fusese îndeosebi intelectualul, mai cu seamă scriitorul și filozoful. În zilele noastre, acestora li se adăugase istoricul, dar nu orice istoric, ci doar istoricul care susținea că istoria nu o scriu patrioții de serviciu, ci doar istoricii-oameni-de-știință; că istoria adevărată caută adevărul, nu adevărurile convenabile la un moment sau altul al istoriei noastre; că Facultatea de Istorie nu este o facultate de patriotism; că militarii nu au fost și nu sunt de profesie istorici, ci doar militari. Istoricul acesta adevărat care-și iubea țara scriindu-i istoria adevărată, nu măgulind sentimente și vindecând frustrări, avea și un nume: Lucian Boia. El trebuia condamnat. Iar Radu Tinu dăduse sentința.

De unde își luase el dreptul acesta? Nu era un drept. Era o secvență dintr-un rol în care se distribuiseră singuri odată intrați în „tranziție”. Să ne punem o clipă în locul securiștilor după 1989. Ce-ați fi vrut să facă? Să iasă la rampă, de la mare la mic, punându-și cenușă în cap? La o adică, dacă n-ar fi avut încotro, ar fi făcut-o. Dar n-a fost nevoie. Au bătut repede palma cu noul regim. N-a fost nevoie să-și ceară iertare în fața românilor că, pentru un pumn de privilegii și pentru voluptatea de-a umili, îi terorizaseră, le puseseră turnători pe urme și microfoane în casă, îi aruncaseră în închisori, îi omorâseră când Partidul le-o ceruse, pe scurt că slujiseră un regim „ilegitim și criminal”, cel mai mare dușman pe care-l avusese vreodată poporul român.
În loc să facă asta, și-au inventat peste noapte un rol pozitiv. Ei bine, făcuseră cele mai ticăloase lucruri din lume nu pentru că reprezentau Maleficul și Abjecția pe pământ. Nu. Le făcuseră, dacă nu știați, din iubire de patrie. Asta a fost marea lor găselniță după ᾽89: fuseseră toți patrioți. Terorizaseră, anchetaseră, schingiuiseră, montaseră microfoane, întocmiseră tone de dosare (însăși arhiva Securității este un monument al abjecției lor), ne citiseră corespondența, ne transformaseră colegii în turnători, ne uciseseră elitele – toate astea din patriotism. Drept care s-au bulucit cu toții în brațele primitoare ale acelui sentiment pe care e de-ajuns să îl declari ca să existe. L-au proclamat în gura mare și au luat în primire „interesul național”. L-au luat bătându-se cu pumnii în piept, rămânând încremeniți în poziția de veghe și luptă. Căci cu iubirea de patrie nu te joci! Trebuia să existe cineva care să stârnească la momentul oportun furia maselor, descoperindu-l în timp util pe denigrator, pe trădător, pe vânzătorul de țară.

Știind că „patriot de serviciu” reprezintă o funcție inconturnabilă în nomenclatorul patriei, pensionarii Securității s-au pus pavăză între iubirea de țară și noi; noi ăștilați, care nu știam cum să ne iubim țara și care-i așteptaserăm pe securiști să ne învețe. S-au declarat așadar apărătorii ei. Nu le ceruse nimeni s-o facă, dar au știut că sentimentul ăsta, care te face să lăcrimezi când vezi tricolorul, e cel mai sigur adăpost. Mai mult. E cel mai sigur capital. Înainte de a deveni capitaliști peste noapte și a devaliza țara ca „oameni de afaceri”, au pus monopol pe iubirea de patrie. Și pe stilistica ei. Au ajuns să stabilească scenografia acestui sentiment. Și, pe urmele ei, au confiscat disciplina istoriei. Și au predat-o așa cum o învățaseră de la Ceaușescu: au devenit agenți ai istoriei la nivelul  unui om cu patru clase, introducător de versuri proprii în imnul național, amator de spectacole cu voievozi călare. În această istorie, locul adevărului îl iau ideologiile și mitologiile. Un istoric de onestitatea și profesionalismul lui Boia, autor a 30 de volume strălucite, care a împins disciplina istoriei pe altă orbită teoretică și care, în orice țară în care ar fi existat o Academie, ar fi fost de mult membru al ei, primește lecții de istorie de la indivizi care și-au petrecut viața spionându-și compatrioții și legând kilometri de dosare cu sfoară.

Având toate astea în minte, iau scurt microfonul de la standul Humanitas (lansarea cărții Hertei Müller nu se terminase) și ilustrez citatul pe care tocmai îl dăduse Simona Kessler cu comentariul pus pe facebook de securistul la pensie Radu Tinu: „Ce dulce ar fi glonțul patriei pentru individul ăsta…”. Chiar așa! Apoi, odată ajuns acasă, dau căutare pe Google, citesc, sub titlul Spovedania unui securist, interviul din Adevărul al lui Radu Tinu și alte câteva texte care-l privesc.

- Spovedanie de securist. Radu Tinu, omul responsabil de filajul pastorului László Tőkés: „A fost o lucrare de Master Chef“

- Aroganţa lui Radu Tinu, securistul Hertei Müller: „Am venit să văd ce face inchiziţia secolului XXI, în România. Sunteţi amatori!“

- Radu Tinu: „Eu am pus microfoane în casa Hertei Müller“

- Radu Tinu, Securitatea şi prigonirea Hertei Mueller

Apoi dau peste revista Vitralii, publicația oficială a foștilor veterani din Securitate… Apoi peste „Asociația cadrelor militare în rezervă și în retragere din Serviciul Român de Informații. Filiala Timiș”… Asociația tocmai lansase luna trecută o carte publicată la editura Compania (România în spirala conspirațiilor), avându-l ca guest star pe Iulian Vlad, ultimul șef al Securității sub Ceaușescu. Pe afiș există și un text mobilizator:

„O stafie bântuie prin România. Stafia antipatriotismului deșănțat și a trădării naționale. Nimeni nu se unește într-o sfântă hăituială împotriva cozilor de topor.”

Rică Venturiano trecut prin filtrul Securității. Te întrebi în treacăt de ce pentru acești oameni hăituiala e „sfântă”. O deformație profesională, neîndoielnic. Să ai totuși atât de acut conștiința propriei identități și să-ți declari atât de candid idealul de viață: apartenența la o haită care hăituiește! Iar întrunirea „haitei” unite prin „sfânta hăituială” are loc – unde altundeva? – în aula Academiei Române.

