vineri, martie 29, 2024

Man Booker Prize, Julian Barnes si justitia morala post-comunista

Romancierul Julian Barnes a primit in fine ceea ce merita de mult timp: cel mai prestigios premiu literar britanic. Ca si dl C. Rogozanu (care scrie despre acest premiu pe „Vox Publica”), sunt si eu un fan al lui Julian Barnes. Inca din momentul cand am citit, cu ani in urma, „Flaubert’s Parrot”. Am citit apoi in „New York Review of Books”, in februarie 2000, eseul-recenzie aparut de fapt ca replica la o controversata biografie a lui Koestler scrisa de David Cesarani, am aflat cat de influentat si cat de apropiat a fost Barnes de autorul lui „Darkness at Noon”. Il numea pe Cesarani un „tomb-robber”. Istoria conteaza pentru Barnes, cum a contat pentru Koestler si Orwell.

Se uita adeseori ca Barnes a publicat, in 1992, un fascinant mini-roman despre problema culpabilitatii liderilor comunisti, despre dilemele justitiei morale, ca si ale celei penale, intr-o tara imaginara, o combinatie de Bulgaria si Romania. Am folosit aceasta carte, intitulata „The Porcupine” ca lectura obligatorie (required reading) de-a lungul anilor la cursurile mele despre comunism si post-comunism. Ca si Christopher Hitchens, cu care a fost prieten (poate ca mai si sunt, e greu sa urmaresti the ups and downs din lumea intelectuala, britanica, americana, romaneasca etc), ca si Martin Amis, autorul nu doar al unor excelente romane , dar sial volumului „Koba the Dreead. Laughter and the Twenty Millions”, Barnes a studiat atent istoria insangerata a veacului trecut, veacul lagarelor de exterminare, al proceselor-spectacol, al camerelor de gazare, al Gulagului si al Auschwitzului.

Voi citi cat mai curand noul roman al lui Julian Barnes. M-as referi acum la cel despre post-comunism si despre destinul unui dictator doborat de un val al schimarii in care conspiratia s-a intersectat cu protestul de masa, cu justificata revolta anti-totalitara (aflu cu bucurie ca a fost tradus de Mihai Moroiu la Nemira in 2007, cu titlul „Porcul spinos”). Un roman despre abulie morala, despre iluzii pierdute, despre tensiunile etice ale decomunizarii, despre insolenta fostilor magnati. Stoyo Petkanov, personajul lui Barnes, este de fapt un Todor Jivkov imaginar, decrepit, incontinenst (la propriu si la figurat), si cinic. Iata cum si-i aminteste Petkanov (inchis in asteptarea procesului) pe Nicolae si pe Elena Ceausescu, ce gandeste despre sordidul si totusi tragicul lor sfarsit: „‘They bungled it. You should have been displaying my body to the American media by now.’ He imagined the lying headlines. He remembered the Ceausescus, the splayed bodies. Tracked down and hurriedly shot after a secret trial. Nail down the vampires, quick, quick, Nicolae’s body, the very body he’s hugged on many a state occasion, emptied of life. The collar and the tie still net, and an ironic, half-smiling expression on those lips that Stoyo Petkanov had many times kissed at the airport. The eyes were open, he remembered that detail. Ceausescu was dead, his corpse was displayed for Romanian television, but his eyes were still open. Had no-one dared close them?” („The Porcupine”, Knopf, 1992, p. 76)

Romanul vorbeste despre natura efemera a puterii care se vrea absoluta, despre soarta jalnica, in cele din urma, a micilor si marilor tirani, de la Jivkov, Honecker si Ceausescu la Mengistu, Mugabe si Castro: „Now, look at them. Erich running away to Moscow, holing up like a rat in the Chilean Embassy, waiting for a plane to North Korea. Kadar dead after the betrayal of opening his frontier: you could never trust a Hungarian. Husak dead too, eaten up by a cancer, gibberingly acccepting the last rites from a priest in a frock, beaten down by that scribbler he should have banged up for life. Jaruzelski not up to it, joining the other side, saying he now believed in capitalism. Ceausescu, at least he went down fighting, if running away and being executed by a firing squad counts as fighting. He was always a mad hog, Nicolae, out for the main chance, playing both sides against the middle, refusing to join the fraternal action in 1968; but at least he had a bit of spine and tried to hold the things together until the end. And then, worst of all, there was the weak fool in the Kremlin who looked as if a bird had shat on his head. Getting into that publicity duel with Reagan. Please let me give away some more SS-20–now will you put me on the cover of Time magazine? Man of the Year. Woman of the Year, thought Petkanov.” (p. 79)

De fapt, Petkanov, pesonajul inventat de Barnes, nu este doar Jivkov, ci si Ceausescu, ori un fragment din posibilul univers mental al acestuia. Cand isi rememoreaza marile onoruri, suntem parca in filmul lui Andrei Ujica: „The Order of the Elephant from Denmark. The title of Doctor Honoris Causa of the Central University of Ecuador. The Order ‘Great Collar of the Nile’ from the Arab Republic of Egypt. The Order of the Great Cross of the White Rose from Finland. … The Great Cross of the Equatorial Star Order from Gabon. The Karl Marx Order from the German Democratic Republic. … The Pahlavi Order with Collar from Iran. The Order ‘The Great Girdle of Meritof the Republic’ from Italy. Also the Aldo Moro Gold Medal. Also the Simba Award for Peace.” (pp. 116-117) Imi amintesc perfect bancurile care circulau in epoca despre „Premiul Simba”, noi ii spuneam Samba, nascocit, se pare, special pentru Ceausescu, echivalentul timbrelor din inexistentul stat Maluku Selatan, platit, pe cai misterioase, de sectorul de propaganda externa de la CC, condus ani de zile de Mihai Dulea…

Ieri am discutat la seminarul meu despre revolutiile din 1989 despre ceea ce s-a numit „the Gang of Four”. I-am analizat pe rand, pe Gustav Husak (cu proxy-ul sau Jakes), pe Erich Honecker, pe Jivkov si pe Ceausescu. Cativa dintre studenti vazusera „Autobiografia” la West End Theatre. Despre ultimii doi dictatori le-am recomandat sa citeasca romanul lui Julian Barnes, una dintrre cele mai profunde incursiuni literare in ambiguitatile generate de eforturile de a-i trage la raspundere pe fostii potentati pentru faradelegile din anii cant se aflau la putere. Le-am spus ca predictia mea e ca scriitorul va primi premiul Man Booker. Azi dimineata, cand am deschis „New York Times” am citit articolul despre acordarea premiului pentru „The Sense of an Ending”, al unsprezecelea sau roman, descris drept „a slim and meditative story of mortality, frustration, and regret”.

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. ah, ce veste buna! si mie mi-a placut la nebunie candva Flaubert’s Parrot, Barnes este intr-adevar un autor minunat. articolul dvs. m-a prins taman cand ma uitam pe Kindle dupa ceva nou de citit si tocmai ce am gasit cu bucurie The Sense of an Ending la jumatate de pret. :)))

    multumesc de sugestie!

  2. este f bun romanul, dar mi-au placut un pic mai mult ”the sisters brothers” si „jamrach’s menagerie” din cele 6 nominalizate pe lista scurta. in schimb, foarte interesant este patrick mcguiness cu „the last hundred years” despre ultimele 100 de zile ale regimului Ceausescu, pe care o citesc acum, deasmenea o carte nominalizata, dar pe lista lunga

  3. Interesant… Abia acum realizez ca am inceput dar nu am terminat “Flaubert’s Parrot”…. Habar nu am de ce. La fel si cu o alta carte a lui al carei titlu imi scapa. Am sa incerc insa si “The Porcupine” , vazand ca vine cu asa recomandari…

  4. Ma bucura foarte tare acest articol (si vestea premiului). Imi place Barnes (si nu doar pentru titlurile mentionate, ci si pentru cele mai putin istorice „Love, etc”, si altele, si altele). „The Porcupine” a avut un loc destul de discret intre cartile lui Barnes, pe nedrept, pot spune. Cind am citit cartea, am fost socata de acuitatea analizei facute comunismului romanesc/bulgar de catre Barnes, precum si a anilor tulburi de dupa, si m-am intrebat cine a fost sursa care i-a dat toate informatiile. (Am avut cam aceeasi senzatie cind am vazut filmul „Das Leben der Anderes”, realizat de un vest-german de vita nobila, si am ramas siderata de profunzimea cu care a inteles ce se intimpla in Estul Germaniei).
    Ca anecdota: am recomandat „The Porcupine” unei colege de-a mele bulgaroaice, care avea, cred, 10 ani in 1989. Mi-a returnat-o dupa 2 zile, spunind ca pur si simplu nu se simtea in stare sa o citeasca…Am intrebat-o de ce, si a spus ca „nu vrea sa isi aminteasca”. Cred ca cei care aveau sub 10 ani in ’89 isi pot permite luxul asta, noi ceilalti nu prea putem sa nu vrem sa ne amintim.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro