joi, martie 28, 2024

Mai uşor cu intelectualii pe scări

Cât s-a pronunţat în ultimele zile cuvântul „intelectual”, nu s-a făcut în ultimii 20 de ani. Dacă ar fi fost numele unui produs, vânzările lui ar fi crescut până la cer. Dacă ar fi fost o piţipoancă, ar fi ajuns vedetă la televiziune. Aşa, fiind vorba doar de intelectuali, nu s-a reuşuit decât demonetizarea şi mai mult a noţiunii şi trimiterea în derizoriu a unei calităţi pe care foarte puţini o au, mai ales dintre cei cărora li se lipeşte pe frunte eticheta cu pricina.

Acum 22 de ani mulţimile ieşite din „negura” comunismului egalitarist, cereau în pieţe „moarte intelectualilor”. Ca şi acum, şi atunci atitudinea masei nu avea ca obiect calităţile membrilor elitei nemuncitoare ci defectele acestora, cele care le-au făcut traiul în dictatură cel puţin suportabil. Era o revoltă faţă de cei care îşi cumpăraseră cu vorba meşteşugită, purtată cu dichis de limbile atotpoleitoare sau de stiloul care înşira slove de slavă, un trai boem, fără program de la 6 la 15. Intelectualii nu erau, pentru români, marii stâlpi ai culturii, rezistenţa în faţa degradării, ci beneficiarii unei binevoinţe a stăpânirii, în schimbul unor cioburi de talent puse în slujba acesteia. Talent pe care vulgul îl evalua doar prin prisma statutului pe care posesorul îl avea în societate. Ura împotriva intelectualului a avut la noi o componentă de invidie dar şi una de dispreţ faţă de cel care nu ştie ce sunt munca adevărată, palmele crăpate şi sudoarea care năclăieşte totul. Faţă de cel care scrie sau vorbeşte despre lucruri, trăiri, experienţe, fără să le cunoască în profunzime, din proprie experienţă. Şi, nu în ultimul rând, o silă faţă de permanenta negociere a intelectualului român cu el însuşi şi cu mai marii zilei, pentru a-şi asigura condiţiile necesare creaţiei. Mai toţi românii au făcut compromisuri, chiar şi numai tăcând, dar intelectualii câştigau de pe urma lor mai mult decât putea visa un muritor de rând.

Carol al II-lea şi-a avut intelectualii săi. La fel şi Ceauşescu. Mai de curând, Băsescu a reuşit să dea o lovitură aproape mortală rămăşiţelor de respectabilitate pe care le mai avea casta aceasta, folosind-o pe post de breloc la cheile cu care atât de bine a ştiut să deschidă (mai curând, să închidă) minţile atâtor români. Din oportunism, cei mai mulţi, din laşitate, din avariţie sau, cei mai puţini, din sinceră naivitate, toţi aceşti „intelectuali” s-au lăsat folosiţi ca vectori de imagine, primind în schimb siguranţa că nu vor fi văduviţi de titlul lor şi, implicit, nu vor risca să ajungă la munca de jos. Interesant de observat: cu cât mai autoritar vodă, cu atât mai mulţi şi mai aplecaţi intelectualii de curte. Bănuiesc că există o fascinaţie faţă de forţa brută, faţă de puterea concretă, nu cea dată de cuvinte, idei, idealuri.

Pentru mine, absolventul de facultate nu e automat şi un intelectual. Nici scriitorul. Sau profesorul doctor. Sau enciclopedia ambulantă, plină de citate. E posibil să nu mă potrivesc definiţiei din DEX, dar să fim serioşi, nu trecem prin viaţă, judecând universul şi reacţionând lui, cu dicţionarul în mână.

