Rudolf von Jhering spunea, în lucrarea sa ”Der Kampf ums Rechts” (Lupta pentru ceea ce este drept)[1], că ”scopul Dreptului este Pacea, iar mijlocul este Lupta. Atâta vreme cât dreptul este nevoit să lupte cu nedrept-ul -și aceasta va dura atâta vreme cât există omenirea-, lupta nu va fi exclusă. Viața dreptului este luptă, o luptă a popoarelor, a puterii statului, a lucrurilor, a individului.”
Societățile sunt construite pe reguli, iar regulile se schimbă numai atunci când nu mai corespund realității. Schimbarea trebuie să fie, într-o societate democratică, în interesul majorității cetățenilor sau membrilor unei societăți. De asemenea, schimbarea trebuie să corespundă unor principii general universale, adaptate istoric, ”la ceea ce este drept”, anume la ordinea unei societăți, ordine stabilită de cetățeni, dacă ne numim republică. La celălalt pol, într-o democrație bolnavă, cangrenată, lipsa statului de drept înseamnă, în primul rând, lipsa sau nerespectarea legii, haosul legislativ, înseamnă legi care nu mai corespund unor sisteme politice și sociale, pe care le doresc, conform principiilor unei republici democratice, mai mult de jumătate din cetățenii unei țări (în acest context cred că votul este o obligație a fiecărui cetățean și această obligație trebuie exercitată dacă vrei să trăiești într-o țară unde vrei să fii respectat). În acest context, celebrul ”program de guvernare” al PSD (care a fost oricum scris și făcut public după alegeri) nu a fost votat de această proporție numerică necesară. Așadar, modificărea din temelii a statului român într-o direcție pe care poporul nu o dorește, nu se justifică în logica democrației. De altfel, lipsa statului de drept se întrevede mai ales atunci când instituțiile ajung să funcționeze după cum doresc doar unii dintre membrii lor. Iar în România, de la ședințele, voturile și comisiile din Parlamentul țării, până la Curtea Constituțională via Guvern, aproape toate instituțiile statului se comportă incorect (citit ca nelegal), arbitrar și abuziv, iar actele emise sunt consecința firească a lipsei de legalitate în care funcționează organe importante ale statului.
Societatea românească arată cangrenos, haotic și, fiecare zi care trece sub imperiul ideilor PSD ne îndepărtează tot mai mult de valorile pe care Uniunea Europeană și-a propus să se constituie.
În Art. 2 al Tratatului privind Uniunea Europeană, consimțit și de România în post aderare, iată ce se spune:
” Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați.”
Mai mult decât faptul că societatea noastră arată cangrenos și haotic, politicienii au răsădit în pâmântul țării sâmburele dezbinării, ideea celor două state paralele: unul constituit din acești programatori de malefică guvernare și celălalt, din restul cetățenilor care sunt împotrivă lor. Acesta este un semn al unei politici involuate, un comportament infantil, dar iată, plin de roade amare și viermănoase. Surpriza este însă că statul paralel, despre care tot vorbesc acești indivizi, din nefericire, chiar există. Aceste personaje, în fiecare zi, construiesc cu multă râvnă, acest stat în stat, așază o mocirlă neagră și urât mirositoare peste speranțele celor care credeau că României începea să-i fie bine. Această idee, a statului paralelel, denumit, dar mai ales creat, nu doar că nu este posibilă într-o societate democratică (societate care ar trebui să fie dominată de pluralism, nicidecum de ”paralelism”), dar este anticonstituțional să implementezi ideea statului paralel și să-i determini pe cetățeni să aleagă de care parte a baricadei se află și pe cine susțin.
Art. 4 din Constituția României, Unitatea poporului și egalitatea între cetățeni
(1) Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi.
(2) România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.
Ideea ” Luptei pentru drept ” l-a preocupat de Rudolf von Jhering în 1872 și ea trebuie înțeleasă în contextul istoric, politic și geografic în care ne aflăm. Dar ”lupta pentru drept” nu poate să nu însemne lupta pentru un stat de drept, un stat vertical, ordonat în funcție de interesul public. Ea nu este un îndemn la revoltă în sens anticonstituțional. Azi lupta pentru drept este Rezistență, este despre a nu fi și noi niciodată ca ei, de a ne păstra o traiectorie dreaptă în existența noastră, de a condamna furtul, șantajul și înșelăciunea, care duc la corupție, de a ne stabili, așa timid, cum poate fiecare, mai departe, liniile morale și etice, pe care le avem de la oameni care ne servesc drept modele sau pe care le creăm noi înșine pentru a le da celorlalți. Lupta este despre a spune ce gândim, de a nu face niciodată compromisuri cu demnitatea noastră, cu dreptul nostru de a fi respectați. ” Lupta pentru drept ” înseamnă să organizăm rezistenta României mult mai atent și mai temeinic oriunde ne-am afla, în interiorul sau în afara țării, și înseamnă să nu permitem nimănui să ne distrugă idealurile pentru democrație și unitatea noastră ca popor, unitatea noastră ca neam. Rezistența trebuie să aibă ca scop ideea centrală, că politica trebuie făcută pentru interesul general al societății, deci pentru oameni. Oricine crede că procedând altfel, anume în interesul unui grup restrâns de milionari care vor să-și apere furturile, va fi judecat de istorie. Poate că prezentul tolerează, dar istoria nu iartă niciodată!
Mândria noastră că suntem români trebuie să vină numai din actiunile noastre juste, temeinice, morale. Nu de la o apartenență născută dintr-un naționalism derizoriu.
Sunt români care nu se mai recunosc în ”statul paralel”, nou creat de programatorii de malefică guvernare, sunt români care nu mai înțeleg ce se întâmplă cu țara lor, cu principiile economice, cu politica, cu justiția, cu raționamentul și principiile de bază ale logicii, cu statistica, cu însăși matematica elementară, cu gramatica limbii române. Sunt juriști, politologi, economiști și jurnaliști care pur și simplu urlă de furie, pentru că ei sunt primii care pricep gravitatea confiscării logicii democrației și nu este deloc ușor să vină cineva și să-ți confiște peste noapte meseria, principiile acelei meserii.
Nu știu dacă ceva anume va salva acum România pentru generația noastră, dar țara asta, precum se știe, nu este a lor, nu este nici a noastră, este a urmașilor noștri și a celor care vor veni după ei. Sau am putea spune că țara este ca proprietatea comună a generațiilor care au fost înaintea noastră și a celor care vin după noi. Cei care vor veni după noi vor condamna factorii politici, așa cum o facem și noi cu istoria recentă. Iar cei care azi se dau în stambă la București, crezând că Universul întreg, și toată cunoașterea și priceperea le aparțin în mod exclusiv, vor avea un tratament nu tocmai blând al istoriei și probabil chiar al justiției, căci nimic niciodată nu rămâne nepedepsit.
Lupta pentru statul de drept este așadar lupta pentru democrație. Iar lupta pentru democrație este continuă, deoarece amenințarea este permanentă. Categoric, nu trebuie să ne întoarcem la falsa noastră democrație cu care ne-au amâgit unii și alții până acum, trebuie să aducem în România adevărata ordine socială, adevăratul stat de drept, eliberat de comunismul care își trăiește ultimele clipe. Mă tem doar că efectele acestui comunism trăiesc atât de adânc în faptura unora, că agonia finală și moartea lui sunt încă departe.
Nu putem croi o țară după interesul nostru personal, putem crea o țară doar după un ideal coerent în care credem.
Alina Dobre, 7 iunie 2018
Note__________
[1] Rudolf von Jhering, ”Der Kampf um’s Recht”, Zum hundertesten Todesjahr des Autors herausgegeben von Felix Ermacora, Editura Propyläen, 1992, pag. 61
Spicuiri utile
1) Din Declaratia drepturilor din 1879:
Articolul XVI
„Orice societate care nu asigură garanţia drepturilor şi nu statorniceşte separarea puterilor este lipsită de constituţie.”
2) Din Declaratia Universala a Drepturilor Omului adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 10 de septembrie 1948
Nota mea : Legiferarea dreptului popoarelor chiar si la revolta violenta sau nu se face din preambul .De acea insurectiile pentru de exemplu statul de drept , libertate, democratie sunt perfect legale si raman asa si daca sunt inabusite in forta pentru momant primand o ratiune de fapt samavolnica. Adica daca Ceausescu ramanea la putere si noi intram in puscarii tot asa se califica revolta noadtra din 1989
Preambul:
……………………………………………………………………………………………………………………………………………
Considerind ca este esential ca drepturile omului sa fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul sa nu fie silit sa recurga, ca solutie extrema, la revolta impotriva tiraniei si asupririi,
………………………………………………………………………………………………………………………………
Exact de acest argument era nevoie, mai ales după ultimul articol al d-lui Maci de pe contributors. O să mă joc și eu cu cuvintele, lupta pentru democrație este lupta pentru statul de drept, pentru că în absența Leviatanului îmblânzit nu există decât război civil și apoi feudalism și sclavie.
1. „Societățile sunt construite pe reguli, iar regulile se schimbă numai atunci când nu mai corespund realității. „–> A sosit, se pare, timpul ca regulile sa se schimbe, nu doar in societatea noastra ci si in lume. Intotdeauna au existat doua forte sociale, doua tabere, doua sisteme economice: capitalismul, bine implementat in Occident, si comunismul/socialismul bine implementat in statele estice. In fond, o republică socialistă/stat socialist își propune să instaureze comunismul mai apoi. Dupa ’89 comunismul a disparut oarecum, insa socialismul a continuat sa existe in Europa si statele estice. Practic, sistemul s-a reinventat, a capatat o alta forma, mai europeana, mai pro-occidentala insa in substrat a ramas la fel.
2. „….adevăratul stat de drept, eliberat de comunismul care își trăiește ultimele clipe. Mă tem doar că efectele acestui comunism trăiesc atât de adânc în faptura unora, că agonia finală și moartea lui sunt încă departe.”–> Practic aceatsa este cea mai mare problema si cauza declansarii acestui haos in Europa de est si implicit si in Romania. Acel „substrat” glazurat intr-o „interfata” aparent pro-occidentala de care vorbeam inainte, s-a reactivat prin trezirea la „viata” a unor sentimente in randul poporului. De aici au decurs apoi toate relele pornind de la votul oferit PSD-ului acum 2 ani, la Ordonanta 13, distrugerea justitiei, economiei, etc….
Bratul lung al „ex-comunismului” a ajuns si in statele occidentale din vest destabilizandu-le, prin aparatia unor lideri politici care simpatizeaza cu acest vechi sistem. Insa, daca acum 30 de ani razboiul se ducea intre doua mari tabere (Est-Vest) iar linia de demarcatie era clara, astazi acest nou razboi rece se duce pe diferite planuri, fiind total imprevizibil (cyber, politic, social, utilizand retele sociale, fake news, etc..). .
Din pacate mai avem o problema care ataca atat comunistii cat si capitalistii sau democratiile – fie ele mai batrane, mature, cum ar spune unii, fie ca sunt mai plapande, fragile sau mai tinere…
este problema tiraniei/ a dictatorului – care intra pe inserat in casa si omoara libertatile si prosperitatea.
Astia, adicalea tiranii, umbla astazi, acum liberi prin lume si daca comunitatea internationala nu face front comun impotriva lor – fie ca este vorba de cei din Rusia, China, Nord Coreea sau din Argentina, Venezuela, Ungaria sau poate chiar USA – ne vom arde rau tot asa cum ne-am ars in cel de al doilea razboi mondial
Stimată doamnă,
Dumneavoastră aveți dreptate că trebuie luptat pentru drept. Dar cine să lupte în țara asta?
Mulți indivizi din țara asta nu sunt în stare nici să își educe copiii, lucru la care maimuțele și alte animale se pricep.
La 80% dintre cetățeni nu aveți ce să le pretindeți. Iar cu 20% nu este masă critică pentru schimbare.
Sunteți convinsă că peste 20 de ani copiii dumneavoastră nu vor fi conduși tot de unul ca Dragnea sau de fiul său?
Rechts = dreapta
Recht = drept
Corecte toate cele trei opinii separate si daca adaugam si celelalte doua opinii concurente rezulta ca infractorii juridici ai CCR nu sunt de fapt 6 ci doar patru si deci nici nu sunt in majoritate in cadrul CCR.
PS Nu o sa-mi pierd timpul sa citesc enormitatile juridice ale celor patru infractori constitutionali.
Mdeh.. Tipic. Ma uit cum discursul asta cu lupta lipseste din cotidianul alorlalti, aia mai dezvoltati. Nu lupta si ei? Ba da, dar mai usor, asa, lupta si ei pentru egalitatea intre sexe la salar, cu drepturile gender fluizilor (ca LGBTul simplu pare sa fie cat de cat okay), ceva minoritati colorate, dar cam atat. O sa spuneti, pai la ei statul de drept nu e atacat. Ba bine ca nu, este. Depinzand de unde privesti, este sub atac constant, de catre lobbyisti, socialisti utopici, radicali verzi gen Sea Shepeherd, dreapta verde ca bradul sau palmierul (in functie de clima din tara respectiva si dendrologia caracteristica), umbrella orgs pentru diverse industrii, firme individuale suficient de puternice incat sa aiba departamente de relatii cu guvernul cu un portmoneu bine garnisit, ba chiar grupari la firul ierbii cu scopuri mai clar sau mai neclar definite, mergand pana la pescarinsi vanatori sau -/preferatii mei – bautorii de bere care iata, sunt o forta politica ici si colo. Dar parca ideea de lupta lipseste din vocabularul lor politic. In Romania totul e o lupta, si asta nu imi place, indiferent ce neamt obscur este luat ca generator de paradigma. Conflictele din orice societate sunt firesti, si faptul ca la noi au accente caricaturale se datoreaza faliei imense dintre Romania educata si, sa spunem, masele largi populare care muncesc, nu gandesc, cum ele insele s-au autodefinit. Cu toate astea, imi repugna termenul de lupta intre felii de societate care pentru un arbitru independent au evident aceleasi interese, fie intelese ca atare sau nu. Adica si baba cu drept de vot din fundul Moldovei rosii si hipsterul cu post-grad au un interes comun, chiar daca nu realizeaza. ‘Idealurile pentru democratie’ [nota mea: wtf? Logica si limba romaneste iau o pauza] la care face apel autoarea, aliniindu-le, cum altfel, la practica EU, basca mostenirea lui von strumpf ala ne vor salva pe toti, cu pretul calcarii in picioare a antidemocratilor. Putin se intelege ca o victorie, fie si la urne, ‘fair annd square’ nu inseamna decat dreptul democratic castigat de a dicta o linie politica. Dar, indiferent cine e la putere, indiferent ca e bun sau rau, falia societala imensa exista, si amenintarea capturarii ei in scop electoral implicit va continua, chiar daca fortele binelui lu’ von Whatever ala castiga pe un segment temporal. Treaba aia cu vae victis proiectata in politica are viata scurta. Intre timp, ramane cum am stabilit, o parte din tara se hraneste cu Plato si bune practici euro-atlantice ca discurs, o parte merge la Cacana la mici si bere, iar corifeii ambelor parti indeamna la cruciade, viata e o lupta, n’asa?
„Nu putem croi o țară după interesul nostru personal”. Ba da, Dragnea si clica de condamnati, anchetati si (inca) neprinsi tocmai asta fac. Pentru ca pot, dupa cum ne-a trintit-o in fata cu tupeu, din putul gindirii, un „eminent” membru al PSD…