Home » Cultura »Educatie »Reactie rapida » Citesti:

Maniheisme, sofisme și alți demoni filosofici (actualizat)

contributors aprilie 26, 2019 Cultura, Educatie, Reactie rapida
83 comentarii 22,132 Vizualizari

Am primit textul urmator de pe adresa de email a Facultății de Filosofie (office@filosofie.unibuc.ro), text semnat de mai multi profesori ai facultății:

Multe lucruri se pot spune despre domnul Gabriel Liiceanu, profesor pensionat al Facultății de Filosofie, Universitatea din București (UB), dar sub nicio formă acela că nu ar fi un scriitor de talent și un retor plin de patos. Nu degeaba a fost invitatul permanent al unui curs desfășurat anul trecut în Facultatea de Filosofie, curs care a urmărit relația dintre filosofie și literatură, pornind de la Musil, Kafka și alți mari scriitori. Onorând cu prezența domniei sale cursul realizat de doi dintre colegii noștri (Dana Jalobeanu și Cătălin Cioabă), Gabriel Liiceanu a avut prilejul să-și cartografieze „continentele insomniei” în fața studenților aceleiași Facultăți de Filosofie de care se arată, azi, atât de nemulțumit. Poate tocmai acest curs de Filosofie și literatură i-a (re)deschis venerabilului profesor gustul pentru ficțiuni în relație directă cu facultatea noastră. Dacă ținem cont de fapte, o asemenea supoziție ar fi, însă, la fel de nefondată precum multe dintre judecățile emise de domnia sa într-un veritabil foileton de aventuri și atacuri „filosofice” demarat în 2019: o „Urzeală a tronurilor”, cu clanuri și intrigi meșteșugite, în care încadrarea bine controlată, descrierile alerte, hiperbolice pe alocuri, parțialitatea diegetică, punerea în scenă a tensiunii, dezvăluirea etc. au luat-o mult înaintea datoriei oricărui filosof – aceea de a căuta adevărul.

Amicus Plato, sed magis amica veritas

Probabil v-ați plictisit de cât de des intelectualii utilizează această formulă. Dar, pentru a nu priva pe nimeni de șansa de a-și forma propria opinie legată de problemele Facultății de Filosofie, pe care Gabriel Liiceanu le-a tot narativizat (din datorie, dezinteresat, așa cum o cere imperativul categoric…), de-a lungul ultimelor luni (atât în emisiuni de televiziune și intervenții video online, cât mai ales pe platforma Contributors), vrem să completăm imaginea parțială rezultată și să oferim unele chei de înțelegere, lăsând judecățile în seama fiecăruia.

Într-un prim articol, Gabriel Liiceanu aducea în vizor o invitație (anulată) pe care un profesor emerit al facultății, Vasile Morar, a adresat-o lui Petre Roman și Tudor Brateș pentru a participa la o discuție despre Revoluția din 1989. Cei doi, pe care profesorul Liiceanu îi prezintă drept „urmăriți penal pentru «infracțiuni contra umanității»” (probabil aveau atunci calitatea de suspecți, acum ei nu mai sunt printre învinuiții din dosarul Revoluției, al cărui rechizitoriu a fost înaintat instanței de curând), erau invitați în cadrul unui curs despre Violență și terorism, ca participanți la Revoluție. Libertatea academică permite invitarea chiar și a unor personaje controversate, mai ales când acest lucru se face cu acordul studenților. Poate că aceștia doreau să vadă și să adreseze pe viu întrebări celor doi participanți la zilele de teroare ale Revoluției. Ce cale mai bună de a cunoaște un om, de a-i descoperi firea, există pentru un student la Filosofie? Și-ar fi putut face o opinie, fie ea și parțială, dacă libertatea academică ar fi fost respectată. Presiunea publică fără precedent, indusă de articolul domnului Liiceanu, a funcționat așa cum era de așteptat și de neacceptat: din dorința de a proteja facultatea de orice scandal, profesorul în cauză a renunțat la invitații blamați. Rămânem cu neadevărul flagrant propagat prin titlul acelui articol: „Petre Roman și Teodor Brateș îi învață pe studenți Etica la Universitatea din București”. Ar fi fost foarte greu să se întâmple așa ceva, din mai multe motive: nu există un curs denumit Etica (există cursuri de Introducere în etică, Teorii morale sau Etică aplicată), invitații la cursuri nu predau, iar studenții nu se lasă învățați în mod pasiv. Cu atât mai puțin studenții din ciclurile masteral și doctoral. Unde era, atunci, „imoralitatea” celui care făcea posibilă o discuție liberă, critică? În culoarea albastră a ochilor profesorului atacat? În relația glacială (ca să folosim un eufemism) dintre domnii profesori Liiceanu și Morar, de-a lungul celor mai bine de 20 de ani în care au fost colegi de catedră, după ce se aflaseră, în perioada de dinainte de 1990, sub tutela aceluiași maestru, profesorul Ion Ianoși? Într-un alt moment al Urzelii, domnul Liiceanu spune că „se fură etica” prin invitarea în cadrul cursurilor a unor personaje precum fostul președinte Ion Iliescu sau Petre Roman. E destul de greu să furi ceva ce se află în lumea noumenală, Ion Iliescu a fost o singură dată în vizită, la susținerea unei teze de doctorat (la care vom reveni mai jos), iar cursurile de etică sunt multe și diverse în facultate. Etica nu este sub monopolul nimănui, chiar dacă unii dintre noi ar vrea să-i excludă pe ceilalți de la acest (închipuit de ei) sacerdoțiu.

Într-un al doilea articol (denumit „Draci peste tot (I)”, într-o vână apropiată de cea a poeziei de stradă) Gabriel Liiceanu continuă seria dezvăluirilor despre fostul său coleg de catedră, Vasile Morar. Accentul acum pică pe presupusa incapacitate a acestuia din urmă de a coordona doctorate. Pentru a proba această judecată evaluativă, domnia sa se concentrează pe un anumit caz: teza lui Ioan Vulpescu (senator, fost ministru al Culturii din partea PSD), coordonată de profesorul Morar, la a cărei susținere în ședință publică a participat și Ion Iliescu. Asupra acestei teze planează suspiciuni de plagiat. În urma sesizării Consiliului facultății de către colegul nostru, Cătălin Cioabă, s-a luat decizia unanimă ca plângerea domniei sale să fie înaintată Comisiei de etică a Universității – cea îndreptățită să judece cazul, conform reglementărilor în vigoare. Cum ar putea cineva înțelege, de aici, că nu tratăm cu atenția cuvenită cazurile de fraudă academică? Ca orice proces, și acesta durează. Domnul Liiceanu se plânge că diavolul ar fi inventat termenul „similitudini” ca să „spălăm” plagiate. Ne îndoim, însă, că tocmai domnia sa (nevoit să se confrunte, în propria carieră, cu această acuză descalificantă) nu înțelege că un plagiat necesită o analiză temeinică pentru a fi confirmat, că aceasta e atât tehnică, precum și interpretativă, că trebuie întrunită o serie întreagă de condiții pentru a putea declara o lucrare academică drept plagiat. În plus, tocmai de la doamna Emilia Șercan (cea căreia îi dedică textul) ar fi putut afla despre fabuloasa taxonomie a plagiatului și despre modul în care se procedează în astfel de cazuri.

Respectul pentru reguli

Apetența pentru termenul etică este remarcabilă la domnul Liiceanu (cuvântul apare de cel puțin 30 de ori în ultimele trei texte, de întindere medie). Etica împarte cu filosofia politică un interes predilect pentru norme și reguli. Nu la fel de limpede este, însă, și interesul fostului nostru coleg pentru promovarea dreptății. De mai multe ori, în ultimele trei texte, dar și în emisiunea de la Realitatea TV, din februarie, domnia sa a avut o serie de reacții emoționale evident exasperate atunci când se invocau regulile și procedurile. Cu toate că acestea dau formă vieții sociale, că ele fac posibilă cooperarea, sau că instituțiile, ca mănunchi de reguli, sunt fundamentale pentru o existență democratică și pentru împărțirea dreptății, am văzut cum regulile și procedurile au fost fie eliminate din discursul domnului Liiceanu, fie ocultate sau invocate selectiv, în măsura în care puteau sluji scopurilor sale. Când vrem să aflăm cine a fost în comisia de doctorat a domnului Ioan Vulpescu, e bine să apelăm la legea accesului la informații publice. Dar când e să calculăm, procedural, punctele adunate de un candidat la un concurs sau să acceptăm că prin lege o comisie de concurs e suverană în privința desfășurării lui, atunci regulile sunt oculte, dușmănoase și trebuie (parțial) uitate. Fostul ministru Daniel Funeriu are „procedural dreptate”, n-ai ce să-i faci, dar decanul facultății, Romulus Brâncoveanu, doar invocă „în neștire” „proceduri” (scris chiar așa, derogativ).

Suspiciunea față de proceduri poate fi justificată, cu condiția să le înțelegi mecanismul și scopul și să poți argumenta valid că ambele sunt inechitabile, lipsite de corectitudine etc. Dar suspiciunea doar față de anumite proceduri și preferința pentru anumite criterii în defavoarea altora, fără a expune publicului întregul set de criterii, te îndepărtează de la orice sens intersubiectiv acceptat al eticii, glisând într-un primejdios subiectivism. Imparțialitatea și echilibrul sunt greu de atins în actul judecății, dar merită încercat. Îți poți manifesta scepticismul cu privire la faptul că regulile în vigoare ar produce performanță academică, ar îmbunătăți selecția de profesori, ar pedepsi și preîntâmpina frauda academică etc. Însă nu acesta pare a fi scopul campaniei pe care o duce în numele eticii Gabriel Liiceanu: domnia sa e suspicios că membrii facultății complotează, cu ajutorul regulilor, să atragă doar colegi inferiori intelectual și profesional. Oare tot așa au rămas, în continuarea cursurilor domniei sale și cu „binecuvântarea” sa de coordonator de doctorat, doi profesori care duc, astăzi, mai departe înțelegerea fenomenologiei în facultatea noastră?

În două rânduri (2011 și 2019), Gabriel Liiceanu a luat o poziție publică vehementă cu privire la cine anume ar trebui să câștige un concurs didactic de la Facultatea de Filosofie în timpul desfășurării concursului, adică înainte de validarea rezultatelor, exercitând presiune mediatică asupra membrilor comisiei de contestații, ai consiliului facultății, ai comisiei de avizare a concursurilor Senatului UB și asupra membrilor Senatului UB în integralitatea acestuia. În același context, a afirmat în mod fals că era vorba despre competiții desfășurate între un candidat „intern” și unii „externi”, în condițiile în care, la primul concurs incriminat, toți cei trei candidați obținuseră licența și doctoratul la Facultatea de Filosofie, iar în cazul din acest an, trei dintre cei patru candidați erau absolvenți și doctori ai facultății noastre. Mai mult decât atât, de fiecare dată, domnul Liiceanu s-a axat pe un singur criteriu de evaluare, afișând un dispreț fățiș față de regulamentele în vigoare (elaborate de universitate sau de minister), cât și față de practicile academice unanim recunoscute, potrivit cărora decizia comisiei de concurs, în astfel de cazuri, este una multicriterială, care trebuie să țină seamă de numeroase și diverse criterii de evaluare (competență în raport cu specificul postului, experiență în munca directă cu studenții, în organizarea de activități de specialitate, și multe altele). Greu de înțeles cum asemenea acțiuni ar putea să nu fie socotite incorecte moral și inadmisibile de către profesorii foști sau actuali ai oricărei universități prestigioase din lume.

Neînțelegerea apelului la reguli e specifică și celor care se consideră, într-un mod magic, aleși. Ei pot stabili fără tăgadă ce e drept și ce nu e, cine face binele și cine e dincolo de bine și de rău, pot face un apel către cei din jur să le îmbrățișeze viziunea morală, fără a dovedi în vreun fel caracterul ei nearbitrar. Ethos și patos, de mână, merg spre inimile cititorilor.

Regulile în vigoare ce privesc studiile de doctorat nu prevăd niciunde că ai posibilitatea de a respinge un candidat, dacă acesta se prezintă corespunzător, pe motivul că ți se pare politic nefrecventabil sau arivist. Chiar dacă acela se întâmplă să fie în relații strânse cu un trecător conducător politic. În momentul în care, în cel de-al treilea articol, Gabriel Liiceanu acuză decanul facultății că are în coordonare un doctorand fost SPP-ist, cândva gardă de corp a lui Liviu Dragnea, fără a aduce nicio dovadă directă că acest doctorand, admis anul trecut, ar fi incompatibil cu cercetarea filosofică aplicată, înaintează doar supoziții. Saltul pe care îl face direct la sentințe, uitând să mai aștepte premisele factuale, pare parte dintr-un sport cognitiv preferat.

Later edit (paragraf adaugat, ora 19 00 – 26 04 2019): E drept, date fiind elementele aduse la cunoștință, orice admitere de acest fel în Școala doctorală poate atrage oprobriul unei părți însemnate a societății noastre, care nu știe sau nu poate crede că la Facultatea de Filosofie (precum, probabil, la multe alte facultăți din țară), nimeni nu are cunoștință (și nici nu trebuie să aibă!) de aspecte biografice din CV-ul unui candidat. Mai mult, parcursul său doctoral este și va fi transparent oricui dorește a se informa în acest sens, nimeni nu are intenția să ascundă ceva, iar o admitere nu înseamnă că acel candidat va fi automat promovat sau că nu va trebui să respecte toate rigorile științifice care se impun în astfel de cazuri. Comisia de îndrumare desemnată va avea tocmai acest rol precis, acesteia însă nu i se pot substitui opinia publică sau părerile nespecialiștilor, oricât de îndreptățite ar putea să pară în aparență. De altfel, bursele de la Școala doctorală se acordă lunar pe baza îndeplinirii standardelor de calitate ale cercetării științifice din luna precedentă, un doctorand primind bursa numai dacă activitatea sa întrunește aceste standarde. În plus, Școala doctorală a Facultății de Filosofie va oferi un răspuns lămuritor atât în ceea ce privește admiterea la doctorat, modul de acordare a burselor și activitatea doctoranzilor, inclusiv în acest caz particular.

Respectul pentru persoane

În ultima parte (de până acum) a foiletonului, Gabriel Liiceanu devine un moralist cât se poate de „postmodern”. Regulile au fost date la o parte ca inoportune sau insignifiante, în schimb, persoanele (individual sau colectiv) primesc toată atenția celui care cândva considera predatul o transă, nesuportând întreruperile și întrebările studenților. Puțini merită respectul lui Gabriel Liiceanu, cu toate că atâta lume i-l acordă.

În portretizarea victimelor sale, argumentele sunt secundare în raport cu descrierea caricaturală a unor trăsături fizice sau cu nararea unor secvențe de viață academică decupate tendențios. Totul mustește de patetism, de sarcasm și de sfântă mânie: un moment de slăbiciune, o bâlbâială, o singură împrejurare sau decizie criticabilă sunt de ajuns pentru a pune pecetea pe caracterul unui fost coleg, pentru a emite un necruțător verdict cu privire la o întreagă carieră academică. Mai mult decât atât, pentru a generaliza nepermis, inducând, în repetate ocazii și fără argumente satisfăcătoare, imaginea unei facultăți „de baltă”, a unei încrengături de clanuri și interese oculte, a unei găști de impostori care se susțin reciproc, unde singurele excepții nu pot fi, desigur, decât aceia care îi îmbrățișează fără nicio reținere judecățile.

Poate că Gabriel Liiceanu, apărătorul excelenței în cercetare filosofică, se va mira aflând că acest corp profesoral din Facultatea de Filosofie pe care domnia sa îl dezavuează a publicat anul trecut cel mai mare număr de articole indexate Clarivate Analytics/ISI (adică 16) dintre toate facultățile umaniste ce compun Universitatea. La fel, poate că nu ar strica să îi reamintim că facultatea aceasta „stătută” a organizat mari congrese și conferințe internaționale de filosofie în ultimii ani, precum Congresul European de Filosofie Analitică (2014), Time and Culture (2015), Aristotle 2400 (2016), Reformation and Modernity (2017) sau Bucharest Colloquium in Early Modern Science (șapte ediții), că primește în mod regulat vizita unor personalități marcante ale filosofiei contemporane, că Centrul de cercetare în etică aplicată din facultate are o colaborare constantă cu Centrul de etică practică, Universitatea din Oxford, al cărei singur partener Erasmus din această parte de Europă eram, până la iminența Brexit-ului… Nu ar strica să reamintim domnului Gabriel Liiceanu, dar și cititorilor, faptul că peste jumătate dintre programele noastre masterale se desfășoară în limba engleză, că unele sunt unice în Europa de Est, în cadrul acestora predând profesori străini de la prestigioase universități europene.

Nu ar strica, dar oare ar folosi unui om care se socotește intangibil, ales și mai presus de greșeală în judecățile sale? La ce ar folosi, atunci, să îl întrebăm pe profesorul Liiceanu câte articole a publicat în reviste internaționale cotate de-a lungul unei lungi cariere, de vreme ce se erijează cu atâta fermitate în apărătorul excelenței academice în mediul universitar de la noi? Sau de câte ori au trecut studiile domniei sale, publicate la editura al cărei director era, prin procese de peer review internațional? Sau când a publicat un curs propriu de fenomenologie, disciplină pe care a predat-o peste 20 de ani? Ce rost ar avea, câtă vreme știm că Profesorul, într-un moment destinal, a înțeles că misiunea sa e să facă marile teme ale filosofiei accesibile unui public larg și autentic recunoscător? Numai că pentru domnia sa nu e de ajuns: ar trebui, se pare, să fie recunoscut, în chip natural, și drept judecătorul suprem într-o imaginară selecție a cadrelor didactice care merită să activeze în Facultatea de Filosofie, după simbolica ei „ardere de tot”, cu conotații care amintesc de sinistre vremuri, într-un ritual necesar de purificare. Cumplite reverii teutonice!

Un singur lucru nu putem să nu vă întrebăm, domnule profesor Liiceanu, pe dumneavoastră, cel atât de preocupat, astăzi, de soarta învățământului românesc în general și a celui filosofic în special, altfel spus, de calitatea și viitorul tinerilor doctoranzi în filosofie ai Universității din București. Cum se face că atunci când ați fost pensionat, în 2011 (datorită rigorilor legii pensionării, la fel ca în toate celelalte cazuri asemănătoare, și în niciun caz la inițiativa expresă a facultății), ați încetat imediat să vă păstoriți proprii doctoranzi, lăsându-i brusc fără nicio îndrumare academică, deși legea permitea (și Universitatea ar fi susținut) fără probleme continuarea activității dumneavoastră de conducător de doctorate? Este oare aceasta o dovadă a grijii profesorului Gabriel Liiceanu pentru calitatea și succesul învățământului din România? Și pe cine să întrebăm, dacă nu pe cel care a adus în limba română grija ca „structură a faptului-de-a-fi-în-lume”? Facultatea de Filosofie a trebuit să facă luni de zile eforturi pentru a găsi îndrumători științifici potriviți pentru doctoranzii domniei voastre, pe care, supărat de propria pensionare, i-ați abandonat, ca și cum soarta lor, deodată, nu mai conta. Este, oare, aceasta maniera în care un profesor procedează în universitățile de prestigiu „din afară” (să zicem, la Universitatea din Leiden), atât de invocate și de dragi dumneavoastră, în ultima vreme?

Un grup de profesori de la Facultatea de Filosofie, Universitatea din București:

Lect. dr. Emilian Mihailov

Prof. dr. Viorel Cernica

Asist. dr. Oana Șerban

Prof. dr. Savu Totu

Conf. dr. Cristian Iftode

Prof. dr. Constantin Stoenescu

Lect. dr. Constantin Vică

Prof. dr. Mihaela Pop

Conf. dr. Dorina Pătrunsu

Prof. dr. Romulus Brâncoveanu

Lect. dr. Marin Bălan

Prof. dr. Gheorghe Vlăduțescu

Prof. dr. Viorel Vizureanu

Conf. dr. Sebastian Grama

Conf. dr. Emanuel Socaciu

Prof. dr. Adrian Paul Iliescu

Lect. dr. Laurențiu Gheorghe

Prof. dr. Mircea Dumitru

_____________________

NOTA Editor: articolele lui Gabriel Liiceanu le puteti găsi aici

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: ,



Currently there are "83 comments" on this Article:

  1. Aristotel spune:

    Sa inteleg ca nici unul dintre distinsii profesori nu e oripilat ca in mandra lor facultate un plagiat care se vede din avion a trecut prin toate comisiile si aprobarile? Ca doar nu profesorul de etica e vinovat, ci cumva toti cei implicati in procesul prin care s-a obtinut doctoratul. Profesorul Moraru e doar o veriga, chiar daca principala. Ce ciudat, nu? Cati dintre semantari fac parte din cattedra din care face parte domnul Moraru?

    Profesorii par foarte suparati pe Liiceanu ca a turnat, a dat din casa… Mie asta imi cam suna a complictate colectiva. Ce ii leaga pe toti semnatarii? Apararea facultatii sau complicitatea? aceasta e intrebarea pe care mi-o pun.

    E vreunul dintre semantari care sa fi sarit ca ars, izbit in plex, de ce s-a intamplat la ei in facultate? Nu, ei sunt izbiti peste fata, jigniti, in chinuri, din cauza faptului ca un pensionar a indraznit sa isi folosesca retorica si sa se arate indignat de faptul ca un decan l-a invitat la doctorat pe un parasutist apropiat de Dragnea sau ca un ministru si-a facut un doctorat falsificat la facultatea unde a predat el, pensionarul…

  2. Dan spune:

    O alandala de cuvinte menite să ascundă un furt colectiv.
    Iliescu doctor ha? Un asasin comunist vorbind despre etica crimei.
    Nu aveți cursuri de ETICĂ ci doar de Introducere la Etică?
    Roman( Neulander)fiul unui asasin comunist la free-chat cu studenții, ha?
    Brateș? Mein Gott!!!!
    România sub imperiul imposturii, hoției, defazării și deformării rațiunii?Bravas națiune, bravo corp profesoral!

    Nu e destul că Antenele și posturile securității smintesc un popor avem acum si corpul profesoral furând și mințind cu sânge rece.

    In fond articolul nu spune nimic. Un patetic ad-hominem semnat de o duzină de profesori sau profesori de.
    Schopenhauer și Stratagemele sale sunt mentorul găștii. El considera pe autorul Fenomenologiei spiritului un bolnav psihic. Părintele gândirii rationale occidentale moderne un nebun. Normal că gașca nu poate recunoaște. Adevărul e relativ și necunoscut până la epuizarea dezbaterii nu-i așa? Ce dezbatere?
    Hoții de titluri academice, cel mai josnic dintre furturi, au fost ajutați de gașcă. Hai sa filozofăm! Violatorii că și chemați de victime, șuții ca și atenționări pentru păgubași, tâlharii că și viruși necesari. Hai sictir!!!

  3. Laurian spune:

    Era si timpul ca dl. Liiceanu sa primeasca un raspuns. Din pacate, nu stiu cat va intelege Gabriel Liiceanu din aceasta reactie de bun simt, poate prea cuviincioasa fata de ororile proferate de domnia sa. // Pacat de Jurnalul de la Patinis si de toate cartile minunate ale domniei sale.

    • basil spune:

      Dupa comentariile de mai sus si mai jos, e cam limpede…atacula la persoana ca argument inca are valoare!

    • Hantzy spune:

      Întotdeauna reacția celor acuzați e binevenită și trebuie ascultată. E necesară cunoașterea faptelor din varii perspective, numai astfel putând obține cu acuratețe o imagine de ansamblu. Exact așa cum bine spun și autorii acestei replici:
      (…) vrem să completăm imaginea parțială rezultată și să oferim unele chei de înțelegere, lăsând judecățile în seama fiecăruia.
      De acord fiind cu acest cadru al discuției, am purces la lecturarea textului. Am fost realmente deziluzionat. Pe măsură ce citeam, înțelegeam tot mai bine că nu aveam ce judeca, verdictele fiind deja trasate în text, uneori conținând chiar atenționări și adresări directe către dl Gabriel Liiceanu, ceea ce contravine cu siguranță cadrului informativ asumat în deschidere. N-am mai putut discerne unde și ce anume a greșit dl Gabriel Liiceanu în intervențiile sale pe această platformă, totul părând a fi scris în cheia lui “ba tu!”, transformând reacția semnatarilor într-un banc de duzină. Nu știu dacă dl Gabriel Liiceanu chiar se face sau nu vinovat de acuzele subînțelese din text, dacă e vanitos și vindicativ într-o proporție mai mare decât a celorlalți oameni, dar îmi este clar că textul de față nu a putut cu nimic combate cele descrise anterior de către “inculpatul” de astăzi.

  4. smaranda spune:

    O dam anonima da o semnam. Halal etica si morala la facultatea de filozofie. Un copil are tata si mama. O carte are un autor sau doi. Aici avem un grup fara ca cineva sa-si asume responsabilitatea cuvintelor insirate. Nu inteleg frica de responsabilitate. Va obliga cineva sa beti cucuta? Asta este diferenta esentiala a unui cetatean care poate sa semneze „Apel catre lichele” si lichele care prefera anonimatul grupului. Poate va dati demisi in corpore? Ca raspuns colectiv la apelul meu nu sper.

    • Cinicul spune:

      Cand trimiti un mesaj de pe adresa office@filosofie.unibuc.ro e clar ca e un mesaj oficial. Acest text n-a fost trimis fara aprobarea (si/sau instigarea) decanului.
      NU stiu daca este o exprersie a solidaritatii in mizerie sau in frica.

  5. delia f spune:

    Am crezut ca exagereaza dar stilul acestui contra-atac si incercarea de murdarire imi dovedesc cata dreptate are Gabriel Liiceanu. Lipseste semnatura prof. universitar Tudorel Toader.

  6. quovadis spune:

    Domnul Liiceanu se plânge că diavolul ar fi inventat termenul „similitudini” ca să „spălăm” plagiate. Ne îndoim, însă, că tocmai domnia sa (nevoit să se confrunte, în propria carieră, cu această acuză descalificantă) nu înțelege că un plagiat necesită o analiză temeinică pentru a fi confirmat, că aceasta e atât tehnică, precum și interpretativă, că trebuie întrunită o serie întreagă de condiții pentru a putea declara o lucrare academică drept plagiat. În plus, tocmai de la doamna Emilia Șercan (cea căreia îi dedică textul) ar fi putut afla despre fabuloasa taxonomie a plagiatului și despre modul în care se procedează în astfel de cazuri. Este, oare, aceasta maniera în care un profesor procedează în universitățile de prestigiu „din afară” (să zicem, la Universitatea din Leiden), atât de invocate și de dragi dumneavoastră, în ultima vreme?
    Doar cu aceste vorbe (imi este greu sa spun daca reprezinta adevarul ) am ramas, dupa citirea textului in cauza . Din pacate nu putem apara, ceva ce nu poate fi aparat si anume PLAGIATUL in multiplele lui forme , indiferent cit de greu ne este sa acceptam existenta lui . Plagiatul ,acolo unde el este dovedit (exista numeroase posibilitati de punere in evidenta ), incepind de la programe specializate ,la citatate din textele altora, care nu au mentiunea necesara , la traduceri proprii din alte lucrari unde apare automat nestiinta limbii traduse , sau chiar la texte , cu valori diferite de cunoastere a limbii in care a fost redactata lucrarea .Plagiatul zic , distruge destine ,incepind chiar cu cel al plagiatorului si a celor ce isi bazeaza viitorul si viitoarea lor cunoastere , pe cineva care nu merita asta . Putem spune chiar mai mult decit atit , plagiatorul nu isi merita locul in societate , nu isi merita renumeratia functiei primite artificial si mai presus de toate, nu isi merita stima si respectul acelora ,ce au crezut in persoana si personalitatea celui in cauza..Pe un hot ce fura din lacomie ,sau din lipsuri de orice fel ,sau din proasta intelegere a lucrurilor poate , zic doar poate, l-am putea intelege ,dar in cazul plagiatului , este mult mai mult decit atit ,este insalaciunea suprema , ce atinge ( chiar daca multi nu constientizeza asta ) insasi esenta existentei unei persoane . Pret de o secunda incercati sa va puneti in situatia plagiatorului , ce se stie vinovat (dureaza intreaga viata ) si in acelasi timp in situatia celor ce afla asta si precis vedeti uritenia , acestei ,sa zicem fapte.

  7. Xantippa spune:

    Câteva glose în marginea acestui text care este, nu-i așa?, un concentrat de înțelepciune, de vreme ce este extras din mintea atâtor profesori doctori, de meserie filosofi.

    1. Faptul că studenții de la Filosofie mureau de nerăbdare să-i cunoască în carne și oase pe Petre Roman și pe Teodor Brateș și i-au cerut profesorului Morar să-i invite este, să mă ierte distinsul corp profesoral, un neadevăr rizibil. Dimpotrivă, chiar studenții în cauză au făcut o sesizare către Rectorat prin care își exprimau indignarea cu privire la invitații profesorului Morar.

    2. Carevasazică tot distinsul profesor emerit Morar este coordonatorul tezei asupra căreia ”planează suspiciuni de plagiat” (ce delicatețe în exprimarea distinșilor filozofi) și tot invitat de dumnealui a pășit în distinsa Facultate un alt martor al terorii din 1989, Ion Iliescu. Dar asta nu spune nimic despre competențele domniei sale, ci, dimpotrivă, arată cât de ranchiunos poate fi profesorul pensionar Liiceanu a cărui atitudine ”glacială” ascundea de mult gânduri de răzbunare.

    3. Cu toate că, așa cum știm cu toții, filozofii nu se închină zeilor și, cu atât mai puțin, idolilor, pentru filozofii noștri există o divinitate în față căreia pălesc toate celelalte, chiar și Înțelepciunea, alături de odrasla ei, Discernământul. Divinitatea la care ei se închină poartă numele de „Reguli și Proceduri”. Cu alte cuvinte, când organizezi un concurs pe post și ai 4 candidați, își obnubilezi și spiritul critic, și discernământul și alegi conform imperativului categoric al Procedurilor. Iar dacă ele îți indică taman persoana care din când în când îți aducea cafeaua aburindă în birou, cu atât mai mult vei crede în ele. Sau când vine vorba să alegi un viitor doctorand. Ești imparțial, așa cum îți impun Regulile: îl alegi pe sepepistul-șofer-secretar de stat-acționar la firme de porci și pantofi de lux și-l trimiți acasă pe studenții care timp de cinci ani au bântuit prin biblioteci.

    4. Și acum despre stilul acestui lung articol. Pentru un text semnat în grup, nu e nici destul de sec, nici destul de pamfletar. Are doar morgă sapiențială care cu greu încercă să stăvilească atacul la persoană. Cam la asta se rezumă din păcate dreptul la replică al filozofilor noștri! Nici o poziție fermă cu privire la plagiat, nici o clarificare despre doctorandul-sepepist. Cine este Liiceanu să ne dea nouă lecții de etică? Noi suntem etica, așa că, a se slăbi!

    5. Ce-ar zice oare bietul Socrate despre voi, dragi filozofi?

  8. Reguli, Reguli reguli reguli. Ok? Mă întreb, dacă ar veni mâine Gödel de mână cu Einstein să țină un curs de Etică și/sau de Logică, regulile prevăd că ei nu ar putea deoarece nu au terminat cursuri de pedagogie. Ori mă întreb, unde e logica? Regulile sunt puse pe post de filtru ori pe post de ghilotină? Văzusem ceva similar la Laserul de la Măgurele unde profesori emeriți de la Princeton erau chestionați cu privire la diplomele de liceu că altfel dacă nu certificau faptul că au terminat liceul, deși aveau diploma de PhD, statul le interzicea colaborarea. Intereasant cum aplicarea regulilor se face orbește. Medicorul sigur ar putea ține un curs lejer doar pentru că îndeplinește regulile, pentru că doar EL are zăbavă în bifarea cerințelor. Comedia umană actul 1, aplauze vă rog!
    Au publicat 16 articole oameni buni! Păzea! Raportat la cine cei mai buni? Aham ok, la alți mediocri, ok. Au chiar mastere în engleză, chiar jumătate dintre ele, vă dați seama? Dacă le explici că după anul 2-3 de licență toate facultățile din top200 predau exclusiv în engleză, o să se prefacă orbi. În rest articolul presărat cu picanterii unde tot nu se prezintă modul de selecție a doctoranzilor, unde la două paragrafe în loc să demonstreze punct cu punct unde greșește domnul Liiceanu, acestuia i se reproșează că și-a lăsat doctoranzii baltă (ad hominem mucho mas cabron? și voi sunteți filozofi de profesie? chiar nu îi demantelează nimeni?). Ori ei spun de Liiceanu ce face în prive’ dar tot ei scriu în italic că sppistul facă ce o vrea, cât timp respectă regulie, we don’t care. UUu, ipocrizie mon cher.
    p.s.s. Măi dar mulți oameni cu titlul de Prof. mai are facultatea de filosofie, zici că sunt generali ruși cu insigne, nu le puneți si Habil. Acum că tot e la modă, cu doar 200 de ani după nemți!

    • delia f spune:

      Emil Cioran trimite o scrisoare unei facultati de filozofie din Banania.
      Primeste un raspuns semnat de un numar de 15 profesori si conferentiari
      ‘Dle Cioran, nu ati fost la Oxford ( noi am fost) , cate articole ati publicat in revistele de specialitate? ( noi am publicat 14 ) [ 0.93 articles / person, including the plagiate? ], nu ati lucrat satisfacator cu studentii, nu aveti respect fata de reguli si regulamente, nu aveti respect fata de persoanele in functii, aveti tupeul de ai simpatiza pe Leidenezi si de a va lamenta, in schimb, de activitatea noastra stralucita din tara si de peste hotare, la cel mai inalt nivel de cercetare stiintifica, de doctorantii nostri geniali si de conducatorii nostri intelepti si luminati Viorica Dancila si Liviu Dragnea, sa le pazeasca zeii fenul platinat si mustata- Amen!

      • ronald young spune:

        Daca inlocuim “Cioran” cu “Veorica” sau “Dragnia” logica de mai sus nu se mai poate aplica. Deci regulile se pot indoi, personaliza, ca asa-i la noi. D’aia nu are ursu’coada:. ca telectualii nostri au doua randuri de standarde. Prin tari civilizate, poate veni si Einstein, si Stephen Howking ca tot l
        i se vor cere “actele la control”-d-aia ei sunt unde sunt si noi unde suntem!

  9. Dedalus spune:

    Am spus de multe ori ca Romania nu are invatamant superior.

    Nu cred ca e saptamana sa nu mi se confirme aceasta concluzie intr-un fel sau altul.

    • Kurt spune:

      raison d’être

      Alain Finkilekraut sagte: „kein Wert, kein Ideal ist so wichtig wie das Individuum”.
      Friedrich Nietsche: „Wir haben die Kunst, damit wir an der Wahrheit nicht zugrunde gehen”.
      Al doilea probabil pentru l”homme de lettre G. Liiceanu.

      Prof. Dr & lectori care au studiat în original pe I. Kant, Hegel, Heidegger (G. Liiceanu la- tradus) … ….

  10. Luminita Marcu Luminita Marcu spune:

    Acestui text i-ar fi stat foarte bine în Observator cultural, acolo s-ar fi potrivit perfect. Înțeleg că aceasta este o platformă deschisă, mulți ne-am bucurat tocmai de această libertate, dar unor texte, la fel ca unor oameni, trebuie să li se spună nu. Între textele semnate de Gabriel Liiceanu aici, subiective si asumate, literare în cel mai bun sens, chiar dacă nu ficționale, ba chiar folosind, cu un curaj cu totul ne-românesc, nume și prenume, și acest atac insidios, plin de aluzii și ghionturi pe sub masă (unele de-a dreptul hilare, ca absența articolelor ISI!!!, să înțelegem că ”emeritul” Vasile are, nu? bravo lui, cinste lui!), diferența e de la cer la pamînt. Aceste două maniere de a vedea și de a exprima realitatea sînt atît de diferite încît nu pot încăpea în același loc, în aceeași publicație, oricît ar fi ea de deschisă. E un text indecent și cumva caraghios (un drept la replică la ce? la o opinie? la un fel de a vedea lumea, semenii și țara?), pe care mulți îl vor fi semnat din cine știe ce constrîngeri, la fel ca scrisoarea lui Tănase din 2012 (căci de scris, l-a scris o singură persoană, nu știm care). Regretabilă situație.

    • Cinicul spune:

      Cred ca gresiti enorm si asta aduce deservicii grave platformei Contributors.
      Ceea ce scade calitatea textelor si dezbaterilor de pe Contributors este tocmai caracterul lor unidirectional, cele mai multe dintre articole sunt scrise de oameni care impartasesc cam aceleasi idei.
      Domnul Liiceanu are dreptate sa ridice problema calitatii invatamantului superior romanesc si este corect sa li se ofere celor cu alte puncte de vedere un raspuns.
      Daca unii scriu doar pe Observatorul Cultural si altii pe Contributors vom asista in continuare la un dialog al surzilor.

  11. Alin Codrescu spune:

    viezureanu, brancovenescu, incep cu mediocrul de vasile morar. nu-l uitati pe farfuridi… a tunat și i-a adunat, s-au acoperit de titluri si patalamale și au pierdut sentimentul „limitei”

    PS mă intreb ce tupeu pentru oana șerban – cu articolele ei ca o supă fără conținut, multe si proaste – să se alăture listei. oamenii ăștia au pierdut contactul cu realitatea.

  12. victor L spune:

    Norocul meu ca nu sint in situatiia sa dau un verdict.
    Si imi permit sa spun:toti au dreptatea lor.
    Oricum, nu doar ca sint incurcate Caile Domnului, dar sa te fereasca Cel de Sus sa nimeresti in meandrele concretului intelectual.
    NB,
    am o intrebare, daca mi se permite: daca esti dovedit cu 5% din lucrare ca ai plagaiat, se pune la socoteala sau trecem cu vederea?

  13. Mih spune:

    Ce facem ”reperam” onoarea facultatii sau il pedepsim pe G. L. ?

  14. lumier spune:

    În articolele profesorului Liiceanu văd mai degrabă o preocupare pentru calitatea profesională și umană a celor care vor a fi puși să le vorbească studenților, pe când felul în care s-au (al)coalizat domnii de la filo să-și apere bătătura îmi amintește de coaliția de la guvernare. Scrisoarea semantă de cei (ce-or fi ei?) de la filo îmi amintește de cursurile lor, unde, nu de puține ori îmi lăsau senzația că nu pot trece dincolo de litera textului și că, odată scăpați dincolo de porțile facultății, trebuie să se așeze adesea cu cartea pe genunchi ca să mai vadă odată pe unde TREBUIE! s-o ia sau, mai filozofic (în accepțiunea lor) spus, trebuie să citească procedura mersului liber prin viață. (nu mă refer aici și la profii jmekerashi care își publică opiniile în medii indexate gen febeu sau filos pub).Nici urmă de asumare a mersului liber prin…Altfel, nu regret nici un moment petrecut la facultatea de filozofie, cu bunele (textele) și cu nebunii ei!
    Mă mir de vreo două-trei semnături ale scrisorii, în rest, oricum n-am rămas cu o amintire plăcută legată de stilul și de calitatea actului didactic decât de la Bogdan Mincă, Andreea Eșanu, Alexandru Dragomir, Mircea Dumitru și Constantin Vică (!).
    Domnilor profesori, o înviere este necesară!

  15. Mihai Cusuta Mihai Cusuta spune:

    Indiferent de parerea mea despre dl. Liiceanu, cred ca cei ce fac executii in Saptamana Mare se caracterizeaza singuri. Fara sa vreau, cand am citit finalul, in loc de “un grup de profesori” mi s-a parut ca vad “un grup de tovarasi”.

    Paste Fericit tuturor si numai bine!

    • Costel Popa Costel Popa spune:

      Printre ei, se număra si presedintele Institutului International de Filosofie de la Paris, probabil cel mai prestigios institut de gen din lume.

      • delia f spune:

        Functia sau localizarea nu semnifica nimic.
        Si Tudorel Toader ( unul din soldatii unui infractor care a distrus statul de drept din Romania) este, alas, membru al comisiei de la Venetia iar oamenii pusi de el l-au acuzat pe Timmermans de grup infractional organizat, abuz in serviciu, fals intelectual si comunicare de informatii false si au pus-o pe Codruta Kovesi sub control judiciar cu acuzatii de luare de mita si grup infractional organizat, in aceleasi zile in care fugitul Ghita isi depunea nonsalant candidature apentru PE.
        Si la Oxford au fost spioni KGB.

        • Ypsilon spune:

          @delia F Comparatia intre Comisia de la Venetia si Institut International de Philosophie, Paris (al carui presedinte actual este Mircea Dumitru: http://www.i-i-p.org/presentation.php ) este fortata, ba chiar deplasata. Cred ca trebuie sa va informati despre functionarea acestora si sa o si intelegeti. Ca sa fie clar: problema ridicata de Gabriel Liiceanu este una extrem de serioasa si trebuie tratata ca atare: este plina tara de impostori, nu trebuie formati altii. Dar asta nu este un motiv sa tratam totul si pe toti ca pe niste ‘Tudorei Toader.’
          In definitiv, si lui Gabriel Liiceanu i se poate reprosa ca nu a ridicat asemenea probleme cand era profesor in acea facultate: nu cred ca acest caz este unul izolat si ca timp de zeci de ani cal a fost profesor acolo, totul era roz si fara pata, erau numai studenti extraordinari. Daca fiecare tace si-l apuca critica dupa ce-a iesit la pensie, atunci nu trebuie sa ne mire ca s-au umplut universitatile- si societatea in general -de pseudo-doctori.

          • delia f spune:

            Nu am comparat. Am exemplificat principiul, care ar trebui sa fie evident si sa previna invocarea functiei drept argument impotriva producerii unei crime, acela ca omul nu se judeca dupa functie. titlu. profesiune, cont in banca, limba materna sau culoarea pielii. Se judeca dupa actiunile si vorbele sale. . Cineva care a semnat aceea scrisoare de o prostie comica si de o rautate mai putin comica, brought himself in disrepute, a disgrace.
            De ce acum? Pt ca desi lucrurile s-au degradat in Romania din momentul in care Patapievici a fost scos de ICR, de cand s-a instaurat regimul Dragnea, lucrurile s-au accelerat si au luat o intorsatura sinistra.

  16. neamtu tiganu spune:

    ca nefilozof, nu de putine ori, articolele d-lui Liiceanu mi-au placut enorm.. desi nu pot sa spun la ce nivel e opera filozofica a d-lui.

    Deci mi se pare extrem de utila, si f amuzanta, luarea d-lui de pozitie in anumite probleme ale cetatii. De asemenea, nu de putine ori, deosebita lui usurinta in jocul vorbelor a lasat, pe linga satisfactia elegantei, si un mare semn de intrebare privind personajul Liiceanu.

    Oare a fost necesar sa devina patron de editura, oare a fost necesar sa devina intelectualul lui Basescu, ce l-a minat in aceasta lupta, filozofia, dragostea de pamint, sau, nu cumva, un mare narcisism?
    De ce l-a dat in judecata pe Liviu Antonesei? E aceasta actiune demna de un filozof?

    Concluzie, imi place enorm de mult o parte a d-lui Liiceanu, si ma dezamageste in aceeasi masura anumite actiuni lumesti ale d-lui. Nobody is perfect!

    P.S Lumea devine mai saraca prin retragerea d-lui Plesu bun prieten al d-lui Liiceanu, din mass media. Desi d-l Plesu a reusit sa ia curba cu mai multa eleganta.

    • Mihai Badici Mihai Badici spune:

      Păi și ce meserie mai bună decât patron de editură vedeți pentru un filozof? Dacă tot vrem capitalism, nu trebuie și el să își câștige existența cumva, altfel decât făcând pe măscăriciul pe la mesele puternicilor zilei? Povestea cu privatizarea editurii politice e mai degrabă o invenție din categoria Vadim: cam ce însemna o editură în 1989? Un birou, niște mașini de scris, probabil drepturi de autor pentru operele “to’arășului” și probabil 10-15 titluri vandabile. Iar asta cu “intelectualul lui Băsescu”, am mai auzit-o și despe Cărtărescu, unde e și încă mai flagrantă: cam care sunt avantajele de care au beneficiat cei doi în timpul “odiosului dictator Băsescu?” Dacă pe domnul Liiceanu nu îl știu personal, despre Mircea Cărtărescu, care era asistent la “literatură contemporană” “pe vremea mea” pot depune mărturie că e omul cel mai puțin interesat de avantaje materiale sau de carieră din întregul univers cunoscut. Cu toții ne-am agățat de Băsescu pentru că vedeam urgia ce urmează să vină. Iată că a și venit… idioți, mizerabili, securiști… cam asta a venit după. Cam ce o să rămână după Dragnea?

      • neamtu tiganu spune:

        cam care sunt avantajele de care au beneficiat cei doi în timpul
        Eu nu am sugerat ca cineva ar fi avut avantaje materiale, mai degraba tu, negind, incercind sa excluzi aceste avantaje, sugerezi ca ar fi existat. Ca sa nu mai spun ca unora le pasa mai putin de contul din banca, dar mai mult de gloria create prin ICR, Simpozioane, burse, traduceri.

        Eu nu-mi pot imagina ca un filozof isi poarte irosi timpul calculind pretul pe pagina A4, distributia in librarii, ca sa nu mai vorbim de lucrurile complicate economice legate de autori, angajati, concediile si drepturile acestora.

        Situatia de azi e tocmai consecinta “agatarii de Basescu”, acesta a monopolizat miscarea “oamenilor de bine”, pe care de fapt nu a dat doi bani, a compromis orice intentie buna si acum aveam salata orientala.

        M-as fi asteptat de la un filozof la mai multa clarviziune, nu stiu daca a facut-o din interes personal sau din naivitate si nici nu conteaza, cert e ca e aiurea.

        • Paul Butoi spune:

          Nu stiu daca am inteles corect : sunteti dezamagit de faptul ca domnul Liiceanu nu este la fel de inteligent si de integru ca dv ?
          Cred ca am priceput chestia cu ” intelectualul lui Basescu ” , chiar daca depaseste binisor modestul meu nivel de intelegere .
          M-au ajutat mult explicatiile unor rafinati ganditori , care au vanturat fara ostenire aceasta teza subtila : Mircea Badea , Mugur Ciuvica , maestrul Emanuel ( Gadea ) , etc…
          Io nu prea am discernamant , asa ca am preluat-o : daca lumea ( buna !!! ) zice asta , inseamna ca asa e !
          Totusi , nu am reusit sa inteleg ce e reprobabil in a fi director de editura – dincolo de faptul ca dv ” nu va puteti imagina ca un filozof …”
          Domnul Liiceanu e vinovat ca a facut ceva concret – dincolo de vorbe – a pus in circulatie carti pe care le-a considerat importante ?
          Cartile nu sunt un lucru rau ; in unele cazuri , te pot ajuta sa gandesti …

      • Petre Opris Petre Opris spune:

        După Dragnea? Nimic!

        @ neamtu tiganu, Mihai Badici
        Linişte şi lumină vă doresc!

        • Mihai Badici Mihai Badici spune:

          Domnule Opriș, nu vă faceți griji, n-o să ne certăm. Era doar o observație. Am eu așa o sensibilitate la expresii din astea, pentru că probabil peste 100 de ani problema se va pune invers: “cine era președinte pe vremea lui Cărtărescu?” :) “Intelectualii lui… x” mi se pare extrem de jignitor pentru orice x :) Sigur, avem câteva exemple de oameni identificați cu regimurile politice, dar după părerea mea e o formă de ratare… E ok să încerci să contribui atunci când ți se cere părerea, și în mod normal regimul are nevoie de intelectuali ( poate chiar și de ingineri :) ) și nu invers…

          • victor L spune:

            dle Mihai Badici ,
            nu le rapiuti placerea dlor @ neamti tiganu si @ Petre Opris de a se scandaliza cind aud de dictatorul Basescu :P
            Fiecxare om are dreptul la o alergie :D la puf de papadie, ori la altceva.

            • Mihai Badici Mihai Badici spune:

              Să fim serioși. Băsescu nu e “în cestiune”. Poți să zici de Dumitru Popescu că a fost “intelectual de-al lui Ceaușescu” pentru că practic activitatea lui se suprapune cu regimul, dar în vremurile noastre mi se pare jignitor să asociezi un intelectual fie și mediu cu un anumit președinte, măcar pentru faptul că avem deja trei președinți pensionari ( and counting :) ). Dar cel mai trist mi se pare că în felul ăsta practic îi negi unui intelectual dreptul la atitudine. Vezi dragă-doamne, intelectualul nu are dreptul să îl prefere pe Băsescu lui Ponta ( sau invers) fără a fi “băsist” sau invers ( pontist?) . Tractoristul, în schimb, are acest drept…. Cum vine asta, măi Tugurlane? s-ar întreba un vecin de-al meu de pe malul celălalt al Oltului…

    • Cinicul spune:

      In cazul de fata domnul Liiceanu are dreptate sa traga un semnal de alarma dar procesul intentat lui Liviu Antonesei este intr-adevar o rusine. Mai ales ca Liviu Antonesei avea si are dreptate cand afirma ca domnului Liiceanu i s-au oferit avantaje fiscale (fapt dovedit prin hotarara de guvern).
      Sa-l dai in judecata pe unul ca Liviu A pentru ca spune niste adevaruri jenante, pe un om care si-a dovedit curajul in timpul comunismului poate mai mult decat dommnul Liiceanu, este greu de acceptat ca un act care dovedeste excelenta in etica.

  17. Delta Gange spune:

    Mulțumim acestui grup de caraghioși profesori de la Filozofie care s-a străduit din răsputeri să ne servească o mostră de pseudo-argumentație, analizabilă științific, și astfel să ne convingă (ei însuși, cum ar spune prietena lor Viorica) de precaritatea lor morală și profesională!

    - Scrisoarea este un atac la persoană, învelit într-un limbaj scremut-sofistic; chiar presupunând că dl. Liiceanu este de fapt Pantera Roz sau Jack Spintecătorul, acuzele și argumentele domniei sale nu deveneau cu nimic mai puțin importante.
    A te concentra pe demonizarea celui care te critică este din start o probă de incompetență și prostie.

    - În schimb, scrisoarea-colectivă (de fapt colectivistă) eludează complet fondul problemei, astfel că nu spune nimic nici despre:
    i) cum e cu putință ca un fost sportiv SPP-ist, membru al clanului Dragnea, să devină doctorand-bursier al FF-UB fără nicio pregătire prealabilă și fără nicio activitate anterioară care să-l recomande (zero CV)?,
    ii) cum e cu putință ca un plagiator sinistru (Ionuț Vulpescu) să obțină titlul de doctor în filozofie în grădina lor?,
    iii) cum e cu putință ca o poetesă specializată în oferit cafele & more profesorilor (Oana Șerban), fără nicio publicație internațională, să câștige un post, în fața unor candidați cu realizări net superioare?

    - Dar ce penibil să-i vezi pe acești profesori vorbind de articole ISI! Citiți-le CV-urile și veți vedea că 3/4 dintre ei nu au publicat în viața lor un astfel de articol.

    - Care sunt cele 16 articole? Cele din revistele chinezești, bulgărești și românești? DA, acelea + câteva scrise și publicate pe bune, de către cei care NU au semnat această mizerie (D. Jalobeanu, B. Mincă, G. Ștefanov…).

    - Cât tupeu să ai să vorbești de Liiceanu și articole ISI, când: i) foștii săi doctoranzi sunt de departe cei mai productivi autori în literatura internațională, ii) dânsul are oricum mai multe citări decât oricare dintre semnatarii acestei scrisori (incluzând aici, cu voia dumenavostră, și pe ultimul semnatar care într-o zi, nu-i așa?, va salva Universitatea printr-un discurs moralizator).

    Data invitoare, invitați-l și pe Tudorel Toader să semneze.

  18. anonim spune:

    vad o lista formata in mare parte din oameni mediocri, asa-zisi “profesori” care mi-au demonstrat, dupa ani de zile in care am frecventat cursurile si seminarele tinute de acestia, ca nu vor forma niciodata viitori filozofi.
    nu doar ca acesti oameni nu pot sa gandeasca, dar multi dintre ei nu sunt in stare nici sa patrunda gandul unui autor si sa il faca atractiv studentilor. monologurile lor incoerente te fac sa te intrebi constant daca merita sa urmezi facultatea de filosofie din Bucuresti si sa asculti asemenea amatori.
    acestor oameni de nimic li se alatura, din cate vad, cativa oameni de valoare, importanti pentru filozofia romaneasca, care nu vor insa sa paraseasca confortul “grupului”. imi este rusine pentru ei, pentru ca nu au inteles cel mai important lucru: ca filozofia inseamna independenta si spirit critic, calitati pe care in mod ironic le tot amintesc in videoclipurile de promovare…
    in aceasta problema a plagiatului, nu este vorba de persoana lui Gabriel Liiceanu sau despre cine este acest om, ci despre afirmatiile sale recente, care sunt niste afirmatii de bun-simt… este vorba despre realitatea filozofiei in Romania, o realitate care ar trebui sa ingrozeasca si sa trezeasca la realitate pe oricine pretinde ca este un “iubitor de intelepciune”…

    • delia f spune:

      Absolut dar nu este vorba ca au dovedit ca nu inteleg esenta filozofiei, intentia lor a fost de a denigra si discredita un intelectual de varf.
      Eu cred ca seria cu dracii este expresia unei disperari fata de contrarevolutia din Romnia, care a inceput in urma cu ani, cu indepartarea lui H R Patapievici de la ICR si a epurarile de la TVR.
      Aceasta scrisoare comica prin ineptie dar odioasa prin intentie este o dovada ca tovarasii s-au regrupat si au revenit in forta, nu numai in justitie. Pesemne ca raul se conserva, nu dispare.

  19. Cristian Gheorghe spune:

    Cristian, nu-i mai bine sa va rafuiti in familie, discret?
    Dl Liiceanu are o contributie importanta la formarea gandirii multora de dinainte si dupa 89. Subiectul e mic.

  20. Aliosa spune:

    Unul dintre semnatari a scris o prefata la o carte a lui Dan Voiculescu, o carte de detentie. Nici unul dintre semnatari n-are o problema cu asta. Prefata a confirmat in fata instantei valoarea stiintifica a operei lui Voiculescu. Toata lumea e fericita sa fie pe aceeasi lista cu el. De ce oare?
    Altul e chiar decanul, dar in text vorbeste despre sine la persoana a treia.
    Altii il apara pe Morar fiindca el i-a promovat, fara el nu erau nimic.
    Un fel de solidaritate a la PSD, comunitatea celor aflati la putere, toti au probleme si nu numai de constiinta. Cu rectorul in frunte.

  21. Laurian spune:

    Citind comentariile de mai sus, imi dau seama ca dl. Liiceanu si admiratorii domniei sale se merita reciproc. Nici nu stii ce sa deplangi mai tare: orbirea morala sau obtuzitatea intelectuala… Romania mai are mult pana va ajunge sa dezvolte o cultura matura. Dar nimic nu-i pierdut. Exista speranta. De pilda, intre semnatarii scrisorii scrisorii exista oameni, a caror statura morala si intelectuala te face sa speri ca Romania are un viitor. Oameni precum dl. Mircea Dumitru, dl. Cristian Iftode, dl. Emilian Mihailov, dl. Constantin Vica, chiar daca nu sunt la fel de populari ca dl. Liiceanu, sunt totusi niste profesionisti, validati nu in cultura noastra minora ci la cel mai inalt nivel al cercetarii internationale (de ex. la Oxford, unde dl. Liiceanu nu a ajuns decat ca turist.)

    • Polilogu spune:

      ”…cultura noastră minoră ” ? Poate . Dar si …dincolo în vestitul APUS tot cam așa se întâmplă :filozofie – faza pe politică. Așa că, DA, există speranța.

    • smaranda spune:

      @ Laurian Un filozof poate iesi in lume daca are taria opiniilor. Obiceiul de a contra pe cineva in maniera colectiva este comunista (in sedinte, cu luari de pozitie si infierari), si atunci despre ce morala vorbim? la care tinuta intelectuala ne referim? Unul singur din semnatari sa dovedeasca asocierea penibila la acuzare si sa bea cucuta convingerilor lui as vrea sa vad. Dar aici avem numai pigmei inutili istoriei contemporane. Asta este dovada de fapt adiacenta a migratiei adevaratei inteligente romanesti care se sufoca in colectivul mediocritatii.

    • delia f spune:

      Inca un pseudo- argument, “Oxford’, si un limbaj de lemn, “cel mai inalt nivel al cercetarii internationale”.
      Este o diferenta intre a studia/ preda etica si a fi etic.
      Daca ar avea constiinta, ar lupta impotriva coruptilor, hotilor si mincinosilor, nu impotriva lui Gabriel Liiceanu.

    • ilie spune:

      Laurian deriva de la “laur”, o planta otavitoare !? Asta ar explica “opera” de mai sus…

      • Laurian spune:

        Nu, domnul Ilie! Asa ma cheama. Daca as fi rautacios as face si eu o gluma – ce-i drept mult mai infantila si nesarata – legata de numele cu care postati aici aici, insa asta ar insemna sa ma cobor la nivelul dumneavoastra. Prefer sa va las singur, acolo unde sunteti. Enjoy your solitude!

    • Paul Butoi spune:

      Din fericire , existati dv .
      Totusi , pare ca indignarea v-a afectat claritatea expunerii .
      ” …chiar daca nu sunt la fel de populari ca dl. Liiceanu , sunt totusi niste profesionisti …”
      Ce uneste “popularitatea ” cu ” profesionalismul ” , ca sa poata fi comparate ?
      ” totusi ” – arata cumva ca nici macar dv nu sunteti convins de ceea ce sustineti ?
      ” niste ” – trimite oare afirmatiile dv ulterioare intr-un registru minor – umoristic ?
      Trebuie sa fiti constient ca lumea are asteptari mari de la o persoana cu standarde morale & intelectuale deosebit de inalte – asa cum sunteti dv …
      Studiati la Facultatea in cauza ?
      O parere ; cand clamati claritatea morala , da bine sa va folositi numele …
      Sau sa va prefaceti …
      Ar da impresia ca va asumati responsabilitatea pentru opiniile dv , asa cum face dl Liiceanu – ba chiar si semnatarii textului in discutie …
      Text care spune atat de multe despre domniile lor …
      Si confirma – cu asupra de masura – zicerile domnului Liiceanu …
      Ilustrand vechea zicala ” daca taceai , filosof ramaneai ” …

  22. George spune:

    Prin acest achimb de replici, cele doua tabere (vedeta, pe de o parte, specialistii, pe de alta) si-au aratat fiecare limitele. Specialistii si-au probat limitele violentei (pur si simplu nu au stiut sau nu ai vrut sa fie mai incisivi), iar vedeta intelectuala si-a aratat limitele constiintei (un suflet scimonosit de ura si frustrare). Intr-o tara normala, ar fi “castigat” primii. Dar comentariile inclina balanta inspre vedeta. Lumea iubeste verbiajul baroc, scancelile metafizico-poetice si imprecatiile gaunoase. Dar asta e soarta gandirii in orice cultura literaturocentrica. Baletul retoric e mai spectaculos decat reflectia meticuloasa. Sau poate ca, de fapt, asta e spiritul epocii. Pesemne ca avea dreptate Richard Rorty si ideile trebuie ambalate poetic, nu intemeiate epistemic.

    • Gabriel Deliu spune:

      Poate ne lămurești și pe noi cum și-a arătat Liiceanu, prin acest articol, “limitele constiintei (un suflet scimonosit de ura si frustrare)”. Hazlie mai ales partea cu frustrarea, ha, ha!

  23. Câteva precizări:

    1. Invitarea lui Petre Roman și Teodor Brateș în Facultatea de Filosofie NU s-a făcut la dorința studenților doctoranzi, ci, dimpotrivă, aceștia au cerut anularea ei, printr-o scrisoare trimisă Rectorului, în care se considera „nepotrivită prezenţa celor doi într-o poziţie de autoritate privitoare la evenimentul în cauză, în faţa studenţilor Universităţii.“ Plângerea a fost înregistrată la Rectorat în data de 13.01.2019.

    2. În privința comisiei de doctorat care i-a acordat titlul lui Ioan Vulpescu (comisie a cărei componență nu este cunoscută nici până la această dată), am trimis biroului de „Comunicare și relații publice“ a Universității București, în data de 21.03.2019, o cerere în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, solicitând următoarele informații: componența comisiei, calificativul acordat, referatele asupra lucrării. Cererea (înregistrată cu nr. 6412/22.03.2019) a fost întâmpinată cu un refuz. În răspunsul primit pe 28.03.2019 din partea Universității mi se spunea că informațiile solicitate „nu intră în categoria informațiilor de interes public“, fără însă să se facă referire exactă la articolul de lege pe baza căruia s-a făcut această apreciere. Mi s-a comunicat doar calificativul primit de Vulpescu la susținerea tezei („Foarte bine“).

    Am revenit, în data de 1.04. 2019, cu o RECLAMAȚIE ADMINISTRATIVĂ (înregistrată cu nr. 7066/1.04.2019), în care precizam că „răspunsul primit nu respectă prevederile Legii nr. 544/2001, din următoarele motive…“. La această reclamație am primit un răspuns în data de 18.04.2019, în care se spune că s-au întreprins „cercetări administrative” (!) și că informațiile solicitate îmi vor fi puse la dispoziție „imediat după finalizarea analizei și adoptarea unei concluzii instituționale cu privire la această situație”

    Până la această dată, repet, componența comisiei respective și referatele pe baza cărora s-a acordat titlul nu sunt cunoscute, deși în mod evident reprezintă informații de interes public (de vreme ce susținerea unui doctorat se face în ședință publică). Data până la care teza trebuia examinată și emis un verdict a expirat zilele acestea.

    3. În text se spune în mod eronat că a existat unanimitate cu privire la trimiterea sesizării de plagiat către Comisia de etică. Cred că s-ar fi putut vorbi de unanimitate doar dacă am fi discutat cazul în Consiliu și am fi hotărât ce este de făcut. În loc de asta, când am trimis, pe 4 martie, sesizarea mea către Consiliul facultății, s-a așternut o tăcere deplină (numită aici, cum vedem, „unanimitate”). Nimeni nu s-a pronunțat în vreun fel, deși dovezile erau accesibile. (Colegul nostru, prof. dr. Mircea Dumitru, i-a cerut printr-un email șefului Școlii Doctorale să își facă treaba și să inițieze procedurile de verificare. Asta a fost tot.)

    Potrivit Regulamentului Școlii Doctorale, chiar la nivel de facultate, înainte de a trimite către Comisia de etică din Universitate, trebuie făcută o cercetare preliminară și emis un punct de vedere. Acest punct de vedere emis (în mod obligatoriu) de Școala Doctorală a Facultății de Filozofie nu îmi este nici acum cunoscut, deși, în calitate de autor al sesizării, l-am solicitat în repetate rânduri.

    Ar mai fi lucruri de clarificat, dar voi reveni poate cu un alt comentariu, separat.

    • I have no horse in this race spune:

      I have no horse in this race, asa ca o sa ma leg doar de un amanunt (iritant, daca ma gindesc ca vorbim de studenti la filos/zofie):

      Invitarea lui Petre Roman și Teodor Brateș în Facultatea de Filosofie NU s-a făcut la dorința studenților doctoranzi, ci, dimpotrivă, aceștia au cerut anularea ei, printr-o scrisoare trimisă Rectorului, în care se considera „nepotrivită prezenţa celor doi într-o poziţie de autoritate privitoare la evenimentul în cauză, în faţa studenţilor Universităţii.“ Plângerea a fost înregistrată la Rectorat în data de 13.01.2019.

      1. In Statele Unite incidentele de acest gen sint frecvente, insa invitatii carora organizatiile studentesti incearca sa le interzica accesul in campusuri si dreptul la libera exprimare sint totdeauna oameni decenti (de dreapta), impotriva carora stinga are un singur argument: pumnul in gura.

      2. In Romania, la facultatea de filosofie din Bucuresti, se pare ca cei care nu sint lasati sa se exprime si sa se faca de ris sint bolsevicii (extrema stinga).

      3. Expresia: se considera „nepotrivită prezenţa celor doi într-o poziţie de autoritate privitoare la evenimentul în cauză, în faţa studenţilor Universităţii.“ e ORIBILA. De cea mai pura extractie neomarxista. Cum, adica, “poziţie de autoritate” cind, sint (aproape) sigur, prezenta NU era obligatorie? Aia doi bolsevici urmau sa vorbeasca, iar lumea trebuia sa-i asculte fara sa protesteze si, la sfirsit, sa se ridice in picioare si sa aplaude/ovationeze? Nu se puteau pune intrebari din sala? Era un fel de sedinta de invatamint politic?

      Daca nu va interesau invitatii si prezenta nu era obligatorie, puteati sa ignorati complet evenimentul. De ce sa-i interziceti? Lasati-i sa vorbeasca la bec! Lasati-i sa se faca de ris!!

      Sa fii doctorand la filosofie si sa-ti fie frica de un dialog cu Petre Roman si cu celalalt, am uitat cum il cheama, spune tot despre anvergura intelectuala a tineretului din RO.

      • But you still try to steal the race spune:

        Although you do not have a horse, you still try to steal the race! I think your painted horse is actually a reddish one.

      • Alin spune:

        De ce te faci că nu intelegi? Comparația ta e deplasată.

        Aici nu vorbim de intelectuali critici de mare statut intelectual pe care studentii trebuie să-i intalnească, aici vorbim dd o mafie academică ce face trafic de influență politică, simonie, vanzand prestigiu academic unor politruci corupți și care au mainile pătate, pentru niște avantaje politice. Nu are Petre roman ce căuta in universitate, e o nulitate intelectuală și un politician veros corupt.

        Cătălin Cioabă are dreptate. Vasile Moraru e o nulitate, bun de pus la liceu. O carieră intreagă și nici un titlu nu s-a impus comunității intelectuale, numai hartie distrusă cu compilații mediocre din alte cărți. Ăștia sunt tipul de profesori care au făcut carieră prin legăturile cu factorul politic.

      • Marin C. spune:

        « sa-ti fie frica (???!!) de un dialog (?!) cu Petre Roman si cu celalalt, am uitat cum il cheama»

        1) Ce rost are un dialog cu Petre Roman, pe care populatia l-a vazut cu ochiul liber mintind fara sa i se clinteasca nici un muschi pe obraz ? Emanatiile vocale ale lui Petre Roman (altminteri, in privat, cetatean agreabil, tata grijuliu) de sunt strictamente oportuniste: adica omul (inteligent, dar patzit !) spune exact ce i se pare lui convenabil, vorbele sale n-au nici o raportare la realitatea faptelor, n-au nici macar autenticitate a opiniilor personale. Spatiul public e plin de vorbaria unor asemenea oameni cu creierul decuplat de emisiunea vocala atunci cand e vorba de teme de interes public : MINT constant.
        Nu pentru o dezbatere a fost chemat Petre Roman, ci pentru a trasa / a batatori o poteca… pe care urma sa paseasca tatos si (prof. !!) Dan Voiculescu, cel care a “imbogatit” la propriu si la figurat catedra prin extensia tematicilor de la disciplina de ETICA, introducand un os de ros pe seama “eticii mediului de afaceri”, intre altele.
        2) Cat priveste referirea cu sfiiciune la… «celalalt», al carui nume propriu pare tabu, tocmai aceasta sfiala il tradeaza pe autorul unui asemena discurs eufemistic ca afandu-se intr-o relatie ontologica cu persobnajul nenumit. Este tipic un mesaj venit dinspre unul consilierii dlui Iliescu – (unii quasi-eruditi, ca si mesajul la care postez) de genul Voican Voiculescu sau V. Opaschi (acesta din urma mentor intru toate al lui Ionut Vulpescu si mandant al misiunilor acestuia)

  24. Delta Gange spune:

    Această adunătură filozofică, avându-i în frunte pe decanul Romulus Brâncoveanu (îndrumătorul de doctorat al aghiotantului lui Dragnea) și pe profesorul-slugă-de-partid Adrian-Paul Iliescu (cel care a scris Prefața cărții lui Dan Voiculescu și referatul științific care i-a permis eliberarea condiționată) iar în coadă pe Rectorul Mircea Dumitru, încearcă să ne adoarmă vigilența și să ne explice cum procedurile permit CONTRA-SELECȚIA (selectarea celor mai slabi candidați), PLAGIATUL (care e ok, dar să fie cu voie de la Partid) și IMPOSTURA (să selectezi ca doctorand-bursier, un individ cu 000 pregătire filozofică, doar fiindcă este un potent membru al clanului Dragnea, și în bătaie de joc față de candidații cu realizări care nu au putut prinde decât un loc de doctorand cu taxă).

    Vă recomand ancheta realizată de Europa Liberă, pornită pe urmele doctorandului-bursier la Filozofie, un sportiv-militar ajuns secretar de stat în SGG și membru în diferite consilii de administrații (CNAIR, AAIS: de unde încasează peste 1 miliard pe an) pentru a face jocurile șefului-mult-iubit:

    https://romania.europalibera.org/a/fostul-sofer-aghiotant-al-lui-dragnea-doctorand-bursa-la-facultatea-de-filosofie-drumul-de-la-sport-militarie-la-filosofie/29901247.html?fbclid=IwAR0qTP-lyRdMOLLymqRUeAm8c6YSwIhmRefHZRFFjUjHvO8VGhqpUzax0P4

  25. Ela spune:

    Mi-a trebuit un anti-vomitiv …
    Stimati semnatari ai acestui rechizitoriu, dvs nu puteti sa faceti profit, dar sa va transferati responsabilitatile, prin “raspandire”, ca sa li se piarda urma!
    Adica puteti, dupa cum se vede, dar va agravati situatia.
    Evident, Gabriel Liiceanu are numeroase defecte, sunt convinsa ca trebuie sa fi fost frustrant, si chiar insuportabil sa va aflati in umbra, sau in colimatorul sau, imi imaginez sticlele de Champagne pe care le-ati sacrificat cand ati scapat de el, si pot sa va inteleg furia, cand constatati ca tot nu s-a potolit!
    Reactia dvs a fost, insa, tipica orgoliosului calcat pe batatura : nu se duce la podolog sa i-o trateze, ci insulta copios pe cel care l-a calcat taman acolo!
    Stia el unde doare…

  26. Unu2 spune:

    “Școala doctorală a Facultății de Filosofie va oferi un răspuns lămuritor atât în ceea ce privește admiterea la doctorat, modul de acordare a burselor și activitatea doctoranzilor, inclusiv în acest caz particular”
    Pai de ce nu au facut-o acum, prompt si concret, nu cind supa se raceste peste o vreme? Aceeasi vorbarie multa, ascunsa in spatele unor proceduri, fix ce critica dl Liiceanu. Eu votez cu dl Liiceanu.

    @Laurian
    “Oameni precum dl. Mircea Dumitru, dl. Cristian Iftode, dl. Emilian Mihailov, dl. Constantin Vica,”
    Nu despre ei era vorba, iar intr-un articol dl Liiceanu chiar mentioneaza discutii cu dl Mircea Dumitru, insa problema e cine vin la pachet cu dinsii. Altii. Asta critica dl Liiceanu, din cite inteleg. Asa ca sa nu diluam discutia cu altceva, ce a spus dl Liiceanu e foarte concret, vrei sa tinem discutia focusata?

  27. man of war spune:

    “Maniheisme, sofisme și alți demoni ….”
    ca sa vezi ! ce a produs de 30 de ani (cel putin) aceasta pletora de intelectuali (semnatarii textului) ? adevarul ? doar matreata (precum girneata).
    pe domnul Liiceanu l am simtit vorbind raspicat. dar pe ceilalti “ginditori” nu i am vazut si nu i am auzit ! toate toapele subventionate de stat, filosofi, jurnalisti, maresali si doctori docenti, cum si au facut simtita prezenta ? de ce romania i ultima n europa ? cu cei activi si inteligenti in pribegie, si cu (vezi doamne) cei ce respecta “regulile” (ce reguli mai bolsevicilor?), toate lichelele si toti prostovanii, in fruntea institutiilor si universitatilor ce put a coruptie si incompetenta, cum ramine ? nu l as da pe Liiceanu pe toata gasca voastra de nesimtiti si neica nimeni

  28. Alexandra spune:

    Decanul a ordonat, comitetul a executat.

    O fițuică jenantă prin care semnatarii încearcă s-o dea pe după vișin printr-o retorică politicianistă. Scuturat de artificii, textul e vid, regele e gol. De ce nu răspundeți punctual observațiilor, domnilor profesori? Cum se face că o slugă PSD-istă ia bursă și răspunsul domniilor voastre e o lungă bâlbă? Cum se face că girați plagiate?

    În plus, poate n-ar fi stricat să existe și un later later edit: conform normelor în vigoare, se scrie “propriii doctoranzi”, domnilor asistenți-conferențiari-profesori-universitari-doctori.

    Ați tunat și v-ați adunat, dar diavolul mai stă și-n detalii. Draci peste tot, ce să-i faci?

  29. Alin spune:

    am fost o dată la un curs de-al lui Vasile Moraru. Ce jenant, ce mediocr, cititul de pe foi conspectate, parcă era curs de liceu. Un student a intarziat prin Bucureștiul ăla mare e de inteles, și Vasile Moraru l-a executat cu aroganță și morgă. mi s-a părut penibilă combinația de mediocritate și aroganță. Poți să nu fii deacord cu Liiceanu, insă Jurnaul de la Păltiniș și Despre Limită răman cărți geniale. Să te ascunzi după niște articole ISI, cand știm că pana la urmă e o chestie de conțopism, arată cum o mică mafie s-a blindat in patalama și crede că a venit momentul unei răfuieli cu Liiceanu, după ani cat au indurat umilința de-a fi in umbra unui filosof. Nu ințeleg ce caută pe listă Mircea Dumitru – e fostul rector cumva? Ar fi cea mai gravă dezerțiune să fie și el semnatar. Mă miră și tinerii care au inghițit așa de rapid șantajul sistemului. Un adevărat grup de presiune mafiotă.

  30. mihai spune:

    I-am cunoscut recent pe doi dintre semnatarii scrisorii (decanul R.Brâncoveanu și M.Bălan) la o susținere a unei lucrări pentru obținerea gradului I în învățământul preuniversitar.A găsit vasăzică d-l decan timp și pentru această muncă de jos, sacrificând o zi unei deplasări în provincie.Onorabil, dar…dacă n-aș fi știut tema lucrării nu mi-aș fi dar seama dacă e una de filosofie sau zootehnie, într-atât de anoste, pragmatice și formale au fost speechurile celor doi pe marginea subiectului, unul destul de provocator.Am dat acest detaliu jenant pentru niște universitari, pentru a sugera că d-l Liiceanu nu greșește deloc în schițarea portretului intelectual al unui anumit tip de profesor de la Filosofie și al modului superficial în care se face îndrumarea unor aspiranți la grade didactice/titluri academice.Liiceanu e incomod, orgolios și oarecum ireverențios în descrierile făcute unora dintre foștii colegi, dar viciile semnalate sunt grave și justifică indignarea, în special cazul parașutiștului-bodyguard-doctor Mlădinoiul.În loc să răspundă punctual și argumentat la acuzații- greu de făcut, înțeleg-scrisoarea face un rechizitoriu patetic și resentimentar al acuzatorului ascunzând și mai adânc scheletele în dulap.Mă-ntreb dacă tăcerea nu era mai bună în cazul ăsta, cel puțin pentru câțiva semnatari (Iftodi, Vică, Socaciu, Mihailov, rectorul M.Dumitru) care n-ar trebui să se simtă deloc atinși de acuzațiile și aluziile din articolele lui G.Liiceanu.Ei au ales-dezamăgitor, fiind percepuți de studenți ca profesori de “școală nouă”- o dubioasă solidarizare și mă-ntreb ce i-a mânat în acest demers.Sunt vechi antipatii și idiosincrasii la mijloc, evident.Dar cred că e și o ranchiună specifică unei bune părți a mediului universitar de la noi față de consacrați precum Liiceanu, Pleșu, Patapievici.Și bineînțeles, atât de româneasca enervare atunci când se face în mod excesiv apelul la principii morale, când nu se acceptă regula “las că merge și-așa”.

  31. r2 spune:

    Dreptul acesta la replica seamana cu apararea lui Ponta in cazul acuzatiei de plagiat. Atunci cand unor acuzatii clare li se raspunde facand a big song and dance pe niste chestii care au doar indirect legatura cu acuzatiile aduse, plus niste teoria chibritului despre diverse si atacuri la adresa acuzatorului, discutia s-a incheiat. Cum puteti spune ca acuzatiile sunt fictiuni cand pe cele mai importante dintre ele nici macar nu aveti curajul sa le luati in discutie? Credeti ca merge si aici ca si la Antrena 3? Ca si in cazul lui Ponta, apararea a fost cea care a aratat proportiile dezastrului.

  32. Stelian spune:

    Ma amuza amar de tot cind unui articol scris si asumat de o persoana i se raspunde cu “un grup de tovarasi indignati!”
    Nici unul n-au curajul propriilor opinii, toti se ascund lasi in spatele acestei semnaturi colective.
    In orice caz avem un raspuns de ce in fruntea institutiilor universitare sunt persoanele care sunt.

  33. Bogdan B. spune:

    Ar fi foarte interesant de aflat ce speranțe nutreau semnatarii când au hotărât să publice replica asta pe acest forum. E una că sunt cum sunt, dar alta să-i considere pe toți atât de proști că tot ce le trebuia este să citească articolul astă să se convingă ce grozavi sunt ei.

  34. MamMare spune:

    Cireasa de pe tort: insusi rectorul Dumitru semneaza mizeria. Ca sa stim cu totii ca viitorul e mic si negru. Aviz celor ce au ridicat acest politruc in slava…

  35. Alin spune:

    Aș vrea să mai spun că nu înțeleg cum de s-a degradat Mircea Dumitru in halul ăsta să semneze așa ceva – dar i-am aruncat instant cărțile, gata, e terminat intelectual. Deasemenea tinerii complici vor avea de tras gestul ăsta de lașitate și complicitate, pentru că li se va scoate semnătura asta pe nas și o să le fie rușine toată viața că au apărat „procedurile” după care se ascunde mafia – mai ales cei care predau „etică”, sau militează pentru instituții curate blabla.

    Deasemenea, aud din zvonuri că „asistenta” oana șerban nu e tocmai inocentă că ar fi ceva istorii de amor prin catedrăcare frizează conflictul de interese. Știu că nu e academic to bring this about. Dar ar fi cumva academic să fie reale zvonurile? Știe cineva detalii (picante?)

    legat de Brancoveanu, m-am uitat pe CV – vede cineva un articol de filosofie sau un articol ISI acolo? ZERO. ăla nu e CV de filosof, e incropeală de jurnalist, articole pe mii de teme, nici o competență clară, o varză cu management educațional, comunicare, discurs.

  36. GN spune:

    Pentru colectivul care semneaza: Si tacuisses, philosophus mansisses ( “If you’d kept your mouth shut we might have thought you were clever.” – Sir Humphrey Appleby translation). Este foarte usor sa ironizezi, sa batjocoresti, sa rastalmacesti, sa acuzi, sa denigrezi, sa insulti mai mult sau mai putin voalat, ….., o personalitate de anvergura si valoarea domnului Liiceanu, dar este mult mai util sa incerci sa intelegi (cu buna credinta) ce vrea sa spuna. Scolile doctorale din Romania au probleme multe si grave (cunoscute foarte bine in mediul universitar, dar de multe ori prea usor trecute cu vederea, in general din motive mai putin onorabile). Dl. Liiceanu descrie si analizeaza cu multa atentie si disperare doua exemple concrete care reprezinta de fapt probleme ce pot face de rusine intregul sistem universitar romanesc. Comentariile si aluziile usor ironice facute de Dl. Liiceanu nu reprezinta atacuri la persoana, mai curand pot fi considerate provocari inteligente destinate sa produca reactii (eventual) din partea unor persoane (mai putin atente, dar care se simt cu musca pe caciula si apar, din proprie vointa, cu nume, prenume si titlul universitar). Daca este asa, reusita domnului Liiceanu nu este tocmai spre onoarea semnatarilor articolului de fata. Un articol asumat individual si direct de domnul Prof. dr. Mircea Dumitru ar fi foarte util si semnificativ pentru toti cei interesati de problemele grave care apasa asupra sistemului universitar romanesc. Asteptam cu mult interes !!

  37. Cristina spune:

    Până să-l întrebe pe autorul Jurnalului de la Păltiniș câte articole ISI a publicat, decanul Romulus Brâncoveanu ar trebui să spună câte limbi străine cunoaște (spoiler: nici una). Dar cât tupeu să invoci articolele ISI publicate de profesorii facultății! Cu o excepție sau două, ele au fost scrise de oameni care n-au semnat acest text mizerabil. Câte articole, nu ISI, ci într-o limbă alta decât româna a publicat un impostor ca „lect. dr.” Marin Bălan? Sau „prof. dr.” Romulus Brâncoveanu? Iar conferințele pe care și le trec acum cu nerușinare în cont au fost de asemenea, în marea lor majoritate, organizate de profesorii care nu au aderat – și n-aveau cum să adere – la această așa-zisă „replică” din care nu reiese decât turbarea celui care a fost prins în fapt. (Iată că se poate să te numești profesor la Filosofie și să semnezi un text în care nici un argument nu e valid…)
    Păcat de oamenii de valoare de la Filosofie, ale căror rezultate și le arogă acum impostorii. Păcat și de unii mai tineri care, pentru că le-a fost aruncat un os, ling acum zeloși mâna stăpânului. Dar e bine că începe să iasă puroiul la suprafață.

  38. Dyonis spune:

    Citind acum si replica Facultatii, imi dau seama ca situatia e mai complicata decat pare. Adica nu exista de o parte intunericul (facultatea), si de celalata lumina (Liiceanu). Dar, in dulcele stil maniheist, Liiceanu portretizeaza lucrurile doar in alb si negru. Din punctul meu de vedere, exista intuneric in ambele tabere

  39. Referințele pop-culturale din acest text înseamnă cam următoarele: mai tinerii colegi din lista de semnatari au primit „îndatorirea” de a apăra imaginea celor mai bătrâni. Auzi, „urzeală”! Deci, voi cu ISI-urile și performanța, tot voi și cu apărarea. „The things you do for love…”

    Sau poate o fi pentru audiență, audiență care gustă Game of Thrones. Dar poate nu știți din spatele unor asemenea șiretlicuri retorice că această audiență e în mare dezgustată atunci când ficțiunea se dorește proiectată în realitate prin artificii ieftine. Nu că Darth Vader-Liiceanu ar face altceva în destule cazuri. (Apropo oare cine și câți dintre semnatari nu au avut nici o problemă să publice la Humanitas, editură de categoria A pe domeniul filosofie cf UEFISCDI, asta ca să facă „level up” în diverse jocuri administrative să zicem? „The things you do for status…”).

    Dar în situația de față erau expuse (chiar dacă cu pathos și ethos) două probleme grave (un alt apropo, experților: un discurs plin de pathos sau ethos este automat și unul neadevărat? dacă așa credeți voi… Cum o să vedem puțin mai jos, al vostru e în mod sigur plin de logos. Numai că dl. Logos v-a cam tras pe sfoară; „The things you do for truth…”).

    Problemele: Un plagiat (despre care instituția a întârziat să dea prea multe detalii) și un caz cel puțin ciudat de doctorand admis la loc cu bursă. Nu că România nu ar fi plină de situații de acest tip, dar chiar voi de la Universitatea din București? A fortiori: chiar voi de la Filosofie? A fortiori on steroids: chiar voi cei tineri care știți foarte bine care este situația la noi? Poate să rămână o întrebare retorică. („The things you do for silence…”)

    Peste cazul Petre Roman et co. sărim: invitați pe cine vreți. Poate vreți și mineri și ce mai găsiți pe la pnț („The things you do for the realm…”, ca sa ne exprimam elegant.)

    Textul este cam ad hominem. Voi ca experți puteți distinge variante de ad hominem și vedeți care poate fi validă. Dar, for the sake of argument, să presupunem că în acest caz atacul la persoana nu anulează ceea ce a zis persoana, valoarea de adevăr a celor zise de persoană, anume privitor la problemele menționate mai sus. Cam așa predați voi acolo la filosofie, nu? Sau poate vreți și voi să faceți o demonstrație cum e să folosești aberant ad hominem? („The things you do for winning…”)

    Emisiunea de la televizor nu o discutăm, că stăm în bibliotecă mai mult. Reținem doar că pathos a existat de ambele părți, diferențiat de o subtilă distincție între „etic” și „ietic”. („The things you do for justice…”)

    Bine, să nu scriem prea mult, dar câteva „mici” erori, în numele „colectivului” pot fi menționate. Cunoașteți de mai sus paragraful cu „mărețele realizări” ale colectivului, 16 ISI-uri, conferințe etc. Ați auzit voi de subtilele sofisme ale compoziției și diviziunii? Le cunosc cei din listă. Le predau cei din listă. Un exemplu simplu: 2 este număr par, 3 este număr impar, 2+3=5, prin urmare 5 este par și impar. Sau, invers: 5 este număr impar, 5=2+3, prin urmare 3 este impar și 2 este impar. Să revenim la „colectiv” și să adaptăm, fără patos și etos: „Colectivul a avut mari realizări! prin urmare fiecare dintre cei care fac parte din el a avut parte de mari realizări!!!”. Hai că extindem, pentru perioada în care și dl. Liiceanu a făcut parte din „colectiv”… te pomenești că fiecare dintre ei a tradus Heidegger în toate lumile posibile, mai alea în care „impostura” și „furtul” sunt termeni din categoria „gavagai”. Hai să nu, totuși. Înțelegeți voi, „colectivul”. Fix cei doi profesori vizați au participat din plin la aceste mari realizări. („The things you do for logos…”)

    Cum ziceam la început, în mod evident cineva dintre cei tineri (sau poate toți?) au scris acest text. Cam trist, ce să mai zicem. Decent ar fi ca unii să își retragă numele de pe listă și să răspundă individual și punctual la ceea ce simt că i-ar viza pe ei. Nu de alta, dar nu v-ați săturat din când în când că în lumea noastră mică „școala filosofică românească” transmite mai mult scandal decât emulație? („The things you do for custom…”).

  40. Dan Bacterian spune:

    Asa, si? Nu este plagiata teza fostului ministru? Suntem cumva prea nesimtiti ca vrem sa stim cine a fost in comisia care i-a evaluat lucrarea, desi e informatie publica? Sepepistul personal al lui Dragnea avea cumva studii care sa il recomande pentru un doctorat in filosofie? Incompetenta care a castigat concursul de asistent universitar si care are un CV demonstrabil mai prost decat al celorlalti trei canditati, are vreun alt merit decat ca le-a lustruit posterioarele trogloditilor din Facultate? Asa sunt regulile, spuneti? Ei bine, daca regulile voastre scot castigatoare pe o incapabila, atunci regulile sunt proaste, iar daca astea sunt regulile voastre, atunci nici voi nu puteti fi altceva decat niste prosti.

    Daca dam la o parte toate lucrurile importante la care oricum nu raspundeti, nu ramane decat un atac la persoana formulat de niste semidocti cu aere. Si nu vorbim de orice semidocti, ci de unii care sunt prieteni la catarama cu Ion Iliescu, Petre Roman si Teodor Brates, dar intr-un mod pur intamplator, daca e sa ne luam dupa spusele voastre. La fel de intamplator cum un alt semnatar a prefatat cartea puscariasului de Voiculescu, ca sa il scoata mai repede de la racoare.

    Mari intelectuali, n-am ce zice. Niste fosti propagandisti ai Partidului Comunist Roman care s-au ocupat de infectarea mintilor tinere cu ideologie, apoi au invatat filosofie odata cu studentii, dupa revolutie, cand nu iti mai distrugea nimeni viata daca citeai un Kant sau orice altceva decat marxism-leninism. Hai ca scursurile vechi ale comunismului o sa faca doar ceea ce stiu, dar semnatarii mai tineri demonstreaza ca sunt si ei niste slugi scatofage, ca si maestrii lor. Nu doar ca sunteti toti niste rebuturi cu conferinte “internationale” la cativa metri de granita Romaniei, pe la Veliko Tarnovo si pe la alti periferici care va seamana in incompetenta si parsivenie, dar aveti si tupeu daca o puneti printre semnatari chiar pe proasta care a castigat concursul de asistent universitar. Dar nu ma mira, daca v-a adus cafelute inainte sa va apucati de corectatarea lucrarilor de examen cu ea in birou (inclusiv pe a ei) in timp ce restul studentilor asteptau afara rezultatele. Va deranjeaza ca va spune Liiceanu de etica? Va ies bube daca vi se arata ca obiectul catedrei voastre e incompatibil cu plagiatul, cu furtul, cu informarea selectiva despre burse si programe in strainatate, cu relatii sexuale cu studente si promovarea lor in structurile institutiei in care activati?

    Felul in care ati scris fituica asta buna doar de deservit latrina in care va balaciti arata nu doar ca sunteti incapabili sa formulati un argument, fie el si sofistic, dar si ca cea mai mare parte a Facultatii este putreda, infectata de virusul comunist conservat intr-o institutie care ar trebui inchisa si redeschisa cu oameni care chiar se pricep si sunt recunoscuti, nu cu mercenari politici cu mentalitate de clan carora li se incurca gandurile-n cap daca ii pui sa vorbeasca.