Intelectualul e un visător pragmatic, un idealist luptător, un misionar evadat din turnul de fildeş. El are o viziune despre universul în care trăieşte. Despre cum ar trebui să arate şi despre ce ar trebui să facă el, mai ales, intelectualul, ca lumea să ajungă în punctul de echilibru imaginat. La un intelectual, pe lângă inteligenţă, cultură, viziune, interes, e vorba şi despre implicare. Dar nu cea făcută din vârful buzelor obişnuite cu nectarul scurs de la masa zeilor, ci cea manifestă, în mijlocul oamenilor. Un intelectual construieşte elite, sădeşte valori în cei care sunt la vârsta nevoii şi permeabilităţii, şi se luptă cu oricine încearcă să le sufoce. O face în mod programatic şi nu întâmplător, ca rezultat secundar al activităţilor lui aducătoare de confort personal.

Prin prisma acestei imagini pe care o am despre un intelectual, cum aş putea să-i numesc astfel pe cei care, de 20 de ani, stau la coadă ca să pupe condurul sultanului, în speranţa unui post de europarlamentar, deputat, ministru, ambasador, şef la ICR sau măcar a unei linişti instituţionale care să le permită să-şi vadă în linişte de afacerile lor, aducătoare de atâta profit?

Aşa că ar fi bine, poate, să folosim mult mai rar sintagma şi să nu mai împărţim potentaţii şi profitorii în intelectuali şi ceilalţi. Nu e un război al intelectului, ci unul al instinctului de supravieţuire, atunci când tabăra în care au servit pănă acum e pe cale să piardă puterea pentru care „intelectualii” au slujit atât de creativ.

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Din tot ce scrieți, ar trebui să conchidem că intelectualul e un cumul utopic, un hibrid neverosimil. El e simultan cu capul în nori și cu mânecile suflecate, diafan și asudat, eburneu, imparțial, înaripat, dar și patriot, depanator, infanterist.

    Mă tem că nobila dihanie închipuită de domnia voastră nu va prinde corp prea curând nicăieri în lume. Va trebui, pesemne, să vă resemnați cu cei pe care îi detestați cu atâta (decepționată?) emfază, încondeindu-i drept iubitori de privilegii, catifele și fleici. Știu, v-ar fi convenit un Patapievici deopotrivă zenital și bun de dus la sapă, ce-și scrie « Omul recent » printre plugari, dudui mustăcioase și căruțași bronzați. Un soi de activist apolinic…

  2. Analiza tip antena 3 in care unii din cei mai proeminenti intelectuali romani sunt acuzati,fara nume,fara probe dar cu nerusinare tipica Grivco de oportunism,lasitate,avaritie,vanatoare de sinecuri(ICR,,europarlamentar) liniste institutionala(sic),sau pur si simplu pupincurism(pardon,pupcondurism).Are autorul vreo idee de evolutia stralucitoare a ICR sub conducerea”sinecuristului”?Sau de realizarile Monicai Macovei in parlamentul european?Sau ale lui Cristian Preda?Sau despre locul in cultura romaneasca sau europeana a unui Plesu,Liiceanu sau Cartarescu?.Cei sus mentionati si altii au format ,educat si promovat o mare parte din ce bruma de elite mai are tara noastra.
    Reiese ca de fapt autorul chiar trebuie sa se uite in DEX ca sa afle ce este un intelectual,altfel nu ar recunoaste unul nici daca s-ar ciocni de el. Tonomatul isi va gasi cu siguranta(daca nu are deja) locul caldut pe langa puterea careia ii anunta venirea.

  3. Cuvantul „intelectual” provoaca „patronilor” cu cele sapte clase obligatorii, furie si atitudine de stapan de sclavi. Cunosc firma unde intelectualii sunt platiti cu muuuult mai putin decat muncitorii. Intelectualul care are diplome, dreptul la diverse semnaturi, care-si asuma raspunderea si trage greul cu „lasa ca merge si asa” al muncitorilor, „care stiu ei mai bine”.

  4. „Acum 22 de ani mulţimile ieşite din „negura” comunismului egalitarist, cereau în pieţe „moarte intelectualilor”.”
    Totusi, sa nu exageram; strigatul asta a fost in Bucuresti si nu a fost general in toata tara.
    A fost initiat de uaminii lu` Iliescu ca avertisment.
    Iar de ceva timp au reincalzit ciorba folosindu-se de „intelectualii lui Basescu”. Dar, deloc surptinzator, de data asta initiativa au avut-o alti `telectuali. Ca tare le place sa se mai manince intre ei :P

  5. pare ca social am ramas in acea ecuatie a clasei muncitoare conducatoare; este majoritara in societate si se vede cu ochiul liber. Daca in 22 de ani, societatea nu a reusit sa evolueze de la acest stadiu, este pentru ca doctrina bolsevica post 89 a format generatiile de astazi. cel mai probabil , tot in aceasta formula vor sta lucrurile si de aici inainte, pentru ca nu s-a putut da macar o alta directie. Rezultatele sistemelor comuniste si bolseviste conduse de clase muncitoare ,le stim cu totii.

    • @ mav

      citat: *pare ca social am ramas in acea ecuatie a clasei muncitoare conducatoare; este majoritara in societate si se vede cu ochiul liber. Daca in 22 de ani, societatea nu a reusit sa evolueze de la acest stadiu, este pentru ca …*

      sunt multe canalii care NU DORESC emanciparea acestui popor pe care televiziunile si presa aservite unor puscariabili ahtiati de bani si putere ii MANIPULEAZA si MODELEAZA pe cei mai saraci in IQ dupa interesele lor personale. Domnul Herjeu face parte din aceasta categorie si se vrea a fi un expert in arta manipularii, ca doar este autorul cartii „Tehnici de propaganda, manipulare si persuasiune in televiziune”. Asa ca, prin toata activitatea domniei sale nu face altceva decat sa puna umarul la indobitocirea poporului roman, crezand ca printr-o astfel de munca si *grea* (sa pui umarul la asa o munca nu-i usor) si *cinstita*, se va vedea cocotat pe cele mai inalte culmi de progres, dar in realitate nu va fi decat *intelectualul* de marca ai celor hipnotizati de el. Am convingerea ca stima pt. domnia sa nu au nici macar cei care-l platesc. Ei isi vad doar interesele.

  6. Postez rar comentarii la articolele colegilor de pe contributors si postez doar daca ceva imi atinge vreun nerv… Iar articolul dvs. imi provoaca acelasi sentiment precum freza dentistului sau creta scrijelind tabla.

    In primul rand nu am inteles pentru ce militeaza acest articol. Nu am inteles rostul lui. Ce ar trebui sa facem, daca tot ne-a intrigat titlul si decidem sa citim? Pentru ce vina ii tragem pe unii chiar merituosi dintre ai nostri de urechi? Etichetele acelea puse atat de superficial sunt descalificate. Neargumetat, arbitrar, in stanga si-n dreapta. Pentru ce?

    Nu mai zic ca reusiti sa confundati si suprapuneti (vinovat pentru unul care a scris 8 carti si in zona comunicarii) notiunea de intelectual cu cea de lider.

    Sa inteleg ca un intelectul este acela care atinge un indicator numeric la carti publicate?

    • Ciprian, nici sarmanul Radu Herjeu nu prea intelege ce e cu articolul asta, te asigur! Mai mult, cred ca nu se prea intelege nici pe sine!
      Radu Herjeu a dat lectii in „tehnici de manipulare” intr-una din cartile sale…insa probabil memoria ii joaca feste pentru ca, in calitate de prezentator de stiri la Antena 1, el insusi manipula grosolan.

      Sa-ti dau un exemplu. Acum vreo 10 ani, in plin scandal al manualelor alternative de Istorie, stimabilul Radu Herjeu prezenta la Antena 1, la o ora de maxima audienta, o stire care suna cam asa:

      „…puscariasii de la penitenciarul…….din localitatea….nu sunt de acord cu actualele manuale alternative de Istorie”….