Cândva, Lucian Boia a publicat o carte-dialog intitulată frumos Istoriile mele (Humanitas, 2012). Și-acolo explică extrem de clar care este raportul dintre istoria patrioților și istoria istoricilor de profesie:

„Eu nu mă consider mai puțin patriot decât istoricii care fac exces de naționalism. Nu vreau să spun nici că sunt mai patriot, pentru că nu fac acum o scară a patriotismului. Dar vreau să spun, și o spun foarte clar, că o istorie făcută cu adevărat de profesioniști nu ar trebui să aibă nimic de-a face cu patriotismul. (…) Noi facem istorie. Încercăm să facem o istorie cât mai corectă, așezată pe baze cât mai sigure și care să se apropie cât mai mult de adevărurile trecutului.”

L-a auzit cineva? Oricum, chiar dacă l-a auzit, securiștii nu pot dialoga. Îmi vine în minte o notație făcută de Alexandru Dragomir într-un carnet al său: „Nedialogabili (inventar) – clerul de orice religie, dar sigur cel ortodox; – comuniştii şi extrema dreaptă; – posesorii adevărului; – fanaticii de orice fel; – proştii care se cred deştepţi; – mincinoşii.”

În dialogul cu comuniștii ajunși la putere, din clipa în care nu ești de acord cu ei, cuvintele ies din joc și lasă loc glonțului. Cine îl trage? „Brațul lung al Partidului”: Securitatea. Crima e felul cel mai rapid de a închide gura cuiva, modalitatea cea mai sigură de a încheia dialogul și de-a dovedi că ai avut dreptate. Povestea spune că, la începutul anilor ᾽50, șeful Securității, Alexandru Drăghici, venind să stea de vorbă cu locuitorii unui sat care nu voia să se colectivizeze, a realizat cel mai scurt dialog. I-a adunat pe țărani în mijocul satului. „E cineva împotriva colectivizării?”, a întrebat ministrul de Interne al lui Gheorghiu Dej. Din grupul de săteni s-a desprins cel mai curajos și mai isteț dintre ei. „Eu, domnule ministru. Și am să vă spun de ce cred eu că nu e bine.” N-a apucat. Drăghici a scos pistolul și l-a împușcat. Dialogul se încheiase și țăranii s-au risipit, îngroziți, pe la casele lor.

Alexandru Draghici

Alexandru Draghici

Au trecut de atunci 75 de ani. Dar glonțul ca replică, pentru un securist, se pare că face parte în chip firesc, până în ziua de azi, din recuzita dialogului. Altfel cum să declari că ți-ai făcut un job din „sfânta hăituială” și din apărarea țării de „cozile de topor”? Încurajator e că se vor găsi și câțiva istorici care să ți se-alăture. Căci e omenește, nu?, ca pentru sacra misiune a hăituielii să ai parte de înțelegerea câtorva colegi de breaslă, istorici și patrioți deopotrivă, pe care tirajul de 400.000 de mii de exemplare al cărților lui Lucian Boia (băgate, desigur, cu sila pe gâtul cumpărătorilor) îi umilește și le strică somnul.  Fapt este că patriotismul celor care se simt lezați de istoria lui Boia și ale căror minți sunt extrem de sensibile la teoria conspirațiilor planetare a aglutinat și rostogolit resentimentele până în punctul în care, iată, un fost maior de Securitate și-a asumat în luna noiembrie a acestui an, rostirea sentinței: pentru acest „individ”, singurul argument valid rămâne „glonțul dulce al patriei”. Dar, după cum spuneam, mai rămâne o problemă: cine, azi, ar urma să execute sentința? Deocamdată nimeni. Deocamdată nu poate fi vorba decât de incitarea la crimă.
Nu am însă nici o îndoială că, dacă s-ar ivi iar „ocazia istorică”, maiorul pensionar Tinu și colegii lui s-ar grăbi să ducă la capăt ceea ce azi e doar obiect al instigării. Ar face-o cu voluptate. Și nu numai în cazul lui Boia, ci al tuturor celor care se aflau pe lista lor încă de dinainte de ᾽89. O astfel de listă făcuse deja Vadim Tudor în toamna lui 1990. O publicase în ziar. Conținea zece nume. Zece inși ar fi trebuit împușcați pe un stadion „ca să fie liniște în țară”.
Dar, mai știi, vorba lui Lucian Boia: „Istoria e imprevizibilă…” Se poate din nou răsturna. Iată un motiv pentru care cei din „Asociație” ar trebui să-l simpatizeze pe insuportabilul nostru istoric hipnotizat de căutarea adevărului. Teza imprevizibilității istoriei din ultima lui carte le dă o speranță.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "42 comments" on this Article:

  1. victor L spune:

    Sint intru totul alaturi de dvoastra, revoltat si dezgustat de mizerabilii de genul lui Radu Tinu.
    Dar o intrebare nu imi da pace: avem noi o lege care sa-i pedepseasca pe acesti mizerabili?
    (Daca avem si eu nu am cunostiinta, Justitia doarme, si considera doar politicienii corupti demni de a-i lua in colimator.)
    Un articol de pe Contributors scoate la iveala alta monstruozitate: “O judecătoare de la ÎCCJ nu e convinsă că regimul comunist a fost represiv”.
    de Tereza-Brindusa Palade.
    O judecatoare la ICCJ; pare peste poate. Cum a ajuns acolo?
    Dar judecatoarea are nevoie de legi. Care nu exista.
    Nici Radu Tinu nu se simte constrins de ceva. Nu il pedepseste nimeni pentru convingerile lui, pe care si le exprima fara teama pe care o simteam noi, pe atunci, fata de Tini sau Mihalache (ciinele meu urmaritor).
    NB,
    recent, dle Liiceanu, v-ati lepadat de Satana, pardon, de singurul demnitar roman care si-a insusit Raportul Final de condamnare a comunismului. Nu va asteptati ca securistii sa tremure de frica. Justitia e ocupata doar cu coruptii, iar dosarele Revolutiei si Mineriadelor ba se inchid, ba se deschid pentru a se taragana si a se face ca lucreaza.

  2. cristi spune:

    Problema cu acesti securisti batrani este ca profita de doua lucruri ,primul este legat de contextul actual si anume o crestere alarmanta a extremismului,a parerilor antiamericane si anticapitaliste din Uniunea Europeana si al doilea lucru de care profita este lipsa de educatie a tinerilor care prefera sa citeasca ineptiile scrise de acesti indivizi pe internet sau publicatii scrise decat sa se informeze .
    Aceasta reorganizare are legatura cu conexiunile acestor batrani securisti cu oameni din actuala securitate fie ca sunt nepoti sau copii ai lor protejati de sistem fie ca pur si simplu o parte a sistemului doreste o reorientare spre est de frica catuselor.
    Aparent putem spune ca sunt inofensivi dar vedem cum s-au reorientat si polueaza internetul cu comentariile lor macabre dar bine tintite astfel incat sa se formeze o patura antisistem care nu doar ca nu vrea sa auda ce a fost inainte de 1989 dar chiar incep sa creada ca “valorile” comunismului chiar au existat.
    Din pacate sistemul securist nu s-a schimbat in profunzime cum s-ar fi crezut dupa intrarea in NATO ,doar se reorienteaza ori de cate ori are ocazia pentru ca interesele proprii de grup sa primeze in fata intereselor de tara.

  3. Grammaticus spune:

    Există o decizie a ICCJ privind răspunderea pentru afirmatiile făcute pe Facebook. O astfel de incitare trebuie adusă in fața justiției.

  4. c. florea spune:

    Cumplit! Si trist, sa vezi cum s-au regrupat, in ultimul timp, securistii in jurul unor “istorici” care au rinceput sa scoata tot felul de lucrari in care arata ei cu degetul tradatorii de neam si tara. Un astfel de istoric este, vai, si Cristian Troncota, care face apologia securistilor sub motiv ca ei aparau statul de tot felul de comploturi externe. Iar altul, Alex Mihai Stoenescu. Ambii au si merite, insa acestea sunt umbrite de poziţia lor filo-securistică.

    Iar Radu Tinu nu e ofiterul (colonel, acum?) care era devenise, spre sfarsitul anilor 90, o vedeta mediatica? I se luau interviuri, ne povestea cum ii filase el pe agentii americani in Timisoara si ii zisese unuia sa se duca “dincolo de Potomac”, ca aici nu ii merge.

    Bine faceti ca aduceti la cunostinta publicului aceste lucruri, domnule Liiceanu, iar dl Boia merita felcitat pentru noua carte – ca si editorul!

  5. Constantin spune:

    Frumos articol, mult de comentat.Filozofia ar trebui sa fie elementul central al unei societati.Din pacate dupa lovitura din 89 Romania a plecat la drum cu orice , dar fara filozofie. De aceea nu se stie ce se doreste in tara asta. Lipsa conceptelor, a raspunderii(responsabilitatii), si, a controlului sunt cancerele (lipsurile) societatii romanesti.

  6. adi spune:

    Frica de securitate e ,mare…mare… de aceea nu sunt comentarii.
    Acești Rica Venturiano sunt ca vizitiul postalionului pe drum spre nord care și-a pierdut rotile. Caii au mai tras o vreme apoi au căzut și ei. Vizitiul s-a dat jos a luat postalionul în direcția opusa cu biciul în mana tot pe capra. Nu-i interesează direcția în care merg cât timp se afla pe capra și hotaresc dreptul la viața sau moarte a oricarui cetatean, în special al celor care le amenința poziția pe capra.
    Și deasupr acestor „Venturiano” se afla un grup mic, mic, mic: DECIDENTII…..

    • dusu spune:

      sint comentarii…..;probabil tineretul patriei !? si frica este
      doar ca “noi sintem romini,noi aici sintem stapini “

  7. micu l spune:

    Ca de obicei exceptional, domnule Liiceanu!

  8. Luminor spune:

    Doar o nota marginala, pentru cine nu stie. Editura Compania este condusa de cel care l-a turnat Securitatii pe Ion Negoitescu, singurul nostru critic literar din ultima jumatate de veac, turnatorul care a incercat sa-l albeasca pe Mihai Caraman, securistul de la externe care lucra pentru KGB (medaliat de institutia sovietica pentru a fi infiltrat NATO, unul dintre primii repusi in drepturi dupa miscarile din decembrie de agentul Ilici). Dar adevaratul soc abia acum vine: nu stiu cum se face, pe ce linie si motivatie, Editura Compania a fost ridicata in slavi de marii disidenti opresati la podea de Securitatea ceausie, Dan Petrescu si Luca Pitu.

    • MIHAI 2 spune:

      Excelenta postarea Dvs. Nu cred ca pe vremea lor securistii prmeau note infomative atat de complete. Permiteti-mi sa imi aduc – ca sa zic asa – si eu aportul.
      **** In emotia cauzata de interventia Facebook a securistului tortionar Tinu – care, asa cu corect observa forumistul victor L. ar trebui PEDEPSIT PENTRU CONVINGERI ca doar de-aia au luptat tinerii nostri la Revolutie si chiar la Colectiv – deci in emotia momentului , dl Liceanu trece cu prea mare ingaduinta peste defetismul si lipsa de combativitate exprimate de Simona Kessler . Cum sa te astepti la iesirea din letargie a populatiei daca pana si o apropiata a Doamnei Hetha Muller ia peste picior sfanta lupta impotriva securistilor ” … iar Securitate, iar persecuție, dictatură, suferință, chin, mizerie… Vreau să uit, să dau la spate, să îngrop adânc atât ce am trăit eu, cât și oroarea colectivă. E ceva ca dintr-o altă viață…” Ar trebui aprofundate verificarile pntru ca eu cred ca procentajul de 42 % este fals. In realitate e ori prea mare ori exagerat de mic in functie de la ce s-o fi referit forumistul ”pnait” care bine a facut ca nu a divulgat .

      • victor L spune:

        @ MIHAI 2,
        iarta-mi lipsa de rime, dar minti: nu am spus nici unde ca cineva trebuie “PEDEPSIT PENTRU CONVINGERI ca doar de-aia au luptat tinerii nostri la Revolutie si chiar la Colectiv” (misto de parcare, mai grosier decit glontul lui Tinu). Ma bate gindul ca faci parte din procentul de 42%.
        Caci eu spuneam, o repet si pentru o baba surda, ca in lipsa unor legi, judecatoarea de la ICCJ si Tinu se vor manifesta nestingheriti, de parca Romania ar mai fi condusa de PCR si Securitate.
        Sper ca ai inteles; altfel, vino la toamna :P

    • cartaphilus spune:

      Doua note marginale, musiu Luminor.
      1 Petru Romosan a castigat un proces cu CNSAS in privinta presupusei “turnatorii”. Exista o sentinta definitiva. Cantati la alta masa…
      2 Cartea de care vorbiti a fost publicata in Franta, nu in Romania, si a fost scrisa de un fost ofiter de informatii si de un jurnalist, ambii cetateni francezi. Ea a fost tradusa la Editura Compania. Repet, cantati la alta masa. Poate la crasma de la coltul blocului va mai asculta cineva.

      • Grammaticus spune:

        daca va uitati la agenda editoriala o sa vedeti acolo agenda reimbalsmarii cadavericei securitati, veti vedea autori precum Mihai Pelin, veti afla ca editura a refuzat sa plateasca drepturile de autor nepotului unui mare poet, de care poate ati auzit, Vasile Voiculescu, veti afla ca in sprijinul editurii au sarit niste tovarasi juristi securistofili sau chiar securisti, proximi lui Sarsaila etc. etc. Asa ca cantati dvs. la alta masa.

  9. Stelian spune:

    Dar domnule Liiceanu,
    Humanitas si nu numai si-a lansat cartile la un tirg unde invitat de onoare a fost CHINA.
    Si n-ati protestat, n-ati reactionat…
    Despre ce incercati sa ne povestiti aici?
    Ce fel de masuri folositi?

  10. coralia iordache spune:

    un glont tras din/cu ura nu poate fi si dulce ,nici macar amar ;poate mentolat inspirat de dementa ochitorului.daca isi iubea/u tara respecta/u libertatea&dreptul omului ca numai ce se terminase razboiul.ei au ales sa se bucure de comportari de tip nazist,pe seama oponentilor,din exces de zel(si azi,unii politisti sunt tot militieni&nimeni nu-i observa cum incalca legea;nici chiar presedintele.de ce? )((aveti dreptate cand descrieti mecanismul de functionare al job-ului de securist.#e de fapt un razboi mut al absurdului intre oameni ce vad viata diferit(glontul&vorbele ucid deopotriva)..o lupta pt.viata,supravietuire&un trai mai bun pt.unii;ceilalti -sclavi pe vecie,in fond,sistemele sociale trec pe langa ei cu biciul fluturand..#& atunci cand nu ai ce zice,trebuie sa-ti accepti condtia,ca si cetatean#pt.a depasi stupiditatea,exista o regula:cine greseste,plateste(cu aceeasi moneda)..adevarul ramane la latitudinea celui ce-l gaseste.devine un lut.. care se modeleaza prin cuvinte&ganduri scrise iubitorilor de carti-un joc magic//..

  11. pnait spune:

    Au toate drepturile …, ca doar si le-au castigat (altfel, ne-am trezi cu oaresce “abuzuri”).Cel mai mare drept este de a scrie (numai ei,in principiu) carti. Peste 42 % din scriitorii de azi, care publica, au fost … Si acestia sunt cei pe care ii stim, si care pot fi verificati.
    P.S. Un mic amanunt ce scapa tuturor, dupa marele deranj din 89′, inregimentarea in noua societate s-a facut prin trecerea lor, prin serviciul de informatii al armatei. O B L I G A T O R I U !Nu stiu de ce, dar asa a fost .

  12. ion adrian spune:

    Daca pentru ororile comuniste este falsa afirmatia securistica atotnivelatoare : toti suntem de vina , mi-e teama ca pentru cele de azi incepe sa fie adevarata.

  13. Cititor spune:

    “Voluptatea de a umili” e cea care i-a mânat pe aceia in “lupta” împotriva dușmanilor fara iubire de tara si popor, fara iubire de partid. Ea, aceeași voluptate de a-ti arata puterea asupra altora umilindu-i, e cea care-i bântuie si azi pe unii dintre cei “vechi” dar, din păcate, si pe unii dintre cei mai noi.
    Foarte buna precizarea ca, din acest pdv, lucrurile nu s-au schimbat. Nici nu aveau cum. Sunt resorturi psihologice, conjuncturi istorice si sociale tulburi care dau unora impulsul sa se poziționeze de o parte sau de alta. Mereu cei ce se poziționează de partea mai ciudata vor găsi idealuri mai înalte in numele cărora vor actiona.
    Cu cat mai sublim idealul, cu atât mai îndârjita lupta. Încercați sa ne deschideți ochii dar sa știți ca cei care va citesc au deja ochii larg deschiși, pe când ceilalți ii au “larg închiși” (wide shut- cum spune titlul unui film) si așa vor rămâne.

  14. un domn spune:

    buna dimineata
    Seninatatea afirmatiilor securistilor privind “terapia” cu glont arata ca trei decenii INCA nu au fost de ajuns pentru a Elibera Romania atat de mentalitati cat si de prezenta fizica a acestor Tortzionari. Mai grav ar fi ca odraslele acestora sa le Continue Isonul…inca 30 de ani ?

    • un comisar spune:

      1. Va multumesc pentru realismul prezentarii cat si pentru corectitudinea si claritatea abordarii unui exemplu patologic de comportament aberant. Acesti calai, meserie transmisa din tata in fiu, in evul mediu, nu merita decat sa isi roada propriile frustrari. Macar fata de familiile lor si fata de familiile victimelor lor ar fi trebuit sa isi asume degradarea si vina incontestabila. Nascuti din laboratoarele stalinistkaghebiste ale cominternului, alimentati de indiferenta unora si entuziasmul proletar al maselor prinse in vartejul istoriei, crescuti la sanul partidului omnipotent si omniscient, pe principiul dependetei de sistem si a propiei incapacitati de ase elibera, monstrii se agita instictiv de fiecare data cand li se arata ocazia.
      2. Monstrii de langa noi au facut tot ceea ce a depins de ei pentru a fi bine. Pentru ei si familiile lor. Astazi cand li se imputa atitudinea si acumularile, se justifica cu acest mitic patriotism mioritic de serviciu. Din zeama acestui patriotism de conjuctura au alimentat toate cumetriile, toate combinatiile si toate preluarile de functii si apoi de resurse materiale foste publice sau aflate in patrimoniul national.
      3. Herta Muller le-a fost draga comunistilor precum Heinrich Boll nazistilor, desi este evident ca nu toti germanii sunt vinovati de Holocaust si nu toti membrii PCR de fenomenul Pitesti.
      4. Continuati sa scrieti. Noi va citim. Si ei cu siguranta, altfel nu ar reactiona asa. Vor muri singuri, asa cum si-au trait existenta morbida, sau cu haita progeniturilor amusinand si sfasiind prada cand inca trupul nu se va fi racit.

  15. tyty spune:

    Exceptional articolul. “Ironiile” istoriei fac, din pacate, multe victime colaterale, din partea celor neutri. Poate, dupa modelul confruntarilor militare actuale, mai multe victime colaterale decat cele din randurile “combatantilor”. Dar “neutrii” nu invata lectiile, cei ce le-au “invatat” hranesc iarba verde a cimitirelor, si spirala infernala a ciclurilor istorice isi continua rotatia ametitoare. Alibiul “poporului” (poporul a decis, poporul vrea, poporul m-a insarcinat, poporul condamna, etc) e absolut aberant pentru orice om cu un minim de ratiune. Cum pot politicieni “iluminati” sa discute cu notiunea abstracta ce este “poporul”. Poti discuta cu indivizi dar nu cu abstractii. Cand America lui Reagan a pus drepturile omului mai presus de cele ale “poporului” mutarea geniala a distrus comunismul. Acum aceiasi America, in numele mostenirii lui Reagan, alege un clown politic cu un discurs aberant ce se sprijina pe “poporul” American ce trebuie protejat de straini. Faptul ca mai exista oameni lucizi precum Liiceanu, Boia, sa e o palida consolare intr-o lume unde politica primitiva a fricii si xenofobiei reuseste din plin si peste tot. Felicitari maestre !

    • MIHAI 2 spune:

      Totusi bomba drepturilor omului a fost plantata in Actul final de la Helsinki sub mandatul lui Jimmy Carter, un presedinte cotat la vremea lui ca SLAB. Slab – slab , dar cu viziune in chestia asta care a activat diverse forme de opozitie in tarile comuniste si i-a oferit lui Reagan unul din marile arumente. Celelate a fost arsenalul sofisticat si putreziciunea sistemului sovietic. PS. As mentiona si performantele lui Carter in actiuni de mediere internationala desfasurate ulterior mandatului prezidential nu prea fericit altfel.

      • viorel popescu spune:

        Actul Final de la Helsinki a fost in 1975.
        Carter a fost ales Presedinte in 1976 si si-a inceput mandatul in ianuarie 1977.

        Ai idee despre ce vorbesti?

  16. dusu spune:

    dar oare ce inseamna “romanie” ? cine e rominii ?cum a fost formata si formati,construiti ?
    dvs domnule autor aratati spre securisti ! dar sint in tara rominilor peste 4 (patru milioane)milioane de fosti comunisti ! 25 % din populatie ! jumatate din fosta populatie a Transilvaniei a fost eliminata. cei care populeaza ce azi isi zice rominie sint romini mindri ortodoxi
    multumiti le securistilor ca existati si rasplatiti i in continuare !

    • ion adrian spune:

      Gresesti, cred ca trebuie sa ne referim generic(adca cazurile particulare se judeca ca atare) la cei care au fost activisti salariati ai PCR si nu cei si cu functii ca membri PCR dar salariati din functiile detinute in activitatile nepolitice si la securiatii care faceau prin sarcina explicita sau prin actiuni implicite politie politica.
      Vezi ce am scris la articolul anterior celui de azi al dlui Dorin Popescu raspunzand la intrebarea pusa de dlui chiar in titlul acestuia.

      • dusu spune:

        lipsa timpului ptr acest site nu ma lasa sa citesc tot
        ca dvs domnule sint majoritatea celor ce si zic romini; imi amintesc ca in 90 cind subiectul securisti se cauta sa fie scos din discuti,si au luat si ei un nume nou,sri, ca era moda schimbari la fata, se vorbea despre securisti buni si securisti rai;intre cei buni erau tehnocrati, ha ha
        sarmane domn,securitatea era bratul inarmat al partidului,iar partidul erau 4 milioane de mindri rominasi; desigur diviziunea munci era presenta si in cadrul Partidului Comunist Romin :uni ucideau fara scrupule, cei de alaturi explicau justetea crimelor celor dintii,iar cei din gramada ramasa pina la 4 milioane aplaudau crimele, asteptind momentul in care sa poata avanza in grupa superioara
        romanica ii tara voastra a rominilor mindri si ortodoxi construiti de pcr si securitate; cind aud ca nepotelul vulpi ii steaua asteptata de romini riformatori ma apuca greata

  17. Cartaphylus spune:

    „Nici un securist – nici tânăr, nici bătrân – n-a trebuit până acum să dea socoteală pentru crimele Securității. Iar puterea instituției nu a dispărut, căci mulți securiști tineri au fost preluați în noul serviciu secret. Bătrânii ieșiți din serviciu primesc azi pensii mai mari decât media pe țară. (…) Un fost securist poate exercita azi în România orice fel de meserie. Acești oameni n-au dispărut nicidecum, prin influență și funcții s-au servit de proprietatea de stat, ajungând niște «democrați » bogați și aroganți.”

    Pai daca CNSAS-ul domnilor Plesu, Patapievici si Dinescu a dormit in cizme, cu parere de rau, dar discutia nu-si mai are rostul. Ati facut si un raport asupra comunismului, in care ati condamnat, culmea! ororile, dar nicaieri nu apare faptul ca toate abuzurile au fost facute cu legea in mana. Un asemenea raport trebuia, totusi, sa duca la schimbari legislative care sa nu mai permita niciodata ca asemena orori sa se intample (luati exemplul Nunca mas, in Argentina, care, dupa aparitia sa a permis condamnarea juntei militare). Ce a rezultat ? Un purcoi de maculatura care nu foloseste nimanui. V-ati spalat pe maini ca Pilat.
    In plus termenul de “securist” este cam generic si foarte generos. Ce facem, ii omoram pe toti doar pentru ca au purtat o uniforma ? Pe ce criterii ? Ca toti s-au ocupat de schingiuri ? Bagam si contrainformatiile militare la protap pe motiv ca o parte din ofiteri erau racolati de KGB ?

  18. Polilogu spune:

    Sunt întrunite toate temeiurile ca acest ”articol” sa starneasca apetitul …lecturii cu maxima atentie in toate cancelariile UE a cugetarilor romanesti ”la zi ”.Si nu numai. Washingtonul, Beijingul, Otawa etc. li se vor alatura cu siguranta si ele. Cred ca este un moment unic pentru noi toti, Rostit cu o temeritate a gandului demna de tot ce reprezinta Romania la ceasul de fata al istoriei sale in plina derulare.De la condamnarea comunism-securismului romanesc in plenul Parlamentului Romaniei nu am mai trait momente mai importante.

  19. Kurt spune:

    ………… „ ……. Așadar, sub anunțul de pe facebook-ul Humanitas al lansării cărții lui Lucian Boia, venea primul comentariu. Autorul: Radu Tinu. „Ce dulce ar fi glonțul patriei pentru individul ăsta…”, suna comentariul. Culmea ironiei e că Radu Tinu, fost maior de Securitate, fusese anchetatorul Hertei Müller. „Acești oameni n-au dispărut nicidecum…” Nu numai că nu dispăruseră, dar iată, în urmă cu câteva zile, unul dintre ei, devenit instanță de judecată ad hoc, hotărâse că Lucian Boia trebuie să moară. În zilele noastre, după cum se vede, condamnarea la moarte poate veni și pe facebook. Nu era clar cine urma să tragă „dulcele glonț al patriei”. Dar sentința el o dăduse, „bătrânul securist ieșit din serviciu”…. „…….

    A aparut un volum documentar din arhivele securității „Vexierspiegel Securitate – Rumänische Autoren im Visier des kommunistischen Geheimdienstes“,Verlag Friedrich Pustet. Jocul periculos al securității. Scriitori români în focarul securității„.

    Helmut Frauendorfer ( descrie cum 1988 au primit scrisoare de avertizare și amenințarea cu moartea de la „Fii lui Avram Iancu /expediat din Viena.. un frate Ceaușescu….Herta Müller, Richard Wagner) citează din dosar:

    … „ Iar dacă de vorba bună nu vrei să înțelegi, ne vei afla când nici nu vei gîndi, și te vom lovi de moarte.
    Ieși din jocul ăsta dacă îti e dragă viața!”….

    Maiorul de securitate Ioan Adamescu (a fost ofiter SRI pînă 1996) l-a bătut pe Helmut Frauendorfer 1984. A urmat o scrisoare deschisă de solidaritate, către PCR Timiș și Uniunea scriitorilor București 1984 (fără răspuns!), semnate de Herta Müller, Baltazar Waitz, Richard Wagner, William Totok, Host Samson (pagina 231- tovarăsului Cornel Pacoste…. ) etc.
    Anton Sterbling, profesor universitar sociolog (Intellektuelle, Eliten, Institutionenwandel. Untersuchungen zu Rumänien und Südosteuropa. Krämer, Hamburg 2001, /…. Intelectuali, elite, instituții în tranziție.Cercetări despre România. ) nu a primit dosarul complet de securitate, nici după mai multe încercări (SRI posedă întregul dosar din judetul Timiș – deci marea majoritate a dosarului).

    Gerhardt Csejka, Franz Hodjak, Richard Wagner, Johann Lippet, William Totok, Stefan Siebert, Peter Motzan, Joachim Wittstock, Host Schuller etc. prezintă detalii din dosarele de securitate. Telul securiștilor era clar: represiunea, cenzura, șantajul, defăimarea și eliminarea, alungarea din țară (prea mare atenție în Bundesrepublik D. a anului 1984-1987- nu mai era posibil ca 1958 cu procese înscenate de securitate și condamnarea la inchisoare, exemplul: Wolf von Aichelburg, Scherg, Birkner, Bergel).

    …. „… „E cineva împotriva colectivizării?”, a întrebat ministrul de Interne al lui Gheorghiu Dej. Din grupul de săteni s-a desprins cel mai curajos și mai isteț dintre ei. „Eu, domnule ministru. Și am să vă spun de ce cred eu că nu e bine.” N-a apucat. Drăghici a scos pistolul și l-a împușcat. Dialogul se încheiase și țăranii s-au risipit, îngroziți, pe la casele lor…. „ ……

    Herta Müller s-a născut la Nitzkydorf. Comparați azi satul natal cu cel al anilor 1919-1939-1949-1989. S-a schimbat ceva?
    Ce s-a întîmplat 1945-1989 ? …. deportarea în URSS în ianuarie 1945, părinții (Leaganul respirației), deporterea în Bărăgan 1951-1956 a multor bănățeni „chiaburi”, colectivizarea forțată (pămîntul familei Müller, al bunicilor a fost expropiat 1945.. ….. expropierea pe baze etnică a șvabilor s-a făcut 1945, casa familiei Müller a fost confiscată defininiv 1945, ea s-a născut intr-o casa mică, nu cea a familiei de dinainte de 1944..).

    Eliminarea din economia, cultura, literatura, civilizația Romaniei 1941-1945-1989 a evreilor, sașilor, șvabilor (vînzarea pentru dolari, purificarea etnică s-a făcut 1941-1989) înseamnă ceva? Bucureștiul a practicat în administrația politică a secolului 20 în statul național UNITAR (etnic?) centralizat confruntarea și eliminarea a unei părți a cetățenilor (românizarea…). Se poate continua așa si azi?

    Cei peste trei milioane de sezonieri în toate părțile continentului participă la parlamentare 2016? Cine votează 2016? Cine nu? De ce?

    Tinerii români de azi văd lumina TM2021? …. au încredere în președinția română în UE 2018 și într-un viitor în locurile natale? Brain drain pînă cînd?

    După 26 de ani de democratizare România are de ales 2016.

    • dusu spune:

      va inselati Domnule Kurt ; in tara aia nu i vorba de democratizare ; nu in sensul acceptat de un democrat ; este vorba de tranzitie spre… o democratie populara capitalizata

  20. Horia spune:

    In ’86 mai eram inca elev si stateam la casa. M-a vizitat un prieten care plecase cu parintii in ’83, in RFG, cand s-a inteles Helmut Kohl cu Ceausescu sa-i lase pe cei de etnie germana sa plece. Sosise noaptea pe la 3-4. Dimineata la 6 ne-a sculat politia din asternut. Intrasera nu doar in curte, ci in dormitorul meu din casa. Au fost parintii la securitate, au dat declaratii, etc..
    Ne vanduse un vecin, un securist stiut de toata strada. Dupa 89, eu si cu tatal meu am facut o fabricuta, apoi s-a facut fabrica, unde muncesc si astazi. Cine credeti ca ne-a otravit zilele, ani la rand, cu reclamatii din cele mai ordinare? Securistul de pe strada unde locuiam. Nu era saptamana sa nu dam cu subsemnatul pentru ceva. Traieste si astazi.
    Sunt peste tot, in special in pielea reclamagiilor de dragul reclamatiilor, sau in pielea procesomanilor, de dragul proceselor. Cel putin in aceste doua categorii i-am identificat eu.

    • un domn spune:

      buna ziua domnule Horia
      ar merita sa ii mentionati numele , ma refer la acea insecta gregara turnatoare care S a Ocupat de Dumneavoastra si familia Dumneavoastra

  21. Lucian Miulescu Lucian Miulescu spune:

    Sunt surprins ca nimeni, dintre participantii la Targul Gaudeamus, nu a remarcat momentul penibil de joi, orele 17, cand la editura RAO s-a lansat cartea “Invazia spionilor”. A vorbit fostul senator Marius Marinescu, acel gealat care il apara pe Vadim in fata executorului judecatoresc, cu un glas bubuitor. Ce spunea “distinsul” tovaras? Nici mai mult, nici mai putin, Marius Marinescu a inaltat o oda a posteriori dictatorului Nicolae Ceausescu, afirmand ca venirea acestuia la putere in 1965 a fost o binefacere pentru Romania, in lipsa careia nu ne-am fi putut bucura de “maretele realizari”! Nu s-a ferit nici de etichetarea crudului tiran drept “erou al Romaniei”! Da, in gura mare si nu pe facebook, ci in fata multor vizitatori si autori de carti. Si nimeni nu s-a revoltat, ba multi au si aplaudat… Ce semn mai bun vreti ca fostii securisti se simt mai bine ca niciodata si ne sfideaza cu obraznicie nedisimulata?!

    • Grammaticus spune:

      Personajul de care vorbiti are pe constiinta (daca se poate vorbi la asa un personaj de…) persoanele ucise de maidanezi, inclusiv copilul din 2013, pentru ca a facut faradelegea care punea in imposibilitate autoritatile de a lua masurile sanitare cu privire la pesta canina din orasele Romaniei.

  22. maria spune:

    Articolul exceptional ! Dar lumineaza numai asupra unei anumite categorii de securisti, cei de tip cazon, precum Radu Tinu. Ce perplexitate ar trai dl Liiceanu sa stie cati oameni rafinati (de tipul lui Boia de exemplu), si mai ales cati dintre colaboratorii sai apropiati si promovati se afla actualmente pe statele securitatii !!!! Daca nu era asa de idealist, de “geocentrist”, dl Liiceanu ar reusit – ca varf de lance al ganditorilor anilor 90 – sa contribuie in acest sfert de veac la intarirea controlului civic al serviciilor – care acum joaca liber si nestingherit, cu dezlantuire primitiva, neascunsa: a) pe scena politica, mai ales parlamentara, mai putin guvernamentala (unde mai sunt bagati si cei care muncesc); b) in structurile universitar-academice; c) in punctele nodale ale institutionalizarii cultelor.

  23. Feedback spune:

    Radu Tinu nu e banatean, e nascut in Ialomita. Tata sau a fost pe frontiera, ofiter, prindea transfugi, saracii…

  24. ciprian Voin spune:

    Radu Tinu a fost mentorul lui Tiberiu Kiss din Timisoara, poreclit de colegii de scoala profesionala Ciripel. Acum supravegheaza spitalul Judetea cu raport zilnic.

  25. Sergiu Simion spune:

    Lucian Boia si Radu Tinu sau Universitatea si Securitatea

    Personalitatile culturale si intelectualii publici de la noi constata acum cu oroare ( dar tardiv) afirmarea deschisa a unor opinii de tip securist. Explicatia acestei situatii alarmante se afla in lipsa de eficienta a societatii civile in cei 26 de ani care au trecut deja .
    Pe scurt, pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti. Sa ne reamintim impreuna unul dintre cele mai importante momente de atunci :

    (1989 ) Propunere filozofica vibranta (apud Vladimir Tismaneanu ) de reconciliere nationala :

    “…iar dacă veți da curs acestei chemări, veți înceta să fiți lichele și veți primi recunoștința noastră. Vă vom iubi.”

    Gabriel Liiceanu
    Apel catre lichele
    30 decembrie 1989
    ( http://www.evz.ro/canaliile-nerusinarea-si-restauratia-apelul-catre-lichele-dupa-un-sfert-de-veac.html)

    Rezultatul ?

    2009 . Herta Müller , laureata a premiului Nobel , a fost acuzata chiar de catre ofiterul de Securitate care a urmarit-o inainte de 1989, ca are “o psihoza” :

    http://www.zf.ro/zf-24/the-guardian-ofiterul-de-securitate-care-o-urmarea-pe-herta-muller-afirma-despre-aceasta-ca-avea-o-psihoza-5135766/
    http://www.theguardian.com/books/2009/nov/26/herta-muller-psychosis-romanian-agent-spied

    A urmat o lipsa totala de reactie a societatii civile ,a personalitatilor culturale marcante , a directorilor de constiinta , a liderilor de opinie, etc.

    2016 . „ Ce dulce ar fi glontul patrie pt. individul asta ( Lucian Boia- n.n.) …???????!!!!!!!?”

    Radu Tinu
    Facebook
    15 noiembrie 2016

    Urmarea ? In sfarsit o reactie viguroasa pe o platforma publica.

    Dincolo de ce au facut sau nu au facut in tot acest rastimp politicienii, s-a ajuns aici si pentru ca societatea civila , personalitatile culturale, intelectualii publici , scriitorii , ziaristii, filozofii , psihologii si sociologii natiei, etc. au avut cu totul alte prioritati decat sa elibereze societatea de umbrele trecutului din moment ce nu si-au facut curatenie nici macar in propria ograda .
    Cel mai bun exemplu sunt chiar academiile si universitatile noastre care din motive lesne de inteles erau si ele controlate de Securitate , dar printr-un fel de omerta nici pana astazi nimeni nu a aflat si cum ( un singur profesor universitar a recunoscut in anii `90, cu mandrie si in fata studentilor sai , ca a fost ofiter de Securitate ) .
    Consecintele acestei atitudini se vad peste ani atunci cand universitatile noastre au inceput sa aiba preocupari extrem de stranii , dar cu toate acestea nici societatea civila , nici personalitatile culturale marcante nu s-au revoltat.
    Sa aruncam o privire asupra a ceea ce invata studentii romani in universitatile anului 2016:

    http://sas.unibuc.ro/studii_de_securitate

    http://hiphi.ubbcluj.ro/licenta/securitate.html

    http://admitere.unibuc.ro/facultatea-de-sociologie-in-colaborare-cu-serviciul-roman-de-informatii-in-cadrul-programului-de-masterat-studii-de-securitate-analiza-informatiilor/
    http://www.unibuc.ro/facultati/administratie-afaceri/ ( inclusiv politicile publice, studiile de securitate și sociologia militară )