  41. matrix spune:

    Citind aceasta scrisoare m-am intrebat cine sunt cei care o semneaza? Academicieni, rectorul Univ. Bucuresti , decanul Fac. de Filozofie, profesori univ.
    Sigur, Gabriel Liiceanu se poate apara singur , nu e cazul s-o fac eu aici.
    Insa fara Gabriel Liiceanu, filozofia din Romania n-ar fi fost decat amintirea urata a ceea ce am invatat in liceu si facultate, adica marxim, congrese PCR, chestii pe care le-am inghitit cu greu ca sa iau o nota ,si apoi sa uit toata indoctrinarea cu pretentii de filozofie. Compromisa la extrem, filozofia in Romania ar fi ramas asa uitata pana azi, o amintire urata, cu toate studiile docte si articole ISI publicate la hectar cu care se lauda semnatarii scrisorii.
    Abia terminasem facultatea cand am citit Jurnalul de la Paltinis. Am inteles atunci ca filozofia era altceva dacat stiusem eu. Pe scurt, Gabriel Liiceanu si Constantin Noica (pe care l-am cunoscut mai tarziu!) m-au transformat intr-un cititor de filozofie. Nu e specialitatea mea filozofia, dar citesc frecvent filozofie in mai multe limbi ,si asta o datorez lui Gabriel Liiceanu si lui Constantin Noica. Colegii mei italieni si francezi imi spun ca invatau marii filozofi la liceu (inclusiv Heidegger !), in timp ce eu invatam despre Marx si marele ganditor Nicolae Ceausescu!. Pe Dv care semnati aceasta scrisoare cine va citeste? Unde sunt cititorii Dv? Nu va stie nimeni in afara grupurilor in care va aflati, va impingeti in fata unul pe altul, va citati unul pe altul, si desigur va invidiati unul pe altul.
    Oare ce indice Hirsch are Platon , dar Heidegger ? Ma uit pe net si vad ca Jacques Derrida are H=201, si 279991 de citari , ceea ce toata Fac. de Filozofie nu va avea toata nici peste 20 de ani. Ar trebui sa ii multumiti lui Gabriel Liiceanu ca in toate marile librarii din tara (si nu numai Humanitas!) exista un raft de filozofie, de unde poti citi ceea ce doresti. Si dupa aceea sa urmati exercitiul dificil al tacerii.

  42. Misu filozof de cartier spune:

    Aceste acuzații directe și aluzii indirecte, dar precise.. ”justifică” doctoratul în filozofie al unui expert în arte marțiale.. fostă gardă personală de politician? Titlul lucrării de doctorat trebuia sa fie ”Culmea stuporii în filozofie” !!? cine poate accepta că un contra argument la servilismul unora care sunt îndrumători de doctorate, este doar o altă acuzație.. ”cine vorbește? unul care și-a abandonat doctoranzii???) absurd și jenant text care nu face decât ocolind acuzațiile să dovedească că „este ceva putred în Danemarca”. :-)

  43. Emanuel Actarian spune:

    Prieten mi-e Platon, mai prieten mi-e adevarul, dar cele mai prietene-mi sint regulile si procedurile. Care reguli si proceduri au si ele flexibilitatea lor necesara, de vreme ce Dl. Liiceanu a fost pensionat in 2011, iar dl. Vladutescu, nascut cu 5 ani inaintea sa, semneaza opt ani mai tirziu ca profesor universitar scrisoarea despre profesorul pensionat. Nu si atunci, insa, cind trebuie sa comparam texte simple pentru a constata un plagiat comis si acceptat cu nerusinare, pentru asta e nevoie de o “analiză temeinică … atât tehnică, precum și interpretativă”, trebuind “întrunită o serie întreagă de condiții”

  44. MiSU spune:

    Lauda de sine….. Cum stau de fapt cei care semnează scrisoarea împotriva lui Liiceanu? Nu foarte bine. Ba chiar foarte rău, dacă tinem cont si de cat de laudarosi sunt. Există reviste prestigioase si care tin sus nivelul, si există reviste care sunt, la naiba, FAKE! Cine știe cum se măsoară performanța, își dă seama că nu prea te poți lăuda cu articole în reviste care, deși au titlurile în engleză, nu prea au relevanță internațională. Apar niște recurențe stânjenitoare dacă stai să privești în detaliu. Cam astea sunt titlurile care revin:

    JOURNAL FOR THE STUDY OF RELIGIONS AND IDEOLOGIES [Cluj]
    TRANSYLVANIAN REVIEW [Cluj]
    HERMENEIA [Iași]
    ANALELE UNIVERSITATII BUCURESTI-FILOSOFIE [București]
    BALKAN JOURNAL OF PHILOSOPHY [Sofia];
    REVUE ROUMAINE DE PHILOSOPHIE [Academia Română]

    Concluziile? Cât se poate de triste

    Mai jos, informațiile extrase din Web of Science (WoS), adică Clarivate Analytics/ISI
    http://apps.webofknowledge.com/UA_GeneralSearch_input.do?product=UA&SID=F1kr3COyYh1zlXrU7X8&search_mode=GeneralSearch

    Lect. dr. Emilian Mihailov = 4 articole WoS (2 în NEUROETHICS; 1 în BIOETHICS; 1 în ETHICAL PERSPECTIVES)
    https://scholar.google.com/citations?hl=ro&user=HdAhxAsAAAAJ&view_op=list_works&sortby=pubdate

    Prof. dr. Viorel Cernica = 5 articole WoS (1 în HERMENEIA [Iași]; 3 în REVUE ROUMAINE DE PHILOSOPHIE [Academia Română]; 1 în BALKAN JOURNAL OF PHILOSOPHY [Sofia])
    https://scholar.google.com/citations?hl=ro&user=KNlZyTYAAAAJ&view_op=list_works&sortby=pubdate

    Asist. dr. Oana Șerban = 8 articole WoS (2 în HERMENEIA [Iași]; 3 în ANALELE UNIVERSITATII BUCURESTI-FILOSOFIE; 2 în BALKAN JOURNAL OF PHILOSOPHY [Sofia]; 1 în EKPHRASIS-IMAGES CINEMA THEORY MEDIA [Cluj])
    https://scholar.google.com/citations?hl=ro&user=ouQxDA4AAAAJ&view_op=list_works&sortby=pubdate

    Prof. dr. Savu Totu = 1 articol WoS (în REVUE ROUMAINE DE PHILOSOPHIE [Academia Română])
    https://scholar.google.com/citations?hl=ro&user=Gso9zuAAAAAJ&view_op=list_works&sortby=pubdate

    Conf. dr. Cristian Iftode = 6 articole WoS (1 în The New bioethics : a multidisciplinary journal of biotechnology and the body; 1 în HERMENEIA [Iași]; 1 în REVUE ROUMAINE DE PHILOSOPHIE [Academia Română]; 1 în JOURNAL FOR THE STUDY OF RELIGIONS AND IDEOLOGIES [Cluj]; 1 în CULTURA-INTERNATIONAL JOURNAL OF PHILOSOPHY OF CULTURE AND AXIOLOGY [Iași]; 1 în PROCEDIA – International Workshop on the Historiography of Philosophy – Representations and Cultural Constructions Location: W Univ Timisoara)
    https://scholar.google.com/citations?hl=ro&user=H477HPkAAAAJ&view_op=list_works&sortby=pubdate

    Prof. dr. Constantin Stoenescu = 6 articole WoS (2 în BALKAN JOURNAL OF PHILOSOPHY [Sofia]; 1 în REVUE ROUMAINE DE PHILOSOPHIE [Academia Română]; 2 în JOURNAL FOR THE STUDY OF RELIGIONS AND IDEOLOGIES [Cluj]; 1 în CULTURA-INTERNATIONAL JOURNAL OF PHILOSOPHY OF CULTURE AND AXIOLOGY [Iași])
    https://scholar.google.com/citations?hl=ro&user=0r1i9vAAAAAJ&view_op=list_works&sortby=pubdate

    Lect. dr. Constantin Vică = 3 articole WoS (1 în SCIENCE AND ENGINEERING ETHICS; 1 în INTERNATIONAL JOURNAL OF SOCIAL ROBOTICS; 1 în ANALELE UNIVERSITATII BUCURESTI-FILOSOFIE)
    https://scholar.google.com/citations?hl=ro&user=O4rnBxUAAAAJ&view_op=list_works&sortby=pubdate

    Prof. dr. Mihaela Pop = 4 articole WoS (1 în BALKAN JOURNAL OF PHILOSOPHY [Sofia]; 1 în REVUE ROUMAINE DE PHILOSOPHIE [Academia Română]; 2 în ANALELE UNIVERSITATII BUCURESTI-FILOSOFIE)
    https://scholar.google.com/citations?hl=ro&user=erF2JJMAAAAJ&view_op=list_works&sortby=pubdate

    Conf. dr. Dorina Pătrunsu = 2 articole WoS (1 în REVUE ROUMAINE DE PHILOSOPHIE [Academia Română]; 1 în ANALELE UNIVERSITATII BUCURESTI-FILOSOFIE)
    https://scholar.google.com/citations?hl=ro&user=PdW5_zsAAAAJ&view_op=list_works&sortby=pubdate

    Prof. dr. Romulus Brâncoveanu = 2 articole WoS (1 HERMENEIA [Iași]; 1 în JOURNAL FOR THE STUDY OF RELIGIONS AND IDEOLOGIES [Cluj])
    https://scholar.google.com/citations?hl=ro&user=aEMB1AcAAAAJ&view_op=list_works&sortby=pubdate

    Lect. dr. Marin Bălan = 0 articole WoS
    https://scholar.google.com/citations?hl=ro&user=qljwRrcAAAAJ&view_op=list_works&sortby=pubdate

    Prof. dr. Gheorghe Vlăduțescu = 0 articole WoS
    https://scholar.google.com/citations?hl=ro&user=pu_dE-0AAAAJ&view_op=list_works&sortby=pubdate

    Prof. dr. Viorel Vizureanu = 4 articole WoS (1 în BALKAN JOURNAL OF PHILOSOPHY [Sofia]; 2 în REVUE ROUMAINE DE PHILOSOPHIE [Academia Română]; 1 în ANALELE UNIVERSITATII BUCURESTI-FILOSOFIE)
    https://scholar.google.com/citations?hl=ro&user=COo92HIAAAAJ&view_op=list_works&sortby=pubdate

    Conf. dr. Sebastian Grama = 0 articole WoS
    https://scholar.google.com/citations?hl=ro&user=A4tiHsQAAAAJ&view_op=list_works&sortby=pubdate

    Conf. dr. Emanuel Socaciu = 2 articole (1 în SCIENCE AND ENGINEERING ETHICS; 1 în JOURNAL FOR THE STUDY OF RELIGIONS AND IDEOLOGIES [Cluj])
    https://scholar.google.com/citations?hl=ro&user=UocG0jUAAAAJ&view_op=list_works&sortby=pubdate

    Prof. dr. Adrian Paul Iliescu = 3 articole WoS (1 în POLITICS OF SUSTAINABILITY: PHILOSOPHICAL PERSPECTIVES; 1 în TRANSYLVANIAN REVIEW [Cluj]; 1 în JOURNAL FOR THE STUDY OF RELIGIONS AND IDEOLOGIES [Cluj])
    https://scholar.google.com/citations?hl=ro&user=7dxhzWUAAAAJ&view_op=list_works&sortby=pubdate

    Lect. dr. Laurențiu Gheorghe = 0 articole WoS
    https://scholar.google.com/citations?hl=ro&user=xP941zgAAAAJ&view_op=list_works&sortby=pubdate

    Prof. dr. Mircea Dumitru = 6 articole WoS (1 în FRONTIERS OF PHILOSOPHY IN CHINA, 1 în ROMANIAN STUDIES IN PHILOSOPHY OF SCIENCE; 1 în TRANSYLVANIAN REVIEW [Cluj]; 1 în ORGANON F – Grounds of Sense Conference held in Honor of Peter Strawson; 1 în CRITICA-REVISTA HISPANOAMERICANA DE FILOSOFIA; 1 în JOURNAL FOR THE STUDY OF RELIGIONS AND IDEOLOGIES [Cluj])
    https://scholar.google.com/citations?hl=ro&user=jSp3urAAAAAJ&view_op=list_works&sortby=pubdate

  45. Alex spune:

    “Ar fi fost foarte greu să se întâmple așa ceva, din mai multe motive: nu există un curs denumit Etica (există cursuri de Introducere în etică, Teorii morale sau Etică aplicată)”

    “Stimati domni academicieni” – e un eufemism, nu va stimez, nu va consider domni (doar niste politruci avortoni) – voi ati auzit de sumarizare? Stiti ca in scoala se preda matematica? Exista o disciplina numita matematica in clasele 5-12??? Din ce-mi aduc eu aminte materiile respective poarta diverse denumiri – algebra, geometrie, trigonometrie, analiza matematica samd.
    Folosind logica voastra as deduce ca de fapt matematica ca si disciplina/stiinta este inexistenta.

    Mai pe scurt, faptul ca voi enumerati subseturile setului “etica” – nu inseamna ca nu exista setul “etica” si ca acela nu ar fi predat in cadrul facultatii.

    Ma intreb acum retoric, cu asemenea incompenti ca cei care se semneaza in acest articol, oare chiar se preda etica? Sau putem spune ca “se preda” ceva? Oare ce inseamna “a preda”…?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

E randul tau

Mulțumesc, ambilor comentatori, pentru implicare in dezbatere. Desigur, CoNaEtic, chiar transformat...

de: Dumitru Sandu

la "De ce România nu are un cod național de etică a cercetării științifice?"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

august 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iul    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)