      Aceasta fraza de-a dreptul halucinanta (evident trunchiata, pentru ca nu imi aduc aminte exact formularea…) a fost urmata de o filmare in curtea respectivului penitenciar. Unde un grup de detinuti (majoritatea romi) simulau o dezbatere privind manualele respective. Unul dintre „liderii grupului”, rom, evident, probabil cel mai „indrituit” sa-si dea cu parerea intr-o problema, vai, atat de spinoasa, a inceput sa indruge niste idiotenii de genul….”noua nu ne convine sa exista doamna Andreea Esca si sa nu avem pe domnul Mihai Viteazu’….”. Te asigur ca am incercat sa redau, din memorie, agramatismul exprimarii respective.

      Asta era, in viziunea lui Radu Herjeu, marele specialist in „tehnici de manipulare”, o stire de interes national. Ca puscariasii respectivi nu aveau nici o legitimitate (profesionala in primul rand!) sa se pronunte in legatura cu respectivul subiect…nu mai conteaza!

      Conteaza ca Radu Herjeu si-a luat banii prezentand o porcarie de-a dreptul halucinanta pe post de „stire”.
      Daca-l intrebi, te asigur ca va spune ca nu e adevarat ce spun eu, ca eu sunt cel care bate campii (sub protectia anonimatului, evident!) sau ca pur si simplu nu isi aduce aminte de idiotenia pe care a prezentat-o atunci in calitate de „stirist” al Antenei 1!

      Ce sa mai spun? Mai pot sa spun ceva?

        • „Dusule”, aici nu e vorba de nici un soi de manie proletara.
          E vorba de impostura de 2 bani, ipocrizie tipic romaneasca si marlanie incalificabila.
          Toate, sper ca realizezi, din partea lui Radu Herjeu.

          Care ce face?

          Foloseste platforma „Contributors” pentur a ataca, marlaneste, (asa cum l-a invatat securistoidul Dan VOICULESCU, zis si „Felix motanul”), intelectuali fata de care el, un complexat absolven de Chimie, se simte de-a dreptul insignifiant.

          Asta e…poate daca ar fi trait Freud, l-ar fi ajutat si pe Radu Herjeu sa depaseasca aceasta severa nevroza isterica ce-i macina sufletul…

          Cat despre Herta Muller, numai de bine. O adevarata doamna, o intelectuala care nu doar gandeste (si gandeste sanatos!) ci care se prezinta ca o fiinta demna. Spre deosebire de „demnitatea” lui Radu Herjeu de pilda…
          Aceeasi demnitate pe care, in conditiile in care a fost hartuita de trogloditii aia din Securitatea ceausista, si-a pastrat-o, femeie fiind!

          Ai cam incurcat borcanele, mai „dusu” mai…
          :)

  7. Omul vorbeste de ceea ce in engleza se numeste „conflict of interest”. Si de constiinta,if any.
    Pacat ca nu se sesizeaza ideea. Un articol foarte bun !

    • Românii sînt orbiți de admirația fără margini față de cei pe care îi percep ca intelectuali. Așa au fost învățați de mici, să stea cu gurile căscate cînd sfinții cuvîntează la televizor sau publică prin ziare textulețe meșteșugite pline de vorbe goale, iar apoi să repete papagalicește ce a pontificat unul sau altul. E o formă de credință atee care apare atunci cînd oamenii încetează să mai creadă în Dumnezeu. Vorba lui Chesterton: When people stop believing in God, they don’t believe in nothing – they believe in anything.