    Deci, ce cauta la Universitatea Bucuresti, Cluj, etc. studiile si masteratele de Securitate ?! Liniste … Nimeni nu stie si pe nimeni nu intereseaza. Mai mult decat atat, acum 4 ani Universitatea Bucuresti , prin Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei ( sic !) organiza un workshop tematic halucinant pentru …permisul de port-arma ( !) :

    “Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea din Bucureşti organizează sâmbătă, 17 martie 2012, workshop-ul tematic – Evaluarea psihologică pentru permisul de port-armă: prevederi legale, cerinţe metodologice şi promovarea de bune practici!
    În cadrul evenimentului vor fi abordate subiecte referitoare la prevederile legale, cerinţele metodologice şi promovarea de bune practici în ceea ce priveşte emiterea avizelor psihologice pentru permisul de port-armă, în contextul crimelor recente care au avut loc în Piaţa Dorobanţi din Municipiul București (s.n.). Workshop-ul se adresează exclusiv psihologilor cu drept de liberă practică în specialitatea Psihologie aplicată în domeniul securităţii naționale, care iși desfășoară activitatea în Cabinete Individuale de Psihologie/similare, autorizate de către Colegiul Psihologilor din România. Înscrierea participanţilor se realizează on-line: Fisă înscriere Workshop. Ocuparea locurilor se realizează în ordinea înscrierilor. Actualizarea validarii fişei dumneavoastră de înscriere poate fi vizualizată pe site, începând cu data de 15 martie 2012, orele 14.00 – 15.00. Termen limită de înscriere: este 16 martie 2012, orele 20.00
    · Workshopul va fi susținut de către Prof. asociat dr. Ion Duvac , coordonator al Masterului de Psihologie Aplicată în Domeniul Securitații Naționale, organizat de Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din Bucureşti (s.n.).
    Evenimentul va avea loc în incita Facultăţii de Psihologie şi Ştiințele Educatiei, Soseaua Panduri 90, între orele 10.00 – 14.00. Prezentarea participanţilor şi preluarea ecusoanelor se vor realiza între orele 09.00 – 09.45, 17 martie 2012 ”

    Sursa : http://ionduvac.ro/2012/03/13/fisa-d…op-17-03-2012/

    Autorul articolului este indignat de faptul ca Radu Tinu vaneaza dusmani pe Facebook , dar ar trebuie sa fie la fel de indignat si pentru faptul ca „vanatoarea de dusmani” se preda intr-o forma elevata ( „cultura de intelligence” ) exact la …Universitatea Bucuresti (sic!) :

    COMUNITATEA NAŢIONALĂ DE INFORMAŢII ŞI CULTURADE INTELLIGENCE A DECIDENŢILOR POLITICI –ACTUALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE

    Dr. psiholog Ion Duvac

    Profesor asociat al Universităţii Bucureşti, titular al cursului „Intelligence şi securitate naţională ” din cadrul Masterului „Studii de securitate” organizat de Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, coordonator al Masterului „Psihologie aplicată în domeniul securităţii naţionale” organizat de Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei în cadrul căruia este titular al cursurilor Managementul serviciilor psihologice din domeniul securităţii naţionale
    şi Psihologia intelligence-ului.

    „ Credem că optimizarea formării culturii de intelligence a decidenţilor politici prin implicarea nemijlocită a Comunităţii Naţionale de Informaţii vizează următoarele aspecte:
    - reformarea politicilor privind managementul resurselor umane ale partidelor;
    - formarea elitelor politice să includă în mod obligatoriu pregătirea în domeniul securităţii naţionale;
    - implicarea mediului academic (s.n.) în procesul de formare a elitelor politice în domeniul securităţii naţionale;
    - accesul la informaţii clasificate – condiţie pentru înscrierea pe listele electorale;
    - programe de formare continuă in domeniul securităţii naţionale a decidenţilor politici.”
    “Formarea culturii de intelligence (s.n.) reprezintă, în opinia noastră o prioritate a oricărui demers educativ prin cunoaştere, iar coordonarea factorilor iar coordonarea factorilor implicaţi ONG – uri, medii academice, instituţii cu atribuţii îndomeniu să devină o nouă responsabilitate a Comunităţii Naţionale de Informatii.”
    Ion Duvac – Cultura de intelligence a decidentilor politici”
    http://documents.tips/documents/duvac-cultura-de-intelligence-a-decidentilor-politici-2007.html
    https://www.scribd.com/document/43797433/Duvac-Cultura-de-Intelligence-a-Decidentilor-Politici-2007

    In sfarsit, poate ca problema nu este numai o opinie singulara aruncata pe Facebook si care ameninta un singur cetatean, ci faptul ca :

    „ ..avem aproape 2000 de doctori în știinte militare, ordine publică și informații (sMIOP), aproape 5000 de absolvenți ai colegiilor de apărare sau siguranță națională, câteva academii militare si o Academie de Ştiinţe ale Securităţii Naţionale, instituție publică de interes național ”fără seamăn în lume.”, etc.,etc.
    http://www.contributors.ro/administratie/puterea-politica-%C8%99i-securitatea-na%C8%9Bionala-la-inceput-a-fost-cuvantul/

    Pe scurt , siguranta nationala a (re)devenit o securitate nationala care si-a arondat si o lege – Legea 51 a securității naționale – cu alte cuvinte vanatoarea de dusmani (re)devine un fel de sport national . Aici avem o mare surpriza . Dupa mai mult de un secol de democratie si dupa integrarea Romaniei in Europa , unii intelectuali romani devin varful de lance al campaniei de demascare a dusmanilor de clasa fiind ocupati si acum cu vanatoarea de …legionari (http://adevarul.ro/news/societate/sfanta-batranete-legionara-ana-blandiana-disidentul-gabriel-liiceanu-1_56fb915d5ab6550cb8628285/index.html) , deci cei vanati nici nu mai stiu de cine sa se fereasca mai intai , de batranii securisti de altadata sau de „lupii tineri” de astazi.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Gabriel Liiceanu


Gabriel Liiceanu

Născut la 23 mai 1942, la Râmnicu-Vâlcea. Studii universitare la Bucureşti, Facultatea de Filozofie (1960-1965) şi Facultatea de Limbi Clasice (1968-1973). Doctorat în filozo... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)