    • Chiar credeti ca le scapa ideea ? deloc ! Herjeu are dreptate ! din nefericire constiinta ( „if any” cum spuneti) este cu buna stiinta anesteziata si de aici lipsa totala de onestitate intelectuala ! Iar onestitate pur si simplu, atata vreme cat onestitatea intelectuala ai aruncat-o la gunoi, nu poate exista ! Imi amintesc cu tristete o vorbire a lui Andrei Plesu intr-o seara de miercuri a Academiei Catavencu de prin anii 2001-2002.La vremea aceea … spunea ca au fost ca niste pigeons prinsi intr-o lupta cu lupi comunisti …facea referire la faptul ca in studiul arhivelor securitatii statului au mainile legate si ca batalia este inegala…de aici pozitia de pigeons…si m-am abtinut cu greu sa ma ridic si sa il intreb cum isi poate permite sa ne ofenseze in halul asta „inteligenta”…ca nu trebuia sa fi inteligent ca sa iti dai seama ca miza pe farmecul pe care il are, incontestabil,ca sa ne serveasca o scuza cusuta cu ata alba…dupa ce ai fost ministrul culturii intr-unul din guvernele post decembriste, vii si spui ca ai intrat in lupta cu ei pe post de pigeon ? si, mai rau, daca ti-ai dat seama ca in lupta asta vei pierde, de ce nu faci un pas inapoi sa lasi locul unuia cu spinare pai teapana sa se bata cu ei, cu lupii batrani comunisti? pai nu,de ce sa cedeze locul , ca e caldut ! urmarea o stie toata lumea.Plesu devine consilier prezidential al lui Basescu , este din nou pe pozitie de pigeon…Herjeu are dreptate .Bravo !

  8. citat din articol: * calităţile membrilor elitei nemuncitoare *

    In mintea dv. d-le Herjeu este acceasi varza ca si in mintea maselor care cer moartea intelectualilor, deci implicit si a dv. pentru ca nu-mi imaginez ca va castigati existenta ca hamal sau datator cu sapa si tarnacopul. Datul din gura si scrierea unor articole sau carti nu inseamna munca dupa chiar spusele domniei voastre. Sau poate considerati ca nu faceti parte din categoria intelectualilor si atunci celor ca dv. va este permis sa castigati bani din aberatii pentru ca, nu-i asa (?) e greu al naibii sa aberezi !

    Intrebare d-le Herjeu: Nu cumva faceti parte exact din categoria celor care * îşi cumpăra cu vorba meşteşugită, purtată cu dichis de limba atotpoleitoare sau de stiloul care înşira slove de slavă, un trai boem, fără program de la 6 la 15.* ?

    Consider ca sunteti unul din hotii care striga hotii !

  9. „Acum 22 de ani mulţimile ieşite din „negura” comunismului egalitarist, cereau în pieţe „moarte intelectualilor”. Ca şi acum, şi atunci atitudinea masei nu avea ca obiect calităţile membrilor elitei nemuncitoare ci defectele acestora, cele care le-au făcut traiul în dictatură cel puţin suportabil. Era o revoltă faţă de cei care îşi cumpăraseră cu vorba meşteşugită, purtată cu dichis de limbile atotpoleitoare sau de stiloul care înşira slove de slavă, un trai boem, fără program de la 6 la 15. ”

    Aia care strigau „moarte intelectualilor” in 1990 nu aveau dileme din astea morale. Erau masa de manevra a FSN-ului, deranjat de vocile critice la adresa lui Iliescu&Co. Ca doar nu asteptasera ani buni sa ajunga la butoane si sa vina Coposu si ceilalti pentru a le baga sula in coaste.

    Dar orice argumentatie care sa ne sustina concluzia e buna, nu-i asa comunicatorule (propagandist, manipulator si persuasiv)?

  10. Aveti perfecta dreptate, domnule Herjeu. Cu adaosul ca, intelectualii care cedeaza ispitei intr-un regim perfect liberal, precum cel de astazi, se anuleaza pe sine. Cei care il felicitau pe Carol II sau pe Ceausescu, puteau invoca faptul ca se gasesc intr-un regim autoritar. Nu mai este cazul acum. Mi-este greu sa-mi imaginez ca va supravietzui macar seful ICR, un eseist pasabil dar … doar atat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu Herjeu
Radu Herjeu
Specialist in comunicare, a publicat 8 carti - "Tehnici de propaganda, manipulare si persuasiune in televiziune", un volum cu interviuri cu personalitati, 4 de poezie si doua de dramaturgie. Are 19 ani de experienta in mass-media. In prezent e jurnalist la Romania TV. Adresa blogului sau: www.raduherjeu.ro

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro